1ra-741/2018 — Art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 17 februarie 2017, Ardelean Alexei Xxxxx, a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

Potrivit sentinței, Ardelean A., a fost învinuit de către organul de urmărire penală, că la data de 20 aprilie 2016, în perioada de timp cuprinsă între orele 12:00- 16:00, urmărind scopul de a obține profit, în absența a careva persoane, acționând cu convingere că cele comise rămân neobservate, a intrat în gospodăria lui Slivca G., amplasată în r-nul Xxxxx s. Xxxxx, după care a pătruns într-o construcție auxiliară, de unde pe ascuns a sustras un câine de rasă ”Labrador”, care îi aparținea lui Dragoste C., cauzându-i astfel părții vătămate daună în proporții considerabile în sumă de 2.000 lei. Potrivit învinuirii, acțiunile lui Ardelean A., au fost încadrate în baza de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, - furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în domiciliu și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului 1 stabilit pentru prima instanță, prin care Ardelean A. să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, stabilindu- i pedeapsă 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului declarat a invocat că: - concluziile primei instanțe privind achitarea inculpatului sunt greșite, deoarece în ședințele de judecată a fost pe deplin confirmată vina acestuia, prin probele acumulate de către organul de urmărire penală și examinate de către instanța de judecată; - inculpatul a recunoscut, că a mai fost în gospodăria martorului Slivca G., deci acesta cunoștea împrejurările gospodăriei și posibilitatea de acces în ea.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prima instanță a pus la baza sentinței probele la cercetarea cărora au avut acces toate părțile în egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor sale. Instanța de apel a conchis, că inculpatul pe tot parcursul procesului penal, inclusiv și în ședința de judecată, a respins învinuirea, motivând că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, prezentând explicații. Astfel, versiunea inculpatului nu a fost combătută prin probe prezentate de partea acuzării, totodată sentința cuprinzând și descrierea circumstanțelor cauzei constatate de prima instanță, cu enumerarea temeiurilor de achitare a inculpatului și indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării. Mai mult, instanța de apel a verificat suplimentar probele prezentate de către părți, după cum urmează: declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor Slivca G., Jidraș V. V., Jidraș V. I., Vieru T., precum și procesul verbal de cercetare la fața locului din 27 aprilie 2016 (f.d. 20, v. 1). În continuare, instanța de apel a susținut, că prima instanță corect a concluzionat privind netemeinicia acuzării referitor la prezența în acțiunile inculpatului a dobândirii ilicite a bunurilor părții vătămate, totodată în viziunea instanței de apel argumentele acuzării în acest sens, au doar un caracter de presupunere, ce de fapt sunt lipsite de careva suport probator. Astfel, instanța de apel a considerat, că prima instanță la pronunțarea soluției a făcut o amplă motivare a sentinței, aplicând legislația internă incidentă, soluția fiind una întemeiată și legală.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei penale la rejudecare, în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat argumente similare cu cele invocate în apel. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. Autorul își întemeiază recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul invocă că instanța de apel nu s-a expus motivat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, precum și faptul că din materiale cauzei reiese incontestabil, că Ardelean A. se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal. Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Astfel, Colegiul consideră, că instanța de apel corect a concluzionat asupra nevinovăției lui Ardelean A., a cercetat toate probele prezentate de părți, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor administrate în cauză și care în ansamblul lor au dus spre o hotărâre de achitare în cazul dat judecării. În opinia instanței de recurs, instanța de apel just a constatat, că unicele probe pe care acuzatorul de stat și-a bazat învinuirea este sfoara cu care cățelul a fost legat și anume că sfoara a fost luată de către Ardelean A. din gospodăria lui Slivca G., precum și prin declarațiile martorului Slivca G., care afirmă că până a pleca de acasă a închis cățelul într-o încăpere auxiliară de unde acesta nu putea să iasă. Prin urmare, instanța de apel întemeiat a apreciat aceste argumente ca fiind declarative, or în cadrul urmăririi penale nu s-a stabilit faptul dacă în gospodăria lui Slivca G. este asemenea sfoară de categoria ce a fost ridicată împreună cu cățelul de la Jitraș I., totodată nu au fost ridicate mostre comparative de sfoară în vederea numirii unei expertize pentru stabilirea corespunderii lor. Totodată, instanța de apel, corect a menționat, că organul de urmărire penală nu a cercetat și nu a fotografiat anume sfoara ridicată din gospodăria lui Jitraș I., nu a anexat-o la dosar, dar a restituit-o potrivit recipisei părții vătămate, la fel nu a fost cercetată încăperea auxiliară, și nu s-a stabilit dacă cățelul putea sau nu să părăsească respectiva încăpere. Mai mult, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului din 24 aprilie 2016 (f.d. 20 v. 1), a fost cercetată încăperea auxiliară, dar 3 nu au fost constatate careva date cu privire la faptul depistării sfoarei asemănătoare cu cea cu care a fost legat câinele. În virtutea celor expuse, instanța de recurs reiterând concluziile instanței de apel, a stabilit, că potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, - concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupunere, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului, concluzionând asupra legalității soluției de achitare, adoptate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor la prezența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru desființarea hotărârii instanței de apel. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, adoptându-se o soluție întemeiată și corectă privind menținerea sentinței de achitare în privința lui Ardelean A., impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Ardelean Alexei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 15 mai 2018. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 4