1ra-906/2018 — art. 90, 165 alin. 1 lit. b, c CP

1ra-906/2018 — art. 90, 165 alin. 1 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-906/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

A examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018,

în cauza penală privind-o pe

Burdiuja Natalia Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 27.03.2017 – 14.12.2017;

- instanța de apel: 10.01.2018 – 30.01.2018;

- instanța de recurs: 06.04.2018 – 16.05.2018.

C O N S T A T Ă :

Natalia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 165 alin.

(1) lit. b), c) Cod penal, până la modificările efectuate prin Legea nr. 270 din 07.11.2013,

în vigoare la 10.12.2013, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și a exercita activitate

în domeniul turismului pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei sub formă de închisoare de 5 ani

a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Cererea înaintată de acuzatorul de stat în interesul statului de încasare de la

Burdiuja Natalia în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 723,94 lei,

a fost respinsă ca neîntemeiată.

perioada lunilor ianuarie-iunie a anului 2012 și pe parcursul anului 2013, având scopul

săvârșirii traficului de ființe umane peste hotarele Republicii Moldova, în mod

intenționat a recrutat, transportat și adăpostit pentru practicarea cerșetoriei, într-un

1

bloc locativ din or. Ramensc, Moscova, Federația Rusă, cu consimțământul victimei,

prin înșelăciune și folosindu-se de poziția de vulnerabilitate pe cet. Ghidirim Ludmila,

pensionară și invalidă de gr. II, unde ultima pe parcursul a mai multor luni a fost

impusă să practice cerșetoria, iar la 23.07.2013, cet. Ghiderim Ludmila a fost depistată

decedată pe str. Mahova nr. 14, or. Ramensc, Moscova, Federația Rusă, cauza decesului

fiind edem și infarct cerebral.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Burdiuja Natalia, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal, conform indicilor: - traficul de ființe

umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane cu consimțământul acesteia,

pentru cerșetorie, săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate.

3.1. procurorul în Procuratura raionului Ștefan Vodă, Cebotari Mihail, care a

solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din

14.12.2017, pe cauza penală de învinuire a inculpatului Burdiuja Natalia, în baza art.

165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, din cauza blândeții pedepsei, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

a o recunoaște pe Burdiuja Natalia culpabilă de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, cu stabilirea pedepsei, de 8 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru femei, ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții și a exercita activitatea în domeniul turismului pe un termen de 3 ani.

În motivarea cererii de apel a invocat că instanța eronat a individualizat criteriile

generale de aplicare - pedepsei în ordinea art. 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei

inculpatei, pe un termen de 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și

a exercita activitatea în domeniul turismului pe un termen de 2 ani. Conform art. 90

Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare de 5 ani să fie suspendată

condiționat cu un termen e probă de 2 ani, neluând în considerație faptul că inculpata

Burdiuja Natalia, nu și-a recunoscut vinovăția, nu s-a căit sincer de cele comise, precum

și de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvârșite.

Instanța de judecată, în motivarea hotărârii a făcut trimitere doar la criteriile

generale de aplicare a pedepsei penale, prevăzute la art. 75 Cod penal, fără a indica

concret toate circumstanțele cazului. Astfel, instanța de judecată a considerat faptul că

dacă inculpata crește și educă doi copii precum și că anterior nu a fost trasă la

răspundere penală și contravențională, pot fi considerate suficiente temeiuri de aplicare

a perioadei de probațiune pe un termen de doi ani, fără a ține cont de faptul că învinuita

nu și-a recunoscut vinovăția, nu s-a căit de cele comise, ba din contra, a încercat să

2

demonstreze că ea a fost traficată de către victima Ghiderim Ludmila, defăimând

imaginea unei persoane decedate. Instanța de judecată nu a ținut cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei săvârșite.

În asemenea circumstanțe, suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii față de inculpata Burdiuja Natalia nu va asigura scopul pedepsei penale,

prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, unde este menționat că „ Pedeapsa penală are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane".

La fel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa a indicat că

„Abuzul asupra persoanelor, este, fără îndoială, un delict odios, cât efecte debilitante

asupra victimelor sale. Persoanele au dreptul la protecție din partea statului, în forma

unei descurajări eficiente, de la aceste forme grave de ingerință în aspectele esențiale

ale vieților lor private”. (Cauza Stubbings și alții c.Regatului Unit, 22 octombrie 1995

Astfel, sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 14.12.2017, nu este

motivată. Or, instanța de judecată, a preferat să facă trimitere la normele generale

prevăzute de art. 5 Cod penal, fără a motiva aplicabilitatea acestei norme în prezenta

cauză, fapt care contravine atât Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului, cât și a art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală unde este

indicat că „Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată".

În aceste circumstanțe, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi de infracțiuni,

în cazul cat, la stabilirea celei mai blânde pedepse de instanța de judecată, ar putea

favoriza pe inculpat și pe alții la comiterea de noi infracțiuni.

3.2. Avocatul Cotelea Parascovia în numele inculpatei Burdiuja Natalia, care a

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 14.12.2017, cu

pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

inculpata Burdiuja Natalia să fie achitată pe art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal din

lipsa în acțiunile ei a elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului avocatul apelant a invocat că acțiunile lui Burdiuja Natalia

greșit au fost încadrate în baza art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, deoarece nu s-a

demonstrat, că aceasta a recrutat-o, a transportat-o și a adăpostit-o pentru practicarea

cerșetoriei pe Ghiderim Ludmila în Federația Rusă în perioada indicată în actul de

învinuire.

3

De asemenea, a considerat că învinuirea înaintată la 10.03.2017 Nataliei Burdiuja

nu este una concretă și clară, nefiind indicate toate circumstanțele (modalitatea de

transportare, modalitatea de recrutare). De asemenea ordonanța de punere sub

învinuire conține date eronate sau neclare, incomplete, indicându-se asupra faptului,

că cet. Ghiderim Ludmila a fost depistată decedată pe str. Mahova, 14, or. Ramensc,

Moscova, Federația Rusă, cauza decesului fiind edem și infarct cerebral.

În ceea ce privește recunoașterea de către martorul Buruiană V. a persoanei după

fotografie - a părții vătămate Ghiderim Ludmila, a considerat că această recunoaștere

s-a efectuat sub influența ofițerului de urmărire penală, deoarece, din anul 2013 a trecut

deja o perioadă lungă de timp, iar fotografia părții vătămate prezentată spre

recunoaștere, în genere este din 2006, când aceasta a fost ultima dată documentată în

Baza de Date (f.d. 10, vol. I). Astfel, martorul nu putea să recunoască persoana dată ca

fiind partea vătămată Ghiderim Ludmila, deoarece aceasta nu corespunde descrierii

acesteia din procesul-verbal de audiere a martorului.

Totodată, fiind audiat în ședința de judecată martorul Buruiană Viorel a declarat,

că nu știe numele "victimei pe care a recunoscut-o ca fiind Ghiderim Ludmila", dar,

împreună cu aceasta mai era încă 2 babe, în vârstă de 50-60 ani, care au spus că sunt din

R. Moldova.

Tot acest martor a declarat, că în anul 2013, împreună cu concubina Plăcintă

Tatiana, au fost duși de Olga într-un apartament din or. Moscova și dormeau jos pe

niște plapune. În acel apartament erau vre-o 16 persoane.

În susținerea declarațiilor martorului Buruiană Viorel, în ședința de judecată a

fost audiată martorul Plăcintă Tatiana, care a dat declarații contradictorii și anume:

Martorul Plăcintă a declarat, că împreună cu inculpata Natalia (pe care a recunoscut-o

după ce polițiștii i-au arătat fotografia înainte de ședința de judecată) erau 2 babe.

Numele acestora nu le cunoaște, dar ele dormeau jos în coridor. Ulterior, o babă-

presupusa victimă, a dormit într-o cameră cu ea și soțul ei. Ea cu soțul ei dormeau în

pat, iar baba pe un pat-pliant. Nu au discutat, nu știe de unde era și nici nu cunoaște

numele.

Mai mut, ambii martori ai acuzării - Buruiană și Plăcintă, au declarat, că au plecat

în luna mai a anului 2013 în Federația Rusă și s-au aflat acolo timp de 2 luni și jumătate

și când au plecat, babele rămăseseră în apartament.

Inculpata Burdiuja Natalia este învinuită, că a traficat-o pe victimă în Federația

Rusă în perioada lunilor ianuarie-iunie 2012 și pe parcursul anului 2013.

În ședința de judecată, succesorul victimei Căpățînă Svetlana a declarat, că mama

4

sa - Ghiderim Ludmila a stat la ea în mun. Chișinău până în luna aprilie 2012. Mama sa

pleca în Federația Rusă încă din anul 2008. Ea pleca benevol, nu o impunea nimeni.

Declarațiile acesteia sunt contradictorii cu materialele cauzei penale, care indică

asupra faptului, că victima Ghiderim Ludmila a ieșit de pe teritoriul Republica

Moldova în Ucraina la 30.01.2012, unde s-a aflat până la 14.03.2012. Abia la 14.03.2012

Ghiderim Ludmila traversează frontiera Ucrainei și pleacă în Federația Rusă singură.

Inculpata Burdiuja Natalia în perioada lunilor ianuarie - 29 iunie 2012 nu a

traversat frontiera de stat a Federației Ruse, deci nici nu s-a aflat acolo.

Mai mult ca atât, organul de urmărire penală nu a anexat informația, privind

traversarea frontierei de stat a părții vătămate și a învinuitei până la anul 2012, ceea ce,

la părerea părții apărării, s-a făcut intenționat, deoarece din declarațiile martorilor

audiați pe prezenta cauză penală, s-a constatat cu certitudine, că Ghiderim Ludmila

pleca în Federația Rusă de mult timp, aproximativ 10 ani.

Așadar, nici o probă pertinentă și concludentă nu a fost prezentată, care ar dovedi

anume înșelăciunea, deoarece discuțiile dintre partea vătămată și învinuită nu le

cunoaște nimeni, ori în atare situație declarațiile inculpatei urmează a fi apreciate ca

fiind veridice, ele nu pot fi combătute prin alte probe și anume, că inculpata a fost

persoana, care a dorit să plece în Federația Rusă împreună cu partea vătămată

Ghiderim Ludmila care fusese anterior în Federația Rusă.

Totodată, declarațiile martorilor audiați în cadrul urmăririi penale și în cadrul

cercetării judecătorești în ceea ce privește faptul, că Ghiderim Ludmila era ușor

influențabilă, avea dereglări în comportament, urmează a fi apreciate ca fiind

subiective, deoarece, conform certificatului medical (f.d. 61, vol. I) Ghiderim Ludmila

la medicul neurolog la evidență nu se afla și careva dereglări psihice nu avea.

Infracțiunea de trafic de ființe umane face parte din componența de infracțiune

formală și se consideră consumată din momentul săvârșirii celor două acțiuni

obligatorii descrise în norma penală indiferent de survenirea consecințelor

prejudiciabile.

În ședința de judecată nu s-au prezentat probe pertinente și concludente, care ar

demonstra vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1)

lit. b), c) Cod penal, ori conform art. 8 Cod procedură penală, legea procesual penală

stabilește, că răsturnarea prezumției nevinovăției sau concluziile despre vinovăția

persoanei despre săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate

dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate legal, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului. Această reglementare se include în spiritul

5

prezumției nevinovăției datorită faptului, că pedepsirea oricărei persoane pentru o

faptă penală se poate realiza doar în baza unor informații certe, veridice despre

vinovăția ei, neadmițând presupunerile sau probele afectate de incertitudine.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procuror și avocatul Cotelea

Parascovia în numele inculpatei, cu menținerea sentinței.

4.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel audiind opiniile

participanților la proces și cercetând suplimentar probele administrate de instanța de

fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se

de propria convingere, a conchis că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt,

acțiunile inculpatei Burdiuja Natalia, just încadrându-le în dispoziția art. 165 alin. (1)

lit. b) și c) Cod penal, conform indicilor: - traficul de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea și adăpostirea unei persoane cu consimțământul acesteia, pentru cerșetorie,

săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate.

Deși, inculpata Burdiuja Natalia a pledat nevinovată, vinovăția acesteia a fost

dovedită prin probele acumulate la materialele cauzei, cercetate de către instanța de

fond și verificate de către instanța de apel și anume prin: declarațiile succesorului

victimei Căpățînă Svetlana; declarațiile martorilor Buruianu Viorel, Costenco Ludmila,

Plisiuc Natalia, Bondariuc Natalia, Motoc Elena, Malîi Inga, Plăcintă Tatiana, Catană

Vera; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13.10.2016; procesele-verbale de

recunoaștere a persoane după fotografie; ancheta socială din 13.10.2016; comunicarea

parvenită din cadrul BC ,,Banca Socială”; comunicarea parvenită din cadrul BC

,,Moldova Agroindbank” SA; comunicarea parvenită din cadrul BC ,,Victoriabank”;

comunicarea parvenită din cadrul ,,Banca de economii” SA; extrasul din Sistemul

Informațional Integrat al Poliției de Frontieră privind evidența traversărilor frontierei

de stat; extrasul din traversării frontierei de stat a Ucrainei.

Sub egida împrejurărilor de drept, raportate la cele de fapt, instanța de apel a

considerat că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei Burdiuja Natalia în baza art. 165

alin. (1) lit. b) și c) Cod penal, conform indicilor: - traficul de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea și adăpostirea unei persoane cu consimțământul acesteia,pentru cerșetorie,

săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, este corect efectuată, fiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, concluzie bazată pe

probele administrate la caz.

În sensul dat, instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate descrierile și alegațiile

6

apărării la capitolul încadrării juridice a acțiunilor lui Burdiuja Natalia, precum și

pretinsele dubii și lipsa de probe ce ar demonstra vina acestuia, în acest caz urmând a

se reține că argumentele apelantului au un caracter declarativ, fiind aduse doar critici

generale învinuirii înaintate de către organul de urmărire penală.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Analizând solicitarea avocatului privind achitarea inculpatei de sub învinuirea

adusă, instanța de apel a constatat că acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea

apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării

hotărârii contestate în partea constatării vinovăției inculpatei Burdiuja Natalia în

comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane.

Afirmațiile procurorului precum că instanța de fond incorect a individualizat

pedeapsa și în mod eronat a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și a exercita activitate în

domeniul turismului pe un termen de 2 ani, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

executarea pedepsei sub formă de închisoare de 5 ani să fie suspendată condiționat cu

un termen de probă de 2 ani, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, or, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa aplicată inculpatei Burdiuja Natalia a fost

individualizată corect, este echitabilă și proporțională circumstanțelor cauzei și

personalității inculpatei și corespunde scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, astfel nefiind atestate

careva temeiuri de implicare a instanței de apel în sentința instanței de fond în partea

stabilirii pedepsei, or careva circumstanțe ce ar indica la aplicarea celei mai aspre

pedepse (pedeapsa exclusivă cu închisoare) nu au fost stabilite.

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel

și pronunțarea unei hotărâri de menținere a pedepsei închisorii stabilite prin sentința

Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 14.12.2017, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, invocând ca fiind greșite concluziile instanței de apel în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpatei Burdiuja Natalia și în contradicție cu

7

probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale, în situația în care inculpata nu au recunoscut vina și încercând sub diferite

metode de a duce în eroare atât organul de urmărire penală cât și instanțele de judecată,

având un singur scop, eschivarea de la răspundere penală.

Practica aplicării măsurilor de pedeapsă, demonstrează că instanțele de judecată nu

asigură exercitarea scopului pedepsei, având în vedere amploarea pe care a luat-o

această categorie de infracțiuni.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

Recurentul invocă ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, conform cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată din recursul declarat, că procurorul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică

a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanța de apel nu a luat în

considerație totalitatea circumstanțelor cauzei, aplicând nejustificat suspendarea

condiționată a pedepsei cu închisoare inculpatei conform art. 90 Cod penal.

Referitor la temeiul invocat de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează, că reieșind din conținutul recursului

declarat nu se atestă și nici nu se întrevede o careva argumentare sub aspectul prezenței

vreunui temei pentru recurs din cele prevăzute la norma procesuală enunțată mai sus.

Respectiv, invocarea normei menționate ca temei pentru recurs, Colegiul penal o

apreciază ca fiind una formală și nemotivată, ceea ce este inadmisibil la declararea

recursului ordinar.

Totodată, în urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, în prezenta

speță, nu și-a găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat de către recurent și

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanțele de

8

fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatei și nu au admis careva erori, stabilind în privința acesteia suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepsei aplicate în privința inculpatei, conform art. 90 Cod penal, instanța de

recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatei trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile

Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea acestora,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și

din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a pedepsei

care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră, în

limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului scontat.

Sancțiunea art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, (până la modificările efectuate prin

Legea nr. 270 din 07.11.2013, în vigoare de la 10.12.2013), în baza căruia inculpata a fost

9

condamnată, prevedea pedeapsă, la momentul săvârșirii acesteia, sub formă de

închisoare de la 5 la 12 ani. Această infracțiune, clasificându-se ca una gravă, potrivit art.

16 alin. (4) Cod penal.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei

și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă, iar aceste

prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au

săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei

periculoase sau deosebit de periculoase.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că inculpata a fost condamnată în baza

art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate vinovatului. Astfel,

suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței de

judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și

asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora la

prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o infracțiune

săvârșită din intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva

periculoasă sau deosebit de periculoasă.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că inculpata,

Burdiuja N., la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnată, are la întreținere doi copii minori.

10

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul hotărârilor judecătorești ale

instanțelor de fond, Colegiul penal consideră că acestea întemeiat au concluzionat

despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând caracteristica

pozitivă a inculpatei, lipsa antecedentelor penale, având la întreținere doi copii minori.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră, că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpată, iar instanța de apel just a conchis de a menține aplicarea

în privința acesteia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece careva interdicții la aplicarea

acestei norme nu se atestă, în cauza deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal,

constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatei,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind justificată

solicitarea părții acuzării privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90 Cod penal, în

privința inculpatei Burdiuja N.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-au

găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire partea acuzării și nu sânt

motive de a interveni în soluția adoptată, deoarece hotărârea instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatei a fost

individualizată potrivit legii.

În temeiul celor menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în prezenta speță, ca fiind vădit

neîntemeiat.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

11

de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, în cauza penală privind-o pe Burdiuja Natalia

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 13 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

12