1ra-371/2018 — art.217 alin.2, 217/2 CP

1ra-371/2018 — art.217 alin.2, 217/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-371/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Alerguș Constantin, Timofti Vladimir

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Carabulea Vitali și de către Scondras Elena,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Carabulea Vitali xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.03.2016 – 18.07.2017;

Instanța de apel: 04.10.2017 – 06.12.2017;

instanța de recurs: 18.01.2018 – 13.03.2018.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Vitali a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.217 alin.(2) Cod penal, la șase luni;

- în baza art.2172 Cod penal, la un an închisoare.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, lui Carabulea Vitali i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de un an și trei luni.

În temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, lui Carabulea Vitali, la

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată sub

formă de doi ani închisoare și pedeapsa complimentară sub formă de privarea de dreptul

1

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, stabilită prin sentința

Judecătoriei Orhei din 26 martie 2015 în baza art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal și i s-a

stabilit pedeapsa definitivă spre executare lui Carabulea Vitali - 2 (doi) ani și 8 (opt) luni

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru bărbați, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani.

Conform art.90 Cod penal executarea pedepsei stabilită lui Carabulea Vitali a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă doi ani.

Carabulea Vitali, o perioadă nedeterminată de timp, până la 21 decembrie 2015, fără a

avea scop de înstrăinare, pentru consum propriu, a păstrat ilegal la domiciliul său din or.

Orhei, str. Izvorul Cucului 18, în subsolul casei de locuit - 5,606 gr marijuană (masă

uscată), care se atribuie la categoria substanțelor narcotice în proporții mari.

Tot el, Carabulea Vitali într-o perioadă nedeterminată de organul de urmărire

penală, urmărind scopul circulației ilegale a precursorilor în scopul producerii

substanțelor psihotrope pentru consum personal, aflând-se la domiciliul său din or.

Orhei, str. Izvorul Cucului 18, cunoscând cu certitudine că circuitul substanțelor

psihotrope este limitat, a preparat prin fierbere, utilizând câteva reacții chimice inclusiv

și pastile „rinosop”, precursor a substanțelor narcotice și psihotrope - psedoefedrină, pe

care a păstrat-o ilegal, până la 21.12.2015, când în cadrul percheziției automobilului său

de model Mitsubishi Galant, au fost depistate o cratiță emailată și o cană din sticlă pe

suprafața cărora se afla o substanță de culoare brun-roșietică, care conform raportului de

expertiză nr. 11678 din 30.12.2015, reprezintă urme de psedoefedrină, care se atribuie la

precursorii substanțelor stupefiante (narcotice) și preparatelor psihotrope, conform

Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004.

solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit căreia Carabulea Vitali să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.217 alin.(2) și art.2172 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa în baza art.217

alin.(2) Cod penal, sub formă închisoare pe termen de 1 an și în baza art.2172 Cod penal

sub formă de închisoare pe termen de 1 an. În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1)

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, a-i stabili

definitiv inculpatului pedeapsa de 1 an și trei luni închisoare. Conform prevederilor

art.85 alin.(1) Cod penal a adăuga parțial la pedeapsa stabilită, partea neexecutată a

pedepsei aplicate prin sentința judecătoriei Orhei din 26.03.2015 și a-i stabili lui

Carabulea Vitali pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru bărbați.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că instanța de judecată nu a ținut cont

de personalitatea inculpatului Carabulea Vitali, care în termenul de probațiune a comis o

faptă prevăzută de legea penală ca infracțiune.

2

Totodată, apelantul a menționat că pedeapsa stabilită de către instanța de judecată

este prea blândă, încât nu va fi realizat scopul pedepsei, manifestat prin educarea și

corectarea inculpatului.

2017, apelul declarat a fost admis parțial, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, potrivit căreia inculpatului Carabulea Vitali i s-a

stabilit în baza art.217 alin.(2) Cod penal, 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, iar în baza art.2172 Cod penal, un an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 Cod penal, prin cumul parțial de pedepse, i s-a stabilit lui

Carabulea Vitali, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1 an și 3 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 26 martie 2015 urmează a fi

executată separat.

În rest, sentința a fost menținută.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a concluzionat că inculpatul a

săvârșit infracțiunile imputate. Împrejurările de fapt au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile

art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor.

În partea ce ține de stabilirea pedepsei, instanța de apel a indicat că prima instanță

corect și echitabil i-a stabilit lui Carabulea Vitali pedeapsa după cum urmează: în baza

art.217 alin.(2) Cod penal, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 luni, iar în baza

art.2172 Cod penal, pedeapsa cu închisoare pe un termen de un an.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a aplicat prevederile

art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor,

stabilindu-i lui Carabulea Vitali pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

În contextul dat, instanța de apel ținând cont de multitudinea circumstanțelor care

descriu infracțiunile respective nu a considerat rațional faptul că prima instanță a dispus

suspendarea executării pedepsei, în acest sens găsind veridice și aplicabile argumentele

invocate în apel.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a motivat că la stabilirea pedepsei

inculpatului Carabulea Vitali, prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită normelor

citate mai sus. Deși instanța nu a stabilit existența circumstanțelor atenuante sau prezența

altor circumstanțe relevante, totuși a aplicat prevederile art.90 Cod penal și a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite, fără a motiva necesitatea

soluției respective și fără a da eficiență cuvenită prevederilor art.art.61, 75 Cod penal.

3

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Controlul asupra comportării celor condamnați cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor -

comandamentul militar respectiv.

În continuare, instanța de apel a menționat că pentru dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei, instanța de judecată trebuie să examineze dacă în

cazul dat, va fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art.61 Cod penal.

La caz, instanța de apel a reținut că infracțiunile comise sub aspectul utilizării și

producerii substanțelor narcotice au un impact negativ asupra societății. Astfel, existența

unei asemenea urmări prejudiciabile și dispunerea suspendării condiționate pentru

comiterea unei astfel de infracțiune implică, de regulă, imposibilitatea restabilirii

echității sociale ca scop al pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, Carabulea Vitali anterior a fost

condamnat inclusiv pentru infracțiune similară, ținând cont de specificul infracțiunilor

comise, s-a atestat o orientare antisocială stabilă a inculpatului, atitudine care se

regăsește în faptul că inculpatul nu evită comiterea infracțiunilor inclusiv de acest gen și

în cazul unei asemenea orientări antisociale decade raționalitatea neexecutării reale a

pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că în privința inculpatului nu pot fi

aplicate prevederile art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei. În

consecință, s-a indicat că pedeapsa aplicată inculpatului urmează să fie executată real,

stabilindu-se astfel o individualizare a pedepsi care este legală, întemeiată, proporțională

faptei comise și circumstanțelor reale și personale.

Conform art.90 alin.(11) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată

mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei se soluționează de către instanța de judecată, la

propunerea organului care exercită supravegherea asupra comportamentului celor

condamnați cu suspendarea executării pedepsei. Ținând cont de regulile interpretării

4

sistemice, se deduce că în cazul în care o persoană, în interiorul termenului de

probațiune, comite o infracțiune din imprudență, ușoară sau mai puțin gravă sunt

aplicabile prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, iar, în cazul care o persoană, în

interiorul termenului de probațiune, comite o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau

excepțional de gravă sunt aplicabile prevederile art.90 alin.(10) Cod penal.

În cazul aplicării art.90 alin.(11) Cod penal trebuie să existe o condiție

obligatorie: propunerea organului care exercită supravegherea asupra comportamentului

celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei, însă o astfel de propunere la caz

lipsește.

numele inculpatului Carabulea Vitali și mama ultimului, Scondras Elena au contestat-o

cu recursuri ordinare.

6.1. Avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Carabulea Vitali solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanța de apel eronat a interpretat

prevederile art. 90 Cod penal, și greșit a concluzionat că în speță acestea nu pot fi

aplicate.

De asemenea, recurentul menționează că instanța de apel nu a luat în considerație

circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, faptul că infracțiunea comisă face

parte din categoria celor ușoare, și-a recunoscut vina integral .

6.2. Scondras Elena prin recursul ordinar declarat solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe, deoarece inculpatul s-a

schimbat spre bine și merită stabilirea unei pedepse mai ușoare.

declarat de către avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, deoarece decizia instanței de apel în sensul contestat este legală

și întemeiată, iar recursul depus de către mama inculpatului Scondras Elena, este

inadmisibili, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut, dat fiind faptul că

acesta nu este subiect cu drept de a contesta decizia instanței de apel cu recurs ordinar.

lărgit va expune următoarele considerente asupra soluției adoptate pe marginea acestora.

Luând în considerație că în prezenta cauză penală sunt declarate două cereri de

recurs, în privința cărora a fost adoptate soluții diferite, Colegiul penal lărgit se va

expune punctat pe marginea acestora.

8.1 Cu referire la recursul declarat de către Scondras Elena.

Studiind materialele dosarului, Colegiul penal lărgit atestă că, recurenta Scondras

Elena este mama inculpatului și ea posedă calitatea de martor în prezenta cauză penală,

însă nu poate contesta hotărârea instanței ierarhic inferioare în latura penală și civilă,

întrucât aceasta nu posedă calitatea procesuală în acest sens.

La circumstanțele constatate, Colegiul penal lărgit ține cont de provederile

normei procesual-penale prescrise la art.401 Cod de procedură penală, prevederi ce sunt

5

aplicate și la judecarea cauzei în ordine de recurs, unde este stipulat că pot declara apel

următoarele persoane:

1) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă;

2) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Sentințele de achitare sau

de încetare a procesului penal pot fi atacate și în ce privește temeiurile achitării sau

încetării procesului penal;

3) partea vătămată;

4) partea civilă și partea civilmente responsabilă, în ce privește latura civilă;

5) martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, în ce privește

cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

6) Apelul poate fi declarat în numele persoanelor menționate în art. 401 alin. (1)

pct. 2) - 4) Cod de procedură penală și de către apărător sau reprezentantul lor legal.

Din prevederile enunțate mai sus, se denotă faptul că martorul, calitate procesuală

deținută de Scondras Elena, poate contesta o hotărâre cu apel și/sau recurs ordinar doar

în ceea ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acesteia. În contradicție cu această

reglementare, prin recursul ordinar declarat, Scondras Elena contestă decizia instanței de

apel în latura penală.

Astfel, având în vedere că prezentul recurs ordinar este declarat de persoana care

este titular al dreptului de recurs, dar nu se conformează condițiilor prescrise la

art.art.401 și 421 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia de a

respinge recursul dat, ca inadmisibil, întrucât nu corespunde cerințelor de formă și

conținut prevăzute la art.429 alin.(1) Cod de procedură penală.

8.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Lepădatu Tatiana în

numele inculpatului Carabulea Vitali.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială sau totală a

hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

În recursul declarat, avocatul inculpatului invocă temeiul stipulat de art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel în

cazul aplicării pedepselor individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul își exprimă dezacordul cu

faptul că instanța de apel a exclus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința

inculpatului, adică a dispus executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilite.

Analizând hotărârea judecătorească atacată sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluția instanței de

apel în latura stabilirii modului de executare a pedepsei este una nefondată, la adoptarea

căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de norma art.75 Cod penal, ce prevede că

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

6

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, prin criterii generale

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sânt obligate să

se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte.

În cauză deferită, Colegiul reține că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de

art.217 alin.(2) și 2172 Cod penal, sancțiunea cărora prevede pedeapsa cu închisoare

până la un an și respectiv până la 2 ani, infracțiuni care potrivit art.16 alin.(4) Cod penal

se clasifică ca infracțiuni ușoare.

Din conținutul sentinței, rezultă că instanța de judecată a stabilit pedeapsa

definitivă inculpatului prin aplicarea prevederilor art.art.84 și 85 Cod penal, ale căror

aplicabilitate este necesară și a decis stabilirea pedepsei inculpatului Carabulea Vitali

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și opt luni, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar în baza art.90 Cod penal,

executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată pe un termen de probă de 2 ani.

Tot aici, se menționează că prin sentința Judecătoriei Orhei din 26 martie 2015,

Carabulea Vitali a fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 2 ani

închisoarea, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2

ani, iar în baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei principale a fost suspendată pe un

termen de probă de 1 ani.

În asemenea circumstanțe, prima instanță s-a condus de prevederile art.90 Cod

penal, care era în vigoare la data comiterii infracțiunii și permitea suspendarea executării

pedepsei, chiar dacă noua infracțiune a fost săvârșită în interiorul termenului de probă,

numai cu condiția ca aceasta să fie săvârșită din imprudență ori infracțiunea să fie din

categoria celor ușoare.

La caz, infracțiunile săvârșite de către inculpat sunt infracțiuni ușoare, respectiv

prima instanță a fost în drept să suspende executare pedepsei stabilite prin sentință.

În continuarea celor indicate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a

intervenit în latura penală a sentinței primei instanțe, indicând că alin.(11) art.90 Cod

penal, se aplică doar la propunerea organului care exercită supravegherea asupra

comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal lărgit accentuează că instanța de apel nu a luat în

considerație că art.90 Cod penal, a fost modificat anume în acest sens, cu introducerea în

conținutul alin.(11) a articolului menționat a sintagmei „la propunerea organului care

exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea

executării pedepsei” prin Legea nr.138 din 03.12.2015, intrat în vigoare la 31.12.2015.

Astfel, la momentul săvârșirii infracțiunii – 21 decembrie 2015, această prevedere

legală nu era în vigoare și respectiv, prima instanță a fost în drept să suspende executarea

pedepsei cu închisorii în circumstanțele cauzei date.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă că aceste prevederi legale nu au efect

retroactiv, deoarece potrivit art.10 alin.(1) Cod penal, are efect retro activ, doar legea

7

penală mai blândă, cea care ușurează situația inculpatului și totodată la alin.(2) se

prevede expres că legea penală mai aspră nu are efect retroactiv.

În contextul celor menționate, Colegiul penal apreciază că instanța de apel

incorect și-a bazat soluția sa pe art.90 alin.(11) Cod penal, care la momentul comiterii

infracțiunii nu era în vigoare și astfel nu poate fi menținută decizia instanței de apel, ca

fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit reține ca întemeiate concluziile instanței de fond referitor la

posibilitatea suspendării pedepsei cu închisoare în privința lui Carabulea Vitali,

considerându-le argumentate și corespunzătoare prevederilor art.art.61, 75 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel greșit a admis

apelul procurorului, iar prin pronunțarea unei noi hotărâri în latura penală a comis o

eroare de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, adică

pedeapsa stabilită a fost individualizată contrar prevederilor legale.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiul la care se referă recurentul,

este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt ce determină de a

admite recursul, casând decizia instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către Scondras Elena

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2017 în

privința inculpatului Carabulea Vitali xxxxx.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Lepădatu Tatiana în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

decembrie 2017 în cauza penală în privința lui Carabulea Vitali xxxxx, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Orhei (sediul central) din 18 iulie 2017, prin care:

Carabulea Vitali Valentin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.217 alin. (2) Cod penal, la 6 luni închisoare;

- art.2172 Cod penal, la 1 an închisoare;

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, inculpatului Carabulea Vitali xxxxx i s-a stabilit pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 3 luni.

În temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită prin

prezenta sentință lui Carabulea Vitali xxxxx, s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și pedeapsa complimentară sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, stabilită

prin sentința Judecătoriei Orhei din 26 martie 2015, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

8

pe termen de 2 ani.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea stabilită în privința

lui Carabulea Vitali xxxxx a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Carabulea Vitali xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, în cazul în care a fost

reținut în prezenta cauză penală și cu condiția că nu este reținut sau aplicată măsura

preventivă arestul într-o altă cauză penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Alerguș Constantin

Timofti Vladimir

9