1ra-803/2018 — Art. 190 al. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21.06.2012, Sclifos Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 361 alin. (2), lit. b) Cod Penal la 5 ani închisoare; - în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația mijloacelor financiare și materiale pe un termen de 5 ani.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16.10.2014, procesul penal în privința lui Dumitru Sclifos în baza art. 361 alin. (2), lit. b) Cod Penal a fost încetat în conformitate cu art. 60 lit. a) Cod Penal, în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală. Totodată, Dumitru Sclifos a fost condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod Penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația mijloacelor financiare și materiale pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă a reprezentantului părții vătămate Alexandru Goian către Vasile Grama privind recunoașterea nulă a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Xxxxx din mun. Chișinău, a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-211/2015 din 17.03.2015 s-a decis încetarea procesului penal în privința lui Dumitru Sclifos în baza art. 361 alin. (2), lit. b) Cod Penal în conformitate cu art. 60 lit. a) Cod Penal în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală. S-a considerat condamnat Dumitru Sclifos în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația mijloacelor financiare și materiale pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate Goian Alexandru către Dumitru Sclifos se admite în principiu, cu explicarea dreptului de a se adresa în instanța de drept comun și menținerea măsurilor asigurătorii aplicate prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 mai 2011.

La data de 03 august 2017, avocatul Sclifos Gheorghe în apărarea intereselor condamnatului Sclifos Dumitru în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2), 3) Cod procedură penală a înaintat în instanța de judecată o cerere de revizuire a deciziei Curții Supreme de Justiție a RM nr. 1ra-211/2015 din 17.03.2015. În speță, indică revizuentul, că obiect material al infracțiunii îl constituie bunul imobil din mun. Chișinău, str. Ion Neculce 15, comercializat de către reprezentantul Sergiu Căldări - fostului proprietar Ana Goldman în temeiul procurii nr. 2170 din 23.04.2008 autentificată de către notarul Tudos Raisa. Indică avocatul, că Sclifos Dumitru urmărind dobândirea ilicită a bunurilor A. Goldman prin înșelăciune sau abuz de încredere, nu putea realiza acest fapt fără procura autentificată notarial, întrucât obiectul material a infracțiunii fiind un bun imobil. În acest context, susține revizuentul, că notarul urma să fie atras la răspundere penală în calitate de coautor a escrocheriei incriminate, inclusiv să fie anulată procura eliberată de către notarul Tudos Raisa ca ilegală. Totodată, a indicat că notarul Tudos Raisa a declarat că la perfectarea procurii „identitatea Anei Goldman a fost stabilită prin pașaportul ei de uz extern moldovenesc temporar care se afla în RM”, „Goldman Ana a întocmit pe Căldări Sergiu”, „pașaportul de uz extern a fost prezentat de Ana Goldman”, „în cazul de față Sclifos Dumitru nu a putut semna” (vol. III, f. d. 22-23). Astfel, reieșind din declarațiile notarului Tudos Raisa, raportate la faptul că Sclifos Dumitru a fost condamnat, notarul Tudos Raisa urma a fi trasă la răspundere penală din postura de martor pentru declarații false în temeiul art. 312 Cod Penal, fapt neefectuat până la momentul actual. Mai mult ca atât, menționează avocatul că, procura nr. 2170 din 23.04.2008 autentificată de către notarul Tudos Raisa la moment nu a fost declarată nulă sau falsificată, iar în așa mod este lipsit de logică juridică și temeinicie legală condamnarea lui Sclifos Dumitru. Indică revizuentul că prin ordonanța procurorului Procuraturii Hîncești din 27.05.2011, a fost încetată urmărirea penală în cauza penală nr. 2010032310 pe motiv că în acțiunile sau inacțiunile notarului privat Tudos Raisa lipsesc elementele vreunei infracțiuni prevăzute de Codul Penal, deși prin acțiunile sale notarul Tudos Raisa a încălcat prevederile art. 19 și art. 42 a Legii „cu privire la notariat”, însă nu a fost înaintată sesizare la Ministerul Justiției al RM pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, deoarece a intervenit termenul de prescripție conform art. 24 al Legii menționate. La data de 02.11.2015, a solicitat Ministerului Justiției al RM întocmirea unei cererii către Colegiul disciplinar al notarilor în vederea stabilirii circumstanțelor eliberării procurii nr. 2170 din 23.04.2008 de către notarul Tudos Raisa și atragerea la răspundere disciplinară după caz. Prin scrisoarea Ministerului Justiției al RM nr. Xxxxx a fost informat că „nu a identificat temei pentru sesizarea Colegiului disciplinar al notarilor”. Astfel, nefiind de acord cu răspunsul primit, indică revizuentul, că a sesizat instanța de judecată cu cererea de chemare în judecată privind anularea răspunsului nr. 04/12326 din 25.11.2015 în partea nesesizării Colegiului disciplinar al notarilor și obligarea Ministrului Justiției de a sesiza Colegiul disciplinar al notarilor pe fapta imputată notarului Tudos Raisa în textul ordonanței procurorului Procuraturii Hîncești din 27.05.2011. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 3-422/16 din 27.04.2016, decizia Curții de Apel Chișinău nr. 3a-l 146/16 din 09.11.2016, definitivă și irevocabilă din 13.06.2013, instanța a dedus, că sesizarea Colegiului disciplinar al notarilor se realizează de Ministrul Justiției sau de notari, dispoziție ce denotă că sesizarea are loc în cazul în care persoana vizată în norma citată consideră necesară adresarea unei astfel de sesizări, fiind cert că în lipsa unei dispoziții contrare în textul Legii, autoritatea publică nu are obligația sesizării Colegiului disciplinar în cazurile în care constată lipsa unui motiv justificat de a adresa sesizarea. Totodată, indică avocatul, că Colegiul a respins argumentele apelantului referitoare la faptul că intimatul exercită doar funcția de secretariat la adresarea sesizării Colegiului disciplinar, deoarece norma indicată nu instituie o obligație a intimatului de a adresa sesizarea indicată de apelant, situație ce denotă că Ministerul Justiției este îndreptățit de a examina dacă în fiecare caz în parte, există sau nu temeiuri pentru sesizarea Colegului disciplinar al notarilor, constatarea lipsei unor astfel de temeiuri fiind suficient pentru a refuza sesizarea Colegiului respectiv. Astfel, reieșind din cele mai sus menționate, constată revizuentul că notarul Tudos Raisa nu a săvârșit careva abatere disciplinară, or Ministerul Justiției al RM - autoritate publică de specialitate nu a identificat cel puțin temei pentru sesizarea a Colegiului disciplinar al notarilor. În acest context, se atestă situația în care două sau mai multe hotărâri (în sens sentințe, decizii, hotărâri) nu se pot concilia, temeiul prevăzut la art. 458 alin. (3) pct. 2), 3) din Codul de Procedură Penală, or, instanța la examinarea eventualei infracțiuni săvârșite de Sclifos Dumitru nu avut cunoștința despre faptul că eventual notarul nu a săvârșit nici o abatere disciplinară. Susține revizuentul, că se află în situația încălcării principiilor fundamentale a dreptului penal în condițiile în care condamnatul Sclifos Dumitru nu a recunoscut vinovăția sa, iar urmărirea penală nu a acordat un răspuns ferm în circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea fiind ignorată de către organul de urmărire penală și instanțe - latura obiectivă a infracțiunii (elementul material și legătura de cauzalitate). Indică avocatul, că declarațiile martorului Sergiu Căldări, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 29.07.2010, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 29.08.2010, nu pot sta la baza condamnării lui Sclifos Dumitru, or, acceptarea acestora contravin prevederilor art. 63 alin. (7) din Codul de procedură penală, întrucât cet. Căldări Sergiu, inițial a fost recunoscut în calitate de bănuit și la data de 19.01.2011 a fost scos de sub urmărirea penală. Mai mult ca atât, raportul de expertiză nr. 191 din 14.11.2013, cu toate că partea vătămată Goldman Ana se afla pe teritoriul Republicii Moldova fiind prezentă la ședințele Curții de Apel nu a fost examinată posibilitatea că însăși procura nr.2170 din 23.04.2008 autentificată de către Notarul Tudos Raisa a fost semnată de către partea vătămată Goldman Ana, acest fapt din start a fost exclus de către partea acuzării, apărării și instanță, iar astfel inculpatul din start a fost pus pe o poziție defavorabilă nefiind verificat dacă procura a fost semnată de către Anna Goldman. Raportul de expertiză nr. 191 din 14.11.2013 a fost efectuat în lipsa condamnatului și noilor mostre de semnări pentru expertiză acesta de fapt intră în contradicție cu raportul de nr. 497 din 10.12.2010 și cu declarațiile expertului în ședința de judecată, care indică insuficiența mostrelor pentru o expertiză grafoscopică exactă atât din partea condamnatului Sclifos D. cât și lipsa mostrelor din numele părții vătămate A. Goldman. Solicită revizuentul casarea Deciziei din 17.03.2015 a Curții Supreme de Justiție a RM, cu pronunțarea deciziei de achitare a lui Sclifos Dumitru pe motiv că în acțiunile acestuia nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 23.10.2017, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea înaintată de avocatul Sclifos Gheorghe în apărarea intereselor condamnatului Sclifos Dumitru privind revizuirea deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-211/2015 din 17.03.2015 prin care a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal la 9 (nouă) ani închisoare.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Sclifos Gheorghe în numele și interesul condamnatului Sclifos Dumitru prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței din 23 octombrie 2017 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea revizuirii cu casarea Deciziei din 17 martie 2015 a Curții Supreme de Justiție, pronunțând o nouă decizie prin care Sclifos Dumitru să fie achitat, pe motiv că în acțiunile lui Sclifos Dumitru nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017 a fost respins apelul declarat de avocatul Sclifos Gheorghe în interesele condamnatului Sclifos Dumitru împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23 octombrie 2017 ca fiind nefondat, menținând hotărârea atacată fără modificări. 7.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că în speță nu sunt incidente prevederile art. 458 alin. (3), pct. 2), 3) Cod procedură penală. Instanța de apel a stabilit, că din data emiterii deciziei Curții Supreme de Justiție din 17.03.2015 și până în prezent nu au fost prezentate careva probe, circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior dovedesc că Sclifos Dumitru urmează a fi achitat, deoarece în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii. Totodată, instanța de apel a menționat, că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17.03.2015 au fost verificate și apreciate motivele avocatului Sclifos Dumitru care au fost indicate și în cererea de revizuire. În concluzie, în viziunea instanței de apel la adoptarea sentinței, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 458-460 Cod de procedură penală, or revizuirea reprezintă calea de atac extraordinară prin care hotărârile judecătorești ce nu reflectă adevărul sunt scoase de sub autoritatea lucrului judecat, fiind viciate, pe fond, datorită necunoașterii în întregime a situației de fapt, a folosirii probelor false sau a coruperii subiecților oficiali care au desfășurat procesul, fie de existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești inconciliabile, iar finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, în speța dată nefiind de apelant prezentate acele erori de fapt ce rezultă din împrejurări necunoscute instanței care a soluționat cauza și care să atragă o altă soluție sau o modificare esențială a soluției atacate.

Decizia instanței de apel a fost atacată, la data de 28.02.2018, cu recurs ordinar de către avocatul Sclifos Gheorghe în numele inculpatului Sclifos Dumitru prin care a solicitat admiterea recursului casarea sentinței din 23 octombrie 2017, deciziei din 13 decembrie 2017 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea revizuirii cu casarea Deciziei nr. 1ra-211/2015 din 17 martie 2015 a Curții Supreme de Justiție, pronunțând o nouă decizie prin care Sclifos Dumitru să fie achitat, pe motiv că în acțiunile lui Sclifos Dumitru nu au fost întrunite elementele infracțiunii. În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte: - sentința primei instanțe nu este motivată sub nici o formă în detrimentul prevederilor normei procedurale prevăzute la art. 394 alin. (1) Cod procedură penală. - decizia Curții de Apel din 13 decembrie 2017 primește practic aceiași poziție și anume că în speță nu sunt incidente prevederile art. 458 alin. (3), pct. 2), 3) Cod de Procedură Penală - fără a oferi o apreciere circumstanței în care la momentul pronunțării sentinței în privința inculpatului Sclifos Dumitru, instanța avea cunoștințe precum că notarul Tudos Raisa a săvârșit o abatere disciplinară la autentificarea procuri nr. 2170 din 23.04.2008 (volumul IV) iar poziția Ministerului Justiție reconfirmată prin Decizia Curții de Apel Chișinău nr. 3a-1146/16 din 09.11.2016 clar stabilește faptul că, Notarul nu a săvârșit nici o abatere disciplinară la momentul autentificării procurii. Reieșind din obiectul material a infracțiunii incriminate lui Sclifos Dumitru, fără implicarea actului notarial și notarului, ar fi fost imposibilă săvârșirea acestei infracțiunii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiuri de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat și decizia atacată, consideră că alegațiile recurentului sunt nefondate, or, instanța de apel la judecarea apelului declarat de avocatul Sclifos Gheorghe în numele și interesul condamnatului Sclifos Dumitru, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 8 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de recurent, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate. Menționează Colegiul faptul, că recurentul, avocatul Sclifos Gheorghe, în cererea de revizuire și pe parcursul examinării cererii de revizuire a susținut temeiul de revizuire, prevăzut de art. 458 alin.(3) pct. 2) și pct. 3) Cod de procedură penală. În acest sens, Colegiul atrage atenția că potrivit prevederilor art. 460 alin. (1) Cod de procedură penală procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond. În cazul temeiurilor prevăzute la art. 458 alin.(3) pct. 3) și 2), procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanței de judecată care a judecat cauza în primă instanță. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de avocatul Sclifos Gheorghe în numele și interesul condamnatului Sclifos Dumitru se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sclifos Gheorghe în numele condamnatului Sclifos Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Sclifos Dumitru Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 31 mai 2018. Președinte Alerguș Constantin Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie