1ra-783/2018 — art. 290 alin. 1 CP

1ra-783/2018 — art. 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-783/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 17 noiembrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, declarat de

inculpata

Verega Tatiana Xxxxxxx, născută la

xx xxxxxxx xxxx în s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxx,

locuitoare a mun. Xxxxxxxx, str. Xxxxxxxxx xx,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.03.2017 – 17.11.2017,

instanța de apel: 29.11.2017 – 16.01.2018,

instanța de recurs: 14.03.2018 – 22.05.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnată în baza art. 290 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 700

unități convenționale, ce constituie 35.000 lei.

Cheltuielile judiciare de efectuare a expertizei balistice în sumă de 160 lei, au

fost trecute în contul statului.

percheziției la domiciliul lui Verega Tatiana, din str. Xxxxxxx xx, mun. Xxxxxxxx,

au fost depistate și ridicate 3 cartușe cu inscripția 1782 și 1790, un cartuș cu

inscripția 6932 și un tub gol de cartuș cu inscripția 6932. Conform raportului de

1

expertiză cu nr. 34/12/1-R-7401 din 30.12.2016: trei cartușe, prezentate spre

examinare, se referă la categoria muniției letale, sunt cartușe militare cal. 5,45x39,

cu lovitură centrală, confecționate industrial în anul 1982 (două cartușe) și 1990 (un

cartuș) la întreprinderea „Барнаульский станкостроительный завод” or. Barnaul,

Federația Rusă, și sunt destinate pentru efectuarea tragerilor din pistoale-mitralieră

de tipul AK-74, AKS-74, AK.S-74U, AK-105, AN-94, puștile mitraliere de tipul

RPK-74, RPKS-74. Un cartuș, prezentat spre examinare, se referă la categoria

muniției letale, și este cartuș de vânătoare cal. 32x70, cu lovitură centrală, asamblat

artizanal prin încărcarea tubului de cartuș cal. 32, confecționat industrial în anul

1969 la întreprinderea „Тульский Патроновыи Завод” în or. Tuia, Federația Rusă,

cu alice cu diametrul 5,5 mm și o mitralie cu diametrul 6,5 mm. Patru cartușe

prezentate spre examinare sunt utile pentru efectuarea tragerii.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina, declarând că la

29.11.2016, la domiciliul său au fost ridicate 3 cartușe pe care ea le-a găsit cu o zi

înainte în curtea casei de locuit particulară, în timp ce făcea ordine. Și-a dat seama

că sunt de la careva armă, le-a șters de noroi și le-a pus într-o cutie cu obiecte

neînsemnate din casă, necunoscând că sunt foarte periculoase. Nu a anunțat poliția,

deoarece era târziu. La 29.11.2016, dimineața au venit polițiștii pentru a face

percheziție în casă. Uitase de cartușe, iar polițistul în timpul percheziției le-a găsit.

Totodată, vinovăția acesteia a fost dovedită prin cumulul de probe

administrate.

Astfel, martorul Pântea S. a declarat că la 29.11.2016, împreună cu ofițerul

de investigații Chicu A., au efectuat percheziția în una din încăperi în care

domiciliază Verega I. cu soția sa Verega T., cu participarea ultimilor. Înainte de a

începe percheziția, persoanele menționate au fost întrebate dacă dețin obiecte

interzise. Ulterior, de către Chicu A. a fost depistată o cutie cu mai multe obiecte de

diferit uz, inclusiv și trei cartușe de la pistol automat, un cartuș de vânătoare și un

tub de sub cartuș de vânătoare. Acestea au fost împachetate într-o folie transparentă

și plasate într-un plic din hârtie de culoare bej. Verega I. și Verega T. nu au putut

oferi un răspuns clar cui aparțin cartușele și de ce sunt păstrate la domiciliu, aceștia

comunicând doar că le păstrau, fără a oferi un răspuns motivat.

Potrivit copiei autentificate a procesului verbal de percheziție din 29.11.2016

efectuat pe adresa str. Xxxxxxxxx xx, mun. Xxxxxxxx, au fost depistate și ridicate

cartușele respective.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-7401 din 30.12.2016, trei

cartușe prezentate spre examinare, se referă la categoria munițiilor letale, sunt

cartușe militare cal. 5,45*39 cu lovitură centrală, confecționate industrial în anul

1982 (două cartușe) și în 1990 (un cartuș) la întreprinderea „Барнаульский

станкостроительный завод”, or. Barnaul, Federația Rusă și sunt destinate pentru

efectuarea tragerilor din pistoale-mitralieră de tip AK-74, AKS-74, AKS-74U, AK-

105, AN-94, puștile - mitralieră de tip RPK-74, RPKS-74. Un cartuș prezentat spre

examinare, se referă la categoria muniției letale și este cartuș de vânătoare cal.

32*70 cu lovitură centrală, asamblat artizanal prin încărcarea tubului de cartuș cal.

32, confecționat industrial în anul 1969 la întreprinderea „Тульский Патроновыи

2

Завод” în or. Tuia, Federația Rusă, cu 1 alice cu diametrul de 5,5 mm (6/0) și o

mitralie cu diametrul 6,5 mm. Patru cartușe prezentate spre examinare sunt utile

pentru efectuarea tragerii.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, ca

păstrare a munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

Instanța a statuat, că declarațiile martorului Pântea S., date în cadrul ședinței

de judecată, sunt veridice, confirmate și completate prin cumulul de probe

(înscrisuri) cercetate multilateral și obiectiv la examinarea cauzei.

Declarațiile inculpatei Verega T., că s-ar fi aflat în imposibilitate de a preda

organelor de poliție munițiile ridicare din locuință, deoarece se afla în perioada

sarcinii, sunt declarative, date cu scopul eschivării de la aplicarea pedepsei penale.

Mai mult, infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal, este una formală

fiind consumată din momentul păstrării munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

La stabilirea pedepsei inculpatei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61,

75-77 Cod penal, că infracțiunea comisă se atribuie la categoria celor mai puțin

grave, că au fost stabilite circumstanțe atenuante – săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni mai puțin grave, că inculpata era însărcinată la momentul comiterii

infracțiunii, iar la moment are un copil minor la întreținere, că circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, concluzionând că corectarea și reeducarea ei va fi

posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

noi hotărâri, prin care să fie achitată, pe motiv că fapta ei nu întrunește elementele

infracțiunii.

Apelanta a invocat că la 27 noiembrie 2016, în ograda casei, a găsit 3 cartușe.

Nu știa de la ce armă provin și că păstrarea lor este interzisă. A pus cartușele într-o

ladă, unde se mai păstrau și alte lucruri neînsemnate, iar la 29.06.2016, când s-a

efectuat percheziția, au fost depistate cartușele, pe care ea le-a predat benevol. Nu a

anunțat poliția, nu a comunicat soțului sau socrului, deoarece era însărcinată.

Cele 3 documente medicale anexate, confirmă vizitarea instituțiilor medicale,

investigațiile medicale efectuate, însă acestea nu și-au găsit reflectarea în sentință,

instanța nemotivând din ce cauze nu le-a luat în considerare.

Cartușele au fost depistate întâmplător, iar predarea lor a fost benevolă.

Poliția nu putea să-i propună să predea cartușele deoarece nu știa că în casă

sunt muniții, percheziția fiind efectuată pe un alt dosar.

Prima instanță a încălcat prevederile art. 8 Cod de procedură penală,

deoarece a pus la baza sentinței declarațiile unicului martor.

Cu toate că apărarea a solicitat, în cazul stabilirii vinovăției, să-i fie aplicate

prevederile art. 58 Cod penal, instanța nu a motivat în nici un mod pericolul social

pe care îl prezintă ea pentru societate, doar enumerând circumstanțele atenuante,

fără a le aplica.

Astfel, i-a fost aplicată o pedeapsă mai aspră decât cea solicitată de procuror

în ședința de judecată, care nu corespunde gravității faptei comise și personalității

ei.

3

Nu a încălcat legea, neavând intenția de a săvârși infracțiunea pentru care a

fost condamnată, necunoscând că cartușele găsite sunt obiectul unei infracțiuni, le-a

predat benevol, motiv pentru care urmează a fi achitată.

Dacă se va concluziona că este vinovată de săvârșirea infracțiunii

incriminate, urmează a fi liberată de răspundere penală, deoarece nu lucrează, are

un copil mic la întreținere, iar amenda aplicată este exagerată, neavând posibilitatea

de a o achita, reieșind din lipsa surselor materiale.

ianuarie 2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt

și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Necătând că, inculpata nu a recunoscut vina, aceasta se confirmă prin probele

administrate, și anume: declarațiile martorului Pântea S.; copia autentificată a

procesului-verbal de percheziție din 29.11.2016 efectuat pe adresa str. Xxxxxxxxx

xx, mun. Xxxxxxxx, în cadrul căreia au fost depistate și ridicate cartușele

respective; raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-7401 din 30.12.2016 din care

rezultă că trei cartușe prezentate pre examinare, se referă la categoria munițiilor

letale, sunt cartușe militare cal. 5,45*39 cu lovitură centrală, confecționate

industrial în anul 1982 (două cartușe) și în 1990 (un cartuș) la întreprinderea

„Барнаульский станкостроительный завод”, or Barnaul, Federația Rusă și sunt

destinate pentru efectuarea tragerilor din pistoale-mitralieră de tip AK-74, AKS-74,

AKS-74U, AK-105, AN-94, puștile-mitralieră de tip RPK-74. IPKS-74. Un cartuș

prezentat spre examinare, se referă la categoria muniției letale și este cartuș de

vânătoare cal. 32*70 cu lovitură centrală, asamblat artizanal prin încărcarea tubului

de cartuș cal. 32, confecționat industrial în anul 1969 la întreprinderea „Тульский

Патронный Завод” în or. Tuia, Federația Rusă, cu alice cu diametrul de 5.5 mm

(6/0) și o mitralie cu diametrul 6.5 mm. Patru cartușe prezentate spre examinare

sunt utile pentru efectuarea tragerii.

Instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatei în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 290 alin. (1) Cod penal, ca păstrarea

munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

Corect instanța de fond a apreciat critic declarațiile inculpatei, calificându-le

drept neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se

contrazic prin întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în

întregime versiunea inculpatei, și anume declarațiile martorului Pântea S. luate în

coroborare cu cumulul probelor cercetate multilateral și obiectiv.

Argumentul apelantei că la baza sentinței au fost puse declarațiile martorului

Pântea S., fără a fi luate în considerație declarațiile inculpatei, este nefondat, or,

potrivit art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, declarațiile inculpatei sau ale

martorului se consideră probe egale, legea nu stipulează că depozițiile date de

4

martori au prioritate față de cele ale inculpatei. Instanța de judecată având în vedere

egalitatea părților în proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor

circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți în egală măsură, ca ulterior să

le dea acestora o apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Deci, instanța de fond a respectat această obligație și a apreciat în mod

obiectiv atât declarațiile inculpatei cât și cele ale martorului Pântea S., corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatei reieșind din aprecierea cumulativă a

probelor administrate.

Sunt neîntemeiate și alegațiile apelantei că, eronat s-a reținut ca obiect al

infracțiunii 3 cartușe, prin ce s-a încălcat însuși esența și conținutul art. 290 Cod

penal, care prevede răspunderea penală pentru păstrarea munițiilor. Or, cartușele

ridicate, reieșind din concluzia expertizei nr. 34/12/1 -R-7401 din 30.12.2016, sunt

muniții, iar obiectul material al infracțiunii prevăzut de art. 290 alin. (1) Cod penal,

îl și reprezintă munițiile. Prin muniții se înțelege denumirea generică dată cartușelor

pentru armamentul de infanterie, cartușe pentru arme de vânătoare, cartușe pentru

pistoale și revolvere, ce conține un dispozitiv exploziv sau incendiator ori altă

substanță sau materie expres destinată a fi descărcată dintr-o armă.

Astfel, că obiectul material al infracțiunii examinate îl reprezintă 3 cartușe cu

inscripția 1782 și 1790, un cartuș cu inscripția 6932 și un tub gol de cartuș cu

inscripția 6932.

Nu poate fi reținut nici argumentul apelantei că, instanța de fond nu s-a

referit la lipsa intenției inculpatei de a păstra munițiile, la imposibilitatea predării și

anunțării poliției, la faptul că în cadrul percheziției a predat benevol munițiile or,

infracțiunea săvârșită de către inculpată este una formală, ea se consideră

consumată din momentul păstrării munițiilor fără autorizația corespunzătoare, ceea

ce și a avut loc la caz.

Predarea benevolă poate avea loc în rezultatul: 1) propriei inițiative; 2)

îndemnului altor persoane; 3) solicitării autorităților. Inculpata nu a efectuat

predarea benevolă a munițiilor. Însă, acestea au fost ridicate în cadrul percheziției

efectuate la domiciliul inculpatei, în acest sens fiind întocmit respectivul proces-

verbal, semnat și de către Verega T., care a indicat că nu are careva obiecții.

Totodată, vizitele medicale la 28.11.2016 și 29.11.2016 efectuate de

inculpată, nu demonstrează nevinovăția acesteia și nu constituie temei de achitare,

cu atât mai mult că, nu este confirmat că ea a găsit munițiile la 28.11.2016 așa cum

declară, anume în ziua când a fost la control medical.

Vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1)

Cod penal, a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală, în

afara oricărui dubiu rezonabil.

Ținând cont de caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatei, că în timpul săvârșirii infracțiunii era însărcinată, că infracțiunea

săvârșită este una mai puțin gravă, că inculpata nu a fost trasă anterior la răspundere

penală, că, la moment, are un copil la întreținere, instanța de fond just a

concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă cu aplicarea unei

pedepsei sub formă de amendă.

5

Instanța de fond corect a individualizat pedeapsa, în baza art. art. 7, 75 Cod

penal, sub formă de amendă penală, care este una echitabilă și proporțională

infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii care face parte

din categoria celor mai puțin grave, de circumstanțele cauzei, de prezența a 3

circumstanțe atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, de personalitatea

inculpatei, care nu a fost atrasă anterior la răspundere penală, la moment are un

copil la întreținere, precum și, toate circumstanțele cauzei și caracteristicile

inculpatei expuse de către prima instanță în conținutul sentinței, astfel, realizarea

scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea

ei, precum și, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatei, cât și

a altor persoane, este posibilă numindu-i o pedeapsă penală în limitele prevăzute de

norma legală, care este non privativă de libertate.

În același timp, potrivit art. 58 Cod penal, persoana care pentru prima oară a

săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere

penală dacă, datorită schimbării situației, se va stabili că persoana sau fapta

săvârșită nu mai prezintă pericol social.

Pentru ca o persoană să fie liberată de răspundere penală datorită schimbării

situației, este necesară cel puțin prezența unuia din următoarele temeiuri: a) fapta

săvârșită să nu prezinte pericolul social al unei infracțiuni datorită schimbării

situației în limitele unei întreprinderi, instituții, localități sau chiar ale unui stat prin

întreprinderea unor reforme economice, sociale sau politice de mari proporții,

introducere cartelelor, schimbarea banilor, revocarea stării excepționale etc., care

permit ca un anumit tip de infracțiuni să și piardă concret pericolul social al unei

infracțiuni; b) persoana să înceteze a mai fi social periculoasă datorită schimbării

situației și condițiilor exterioare de activitate în care ea se afla în momentul

comiterii infracțiunii, prin alte condiții care exclud săvârșirea unor noi infracțiuni

analogice. Atare condiții pot fi îmbolnăvirea gravă etc. Dacă există temeiurile

enunțate, procedura în cauza penală urmează a fi încetată, fiindcă, datorită

schimbării situației, nu mai sunt necesare aplicarea măsurilor de constrângere cu

caracter penal față de persoana respectivă.

Astfel, inculpatei nu îi sunt aplicabile prevederile art. 58 Cod penal,

neexistând nici un temei de aplicare a acestui articol, din cele enunțate.

Argumentele apelantei că pedeapsa nu corespunde nici gravității crimei, nici

personalității sale, fiind chiar mai aspră decât cea solicitată de procuror în ședința

de judecată, sunt la fel neîntemeiate.

Or, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal prevede

ca forme alternative de pedeapsă sub formă de amendă, muncă neremunerată în

folosul comunității și închisoarea.

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitată sau liberată de

pedeapsa penală, în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

6

Recurenta a invocat că, instanța de fond, în sentință, nu a indicat actele

prezentate întru confirmarea audiențelor medicale în perioada 27-29.11.2016, care

confirmă imposibilitatea prezentării la poliție pentru a preda cartușele găsite.

La fel, nu a descris poziția avocatului și a procurorului.

În sentință, nu au fost indicate declarațiile sale privind lipsa intenției de a

păstra munițiile, imposibilitatea predării lor și anunțării poliției și neluarea în

considerație a faptului că a predat benevol munițiile în timpul efectuării

percheziției.

La baza sentinței au fost puse declarațiile martorului Pântea S., colaborator

de poliție, care a confirmat că înainte de percheziție ar fi propus predarea benevolă

a cartușelor, însă acestea au fost depistate întâmplător, fiind predate benevol.

Astfel, poliția urma să întocmească un proces verbal de predare benevolă a

cartușelor găsite.

Avocatul a solicitat, că în cazul în care instanța va conchide asupra vinovăției

inculpatei, în privința acesteia să fie aplicate prevederile art. 58 Cod penal, însă

instanța de judecată nu a argumentat pericolul social pe care îl reprezintă inculpata

pentru societate, doar a enumerat circumstanțele atenuante fără a le aplica, stabilind

astfel o pedeapsă care nu corespunde gravității crimei comise și nici personalității

sale.

Nu a încălcat legea, neavând intenția de a săvârși infracțiunea pentru care a

fost condamnată. Nu cunoștea că cartușele găsite sunt obiectul unei infracțiuni. Le-

a predat benevol și a solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare, deoarece în

acțiunile sale nu sunt elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 290

Cod penal, iar în cazul constatării vinovăției sale, a solicitat liberarea de răspundere

penală, având în vedere că nu lucrează, are un copil minor mai mic de 1 an la

întreținere, iar amenda în mărime de 35.000 lei nu o poate achita, din cauza lipsei

resurselor materiale.

Nu neagă că ar fi găsit cartușele și că le-a pus în ladă, însă nu a intenționat să

le păstreze cu rea-credință, lipsind astfel latura subiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 290 Cod penal – intenția directă sau indirectă, fapt neconstatat în hotărârile

contestate.

Instanța de apel nu a motivat din ce cauză analogia practicii judiciare a CSJ

nu este aplicabilă, acolo obiectul infracțiunii fiind 7 cartușe, în cazul dat – doar 2.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel,

nemotivând de ce a dat credibilitate declarațiilor martorului Pântea S. și nu

declarațiilor sale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii adoptate.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

7

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar în

sensul vizat (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și

întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

constatarea vinovăției inculpatei de săvârșirea infracțiunii incriminate și încadrarea

juridică a acțiunilor ei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile martorului Pântea S. că înainte de a începe efectuarea

percheziției, inculpata și soțul acesteia au fost întrebați dacă dețin obiecte interzise

sau cu acces limitat în circuitul civil, după ce în procesul efectuării percheziției, au

fost depistate trei cartușe de la pistol automat, un cartuș de vânătoare și un tub de

sub cartuș de vânătoare, iar Verega I. și Verega T. nu au putut oferi un răspuns clar

cui îi aparțin cartușele și de ce sunt păstrate la domiciliu, comunicând doar că le

păstrau; copia autentificată a procesului-verbal de percheziție din 29.11.2016

efectuat pe adresa str. Xxxxxxxxx, mun. Xxxxxxxx, în cadrul căreia au fost

depistate și ridicate cartușele respective; raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-7401

din 30.12.2016 din care rezultă că trei cartușe prezentate pre examinare, se referă la

categoria munițiilor letale, sunt cartușe militare cal. 5,45*39 cu lovitură centrală,

confecționate industrial în anul 1982 (două cartușe) și în 1990 (un cartuș) la

întreprinderea „Барнаульский станкостроительный завод”, or Barnaul, Federația

Rusă și sunt destinate pentru efectuarea tragerilor din pistoale-mitralieră de tip AK-

74, AKS-74, AKS-74U, AK-105, AN-94, puștile-mitralieră de tip RPK-74. IPKS-

74, un cartuș prezentat spre examinare, se referă la categoria muniției letale și este

cartuș de vânătoare cal. 32*70 cu lovitură centrală, asamblat artizanal prin

încărcarea tubului de cartuș cal. 32, confecționat industrial în anul 1969 la

întreprinderea „Тульский Патронный Завод” în or. Tuia, Federația Rusă, cu alice

cu diametrul de 5.5 mm. (6/0) și o mitralie cu diametrul 6.5 mm., patru cartușe

prezentate spre examinare sunt utile pentru efectuarea tragerii, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, instanțele indicând clar și argumentat motivele pentru care au respins probele și

versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se detaliat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența

în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 290 alin. (1) Cod

penal, adică păstrare a munițiilor fără autorizația corespunzătoare (pct. 2. - 5. din

decizie).

8

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct.

80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul, în aspectul enunțat, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5.

din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită

a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune inculpata, este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat, vizând vinovăția

inculpatei de comiterea infracțiunii imputate, au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, în latura

constatării vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției nu contrazice dispozitivul hotărârilor adoptate, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile inculpatei au fost

întrunite elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este neîntemeiat în aspectul

vizat.

9

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza

temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația condamnatului.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

Conform art. 7, 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Potrivit art. 79 alin. (1) și (11) Cod penal, ținând cont

de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de

rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă. Poate fi

considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de

asemenea circumstanțe.

Or, instanțele de fond și de apel, la stabilirea pedepsei inculpatei, au constatat

lipsa circumstanțelor agravante și prezența unui cumul de circumstanțe atenuante,

cum ar fi inexistența antecedentelor penale, săvârșirea unei infracțiuni mai puțin

grave, că la data comiterii infracțiunii inculpata era însărcinată, iar la cea de

judecare a cauzei ea întreținea un copil minor (pct. 2. și 4. din decizie).

În această consecutivitate, însă, se reține că comiterea infracțiunii de către

inculpată în stare de graviditate și întreținea unui copil minor la etapa judecării

cauzei, micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, adică constituie

circumstanțe excepționale ale cauzei, care generează temeiul aplicării inculpatei a

unei pedepse sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

comisă, în corespundere cu prevederile art. 79 Cod penal.

Împrejurările enunțate atestă că ambele instanțe au aplicat inculpatei pedepse

individualizate contrar prevederilor legale enunțate și că recursul declarat este

întemeiat în partea vizată.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță

o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, se impune soluția casării parțiale a hotărârilor

10

contestate, adică în latura pedepsei stabilită inculpatei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri în acest sens.

Astfel, luând în considerare că sancțiunea art. 290 alin. (1) Cod penal

prevede pedeapsa amenzii în mărime de la 650 la 950 unități convenționale, iar

potrivit art. 64 alin. (3) Cod penal mărimea minima a amenzii penale pentru

persoanele fizice este de 500 unități convenționale, inculpatei urmează a-i fi

aplicată, conform art. 79 Cod penal, o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea săvârșită, sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, ce constituie 25.000 lei.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpata Verega Tatiana Xxxxxxxx,

casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău din 17 noiembrie 2017 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2018, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre.

Verega Tatiana Xxxxxxxx, se condamnă în baza art. 290 alin. (1) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, la amendă în mărime de 500

unități convenționale, ce constituie 25.000 lei.

În rest, hotărârile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11