1ra-741/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Dosarul nr. 1ra-741/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Ardelean Alexei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxx, a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. c) și d) Cod penal.

penală, că la data de 20 aprilie 2016, în perioada de timp cuprinsă între orele 12:00-

16:00, urmărind scopul de a obține profit, în absența a careva persoane, acționând

cu convingere că cele comise rămân neobservate, a intrat în gospodăria lui Slivca

G., amplasată în r-nul Xxxxx s. Xxxxx, după care a pătruns într-o construcție

auxiliară, de unde pe ascuns a sustras un câine de rasă ”Labrador”, care îi aparținea

lui Dragoste C., cauzându-i astfel părții vătămate daună în proporții considerabile

în sumă de 2.000 lei.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Ardelean A., au fost încadrate în baza de art.

186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, - furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în domiciliu și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

1

stabilit pentru prima instanță, prin care Ardelean A. să fie recunoscut culpabil de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, stabilindu-

i pedeapsă 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- concluziile primei instanțe privind achitarea inculpatului sunt greșite,

deoarece în ședințele de judecată a fost pe deplin confirmată vina acestuia, prin

probele acumulate de către organul de urmărire penală și examinate de către

instanța de judecată;

- inculpatul a recunoscut, că a mai fost în gospodăria martorului Slivca G., deci

acesta cunoștea împrejurările gospodăriei și posibilitatea de acces în ea.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

instanță a pus la baza sentinței probele la cercetarea cărora au avut acces toate

părțile în egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru susținerea

pozițiilor sale.

Instanța de apel a conchis, că inculpatul pe tot parcursul procesului penal,

inclusiv și în ședința de judecată, a respins învinuirea, motivând că nu se consideră

vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, prezentând explicații.

Astfel, versiunea inculpatului nu a fost combătută prin probe prezentate de

partea acuzării, totodată sentința cuprinzând și descrierea circumstanțelor cauzei

constatate de prima instanță, cu enumerarea temeiurilor de achitare a inculpatului

și indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării.

Mai mult, instanța de apel a verificat suplimentar probele prezentate de către

părți, după cum urmează: declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor

Slivca G., Jidraș V. V., Jidraș V. I., Vieru T., precum și procesul verbal de cercetare

la fața locului din 27 aprilie 2016 (f.d. 20, v. 1).

În continuare, instanța de apel a susținut, că prima instanță corect a

concluzionat privind netemeinicia acuzării referitor la prezența în acțiunile

inculpatului a dobândirii ilicite a bunurilor părții vătămate, totodată în viziunea

instanței de apel argumentele acuzării în acest sens, au doar un caracter de

presupunere, ce de fapt sunt lipsite de careva suport probator.

Astfel, instanța de apel a considerat, că prima instanță la pronunțarea soluției

a făcut o amplă motivare a sentinței, aplicând legislația internă incidentă, soluția

fiind una întemeiată și legală.

prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei penale la rejudecare, în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat argumente similare cu cele invocate în apel.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și apel în cazurile când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, recurentul invocă că instanța de apel nu s-a expus

motivat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, precum și faptul că din

materiale cauzei reiese incontestabil, că Ardelean A. se face vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Astfel, Colegiul consideră, că instanța de apel corect a concluzionat asupra

nevinovăției lui Ardelean A., a cercetat toate probele prezentate de părți, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

probelor administrate în cauză și care în ansamblul lor au dus spre o hotărâre de

achitare în cazul dat judecării.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel just a constatat, că unicele probe

pe care acuzatorul de stat și-a bazat învinuirea este sfoara cu care cățelul a fost legat

și anume că sfoara a fost luată de către Ardelean A. din gospodăria lui Slivca G.,

precum și prin declarațiile martorului Slivca G., care afirmă că până a pleca de

acasă a închis cățelul într-o încăpere auxiliară de unde acesta nu putea să iasă. Prin

urmare, instanța de apel întemeiat a apreciat aceste argumente ca fiind declarative,

or în cadrul urmăririi penale nu s-a stabilit faptul dacă în gospodăria lui Slivca G.

este asemenea sfoară de categoria ce a fost ridicată împreună cu cățelul de la Jitraș

I., totodată nu au fost ridicate mostre comparative de sfoară în vederea numirii

unei expertize pentru stabilirea corespunderii lor.

Totodată, instanța de apel, corect a menționat, că organul de urmărire penală

nu a cercetat și nu a fotografiat anume sfoara ridicată din gospodăria lui Jitraș I., nu

a anexat-o la dosar, dar a restituit-o potrivit recipisei părții vătămate, la fel nu a fost

cercetată încăperea auxiliară, și nu s-a stabilit dacă cățelul putea sau nu să

părăsească respectiva încăpere. Mai mult, potrivit procesului verbal de cercetare la

fața locului din 24 aprilie 2016 (f.d. 20 v. 1), a fost cercetată încăperea auxiliară, dar

3

nu au fost constatate careva date cu privire la faptul depistării sfoarei asemănătoare

cu cea cu care a fost legat câinele.

În virtutea celor expuse, instanța de recurs reiterând concluziile instanței de

apel, a stabilit, că potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, -

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupunere, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului,

concluzionând asupra legalității soluției de achitare, adoptate de către instanțele de

judecată ierarhic inferioare, prin urmare, argumentele invocate de recurent privitor

la prezența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul consideră, că nu sunt întemeiate și suficiente pentru

desființarea hotărârii instanței de apel.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, adoptându-se o soluție întemeiată și corectă

privind menținerea sentinței de achitare în privința lui Ardelean A., impunându-se

în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Ardelean

Alexei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 15 mai 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

4