1ra-916/18 — art. 186 alin. 2 lit. c,d CP

1ra-916/18 — art. 186 alin. 2 lit. c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-916/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Ion Guzun

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui

Țugulschii Vitalii Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar din r-nul xxxxx, fără loc

permanent de trai,

Termenii de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.11.2016 - 14.12.2016;

Instanța de apel: 11.01.2017 - 25.04.2017;

Instanța de recurs: 11.04.2018 - 22.05.2018;

C O N S T A T Ă:

procesul penal intentat în privința lui Țugulschii Vitalii în baza art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal, pe motivul împăcării părților, eliberându-l de răspundere penală.

la 15 noiembrie 2016, în jurul orelor 10.00 urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în gospodăria cet. Borzin Ion, situată în

Xxxxx, a pătruns în casă de unde tainic a sustras: un laptop de model „Lenovo G50-

70” cu încărcător la prețul de 8 000 lei; un telefon mobil de model „Samsung” cu cartela

SIM și husa la prețul de 1 200 lei; o mașină de frezat de model „Ves Electric” la prețul

de 600 lei; un inel de aur la prețul de 2 000 lei; un inel din argint; un ceas de culoare

neagră cu brichetă la prețul de 200 lei; un ceas de model „Mingbo” la prețul de 300 lei;

o mașină de epilare la prețul de 300 lei; un încărcător universal de culoare neagră la

prețul de 500 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în

sumă de 13 400 lei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi prin care a-l recunoaște

1

culpabil pe Țugulschii Vitalii în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că conform materialelor cauzei,

inculpatul la 26.07.2010, prin sentința Judecătoriei Telenești, a fost condamnat în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu aplicarea

art. 90 Cod penal pedeapsa a fost suspendată condiționat pe termen de probă de 2 ani.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 28.03.2012, a fost anulată condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea și s-a dispus trimiterea

condamnatului Țugulschii Vitalii pentru executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, ultimul fiind anunțat în căutare, iar termenul executării pedepsei s-a dispus

de a fi calculat din ziua reținerii.

Potrivit revindecării, Țugulschii Vitalii a fost arestat la 22.12.2012, termenul

pedepsei de 2 ani închisoare expirând la 22.12.2014, astfel, potrivit prevederilor art.

111 alin. (l) lit. (g) Cod penal, la data comiterii infracțiunii de furt de la Borzin Ion,

15.11.2016, antecedentul penal al inculpatului nu era stins. Prin urmare, în cazul dat

încetarea procesului penal în baza art. 109 Cod penal, este ilegală.

a admis apelul procurorului cu casarea sentinței integral și s-a pronunțat o hotărâre

nouă potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Țugulschii Vitalii a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, sub formă de

închisoare pe termen de 2 (doi) ani cu executarea în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, lui Țugulschii Vitalii i s-a adăugat parțial la

pedeapsa stabilită partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Telenești din 26 iulie 2010 și încheierea Judecătoriei Orhei din 28 martie 2012, fiindu-

i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani 6 (șase)

luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

4.1. Colegiul a considerat că instanța de fond la adoptarea sentinței incorect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și astfel, eronat și pripit a ajuns la concluzia

că procesul penal în privința inculpatului urmează a fi încetat din motivul împăcării

părților, fără a ține cont de prevederile art. 109 Cod penal și de faptul că la momentul

comiterii infracțiunii Țugulschii Vitalii avea antecedente penale nestinse.

Potrivit materialelor cauzei, inculpatul prin sentința Judecătoriei Telenești din

26.07.2010 a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani

închisoare, în baza art. 90 Cod penal pedeapsa fiind suspendată condiționat pe termen

de probă de 2 ani (f.d. 74-75). Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 28.03.2012, a fost

anulată condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și s-

a dispus trimiterea lui Țugulschii Vitalii pentru executarea acesteia în penitenciar de

2

tip semiînchis, ultimul fiind anunțat în căutare, iar termenul executării pedepsei s-a

dispus de a fi calculat din ziua reținerii (f.d. 76-78).

Instanța de apel nu a reținut argumentul din apelul procurorului precum că

inculpatul a fost arestat la 22.12.2012 iar termenul pedepsei de 2 ani închisoare a

expirat la 22.12.2014, or la materialele cauzei lipsește confirmarea în acest sens. Din

aceste considerente, Colegiul a considerat că la data comiterii infracțiunii, 15.11.2016,

inculpatul nu a ispășit pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Telenești din

26.07.2010, având antecedente penale nestinse și a comis o infracțiune din intenție în

stare de recidivă.

În concluzie, instanța de apel a considerat că în speță, prevederile art. 109 Cod

penal sunt inaplicabile, iar decizia instanței de fond cu privire la încetarea procesului

penal din motivul împăcării părților este neîntemeiată și contrară prevederilor legale,

care reglementează că instituția împăcării se aplică în privința persoanei care nu are

antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție.

Analizând totalitatea probelor acumulate la cauză și apreciindu-le, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, Colegiul a constatat că Țugulschii Vitalii, la 15 noiembrie

2016, în jurul orei 10.00 urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, în timp ce se afla în gospodăria cet. Borzin Ion, situată în Xxxxx, a pătruns

în casă de unde tainic a sustras: un laptop de model „Lenovo G50-70” cu încărcător la

prețul de 8 000 lei; un telefon mobil de model „Samsung” cu cartela SIM și husa la

prețul de 1 200 lei; o mașină de frezat de model „Ves Electric” la prețul de 600 lei; un

inel de aur la prețul de 2 000 lei; un inel din argint; un ceas de culoare neagră cu brichetă

la prețul de 200 lei; un ceas de model „Mingbo” la prețul de 300 lei; o mașină de epilare

la prețul de 300 lei; un încărcător universal culoare neagră la prețul de 500 lei,

cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 13 400 lei.

În ședința instanței de apel inculpatul nu s-a prezentat, fiind anunțat în căutare, iar

potrivit celor declarate în instanța de fond acesta a recunoscut vina și s-a căit sincer de

cele comise. Colegiul a considerat că pe lângă recunoașterea faptei comise, vina

inculpatului se dovedește prin declarațiile părții vătămate, martorilor Borzin Elena,

Bologa Serafima, Axenti Ion precum și prin materialele cauzei, inclusiv procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 15.11.2016 în domiciliul părții vătămate (f.d. 10);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.11.2016, în cadrul acestei acțiuni

procesuale au fost depistate și ridicate de la învinuit bunurile sustrase din gospodăria

părții vătămate (f.d. 31); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 21.11.2016.

(f.d. 33); procesul-verbal de examinare a obiectelor din 21.11.2016 (f.d. 36).

Astfel, Colegiul a constatat cu certitudine că inculpatul Țugulschii Vitalii a comis

infracțiunea imputată lui și acțiunile acestuia se încadrează în baza art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, după semnele calificative: furtul, adică sustragerea pe ascuns a

3

bunurilor altei persoane, prin pătrundere în domiciliu, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu prevederile

art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, Colegiul a ținut cont de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului.

S-a reținut că inculpatul a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave,

cu scop de cupiditate, inculpatul anterior a fost judecat, neangajat în câmpul muncii,

fără loc permanent de trai, la evidența medicului narcolog și psiholog nu se află. Drept

circumstanțe atenuante în temeiul art. 76 Cod penal, instanța a reținut recunoașterea

vinei, căința sinceră și repararea prejudiciului material, iar drept circumstanțe

agravante în temeiul art. 77 Cod penal s-a reținut săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare. Prin urmare s-a

conchis că corectarea și reeducarea lui Țugulschii Vitalii este posibilă doar cu izolarea

de societate, prin stabilirea în privința acestuia a pedepsei privative de libertate în

limitele prevăzute de sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Totodată, Colegiul a considerat necesar ca în temeiul art. 85 Cod penal, la

pedeapsa stabilită inculpatului, să adăuge parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite

prin sentința Judecătoriei Telenești din 26.07.2010 și încheierea Judecătoriei Orhei din

28.03.2012 cu stabilirea pedepsei definitive sub formă de închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

fără a invoca un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-i fi numită

o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate, motivând că vina în cele comise a

recunoscut total, se căiește sincer, a recuperat paguba părții vătămate care l-a iertat și

cu care s-a împăcat.

5.1. Procurorul depune referință pe marginea recursului declarat de către inculpat,

în care menționează că instanța de apel, condamnându-l pe Țugulschii Vitalii la

pedeapsă cu închisoare, și-a argumentat suficient soluția adoptată, ținând cont în

deplină măsură de principiile de aplicare a pedepsei precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, în final stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă.

Totodată acuzarea consideră că chiar dacă inculpatul nu a contestat decizia

instanței de apel pe marginea tipului penitenciarului de executare a pedepsei, totuși

instanța de recurs, în baza art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, și luând în

considerație modificarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) lit. a), b) și alin. (3) lit. a), b), 72

alin. (4) și 82 alin. (1) Cod penal prin Legea nr. 163 din 20.07.2017, în vigoare din

20.12.2017, urmează a decide asupra admisibilității recursului ordinar declarat, și a

4

stabili pentru executarea pedepsei lui Țugulschii Vitalii, inclusiv din oficiu, tipul

semiînchis al penitenciarului.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, însă din alte motive decât cele indicate,

cu casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei și tipului

penitenciarului, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația inculpatului. Instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze total sau

parțial, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale.

Potrivit alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Declarând recurs, inculpatul nu invocă nici un temei din cele indicate în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia Colegiul reține, că

recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor, dar critică decizia contestată în partea ce ține de

aplicarea pedepsei pentru comiterea infracțiunii incriminate, considerând-o prea aspră,

solicitând aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, astfel se deduce că motivele

recursului se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul lărgit studiind materialele cauzei constată că în speță este incident și

temeiul pentru recurs stipulat la pct. 13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului atunci când a

intervenit o lege penală mai favorabilă aplicabilă condamnatului, în acest sens

indicând următoarele.

Instanța de recurs reține ca fiind întemeiată soluția instanței de apel în partea

încadrării acțiunilor lui Țugulschii Vitalii în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

recurentul criticând decizia de fapt, doar în partea ce ține de aplicarea pedepsei pentru

infracțiunea comisă, considerând-o prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate.

Astfel, prin sentința instanței de fond, a fost încetat procesul penal intentat în

privința inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe motivul împăcării

părților, acesta fiind eliberat de răspundere penală.

Prin decizia instanței de apel, s-a admis apelul procurorului, s-a casat sentința

integral și s-a pronunțat o hotărâre nouă potrivit căreia Țugulschii Vitalii a fost

5

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, sub formă de

închisoare pe termen de 2 (doi) ani cu executarea în penitenciar de tip închis, potrivit

art. 72 alin. (4) Cod penal.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adăugat parțial la pedeapsa stabilită

partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Telenești din 26 iulie

2010 și încheierea Judecătoriei Orhei din 28 martie 2012, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

Potrivit Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 163 din

20.07.2017, publicată în Monitorul Oficial nr.364-370/616 din 20.10.2017, care au

intrat în vigoare la 20.12.2017, printre altele, au fost efectuate modificări la art. 34, 72,

82 Cod penal, fiind revizuit cadrul legal ce ține de instituția recidivei. Astfel, prin Legea

menționată au fost abrogate lit. a) de la alin. (2) și (3) al art. 34 Cod penal, iar textul

conținut în alin. (4) al art. 72 Cod penal, „precum și pentru persoanele care au săvârșit

infracțiuni ce constituie recidivă”, a fost exclus. Totodată, a fost exclus și cuvântul

„recidivă” cuprins în textul alin. (1) al art. 82 Cod penal.

La moment, dispoziția art. 34 alin. (1) Cod penal prevede: „se consideră recidivă

comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente

penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.”

Alin. (2) al aceleiași norme penale indică: „recidiva se consideră periculoasă

dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă sau

deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă, deosebit de gravă

sau excepțional de gravă”, iar alin. (3) - „recidiva se consideră deosebit de periculoasă

dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune excepțional de gravă a

săvârșit din nou o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă.”

Revenind la situația din speță, Colegiul constată că Țugulschii Vitalii, prin

sentința Judecătoriei Telenești din 26.07.2010 a fost condamnat în baza art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, care potrivit art. 16 Cod penal se clasifică drept o infracțiune mai

puțin gravă. La 15.11.2016, Țugulschii Vitalii comite repetat infracțiune prevăzută de

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, care de asemenea face parte din categoria celor

mai puțin grave.

În circumstanțele indicate, Colegiul lărgit, ținând cont de art. 34 Cod penal

precitat, precum și de art. 10 alin. (1) Cod penal, care prevede că legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au

executat pedeapsa, dar au antecedente penale, urmează a exclude starea de recidivă

constatată în acțiunile inculpatului de către instanța de apel.

6

La fel, ținând cont de cele expuse supra, cât și de art. 72 alin. (3) Cod penal, care

prevede că în penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate

la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție,

Colegiul reține necesitatea de a stabili pentru executarea pedepsei lui Țugulschii

Vitalii, penitenciarul de tip semiînchis.

Cu referire la categoria pedepsei stabilită inculpatului, analizând temeiurile

invocate în recurs în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiul consideră

că în speță acestea nu și-au găsit confirmarea, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61,75,78 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

La fel, legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens solicitarea recurentului privind stabilirea unei pedepse neprivative

de libertate, se respinge, deoarece la caz nu sunt temeiuri de a fi aplicată o astfel de

pedeapsă, or, aplicabilitatea prevederilor menționate constituie o prerogativă a instanței

de judecată în condițiile în care consideră că nu este rațională corectarea vinovatului

cu izolarea acestuia de societate.

Conducându-se de prevederile art. 7, 61, 75, 76-77 Cod penal și ținând cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului,

care anterior a fost supus răspunderii penale, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră echitabil de a-i stabili inculpatului Țugulschii Vitalii în baza art. 186 alin. (2)

lit. c), d) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 (un) an și în baza

art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită se va adăuga parțial partea neexecutată

a pedepsei numită prin sentința Judecătoriei Telenești din 26.07.2010 și încheierea

Judecătoriei Orhei din 28.03.2012, și se va stabili lui Țugulschii Vitalii pedeapsa

definitivă sub formă de 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

Generalizând cele relatate, instanța de recurs ajunge la concluzia că recursul

declarat de inculpat urmează a fi admis, din alte motive, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri.

7

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Țugulschii Vitalii, casează parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, în partea

stabilirii pedepsei și tipului penitenciarului, rejudecă cauza și pronunță o hotărâre nouă

în această parte, după cum urmează:

Lui Țugulschii Vitalii, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2)

lit. c), d) Cod penal, i se stabilește pedeapsa sub formă de 1 (un) an închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis .

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită se adaugă parțial partea

neexecutată a pedepsei numită prin sentința Judecătoriei Telenești din 26.07.2010 și

încheierea Judecătoriei Orhei din 28.03.2012, și se stabilește lui Țugulschii Vitalii

pedeapsa definitivă sub formă de 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei pentru Țugulschii Vitalii se calculează din 22 mai

2018, cu deducerea duratei deținerii în stare de arest preventiv și a pedepsei executate

de la 20 noiembrie 2016 până la 14 decembrie 2016 și de la 02 martie 2018 până la

ziua pronunțării prezentei hotărâri.

În rest, se mențin dispozițiile hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 03 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

8