1ra-803/2018 — art. 190 al. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 al. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-803/2018 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-803/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Alerguș Constantin
Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Sclifos Gheorghe în numele condamnatului Sclifos Dumitru, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, în
cauza penală privindu-l pe
Sclifos Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
07.08.2017 – 23.10.2017 (prima instanță);
09.11.2017 – 13.12.2017 (instanța de apel);
19.03.2018 – 16.05.2018 (instanța de recurs);
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21.06.2012, Sclifos
Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 361 alin. (2), lit. b) Cod
Penal la 5 ani închisoare; - în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal la 10 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația mijloacelor financiare și
materiale pe un termen de 5 ani.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16.10.2014, procesul penal în privința
lui Dumitru Sclifos în baza art. 361 alin. (2), lit. b) Cod Penal a fost încetat în
conformitate cu art. 60 lit. a) Cod Penal, în legătură cu prescripția tragerii la răspundere
penală. Totodată, Dumitru Sclifos a fost condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 190 alin. (5) Cod Penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația mijloacelor
financiare și materiale pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă a reprezentantului părții
vătămate Alexandru Goian către Vasile Grama privind recunoașterea nulă a contractului
de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Xxxxx din mun. Chișinău, a fost respinsă ca
nefondată.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-211/2015 din 17.03.2015 s-a decis
încetarea procesului penal în privința lui Dumitru Sclifos în baza art. 361 alin. (2), lit. b)
Cod Penal în conformitate cu art. 60 lit. a) Cod Penal în legătură cu prescripția tragerii
la răspundere penală. S-a considerat condamnat Dumitru Sclifos în baza art. 190 alin.
(5) Cod Penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația mijloacelor financiare și
materiale pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții
vătămate Goian Alexandru către Dumitru Sclifos se admite în principiu, cu explicarea
dreptului de a se adresa în instanța de drept comun și menținerea măsurilor asigurătorii
aplicate prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 mai 2011.
La data de 03 august 2017, avocatul Sclifos Gheorghe în apărarea intereselor
condamnatului Sclifos Dumitru în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2), 3) Cod procedură
penală a înaintat în instanța de judecată o cerere de revizuire a deciziei Curții Supreme
de Justiție a RM nr. 1ra-211/2015 din 17.03.2015.
În speță, indică revizuentul, că obiect material al infracțiunii îl constituie bunul
imobil din mun. Chișinău, str. Ion Neculce 15, comercializat de către reprezentantul
Sergiu Căldări - fostului proprietar Ana Goldman în temeiul procurii nr. 2170 din
23.04.2008 autentificată de către notarul Tudos Raisa.
Indică avocatul, că Sclifos Dumitru urmărind dobândirea ilicită a bunurilor A.
Goldman prin înșelăciune sau abuz de încredere, nu putea realiza acest fapt fără procura
autentificată notarial, întrucât obiectul material a infracțiunii fiind un bun imobil.
În acest context, susține revizuentul, că notarul urma să fie atras la răspundere
penală în calitate de coautor a escrocheriei incriminate, inclusiv să fie anulată procura
eliberată de către notarul Tudos Raisa ca ilegală.
Totodată, a indicat că notarul Tudos Raisa a declarat că la perfectarea procurii
„identitatea Anei Goldman a fost stabilită prin pașaportul ei de uz extern moldovenesc
temporar care se afla în RM”, „Goldman Ana a întocmit pe Căldări Sergiu”, „pașaportul
de uz extern a fost prezentat de Ana Goldman”, „în cazul de față Sclifos Dumitru nu a
putut semna” (vol. III, f. d. 22-23).
Astfel, reieșind din declarațiile notarului Tudos Raisa, raportate la faptul că
Sclifos Dumitru a fost condamnat, notarul Tudos Raisa urma a fi trasă la răspundere
penală din postura de martor pentru declarații false în temeiul art. 312 Cod Penal, fapt
neefectuat până la momentul actual.
Mai mult ca atât, menționează avocatul că, procura nr. 2170 din 23.04.2008
autentificată de către notarul Tudos Raisa la moment nu a fost declarată nulă sau
falsificată, iar în așa mod este lipsit de logică juridică și temeinicie legală condamnarea
lui Sclifos Dumitru.
Indică revizuentul că prin ordonanța procurorului Procuraturii Hîncești din
27.05.2011, a fost încetată urmărirea penală în cauza penală nr. 2010032310 pe motiv
că în acțiunile sau inacțiunile notarului privat Tudos Raisa lipsesc elementele vreunei
infracțiuni prevăzute de Codul Penal, deși prin acțiunile sale notarul Tudos Raisa a
încălcat prevederile art. 19 și art. 42 a Legii „cu privire la notariat”, însă nu a fost
înaintată sesizare la Ministerul Justiției al RM pentru aplicarea sancțiunii disciplinare,
deoarece a intervenit termenul de prescripție conform art. 24 al Legii menționate.
La data de 02.11.2015, a solicitat Ministerului Justiției al RM întocmirea unei
cererii către Colegiul disciplinar al notarilor în vederea stabilirii circumstanțelor
eliberării procurii nr. 2170 din 23.04.2008 de către notarul Tudos Raisa și atragerea la
răspundere disciplinară după caz.
Prin scrisoarea Ministerului Justiției al RM nr. Xxxxx a fost informat că „nu a
identificat temei pentru sesizarea Colegiului disciplinar al notarilor”.
Astfel, nefiind de acord cu răspunsul primit, indică revizuentul, că a sesizat
instanța de judecată cu cererea de chemare în judecată privind anularea răspunsului nr.
04/12326 din 25.11.2015 în partea nesesizării Colegiului disciplinar al notarilor și
obligarea Ministrului Justiției de a sesiza Colegiul disciplinar al notarilor pe fapta
imputată notarului Tudos Raisa în textul ordonanței procurorului Procuraturii Hîncești
din 27.05.2011.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 3-422/16 din 27.04.2016,
decizia Curții de Apel Chișinău nr. 3a-l 146/16 din 09.11.2016, definitivă și irevocabilă
din 13.06.2013, instanța a dedus, că sesizarea Colegiului disciplinar al notarilor se
realizează de Ministrul Justiției sau de notari, dispoziție ce denotă că sesizarea are loc în
cazul în care persoana vizată în norma citată consideră necesară adresarea unei astfel de
sesizări, fiind cert că în lipsa unei dispoziții contrare în textul Legii, autoritatea publică
nu are obligația sesizării Colegiului disciplinar în cazurile în care constată lipsa unui
motiv justificat de a adresa sesizarea.
Totodată, indică avocatul, că Colegiul a respins argumentele apelantului
referitoare la faptul că intimatul exercită doar funcția de secretariat la adresarea sesizării
Colegiului disciplinar, deoarece norma indicată nu instituie o obligație a intimatului de a
adresa sesizarea indicată de apelant, situație ce denotă că Ministerul Justiției este
îndreptățit de a examina dacă în fiecare caz în parte, există sau nu temeiuri pentru
sesizarea Colegului disciplinar al notarilor, constatarea lipsei unor astfel de temeiuri
fiind suficient pentru a refuza sesizarea Colegiului respectiv.
Astfel, reieșind din cele mai sus menționate, constată revizuentul că notarul
Tudos Raisa nu a săvârșit careva abatere disciplinară, or Ministerul Justiției al RM -
autoritate publică de specialitate nu a identificat cel puțin temei pentru sesizarea a
Colegiului disciplinar al notarilor.
În acest context, se atestă situația în care două sau mai multe hotărâri (în sens
sentințe, decizii, hotărâri) nu se pot concilia, temeiul prevăzut la art. 458 alin. (3) pct. 2),
3) din Codul de Procedură Penală, or, instanța la examinarea eventualei infracțiuni
săvârșite de Sclifos Dumitru nu avut cunoștința despre faptul că eventual notarul nu a
săvârșit nici o abatere disciplinară.
Susține revizuentul, că se află în situația încălcării principiilor fundamentale a
dreptului penal în condițiile în care condamnatul Sclifos Dumitru nu a recunoscut
vinovăția sa, iar urmărirea penală nu a acordat un răspuns ferm în circumstanțele în care
a fost săvârșită infracțiunea fiind ignorată de către organul de urmărire penală și instanțe
- latura obiectivă a infracțiunii (elementul material și legătura de cauzalitate).
Indică avocatul, că declarațiile martorului Sergiu Căldări, procesul-verbal de
recunoaștere a persoanei din 29.07.2010, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei
după fotografie din 29.08.2010, nu pot sta la baza condamnării lui Sclifos Dumitru, or,
acceptarea acestora contravin prevederilor art. 63 alin. (7) din Codul de procedură
penală, întrucât cet. Căldări Sergiu, inițial a fost recunoscut în calitate de bănuit și la
data de 19.01.2011 a fost scos de sub urmărirea penală.
Mai mult ca atât, raportul de expertiză nr. 191 din 14.11.2013, cu toate că partea
vătămată Goldman Ana se afla pe teritoriul Republicii Moldova fiind prezentă la
ședințele Curții de Apel nu a fost examinată posibilitatea că însăși procura nr.2170 din
23.04.2008 autentificată de către Notarul Tudos Raisa a fost semnată de către partea
vătămată Goldman Ana, acest fapt din start a fost exclus de către partea acuzării,
apărării și instanță, iar astfel inculpatul din start a fost pus pe o poziție defavorabilă
nefiind verificat dacă procura a fost semnată de către Anna Goldman. Raportul de
expertiză nr. 191 din 14.11.2013 a fost efectuat în lipsa condamnatului și noilor mostre
de semnări pentru expertiză acesta de fapt intră în contradicție cu raportul de nr. 497 din
10.12.2010 și cu declarațiile expertului în ședința de judecată, care indică insuficiența
mostrelor pentru o expertiză grafoscopică exactă atât din partea condamnatului Sclifos
D. cât și lipsa mostrelor din numele părții vătămate A. Goldman.
Solicită revizuentul casarea Deciziei din 17.03.2015 a Curții Supreme de Justiție a
RM, cu pronunțarea deciziei de achitare a lui Sclifos Dumitru pe motiv că în acțiunile
acestuia nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 23.10.2017, a fost
respinsă ca neîntemeiată cererea înaintată de avocatul Sclifos Gheorghe în apărarea
intereselor condamnatului Sclifos Dumitru privind revizuirea deciziei Curții Supreme de
Justiție nr. 1ra-211/2015 din 17.03.2015 prin care a fost condamnat în baza art. 190 alin.
(5) Cod Penal la 9 (nouă) ani închisoare.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Sclifos Gheorghe în
numele și interesul condamnatului Sclifos Dumitru prin care a solicitat admiterea
apelului, casarea sentinței din 23 octombrie 2017 și pronunțarea unei noi hotărâri prin
care să fie dispusă admiterea revizuirii cu casarea Deciziei din 17 martie 2015 a Curții
Supreme de Justiție, pronunțând o nouă decizie prin care Sclifos Dumitru să fie achitat,
pe motiv că în acțiunile lui Sclifos Dumitru nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017
a fost respins apelul declarat de avocatul Sclifos Gheorghe în interesele condamnatului
Sclifos Dumitru împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23
octombrie 2017 ca fiind nefondat, menținând hotărârea atacată fără modificări.
7.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că în speță nu sunt
incidente prevederile art. 458 alin. (3), pct. 2), 3) Cod procedură penală.
Instanța de apel a stabilit, că din data emiterii deciziei Curții Supreme de Justiție
din 17.03.2015 și până în prezent nu au fost prezentate careva probe, circumstanțe de
care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună
cu circumstanțele stabilite anterior dovedesc că Sclifos Dumitru urmează a fi achitat,
deoarece în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.
Totodată, instanța de apel a menționat, că prin decizia Curții Supreme de Justiție
din 17.03.2015 au fost verificate și apreciate motivele avocatului Sclifos Dumitru care
au fost indicate și în cererea de revizuire.
În concluzie, în viziunea instanței de apel la adoptarea sentinței, instanța de fond a
acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 458-460 Cod de procedură penală, or
revizuirea reprezintă calea de atac extraordinară prin care hotărârile judecătorești ce nu
reflectă adevărul sunt scoase de sub autoritatea lucrului judecat, fiind viciate, pe fond,
datorită necunoașterii în întregime a situației de fapt, a folosirii probelor false sau a
coruperii subiecților oficiali care au desfășurat procesul, fie de existența a două sau mai
multe hotărâri judecătorești inconciliabile, iar finalitatea revizuirii constă în înlăturarea
erorii judiciare, în speța dată nefiind de apelant prezentate acele erori de fapt ce rezultă
din împrejurări necunoscute instanței care a soluționat cauza și care să atragă o altă
soluție sau o modificare esențială a soluției atacate.
Decizia instanței de apel a fost atacată, la data de 28.02.2018, cu recurs
ordinar de către avocatul Sclifos Gheorghe în numele inculpatului Sclifos Dumitru prin
care a solicitat admiterea recursului casarea sentinței din 23 octombrie 2017, deciziei
din 13 decembrie 2017 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă
admiterea revizuirii cu casarea Deciziei nr. 1ra-211/2015 din 17 martie 2015 a Curții
Supreme de Justiție, pronunțând o nouă decizie prin care Sclifos Dumitru să fie achitat,
pe motiv că în acțiunile lui Sclifos Dumitru nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- sentința primei instanțe nu este motivată sub nici o formă în detrimentul
prevederilor normei procedurale prevăzute la art. 394 alin. (1) Cod procedură penală.
- decizia Curții de Apel din 13 decembrie 2017 primește practic aceiași poziție și
anume că în speță nu sunt incidente prevederile art. 458 alin. (3), pct. 2), 3) Cod de
Procedură Penală - fără a oferi o apreciere circumstanței în care la momentul pronunțării
sentinței în privința inculpatului Sclifos Dumitru, instanța avea cunoștințe precum că
notarul Tudos Raisa a săvârșit o abatere disciplinară la autentificarea procuri nr. 2170
din 23.04.2008 (volumul IV) iar poziția Ministerului Justiție reconfirmată prin Decizia
Curții de Apel Chișinău nr. 3a-1146/16 din 09.11.2016 clar stabilește faptul că, Notarul
nu a săvârșit nici o abatere disciplinară la momentul autentificării procurii. Reieșind din
obiectul material a infracțiunii incriminate lui Sclifos Dumitru, fără implicarea actului
notarial și notarului, ar fi fost imposibilă săvârșirea acestei infracțiunii.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor
pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării
deciziei.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
se constată că este vădit neîntemeiat.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură
penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.
Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiuri de casare a hotărârii
instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit
cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția instanței.
Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia
instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind
legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat și decizia atacată,
consideră că alegațiile recurentului sunt nefondate, or, instanța de apel la judecarea
apelului declarat de avocatul Sclifos Gheorghe în numele și interesul condamnatului
Sclifos Dumitru, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând
prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea
adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta
cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în
pct. 8 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea
căreia nu o consideră necesară.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de
recurent, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în
instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în
hotărârile pronunțate.
Menționează Colegiul faptul, că recurentul, avocatul Sclifos Gheorghe, în cererea
de revizuire și pe parcursul examinării cererii de revizuire a susținut temeiul de
revizuire, prevăzut de art. 458 alin.(3) pct. 2) și pct. 3) Cod de procedură penală. În
acest sens, Colegiul atrage atenția că potrivit prevederilor art. 460 alin. (1) Cod de
procedură penală procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate
procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond. În cazul temeiurilor
prevăzute la art. 458 alin.(3) pct. 3) și 2), procedura de revizuire se deschide în baza
cererii adresate instanței de judecată care a judecat cauza în primă instanță.
În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței
de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o
eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-
419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de avocatul Sclifos
Gheorghe în numele și interesul condamnatului Sclifos Dumitru se declară inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sclifos Gheorghe în
numele condamnatului Sclifos Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Sclifos Dumitru
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 31 mai 2018.
Președinte Alerguș Constantin
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie