1ra-22/2018 — art.191 alin.5, 361 alin.2 lit.b, 191 alin.5,361 alin.2 lit.b,d CP

1ra-22/2018 — art.191 alin.5, 361 alin.2 lit.b, 191 alin.5,361 alin.2 lit.b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-22/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

27 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Alerguș,

judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas, Svetlana Filincova, Dumitru

Visternicean,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și avocatul Tașco Vasile în

numele părților vătămate SRL „Transneogrup”, SRL „IQ Impex”, SRL

„Neonilia”, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Iurașco Angela Xxxx,

născută la xxxx, originară și domiciliată în mun.

Xxxx, str.Xxxx,

și

Teleche (Iurașco) Tatiana Xxxx,

născută la xxxx, originară și domiciliată în mun. Xxxx,

str.Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

23.01.2015 – până la 15.12.2015, de la 19.12.2016 –

până la 19.06.2017 (instanța de apel);

10.02.2016 – până la 01.11. 2016, de la 23.08.2017 –

până la 27.02.2018 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

2013, procesul penal în privința lui Iurașco Angela în baza art.196 alin.(4) și

art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal și a lui Teleche (Iurașco) Tatiana în baza art.196

alin.(4) și 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal a fost încetat, în temeiul art.60 alin.(1)

lit.b) Cod penal, cu liberarea acestora de la răspundere penală, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul Ulanov Denis a fost admisă

parțial, dispunîndu-se încasarea prejudiciului material în beneficiul

1

„Transneogrup” SRL, ,,Neonilia”SRL și ,,IQ Impex” SRL de la Iurașco Angela

suma de xxxx lei și de la Teleche Tatiana suma de xxxx lei.

Angela, activând în SRL „Neonilia”, SRL „Transneogrup” și IQ ,,Impex”, în

calitate de contabil șef, căruia în baza contractului nr.25 din 02.12.2002, prelungit

la 03.01.2003 prin ordinul nr.2 K, cât și în baza ordinului nr.11 K din 02.12.2002,

fiindu-i încredințate obligațiile de casier și răspunderea materială asupra

bunurilor financiare de casă, contrar atribuțiilor sale contractuale ce

presupuneau atârnarea corespunzătoare cu averea întreprinderii și purtarea

răspunderii materiale, încredințate pe parcursul perioadei respective, și anume

din momentul completării acordurilor indicate mai sus și până la 17.08.2005, a

obținut încrederea nelimitată a colaboratorilor întreprinderii, cât și a conducerii

agentului economic SRL „Neonilia”, SRL „Transneogrup” și SRL„IQ Impex”,

manifestată prin lipsa de verificare și control a activității ultimei.

Iurașco Angela, deținând funcția de contabil șef între perioada 30.06.2004-

31.10.2004, folosindu-se de accesul la operațiile financiare și ștampilele

întreprinderilor SRL „Neonilia”, SRL ,,Transneogrup” și SRL ,,IQ Impex”,

încălcând Legea contabilității nr.426-XIII din 04.04.1995 cu modificările

ulterioare, pe perioada anului 2004, deținând ștampila facsimile cu modelul

semnăturii directorului Gherasim Alexandr, prin înșelăciune și abuz de

încredere, fiind responsabilă de combustibilul procurat anterior pentru

întreprinderile menționate: euro în cantitate de 2790 litri, benzină Premiu COR

A-95 în cantitate de 12596 litri și motorină în cantitate de 5050 litri, întocmind

actele de decontare nr: K-00000035 din 30.06.2004 pe suma de 12983,34 lei; K-

00000046 din 31.08.2004 pe suma de 39916,671ei; K-00000047din 01.09.2004 pe

suma de 15569,14 lei; K-00000071 din 31.09.2004 pe suma de 47848,03 1ei; K-

00000091 din 31.10.2004 pe suma de 52287,54 1ei; K-00000070 din 30.09.2004 pe

suma de 11015,27 lei; K-00000090 din 31.10.2004 pe suma de 22 900,49 lei; X-

00000050 din 31.03.2005 pe suma de 72067,85 lei și actul de decontare nr.K-

00000022 din 20.08.2004 pe suma de 28417,29 lei cu produse alimentare în

sortiment, băuturi alcoolice și piese de schimb, periodic solicita să-i fie transmise

de la depozitul întreprinderii nominalizate bunuri materiale, prin eschivarea de a

le prezenta la control și la semnat directorului Gherasim Alexandr, a aplicat

ștampila facsimile, în loc de semnătura originală a directorului în rubrica

aprobat, a contrafăcut personal și aplicat semnăturile membrilor comisiei, care

chipurile au participat la întocmirea actelor de decontare în persoana lui Lungu

Oleg, Bejenari Dumitru, Zidu Victor, Colocov Alexandr și Cemisev Andrei, fapt

2

confirmat prin Raportului de expertiză grafoscopică nr.415/416 din 02.01.2007,

prin care s-a constatat că semnăturile eminențelor sânt falsificate prin aplicare cu

facsimile, prin imitarea servilă, prin imitație liberă având semnătura în față și

prin imitare din fantezie.

În așa mod, Iurașco Angela a lichidat neajunsul de combustibil de la

evidența contabilă a firmelor SRL ,,Neonilia” și SRL ,,Transneogrup”. Ulterior,

deținând tichetele pe combustibil procurate de către SRL „Transneogrup” pentru

a le repartiza în continuare personalului întreprinderii în activitatea de serviciu și

obținerea produselor alimentare în asortiment, a cauzat o daună materială în

sumă totală de xxxx lei.

Astfel, Iurașco Angela prin acțiunile sale a cauzat un prejudiciu material

întreprinderilor SRL ,,Neonilia”și SRL „Transneogrup” în proporții deosebit de

mari în sumă totală de xxxx lei.

Potrivit rechizitoriului Iurașco Angela se mai învinuiește pentru faptul că,

beneficiind de încrederea obținută aproximativ între 02.12.2002-17.08.2005,

profitând de funcția ce o deținea de contabil șef, de accesul la operațiile

financiare și ștampilele întreprinderilor SRL „Neonilia”, SRL ,,Transneogrup” și

SRL ,,IQ Impex”, încâlcând Legea contabilității nr.426-XIII din 04.04.1995 cu

modificările ulterioare, pe perioada anilor 2004-2005, deținând ștampila facsimile

cu semnătura model a directorului Gherasim Alexandr, urmărind scopul

obținerii de profit, prin însușirea bunurilor și mijloacelor bănești, pe parcursul

anilor 2004 - 2005, fiind responsabilă de combustibilul procurat anterior pentru

întreprinderile SRL „Neonilia”, SRL „Transneogrup” și SRL„IQ Impex”, benzină

Euro, benzină Premiu COR A-95 și motorină în sumă totală de 367928.02 lei, a

întocmit actele de decontare: K-00000045 din 30.07.2004, K-00000253 din

31.12.2004; K-00000013 din 09.01.2004, K-00000051 din 31.03.2005, K-00000086

din 30.06.2005, K-00000085 din 30.06.2005, eschivându-se de a le prezenta

directorului Gherasim Alexandr, a pus în loc de semnătura originală a

directorului în rubrica aprobat ștampila facsimile cu modelul semnăturii

directorului, a contrafăcut personal semnăturile membrilor comisiei, care

chipurile au participat la întocmirea actelor de decontare în persoana lui Lungu

Oleg, Bejenari Dumitru, Zidu Victor, Colocov Alexandr și Cemisev Andrei, le-a

aplicat în actele de decontare indicate mai sus, în așa mod a lichidat neajunsul de

combustibil de la evidența contabilă a firmelor SRL ,,Neonilia”, SRL

,,Transneogrup” și SRL,,IQ Impex”, bani pe care i-a însușit în scopuri personale,

ulterior deținând personal tichetele pe combustibilul întreprinderii în activitatea

de serviciu, a însușit tichete prin ce a cauzat persoanei juridice-întreprinderilor

3

SRL „Neonilia”, SRL „Transneogrup” și SRL,,IQ Impex”, un prejudiciu material

în mărime de xxxx lei.

Tot ea, în perioada 02 decembrie 2002 – 17 august 2005 beneficiind de

încrederea obținută, profitând de funcția ce o deținea de contabil-șef, de accesul

la operațiile financiare și ștampilele întreprinderilor SRL „Neonilia”, SRL

„Transneogrup”, ștampila facsimile cu semnătura model a directorului Gherasim

Alexandr, urmărind scopul însușirii bunurilor materiale sub formă de produse

alimentare în asortiment, băuturi alcoolice și piese de schimb, periodic solicita ca

să-i transmită de la depozitul întreprinderii nominalizate bunuri materialele,

ulterior a întocmit acte de decontare nr.K-00000067 din 20.08.2004, nr.K-00000079

din 03.11.2004, nr.K-00000082 din 01.11.2004, nr.K-00000021 din 20.08.2004, nr.K-

00000081 din 04.11.2004, nr.K-00000069 din 29.10.2004, nr.K-00000041 din

31.08.2004, nr.K-00000092 din 03.11.2004 și nr.K-00000067 din 20.08.2004 pe

întreprinderile SRL,,Neonilia”, SRL „Transneogrup”, a contrafăcut și falsificat

semnăturile membrilor comisiei Zidu Victor și Lungu Oleg, aplicând ștampila

facsimile cu semnătura model a directorului, fără a avea acest drept, în așa mod a

însușit bunuri materiale sub formă de produse alimentare în asortiment, băuturi

alcoolice și piese de schimb, în sumă de xxxx lei.

Tot ea, profitând de funcția ce o deținea - contabil șef, de accesul la

operațiile financiare și ștampilele întreprinderilor SRL ,,Neonilia”și SRL

,,Transneogrup”, ștampila facsimile cu semnătura model a directorului Gherasim

Alexandr, știind cu certitudine că întreprinderile nominalizare în perioada anilor

2003-2005 au efectuat operațiuni bănești de la persoane fizice în persoana lui

Gherasim Alexandr în sumă de 2.612.817 lei, iar în persoana lui Bejenari Dumitru

în sumă de 2.494.105 lei, urmărind scopul de profit, de însușire a mijloacelor

bănești, încălcând Hotărârea Guvernului R.Moldova nr.764 din 25.11.1992,

privind normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia Națională a

R.Moldova, a îndeplinit cecuri bancare fără permisiunea directorului Gherasim

Alexandr, falsificând semnătura ultimului, prin ce a scos de pe conturile bancare

mijloace bănești în sumă de 591.500 lei. În continuare, urmărind același scop de

însușire a mijloacelor bănești sub pretextul efectuării rambursării

împrumuturilor anterioare persoanelor fizice, dându-i indicație ca contabil-șef

casierului Iurașco (Teleche) Tatiana să întocmească dispoziții de încasare și de

plată, le-a semnat ca contabil-șef, a aplicat semnătura facsimile la rubrica

„directorul” Gherasim Alexandr, a contrafăcut semnătura lui Bejenari Dumitru,

Zidu Victor și Gherasim Alexandr la rubrica „a primit”, prin ce a decontat

mijloace bănești în sumă de 4.831.028,73 lei, pe care i-a însușit în scopuri

4

personale.

Tot ea, profitând de funcția ce o deținea - contabil șef, de accesul la

operațiile financiare și ștampilele întreprinderilor SRL „Neonilia”, SRL

„Transneogrup” și SRL ,,IQ Impex”, profitând de abuzul de încredere a

directorului întreprinderii nominalizate, neavând permisiunea lui, contrar

atribuțiilor de serviciu și a prevederilor ordinului nr.1 din 05.11.2004, a angajat

formal la serviciu în calitate de angajați comerciali, șoferi, constructori, femei de

serviciu și hamali pe cet-ii Covalenco Alexandra, Vîrlan Oleg, Iurașco Ilie,

Iurașco Vitalie, Lebeda Galina, Nița Alexei, Calmîș Vasile și Iurașco Petru, a

întocmit listele de plată în care a inclus persoanele menționate, a falsificat

semnăturile acestora la rubrica „a primit”, iar mijloacele bănești în sumă de

42.221,64 le-a însușit în scopuri personale.

Astfel, Iurașco Angela, în perioada de timp din 02 decembrie 2002 - 17

august 2005, prin mai multe acțiuni identice, efectuând o activitate omogenă,

urmărind un singur scop, a sustras din avutul întreprinderilor SRL „Neonilia”,

SRL „Transneogrup” și SRL„IQ Impex” suma totală de xxxx lei, cauzîndu-i

părților vătămate un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Tot ea, profitând de funcția ce o deținea - contabil-șef, de accesul la

operațiile financiare și ștampilele întreprinderilor SRL „Neonilia”, SRL

,,Transneogrup” și SRL,,IQ Impex”, urmărind scopul de profit a bunurilor

proprietarului, a întocmit actele de decontare nr.nr.K-00000045 din 30.07.2004, K-

00000253 din 31.12.2004, K-00000013 din 09.01.2004, K-00000051 din 31.03.2005,

K-00000044 din 30.07.2005, K-00000086 din 30.06.2005, K-00000067 din 20.08.2004,

K-00000085 din 30.06.2005, a îndeplinit cecurile bancare a SRL ,,Transneogrup”,

AA nr.000872455, AA nr.046756885, AA nr.04675689, AA nr.04675691, cecurile

bancare a SRL ,,Neonila”, AA nr.03323740, AA nr.03323739, AA nr.00872452, AA

nr.03323746, AA nr.03323738, AA nr.03323737, AA nr.00872463, AA nr.03323745,

AA nr.03323741, AA nr.03323747, AA nr.00872451, AA nr.01176980, dispozițiile

de plată de casă SRL „Neonila”, SRL „Transneogrup” nr.nr. 41, 45, 46, 47, 48, 49,

50, 316, 211, 305, 296, 295, 285, 299, 109 și listele de plată a SRL „Neonilia”, SRL

„Transneogrup” și SRL,,IQ Impex” nr.nr.16, 11, 10, 9, 7, 4, 3, 14, 12, 25, 31, 30,

861, 860, întocmind ordinile SRL ,,IQ Tmpex” nr.nr.8,6,5,4,3 și 3/1 eschivîndu-se

de a le prezenta la control și la semnat directorului Gherasim Alexandr, a pus și a

aplicat ștampila facsimile, în loc de semnătura originală a directorului în rubrica

„aprobat”. A contrafăcut semnătura personal cu modelul semnăturii

directorului, a contrafăcut și aplicat semnăturile membrilor comisiei care

chipurile au participat la întocmirea actelor de decontare în persoana lui Lungu

5

Oleg, Bejenari Dumitru, Zidu Victor, Colocov Alexandr și Cemișev Andrei, în

care, conform rapoartelor de expertiză grafoscopice nr.163, 206-210 din

21.07.2006 și nr.415/416 din 02.01.2007, semnăturile eminenților sânt falsificate

prin aplicare cu facsimile, prin emiterea servilă, prin imitație liberă având

semnătura în față și prin imitare din fantezie.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Iurașco Angela, a comis o infracțiune

prelungită de însușire în proporții deosebit de mari din avutul proprietarului,

săvârșită prin înșelăciune și abuz de încredere, și anume infracțiunea prevăzută

de art.195 alin.(2) Cod penal (redacția Legii vechi), procurorul în discurs

reîncadrând acțiunile în baza art.191 alin.(5) Cod penal și art.361 alin.(2) lit.d)

Cod penal.

Teleche (Iurașco) Tatiana este învinuită pentru faptul că, împreună și în

urma înțelegerii prealabile cu Iurașco Angela, urmărind scopul de profit a

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea lor, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile,

admițând, în mod conștient, survenirea acestor urmări, au comis cauzarea de

daune materiale prin înșelăciune și abuz de încredere din avutul întreprinderilor

SRL „Neonilia”, SRL „Transneogrup” și SRL „IQ Impex”, cauzându-i astfel

persoanei juridice daune în proporții deosebit de mari, precum și confecționarea,

folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi, soldate cu daune în

proporții deosebit de mari intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice.

Astfel, Teleche (Iurașco) Tatiana, activând la SRL ,,Neonilia”în calitate de

contabil, căreia în baza contractului nr.25 din 01 septembrie 2004, i-au fost

încredințate obligațiile de casier și răspunderea materială asupra bunurilor

financiare din casa întreprinderii, contrar atribuțiilor sale contractuale ce

presupuneau atârnarea corespunzătoare cu averea întreprinderii și purtarea

răspunderii materiale față de bunurile materiale încredințate pe parcursul

perioadei respective, și anume din momentul încheierii contractului individual

de muncă indicat și până la 17 august 2005, împreună cu contabilul-șef Iurașco

Angela, au obținut încrederea nelimitată a colaboratorilor întreprinderii, cât și a

conducerii agentului economic SRL „Neonilia”, încrederea exprimată prin lipsa

de verificare și control a activității.

Așa, Teleche (Iurașco) Tatiana, împreună și în urma înțelegerii prealabile

cu Iurașco Angela, profitând de funcția pe care o dețineau, adică de contabil și

contabil-șef, de accesul la operațiile financiare și ștampilele SRL „Transneograp”,

SRL,,Neonilia” și SRL „IQ Impex”, profitând de abuzul de încredere a

directorului întreprinderilor nominalizate, neavând permisiunea lui, contrar

6

atribuțiilor de serviciu, au întocmit dispoziții de plată și de încasare, au

contrafăcut semnăturile și au însușit sume bănești, și anume:

- la 30 octombrie 2004, a întocmit dispoziția de plată de casă nr.316 la

SRL,,Transneogrup”, în sumă de 120.979,45 lei pentru stingerea datoriei față de

Zidu Victor, în care au contrafăcut semnăturile directorului Gherasim Alexandr

și a lui Zidu Victor, prin ce a cauzat un prejudiciu în sumă de 120.979,45 lei.

- la 17 iunie 2005, a întocmit dispoziția de încasare nr.594 a sumei de 30.000 lei,

unde și-a pus semnătura în rubrica ,,casier”, iar Iurașco Angela în rubrica

„contabil-șef” și dispoziția de plată de casă nr.133 a sumei de 30.000 lei, pe care a

semnat-o ca casier, iar Iurașco Angela ca contabil-șef. Ulterior, falsificând

semnăturile directorului Gherasim Alexandr și Bejenari Dumitru, obținând un

profit de 30.000 lei prin întocmirea dispoziției fără permisiunea directorului

firmei ,,Transneogrup” SRL, Gherasim Alexandr și prin falsificarea semnăturii

acestuia în cecul bancar AA nr.0467691 din 17 iunie 2005, care l-a prezentat la

banca BC,,Bussinisbanc” SA și a ridicat banii;

- la 26 aprilie 2005, a întocmit dispozițiile de încasare nr.759 și de plată de casă

nr.79 a sumei de 7.000 lei, apoi a semnat-o în rubrica „casier”, iar Iurașco Angela

în rubrica „contabil-șef”, ultima, falsificând semnătura directorului Gherasim

Alexandr și a persoanei ce trebuia să primească banii în sumă de 7.000 lei.

Mijloacele bănești fiind dobândite prin întocmirea, fără permisiunea directorului

SRL,,Neonilia”, Gherasim Alexandr și prin falsificarea semnăturii acestuia în

cecul bancar AA nr.01176980 din 26 aprilie 2005 cu care s-a prezentat la banca BC

„Bussinisbanc” SA și a ridicat banii;

- la 31 martie 2005, a întocmit dispozițiile de încasare nr.645 și de plată de casă

nr.45 a sumei de 45.000 lei, unde și-a pus semnătura în rubrica „casier” și Iurașco

Angela în rubrica „contabil-șef”, ultima, contrafăcînd semnătura directorului

Gherasim Alexandr și a persoanei ce trebuia să primească banii. Mijloacele

bănești fiind dobîndite prin întocmirea, fără permisiunea directorului

SRL,,Neonilia”, Gherasim Alexandr și prin falsificarea semnăturii acestuia în

cecul bancar AA nr.03323738 din 31 martie 2005, pe care l-au prezentat la banca

BC „EximBanc” SA și a ridicat banii;

- la 05 aprilie 2005, a întocmit dispozițiile de încasare nr.667 și de plată de casă

nr.65 a sumei de 15.000 lei, unde și-a pus semnătura în rubrica „casier” și Iurașco

Angela în rubrica „contabil-șef”, ultima, contrafăcând semnătura directorului

Gherasim Alexandr și a persoanei ce trebuia să primească banii. Mijloacele

bănești fiind dobândite prin întocmirea, fără permisiunea directorului

SRL,,Neonilia”, Gherasim Alexandr și prin falsificarea semnăturii acestuia în

7

cecul bancar AA nr.3323745 din 05 aprilie 2005, cu care s-a prezentat la banca BC

„EximBanc” SA și a ridicat banii;

- la 29 aprilie 2005, a întocmit dispoziția de încasare nr.777 și de plată de casă

nr.88 a sumei de 65.000 lei, unde și-a pus semnătura în rubrica „casier” și Iurașco

Angela în rubrica „contabil-șef”, ultima contrafăcând semnătura directorului

Gherasim Alexandr și a persoanei ce trebuia să primească banii, prin ce au ridicat

suma de 65.000 lei. Mijloacele bănești fiind dobîndite prin întocmirea, fără

permisiunea directorului SRL,,Neonilia”, Gherasim Alexandr prin folosirea

specimenului de semnătură a acestuia în cecul bancar AA nr.0872452 din 29

aprilie 2005, cu care s-a prezentat la banca BC,,EximBanc” SA și a ridicat banii;

- la 31 martie 2005, a întocmit dispoziția de plată nr.46 a sumei de 1.292,78 bani,

unde și-a pus semnătura în rubrica ,,casier” și Iurașco Angela în rubrica

„contabil-șef”, ultima folosind specimenul semnăturii directorului Gherasim

Alexandr și a persoanei ce trebuia să primească banii, prin ce au ridicat suma de

1.292,78 lei;

- la 31 martie 2005 a întocmit dispoziția de plată nr.47 a sumei de 1.292,78 lei,

unde și-a pus semnătura în rubrica „casier” și Iurașco Angela în rubrica

„contabil-șef”, ultima folosind specimenul semnăturii directorului Gherasim

Alexandr și a persoanei ce trebuia să primească banii, prin ce au ridicat suma de

1.292,78 lei;

- la 25 martie 2005 a întocmit dispoziția de plată nr.48 a sumei de 120.000 lei și

nr.50 a sumei de 140.000 lei, unde și-a pus semnătura în rubrica „casier”, iar

Iurașco Angela în rubrica „contabil-șef”, ultima contrafăcând semnătura

directorului Gherasim Alexandr și a persoanei ce trebuia să primească banii,

ridicând banii în sumă de 260.000 lei. Mijloacele bănești fiind dobândite prin

întocmirea, fără permisiunea directorului SRL,,Neonilia”, Gherasim Alexandr

prin contrafacerea semnăturii directorului a cecului bancar AA nr.03323737 din

25 martie 2005, cu care s-a prezentat la banca BC ,,EximBanc” SA și a ridicat

banii.

Astfel, prin totalitatea acțiunilor sale, Teleche (Iurașco) Tatiana împreună

și în urma înțelegerii prealabile cu Iurașco Angela, au cauzat daune materiale

persoanelor juridice în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 545 565,30

lei, fapt confirmat prin Raportul de expertiză grafoscopică nr.163, 206-210 din

21.07.2006.

Potrivit rechizitoriului Teleche (Iurașco) Tatiana se mai învinuiește,

precum că împreună și în urma înțelegerii prealabile cu Iurașco Angela,

urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, încredințate în

8

administrarea lor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile, admițând, în mod conștient, survenirea

acestor urmări, a comis delapidarea averii străine, și anume din avutul

întreprinderilor SRL „Neonilia”, SRL „Transneogrup” și SRL „IQ Impex”,

cauzîndu-i persoanelor juridice daune în proporții mari, precum și

confecționarea, folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi soldate

cu daune în proporții deosebit de mari intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor juridice.

Astfel, Teleche (Iurașco) Tatiana, activând la SRL ,,Neonilia” în calitate de

contabil, căruia în baza contractului nr.25 din 01 septembrie 2004, fiindu-i

încredințate obligațiile de casier și răspunderea materială asupra bunurilor

financiare din casa întreprinderii, contrar atribuțiilor sale contractuale ce

presupuneau atârnarea corespunzătoare cu averea întreprinderii și purtarea

răspunderii materiale față de bunurile materiale încredințate, pe parcursul

perioadei respective, și anume din momentul încheierii contractului individual

de muncă indicat și până la 17 august 2005, împreună cu contabilul-șef Iurașco

Angela, au obținut încrederea nelimitată a colaboratorilor întreprinderii cât și a

conducerii agentului economic SRL „Neonilia”, încrederea exprimată prin lipsa

de verificare și control a activității.

Așa, Teleche (Iurașco) Tatiana, împreună și în urma înțelegerii prealabile

cu Iurașco Angela, profitând de funcțiile pe care le dețineau, adică de contabil și

contabil-șef, de accesul la operațiile financiare și ștampilele SRL „Transneograp”,

SRL,,Neonilia” și SRL„IQ Impex”, profitând de abuzul de încredere a

directorului întreprinderilor nominalizate, neavând permisiunea lui, contrar

atribuțiilor de serviciu, au însușit sume bănești în următoarele circumstanțe:

- la 29 iunie 2005, a întocmit dispozițiile de încasare nr.861 a sumei de 22.000 lei,

unde și-a pus semnătura în rubrica ,,casier” și Iurașco Angela în rubrica

„contabil-șef” și dispoziția de plată de casă nr.109 a sumei de 22.000 lei, pe care a

semnat-o ca casier, iar Iurașco Angela a semnat-o ca contabil-șef, ultima

contrafăcând semnătura directorului Gherasim Alexandr și a persoanei ce urma

să primească banii, însușind bani în sumă de 22.000 lei. Mijloacele bănești fiind

dobândite prin întocmirea, fără permisiunea directorului SRL,,Neonilia”

Gherasim Alexandr și prin falsificarea semnăturii acestuia în cecul bancar AA

nr.00831326 din 29.06.2005, cu care s-a prezentat la banca BC ,,EximBanc” SA;

- la 31 martie 2005, a întocmit dispoziția de plată nr.48 a sumei de 730 lei, unde

și-a pus semnătura în rubrica „casier” și Iurașco Angela în rubrica „contabil-șef”,

9

ultima folosind specimenul semnăturii directorului Gherasim Alexandr și a

persoanei ce trebuia să primească banii, prin ce au ridicat bani în sumă de 730 lei;

- la 03 iunie 2005 a întocmit dispozițiile de plată nr.30 a sumei de 1.718,701ei,

unde și-a pus semnătura în rubrica „casir” și Iurașco Angela în rubrica „contabil

șef”, ultima folosind specimenul semnăturii directorului Gherasim Alexandr și a

persoanei ce trebuia să primească banii, prin ce au ridicat bani în sumă de

1.718,70 lei.

Prin totalitatea acțiunilor sale Teleche (Iurașco) Tatiana împreună și în

urma înțelegerii prealabile cu Iurașco Angela au însușit mijloace bănești în sumă

totală de 24.448,70 lei.

Acțiunile lui Teleche (Iurașco) Tatiana, în cadrul urmăririi penale au fost

calificate juridic în baza art.191 alin.(5) și 361 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea recalificării acțiunilor

inculpatelor A.Iurașco și T.Teleche (Iurașco), și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care acestea să fie condamnate conform învinuirii înaintate - în baza art.191

alin.(5) Cod penal, la câte 9 ani închisoare, fiecare, deoarece prin acțiunile sale

intenționate inculpatele au săvârșit concurs real de infracțiuni, și anume

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane

încredințate în administrarea lor, săvârșită de două persoane, cu folosirea situației

de serviciu și confecționarea și folosirea documentelor oficiale false care acordă

drepturi, săvârșite de două persoane, soldate cu daune în proporții mari

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice, deoarece instanța a

dat o apreciere unilaterală probelor administrate în cauza dată, afirmând

neîntemeiat faptul administrării ilegale ale acestora, neluând în considerare

probele acuzării, care dovedesc incontestabil că anume persoanele date au comis

infracțiunea incriminată lor;

- reprezentantul parții vătămate SRL „Transneogrup”, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatele A.Iurașco și T.Teleche (Iurașco) să fie condamnate de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.191 alin.(5) și 361 alin.(2) Cod penal, cu stabilirea

pedepselor lui Iurașco A. în baza art.191 alin.(5) Cod penal la 10 ani închisoare, și

în baza art.361 alin.(2) Cod penal la 600 unități convenționale, conform art.87 Cod

penal, pedepsele stabilite să fie executate de sinestătător, iar lui T.Teleche

(Iurașco) în baza art.191 alin.(5) Cod penal 8 ani închisoare, în penitenciar pentru

femei de tip închis și în baza art.361 alin.(2) Cod penal la 400 unități

convenționale, potrivit art.87 Cod penal, executarea pedepselor să fie de sine

stătător, totodată să se dispună încasarea în mod solidar din contul inculpatelor în

beneficiul SRL „Transneogrup” a prejudiciului cauzat prin infracțiuni în sumă

totală de 2.790.619,65 lei, invocând că instanța a admis încălcări la aplicarea și

interpretarea normelor și dispozițiilor legii penale, deși a stabilit cert vinovăția

10

inculpatelor. Astfel incorect a reîncadrat acțiunile acestora în infracțiuni mai

ușoare ce au oferit posibilitatea exonerării lor de la răspunderea penală. Instanța

nu a dat apreciere cuvenită probelor administrate în cadrul examinării judiciare și

a respins total și nefondat una din cele mai importante probe - raportul de

expertiză judiciar-contabilă nr.1716 din 29.07.2008, prin care s-a explicat anume,

prin ce metode, cu utilizarea căror procedee a fost săvârșită sustragerea, și care a

fost valoarea totală a daunelor cauzate de către inculpate și anume - SRL

„Transneogrup” în suma totală de 2.790.619,65 lei. La fel, a indicat că instanța

greșit a respins în totalitate concluziile expertului din raportul sus-indicat,

invocând art. 4-8 și 154 din Legea nr.1086 din 23.06.2000, fără a enumera și a

descrie în ce constau încălcările admise de expert, pentru a pune la îndoială

legalitatea raportului și temeinicia concluziilor acestuia. Totodată, instanța nu și-a

motivat soluția referitor la volumul prejudiciului și în baza căror probe a ajuns la

concluzia de a încasa anume aceste sume, dar nu cele indicate de către auditori

sau expert; - instanța nu a delimitat prejudiciul cauzat pentru fiecare persoană

juridică separat, dispunând încasarea în sumă totală pentru toate trei persoane

juridice, ceea ce indică la examinarea superficială și adoptarea unei soluții

nemotivate și ilegale;

- reprezentantul părții vătămate SRL ,,IQ-Impex”, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata

A.Iurașco să fie recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.191 alin.(5) și 361 alin.(2) Cod penal, cu stabilirea pedepselor prevăzute de

sancțiunile normelor în cauză, invocând că vina inculpatelor în săvârșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită pe deplin, că între acțiunile inculpatului și

consecințele survenite există legătură cauzală; - instanța incorect a admis parțial

acțiunea civilă; - examinarea cauzei a fost efectuată neobiectiv cu atitudine

tendențioasă în partea părții vătămate cu excluderea și încălcarea totală a

principiilor și normelor constituționale, de drept procesual-penal, inclusiv și a

convențiilor internaționale la care R.Moldova face parte; - instanța nu a ținut cont

de faptul că pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei A.Iurașco și

T.Teleche (Iurașco) nu au conștientizat fapta comisă, nu au recuperat paguba,

inducând în eroare instanța, dorind să se eschiveze la nesfârșit de la achitarea

pagubei cauzate părții vătămate;

- reprezentantul părții vătămate SRL ,,Neonilia”, care a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatele A.Iurașco și

T.Teleche să fie recunoscute vinovate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art.191 alin.(5) și 361 alin.(2) Cod penal, cu obligarea la plata solidară a

daunelor materiale cauzate și încasarea de la A.Iurașco în sumă de 2.776.814,73 lei,

invocând că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legii penale,

astfel neîntemeiat a ajuns la concluzia de a reîncadra faptele inculpatelor, ceea ce a

permis exonerarea lor de la răspunderea penală, pe când de către procuror a fost

dată o încadrare.

11

- inculpata A.Iurașco și avocatul P.Bălănel în numele acesteia, care au solicitat

casarea sentinței și adoptarea unei hotărâri de achitare, considerând că instanța

corect a exclus din învinuire epizoadele nominalizate, dând în general o apreciere

corectă circumstanțelor cauzei în partea motivării soluției, dar totodată consideră

că nu au fost prezentate probe suficiente, care ar confirma că inculpata Iurașco A.

activând în calitate de contabil-șef la întreprinderile în cauză, ar fi cauzat prin

acțiunile sale prejudiciu acestora, între ei existând niște relații civile, apărute între

angajator și angajat, de fapt cum a și fost pronunțată hotărârea Judecătoriei

Botanica, prin care a fost respinsă acțiunea SRL,,Transneogrup”, SRL,,Neonila”

către Iurașco A. privind încasarea prejudiciului material cauzat; - nu a fost probat

că în cadrul relațiilor de serviciu între inculpate a apărut intenția și scopul de

profit, cauzând daune prin înșelăciune și abuz de încredere în urma prestării

serviciilor și încrederii acordate asupra răspunderii materiale și bunurilor

financiare de casă în calitate de contabil-șef și casier, fără a fi transmise

proprietarului; - comiterea unor banale greșeli de evidență contabilă, care au avut

loc în procesul de activitate la toate întreprinderile, probabil din cauza volumului

foarte mare de lucru, nu pot fi imputate doar lui A.Iurașco, considerate ca cauzare

de daune materiale a averii întreprinderilor; instanța nu a stabilit care erau

obligațiile de serviciu a inculpatei, deoarece acesteia, contrar prevederilor art.65

alin.3 lit.a), b) Codul muncii, nu i s-au indicat munca pe care o încredințează,

condițiile de muncă, cu drepturile și obligațiile sale, la materialele cauzei există

doar un contract de muncă semnat de către A.Iurașco și A.Gherasim, fără a fi

specificate obligațiile inculpatei, care stipulează doar obligația acesteia la un grafic

de muncă nelimitat, și un contract de muncă în care se menționează că va activa

conform instrucțiunilor de serviciu, pe care nu le-a văzut;

- avocatul A.Beriozchin în numele inculpatei T.Teleche (Iurașco), care a

solicitat casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărâri, prin care aceasta să fie

achitată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.196 alin.(4) și 361 alin.(2)

lit.b), d) Cod penal, deoarece atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul

ședințelor de judecată nu s-a dovedit faptul comiterii de către inculpată a

infracțiunii incriminate; - sentința contravine prevederilor art.384, 385, 389, 394

Cod de procedură penală, partea descriptivă vine în contrazicere cu probele pe

care se întemeiază concluziile instanței; - instanța s-a limitat la formularea

capetelor de învinuire așa cum au fost expuse în rechizitoriu și a făcut concluzii,

care nu sânt argumentate, și anume nu au fost prezentate dovezi că inculpata ar fi

activat în calitate de contabil la SRL ,,Transneogrup” și SRL,,IQ Impex”; - instanța

incorect a dispus încasarea prejudiciul concomitent în beneficiul a trei agenți

economici, fără a delimita sumele încasate, cuantumul căruia putea fi probat doar

prin expertiza contabilă; - instanța nu a ținut cont de faptul că, răspunderea

delictuală poate surveni numai în cazul existenței legăturii cauzale dintre acțiunile

persoanei vinovate și prejudiciul survenit, ce la caz nu a fost demonstrat, fiindcă

T.Teleche (Iurașco) nu a avut un scop de profit, nu a administrat nici un bănuț

12

real, iar inexistența prejudiciului material atrage lipsa componenței de infracțiune;

- incorect instanța a constatat ca dovedită vinovăția inculpatei de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, deoarece aceasta nu a

confecționat, deținut, vîndut sau folosit documente oficiale false, a imprimantelor,

ștampilelor sau sigiliilor false; - analiza probelor prezentate constată că acțiunile

incriminate lui T.Teleche (Iurașco) nu au fost confirmate în ședințele judiciare și

fapta acesteia nu întrunește elementele infracțiunii.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata Iurașco A. și a

avocaților în numele inculpatelor A.Iurașco și T.Teleche, admise apelurile

procurorului și a părților vătămate SRL ,,Transneogrup”, SRL ,,IQ-Impex” și SRL

,,Neonilia”, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

A.Iurașco și T.Teleche au fost condamnate în baza art.191 alin.(5) Cod penal la

câte 8 ani închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei

de tip închis.

Conform art.391 alin.(1) pct.6) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea

procesului penal în privința lui Iurașco A. și Teleche T. de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal, în baza art.60 alin.(1) lit.b) Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

A fost admisă acțiunea civilă, prin care s-a dispus încasarea prejudiciul

material de la A.Iurașco în beneficiul părților vătămate SRL ,,IQ-Impex” în

mărime de 48.463,92 lei și SRL ,,Neonilia” în mărime de 2.776.814,73 lei, și de la

A.Iurașco și T.Teleche (Iurașco) în beneficiul SRL ,,Transneogrup” prejudiciul

material în mărime de 450.013,71 lei.

situația de fapt și vinovăția inculpatelor A.Iurașco și T.Teleche (Iurașco), care a

fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, însă neîntemeiat a ajuns la concluzia

privind încadrarea acțiunilor ultimelor din prevederile art.191 alin.(5) în cele ale

art.196 alin.(4) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că vina inculpatelor A.Iurașco și

T.Teleche (Iurașco) de comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod

penal s-a dovedit prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, care au fost verificate în cadrul ședinței instanței de apel,

a declarațiilor inculpatelor, părților vătămate, martorilor ș.a..

Poziția părții apărării, precum că vinovăția lui Iurașco A. și Teleche T.

(Iurașco) nu a fost demonstrată, instanța de judecată a apreciat-o critic, fiind

depusă cu scopul întru a evita răspunderea penală.

Totodată, instanța de apel a conchis că infracțiunea de care au fost

13

inculpatele recunoscute vinovate art.361 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, face parte

din categoria celor mai puțin grave pentru care legea penală prevede pedeapsa

maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani, și care a fost săvârșită în

perioada anilor 2004-2005, astfel din ziua săvârșirii acesteia au expirat 5 ani și în

cazul dat procesul-penal urmează a fi încetat în legătură cu expirarea termenului

de prescripție, în temeiul art.60 alin.(1) lit.a), b) Cod penal.

La fel, în vederea corectării, reeducării inculpatelor, instanța de apel,

ținând cont în deplină măsură de motivul și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de

persoana celor vinovate, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, a conchis de a le stabili o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de

8 ani, fiecăreia, considerând-o una echitabilă pentru faptele comise.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiate și apelurile părților

vătămate SRL „Transneograp” SRL, ,,Neonilia”SRL și SRL „IQ Impex” în latura

civilă, dispunând încasarea prejudiciului material de la Iurașco A. în beneficiul

părților vătămate SRL „IQ-Impex”în mărime de 48 463,92 lei și SRL ,,Neonilia” în

mărime de 2 776 814,73 lei, precum și de la Iurașco A. și Teleche (Iurașco) T. în

beneficiul SRL „Transneogrup” în mărime de 450 013,71 lei.

vătămată SRL „Transneogrup”, avocata Beriozchin A. în numele lui Teleche

(Iurașco) T., avocatul Bălănel P. în numele lui Iurașco A., care au solicitat:

- partea vătămată SRL ,,Transneogrup”, invocând prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei în latura civilă, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat de la Iurașco A. și Teleche

(Iurașco) T. prejudiciul cauzat în sumă de 2.790.619,68 lei, deoarece în partea

constatatoare instanța corect a stabilit că prin acțiunile lor, inculpatele au cauzat

un prejudiciu material în sumă de 2.790.619, 68 lei, însă a dispus spre încasare

doar 450.013 lei, fără a-și motiva soluția;

- avocatul Beriozchin A. în numele lui Teleche (Iurașco) T., solicită casarea

acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că inculpata a fost

angajată în calitate de contabil la SRL ,,Neonilia” în baza contractului de muncă

nr.25 din 01.09.2004 și eliberată la 11.08.2005, iar cu SRL „IQ Impex” și

„Transneogrup”, careva relații de muncă nu a avut, precum nu a avut încheiate

contracte de răspundere materială, fapt confirmat de contabilul șef Iurașco A. și

directorul Gherasim A.; - administrarea bunurilor materiale și sursele financiare

nu țineau de competența inculpatei, în urma reviziei din 2005, au fost depistate

lipsa benzinei la SRL ,,Neonilia” și SRL„Transneogrup”, fapt ce a generat

inițierea cauzei penale în privința lui A.Iurașco, pe cînd inculpata niciodată nu a

14

primit bani de la bancă și nu i-a administrat, fapt confirmat de directorul general

și martori; - instanța nu a ținut cont că reprezentanții întreprinderilor au depus

cerere de atragere a lui Teleche (Iurașco) T. la răspundere penală abia în anul

2009, peste 4 ani, iar la 19.01.2009, Procuratura a respins demersul de intentare a

procesului penal în privința acesteia, ordonanță care la moment nu este anulată,

respectiv, la 14.07.2009, s-a respins repetat în pornirea urmăririi penale, în baza

cererii depuse de partea vătămată la 25.06.2009, din motivul lipsei elementelor

constitutive ale infracțiunii, și doar prin ordonanța din 24.12.2009, s-a anulat

ordonanța din 14.07.2009, în urma căreia s-a dispus începerea urmăririi penale pe

art.191 alin.(5), 361 alin.(2) Cod penal; - înainte de a fi pornit procesul penal,

T.Teleche a fost audiată în calitate de martor, iar conform art.63 alin.(7) Cod de

procedură penală, interogarea în calitate de martor a persoanei față de care există

bănuieli că a săvârșit infracțiunea, este interzisă; - instanța nu a reținut că la caz

au fost încălcate prevederile art.63 alin.(3) Cod de procedură penală, deoarece

T.Teleche (Iurașco) s-a aflat în calitate de bănuită mai mult de trei luni;

- avocatul Bălănel P. în numele lui Iurașco A., invocând ca temei de drept

prevederile art.427 alin.(1) pct.4), 5), 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, menționând

că potrivit Legii contabilității, controlul asupra operațiunilor economice și

financiare îl poartă conducătorul; - raportul de expertiză a fost efectuat în baza

unor documente care ar confirma că inculpata a încălcat ordinul nr.1 din

05.11.2004, însă acest ordin conform raportului de expertiză grafologică

nr.415/416 din 07.01.2007, este falsificat fiind confecționat prin aplicarea textului

peste semnătura inculpatei, și, respectiv, nu poate fi pus la baza raportului de

expertiză contabilă nr.1716 din 29.07.2002, acest ordin nici nu a fost prezentat

expertului, fapt confirmat de expert, însă din expertiză rezultă că actul dat a fost

cercetat; - expertului nu i-au fost prezentate de administrație un șir de

documente; - instanța de apel nu a dat apreciere fiecărui document ce a fost

solicitat de apelantă de a fi verificat, dar s-a referit doar numai la expertiza

contabilă, căreia nu i-au fost expediate toate documentele indicate în rechizitoriu,

mai mult, expertul a calculat prejudiciul pe unele acte care au fost emise după

concedierea ei, fiind la fel falsificate semnăturile, fapt confirmat prin expertiza

grafologică; - nu s-a ținut cont de faptul că unele acte ce au fost declarate ca

probe în învinuirea lui Iurașco A., conform expertizei grafologice, sunt semnate

de O.Lupu; - instanța nu a verificat toate probele materiale, și anume contractul

de împrumut de 2.000.000 lei între Gherasim și Bejenari, unde ultimul a declarat

că nu a semnat acest contract, iar primul a recunoscut semnătura lui, nu s-a

15

stabilit cine a semnat acest contract, a fost însușită ori nu această sumă și cine a

primit banii ș.a, actele de decontare în avans se face cu ștampila care, după

declarația lui Iurașco A., nu a fost deținută de ea, iar în unele acte semnătura ei,

conform expertizei grafologice este falsificată; - în actele cauzei lipsesc încheierile

de constituire a completului de judecată și de modificare a acestuia ceea ce,

potrivit art.251 alin.(2), (3) Cod de procedură penală, constituie o încălcare.

decembrie 2014, au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul

Beriozchin A. în numele lui Teleche (Iurașco) T., de avocatul Bălănel P. în numele

inculpatei Iurașco A. și de partea vătămată SRL „Transneogrup”, casată total

decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în

alt complet de judecată.

Chișinău din 15 decembrie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpata Iurașco A. și avocatul acesteia Bălănel P., admise apelurile

procurorului, părților vătămate și civile SRL „Transneogrup”, SRL „IQImoex”,

SRL „Neonilia” și avocatul Beriozchin A. în numele lui Teleche (Iurașco) T.,

casată sentința i pronunțată o nouă hotărâre, prin care:

Teleche (Iurașco) Tatiana a fost achitată de sub învinuirea de săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5), art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal, pe motiv

că fapta nu a fost comisă de aceasta.

S-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Iurașco Angela de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție.

Totodată, Iurașco Angela a fost condamnată în baza art.191 alin.(5) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

pentru femei.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate a fost admisă, dispunându-se

încasarea de la Iurașco Angela în beneficiul acestora a prejudiciului material

cauzat, și anume: SRL „IQ- Impex” în sumă de 22.688,92 lei, SRL ,,Neonilia”în

sumă de 2.776.814,73 lei și SRL „Transneogrup” în sumă de 2.790.619 lei.

comiterii de către Iurașco A. a infracțiunii incriminate prin rechizitoriu prevăzută

de art. 191 alin.(5) Cod penal, totodată a conchis că, instanța de fond incorect a

reîncadrat acțiunile acesteia din prevederile art. 191 alin.(5) în cele ale art. 196

alin.(4) Cod penal, menționând că prin probele administrate se confirmă cu

certitudine că Iurașco A. a comis infracțiunea de delapidare a averii străine, adică

16

înșușirea ilegală a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea ei, cu

folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de mari, precum și

confecționarea și folosirea documentelor oficiale, care acordă drepturi, soldate cu

daune în proporții mari intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice.

La fel, instanța de apel a indicat că infracțiunea de delapidare constă în

însușirea, folosirea sau transmiterea de către făptuitor, în interesul său sau

pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri încredințate pentru a le gestiona sau

a le administra și că subiectul infracțiunii de delapidare a averii străine trebuie să

aibă calitatea specială de administrator, adică de a avea dreptul de a da dispoziții

cu privire la primirea, păstrarea sau eliberarea bunurilor. Astfel, a conchis că

Teleche (Iurașco) Tatiana nu avea drept de semnătură în bancă și nu avea

calitatea de a dispune de bani, nu avea careva contracte cu SRL „Tansneogrup” și

SRL „IQ Impex”, așa că de partea acuzării nu a fost prezentată vre-o probă că

aceasta ar fi întreprins careva acțiuni împreună cu Iurașco Angela sau că acestea

ar fi avut o înțelegere pentru a comite careva infracțiuni, respectiv, Teleche

(Iurașco) T. nu poate fi învinuită de delapidarea cărorva bunuri de la aceste

firme, fiindcă nu este subiect al infracțiunii de delapidare, din care motiv dânsa

urmează a fi achitată, pe motiv că fapta nu a fost comisă de ea.

Astfel, instanța a reținut că Teleche (Iurașco) T. urmează a fi achitată și pe

învinuirea adusă în baza art.361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, pe motiv că partea

acuzării nu a adus careva probe incontestabile, precum că aceasta din urmă a

activat în calitate de contabil la SRL „Transneogrup” și SRL „IQ Impex”, că

potrivit contractului individual de muncă nr.25 din 01.09.2004, a fost stabilit doar

faptul că dânsa a fost angajată în calitate de contabil la SRL „Neonilia”, dar nu a

avut contract de răspundere materială, nu a primit bani de la bancă, nu a semnat

careva documente contabile, iar raportul de expertiză grafoscopică nr.415/416

din 02.01.2007, nu o privește pe Teleche (Iurașco) T., deoarece urmărirea penală

în privința inculpatei a fost pornită în anul 2009.

Prin urmare, instanța a apreciat critic argumentele lui Iurașco A. și

apărătorului acesteia, precum că vinovăția ei nu a fost demonstrată, acestea fiind

îndreptate exclusiv spre eschivarea de la răspunderea penală.

Totodată, a menționat că infracțiunea comisă de Iurașco A. în baza art.361

alin.(2) lit. d) Cod penal, se atribuie la categoria celor mai puțin grave, pentru

care legea prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani

și, în cazul dat, procesul penal urmează a fi încetat, aceasta urmând a fi liberată

de răspundere penală conform prevederilor art.60 alin.(1) lit.a), b) Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

17

Instanța de apel a considerat întemeiate apelurile părților vătămate SRL

„Transneograp”, SRL,,Neonilia”și SRL,,IQ Impex” în ce privește acțiunea civilă,

considerînd că aceasta urmează a fi admisă, cu încasarea prejudiciului material

de la Iurașco A. în beneficiul părților vătămate: SRL „IQ Impex” în mărime de

22.688,92 lei, SRL ,,Neonilia”în mărime de 2.776.814,73 lei și SRL „Transneogrup”

în mărime de 2.790.619 lei.

- procurorul care, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, pe motiv că instanța incorect a dispus achitarea lui Teleche

(Iurașco) T., deoarece din probele analizate, și anume - declarațiile părții

vătămate A.Gherasim, a reprezentantului SRL „Transneorup” și SRL „IQ

Impex”, D.Ulanov, a martorilor O.Prozorovscaia, E.Crivonosov, O.Lungu,

A.Colocov, V.Zidu, S.Lungu, cât și probele scrise, acestea confirmă cu certitudine

că Teleche (Iurașco) T. a comis infracțiunile prevăzute la art.191 alin.(5) și art.361

alin.(2) lit.b), d) Cod penal împreună cu Iurașco A., astfel, instanța de apel nu a

ținut cont de prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală și, respectiv,

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului;

- avocatul Nogai Gh. în numele lui Iurașco A. care, solicită casarea

hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că

circumstanțele de fapt și de drept ce i-au fost incriminate inculpatei, care au fost

luate ca bază de către prima instanță și instanța de apel, sunt lipsite de probe și

nu se încadrează juridic în prevederile componențelor de infracțiune prevăzute

de art.196 alin.(4), 361 alin.(2) lit.d) și nici de art.191 alin.(5) Cod penal, fiind

administrate cu încălcarea normelor procesual penale, ce au fost apreciate

arbitrar și admise neîntemeiat. Cât privește învinuirea de însușire a sumei de

516.105,68 lei, este una iluzorie, incorect incriminându-se că inculpata prin

întocmirea actelor de decontare reținute prin rechizitoriu a lichidat neajunsul de

combustibil de la evidența contabilă a firmelor ,,Neonilia” SRL și

„Transneogrup” SRL în suma totală de 480.923,68 lei, bani pe care i-a însușit în

scopuri personale și 35.182 lei, pe când întreprinderile date pe parcursul anilor

2004-2005 au cumpărat însuși 211 tichete pentru combustibil în cantitate de 4 220

litri, pentru motorină și benzină, în sumă de 570.448,50 lei, care a fost transferată

vânzătorului pentru combustibilul procurat, așa că întocmirea actelor de

decontare pentru lichidarea neajunsului de combustibil de la evidența contabilă a

întreprinderii, în care nu se duce o evidență primară a consumului de

18

combustibil nu poate fi calificată ca însușire. Instanța greșit și-a întemeiat

concluziile pe raportul de expertiză nr.1617 din 29.07.2008, care urma a fi exclus

ca probă, fiindcă vine în contradicție cu prevederile art. 8 alin.(1) lit.b), d) din

Legea cu privire la expertiză și art.89 alin.(1) pct.3) și 6) Cod de procedură

penală, din motiv că efectuarea expertizei în comisie a fost numită lui

E.Cazangiu, expert de calitate superioară și D.Cazangiu, expert stagiar, pe când

ultima nu a fost atestată în calitate de expert judiciar, și nu se regăsea în lista

experților atestați ai CNEJ, neavând calitatea de expert judiciar, aflându-se în

grad de rudenie cu expertul Cazangiu E. și, respectiv, reieșind din art.33 Cod de

procedură penală, nu putea participa în comun la efectuarea expertizei; - nu s-a

ținut cont că SRL „Neonilia”, SRL „Transneogrup” și SRL ,,IQ Impex” au

fondator unic, însă sunt întreprinderi separate, care au o evidență contabilă și

întocmesc bilanțul separat, astfel achitau și impozitul separat, deținînd

proprietăți distinct separate, de unde se deduce că partea acuzării urma să

stabilească și să concretizeze prejudiciul cauzat fiecărei întreprinderi, întru a

putea stabili corect cît combustibil și în ce asortiment a fost procurat de fiecare

întreprindere, cum se păstra și se distribuia acesta spre utilizare, pe cînd există o

divergență de denumire între produsele petroliere procurate și luate la evidență

față de cele consumate și decontate; - nu s-a dat apreciere faptului că SRL

,,Neonilia” din 02.09.2005 a eliberat tichete de combustibil pentru a alimenta

autovechicule, în cazul dat organul de urmărire penală urma a stabili cât din

combustibilul procurat pe anii 2004-2005 a fost distribuit și consumat de aceste

autovehicule pe parcursul acestor ani, numărul de mașini deținute de celelalte

două întreprinderi și cantitatea combustibilului consumat de acestea; - nu sunt

coerente nici concluziile, precum că inculpata a deținut ștampila facsimile cu

semnătura model a directorului A.Gherasim, pe care a-r fi aplicat-o, existența

ordinului nr.1 din 05.11.2004 pe SRL „Transneogrup” și ordinul nr.1 din

05.11.2002 pe SRL „Neonilia”, deoarece, prin raportul de expertiză grafologică

nr.415/416 din 02.01.2007, s-a stabilit că ordinul din 05.11.2004 a fost falsificat,

prin aplicarea textului peste semnătura inculpatei A.Iurașco, fiind efectuat ca

punct de reper acul, astfel urmând a fi exclus ca probă, iar ordinul din 05.11.2002

nu a fost supus expertizării, de unde reiese că inculpatei nu i se poate incrimina

că ar fi încălcat vre-un ordin, după eliberarea ei din funcție; - actele de decontare

în cazul dat nu pot servi mijloc de probă pentru a-i incrimina lui A.Iurașco

însușirea a sumei de 516.105,68 lei, deoarece potrivit învinuirii au fost

menționate 15 acte, iar expertizate grafologic doar 10, dintre care referitor la

două s-a stabilit că nu sunt semnate de A.Iurașco; - nu au fost aduse probe

19

veridice, prin care s-ar fi stabilit că anume inculpata a însușit 211 tichete pentru

combustibil, iar declarațiile lui A.Gherasim că inculpata a recunoscut însușirea,

nu pot fi luate ca bază, deoarece acesta împreună cu o altă persoană la,

17.08.2005, a ținut-o în birou său, unde a obligat-o să elibereze explicații, fapt

confirmat prin declarațiile lui A.Gherasim din 08.06.2009, a martorului

E.Crivoiasova, cât și garanțiile eliberate de către A.Iurașco în recipise la indicația

lui A.Gherasim. Referitor la învinuirea de însușirea sumei de 2.059.50,73 lei, o

consideră neîntemeiată, fiind combătută prin declarațiile lui Lungu O., Bejenari

D., deoarece inculpata nu avea acces la depozit, nu s-a prezentat niciodată să

ridice mărfuri, iar marfa și piesele erau eliberate doar la indicația lui A.Gherasim;

- învinuirea ce ține de însușirea sumei de 4.831.028,73 lei, atât de către partea

acuzării, cât și de instanță nu a fost stabilit, când, în ce mod, de la care

întreprindere, prin intermediul căror documente falsificate, prin ce metode a

însușit Iurașco A. suma dată, pe când conform celor incriminate s-a indicat că

aceasta a scos de pe conturile bancare mijloace bănești în sumă de 591.500 lei, iar

sub pretextul rambursării împrumuturilor anterioare persoanelor fizice, prin

falsificarea dispozițiilor de plată, a decontat mijloace bănești în sumă de

4.831.028,73 lei. Partea acuzării pe acest capăt de învinuire incorect și-a bazat

concluziile pe actele de decontare în avans la SRL „Transneogrup” pentru

perioada 2004-2005 în sumă totală de 1.249.727,10 lei, pe care sunt aplicate

semnătura lui Iurașco A., deoarece ele nu au fost probate printr-un raport de

expertiză grafologică, unele fiind semnate nu de inculpată, dar de alte persoane,

pe altele lipsind semnătura acesteia și aceste decontări în avans au fost efectuate

pentru devamare, în baza documentelor justificative pentru plata serviciilor

vamale, comunale, sanitare, taxele vamale, fiind reflectate în raportul de

expertiză nr.1716 din 29.07.2008 efectuat de E.Cazangiu, prin care s-a constatat că

nu au avut loc încălcări ale legislației contabile, iar aplicarea semnăturii facsimile

nu poate fi luată în considerație, deoarece s-a constatat că ordinul nr.1 din

05.11.2004 pe aceste întreprinderi a fost falsificat; - contractele de împrumut pe

suma de 778.140 lei pe SRL „Transneogrup”, la fel nu-i pot fi incriminate lui

A.Iurașco, nefiind probat faptul că pe aceste contracte este aplicată semnătura

acesteia, nefiind dispusă vreo expertiză grafologică în acest sens.

Inculpatei i se incriminează greșit că aceasta ar fi falsificat listele de plată a

SRL „Transneogrup”, SRL ,,Neonilia”și SRL „IQ Impex” nr.3, 4, 7, 9, 10, 11, 12,

24, 16, 25, 30, 31, 860, 861, contrafăcând semnătura originală a directorului

Gherasim A., aplicând ștampila facsimile, în urmă căreia ar fi însușit mijloace

bănești, deoarece din raportului de expertiză nr.415/416 din 02.01.2007, s-a

20

constatat că semnăturile pe dispozițiile de plată nr.15, 11, 10, 9, 7, 4, 3, 14, 11, 10,

7, 4, 1 din 29.12.2004, 08.12.2004, 12.11.2004, 08.10.2004, 07.09.2004, 07.05.2004,

07.05.2004, 29.09.2005, 24.06.2005, 25.05.2005, 30.04.2005, 29.03.2005, 08.02.2005 au

fost executate de Gherasim A., iar în rubrica contabil-șef, casir - de către

O.Prozorovscaia, A.Iurașco neavând nici o atribuție la aceste documente, astfel

că stabilirea numărului listelor de plată, fără indicarea altor semne distinctive ce

ar fi dus la consecințele survenite, duce la imposibilitatea stabilirii volumului

învinuirii; - nu s-a ținut cont de faptul că, potrivit raportului de expertiză au fost

prezentate două liste de plată cu nr.4 din 07.05.2004 și 29.03.2005, nr.7 din

07.09.2004 și 30.04.2005, nr.10 din 12.11.2004 și 25.05.2005 și nr.11 din 08.12.2004

și 24.06.2005, însă din care nu rezultă cert, care anumite din aceste liste de plată i

se impută lui A.Iurașco; - nu au fost stabilite de organul de urmărire penală

obligațiunile de serviciu a inculpatei A.Iurașco, contrat prevederilor art.65

alin.(3) Codul muncii, nu a fost încheiat contract de muncă între A.Gherasim și

A.Iurașco; - instanța nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, care a dispus

rejudecarea cauzei, și anume că raportul de expertiză nr.1716 din 29.07.2008, ce a

stat la baza învinuirii a fost întocmit contrar prevederilor Legii cu privire la

expertiză, iar instanța neîntemeiat a respins demersul inculpatei cu privire la

numirea unei noi expertize contabile.

noiembrie 2016, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror,

avocatul Nogai Gh. în numele lui Iurașco A. și inculpată, casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a constatat că instanța de apel a casat sentința instanței

de fond și a pronunțat o nouă hotărâre, astfel, deși a achitat-o pe Teleche

(Iurașco) T. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 191

alin.(5), 361 alin.(2) lit.d) Cod penal, în partea descriptivă a deciziei nu a indicat

învinuirea incriminată inculpatei prin rechizitoriu, fapt ce contravine art. 394

alin.(3) pct.1) CPP, constatând și descriind fapta dovedită doar de către Iurașco

A.

Astfel, instanța a conchis că instanța de apel nu a examinat cauza în

condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, nepronunțându-se asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, din care motiv decizia contestată urmează a fi

casată.

21

Chișinău din 19 iunie 2017, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate

de procuror, părțile vătămate SRL „Transneogrup”, SRL „IQ-Impex” și de

avocatul Ulanov D. în numele părții vătămate SRL „Neonilia”, admise

apelurile declarate de avocatul Beriozchin A. în numele lui Teleche (Iurașco)

T. și de avocatul Bălănel P. și inculpata Iurașco A., casată total sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care:

S-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Iurașco Angela de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin.(5), 361 alin.(2) lit.d) Cod

penal și în privința lui Teleche (Iurașco) Tatiana de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 191 alin.(5), 361 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, pe motiv că

există circumstanță care exclude tragerea la răspundere penală – încălcarea

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței.

Acțiunea civilă înaintată de avocatul Ulanov D. în numele părților civile

SRL „Transneogrup”, SRL „IQ-Impex“ și SRL „Neonilia” a fost lăsată fără

soluționare, fapt ce nu împiedică persoana care a inițiat acțiunea de a o intenta în

ordinea procedurii civile.

instanței impune ca învinuirea înaintată prin rechizitoriu să fie clară, concretă și

previzibilă, deoarece, potrivit art. 325 alin.(1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în prima instanță se efectuează în limitele învinuirii formulate

în rechizitoriu.

Art. 296 Cod de procedură penală stipulează că, rechizitoriul, este actul de

sesizare a instanței de judecată, care se întocmește de procuror după prezentarea

materialelor de urmărire penală. Având în vedere importanța pe care o prezintă

în procesul penal acest act procedural, legea acordă o atenție deosebită

conținutului și formei acestuia sub aspectul formulării învinuirii în privința

inculpatului, deoarece, prin rechizitoriu, se înțelege notificarea oficială emisă de

procuror prin care se impută persoanei săvârșirea unei infracțiuni, fapt care

atrage repercusiuni importante asupra drepturilor procesuale prevăzute de lege.

Acest act procedural trebuie să cuprindă, printre altele, și formularea învinuirii

cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și

consecințele ei, caracterul vinei, motivelor și semnelor calificative pentru

încadrarea juridică a faptei.

În cazul în care rechizitoriul nu cuprinde aceste elemente obligatorii, acesta

este lipsit de dreptul să-și asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării,

22

fiind afectate grav principiile generale ale procesului penal: asigurarea dreptului

la apărare și contradictorialitatea în procesul penal.

Astfel, expunerea evazivă asupra faptei incriminate echivalează cu lipsa

informației despre fapta respectivă, iar, pe cale de consecință, cu neinformarea

inculpatului cu privire la învinuirea înaintată.

Cât timp nu vor fi îndeplinite întocmai cerințele legale cu privire la

întocmirea rechizitoriului, în special, nu va fi o informație completă referitor la

învinuirea înaintată persoanei trase la răspundere penală, este vădit că actul de

sesizare și investire a instanței este lovit de nulitate de drept absolută, nulitate pe

care instanța este obligată s-o constate și din oficiu.

Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la forma și

conținutul rechizitoriului echivalează cu încălcarea prevederilor legale

referitoare la sesizarea instanței, încălcare care, potrivit art. 251 alin.(3) CPP,

atrage nulitatea absolută a actului procedural, adică nu se înlătură în nici un

mod.

Instanța de judecată nu poate dispune restituirea dosarului la procuror în

vederea refacerii rechizitoriului, deoarece în reglementarea Codului de

procedură penală nu sunt prevăzute dispoziții exprese în ceea ce privește efectul

extensiv al nulității actului procedural de sesizare a instanței.

În speță, instanța de apel a constatat că ambele rechizitorii sunt insuficient

motivate sub aspectul informării inculpatelor cu privire la învinuirea înaintată.

Astfel, fiecare faptă imputată inculpatelor este incomplete descrisă.

Acțiunile care ar fi trebuit să stea la baza învinuirii nu sunt determinate cu

suficientă precizie, printr-o modalitate clară și concretă de săvârșire a acțiunilor

infracționale.

În acest sens, semnificative sunt expresiile vagi și incomplete cuprinse în

rechizitoriul cauzei, care, analizate, confirmă că învinuirea descrisă, nu cuprinde

elementele obligatorii cum ar fi: indicarea concretă și clară a datei, locului,

metodei, de la cine, pentru ce, când și în ce valoare s-au însușit ilegal banii și/sau

alte bunuri materiale, datele și rechizitele contractelor etc., precum și indicarea

concretă și clară a datei, locului, metodei și consecințelor privind confecționarea

și folosirea documentelor oficial false, care acordă drepturi.

Cuprinsul din rechizitoriu relatează la modul general, fără a fi concretizate

și analizate episoadele de învinuire, rezultate din declarațiile părților vătămate și

ale martorilor, nu sunt determinate acțiunile funcționale ale inculpatelor, rolul și

gradul de participare la săvârșirea acțiunilor incriminate, nu este descrisă forma

și modalitatea de delapidare a averii străine, adică: în ce constă însușirea ilegală a

23

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea inculpatului, cu

identificarea și menționarea persoanelor delapidate, în fiecare caz concret și

separat, reieșind din numărul contractelor indicate.

Prin urmare, nu este indicat obiectul material al faptei incriminate la art.

191 Cod penal, care trebuie să reprezinte bunurile care au o existență materială,

dispun de valoare materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine

pentru făptuitor.

La fel, învinuirea adusă lui Iurașco A. și Teleche (Iurașco) T. nu cuprinde

latura obiectivă a delapidării averii străine, care trebuie să conțină: - fapta

prejudiciabilă, care constă în acțiunea intenționată de însușire ilegală; - urmările

prejudiciabile, sub forma prejudiciului patrimonial efectiv; - legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmărire prejudiciabile.

În rechizitoriu nu este indicat acțiunile inculpatelor față de părțile

vătămate, în mod separat, metoda și valoarea daunelor cauzate, caracterul vinei

și motivele, data, locul, mijloacele și modul de săvârșire a delapidării averii

străine de la victimă etc., în fiecare caz separate.

Persoanele juridice care, în opinia părții acuzării, au fost prejudiciate de

către inculpate, nu sunt indicate în mod separat, cu specificarea codului fiscal,

patrimoniului distinct, precum și nu este indicat prejudiciul cauzat fiecărei părți

vătămate.

Astfel, în sensul art. 6 CEDO, noțiunea de acuzație în materie penală este

distinctă de noțiunea drepturi și obligații cu caracter civil.

În cauza Perez vs. Franța din 12.02.2004, CtEDO indică că „< în ciuda

existenței unei autonomii a noțiunii de drepturi și obligații cu caracter civil, este

necesară analiza legislației interne a statului, atât sub aspectul calificării juridice,

cât și în privința conținutului material și a efectelor pe care dreptul intern al

statului le conferă pentru ca un drept să poată fi considerat ca având un caracter

civil”.

În acest sens, Curtea a statuat că, în asemenea cazuri, aplicabilitatea

articolului 6 atinge limitele sale și a menționat că Convenția nu garantează nici

dreptul revendicat de reclamant, la „răzbunare privată”, nici actio popularis.

Astfel, nu a admis că dreptul de a urmări sau de a condamna penal terțe

persoane trebuie neapărat exercitat în paralel cu exercitarea de către victimă a

dreptului de a intenta o acțiune civilă.

Instanța a reținut că părțile vizate în acțiunea civilă înaintată în acest

proces penal și anume SRL “Transneaogrup”, SRL “Neonila” și inculpata Iurașco

A., anterior au fost părți participante în procesul civil, unde prin hotărârea

24

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04.07.2008 a fost respinsă acțiunea

civilă privind încasarea prejudiciului cauzat înaintată de SRL “Transneaogrup”,

SRL “Neonila” către Iurașco A., soluție care a fost menținută prin decizia

Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 10.06.2009.

Cu privire la încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea

instanței, semnificative sunt motivele invocate în ședința de judecată în apel de

partea apărării. Prin urmare, potrivit rechizitoriului Iurașco A. și Teleche

(Iurașco) T. sunt învinuite de sustragerea prin însușire din avutul

întreprinderilor SC „Neonila” SRL, SC „Tansneogrup” SRL și SC „IQ Impex”

SRL, cauzând un prejudicii în proporții deosebit de mari, precum și în

confecționarea și folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi,

soldate cu daune în proporții deosebit de mari intereselor ocrotite ale persoanei

juridice.

Astfel, referitor la învinuirea însușirii bunurilor în valoare totală de

516105,68 lei, instanța a reținut că inculpatelor li se impută faptul că prin

întocmirea actelor de decontare menționate în rechizitoriu au lichidat neajunsul

de combustibil de la evidența contabilă a firmelor “Neonila”SRL și

“Transneogrup” SRL, în sumă totală de 516 105,68 lei pe care i-ar fi însușit în

scopuri personale, totodată au mai fost însușite 211 tichete pentru combustibil în

cantitate de 4220 litri, în sumă de 35182 lei, prin ce s-a cauzat prejudiciul material

nominalizat.

La fel, potrivit rechizitoriului, întreprinderile date au cumpărat motorină și

benzină pe parcursul anilor 2004-2005 în sumă de 570 448,50 lei din care suma de

bani în mărime de 516 105,68 lei a fost însușită de către Iurașco Angela.

Prin urmare, nefiind clară învinuirea privind însușirea bunurilor în valoare

totală de 516 105, 68 lei, în cazul în care nu este stabilit modul de evidență a

produselor petroliere procurate și consumate de către părțile civile, inclusiv și că

banii în sumă de 570 448, 50 lei au fost transferați vânzătorului pentru

combustibilul procurat, sau întocmirea actelor de decontare pentru lichidarea

neajunsului de combustibil de la evidența contabilă în întreprinderile unde nu se

duce o evidență primară a consumului de combustibil nu poate fi calificată ca

însușire.

Potrivit registrului procurării combustibilului, în perioada 06.04.2004 -

25.09.2005 s-a procurat combustibil conform a 53 facturi fiscale: benzină Euro -

18.180 l. în sumă de 152592,5 lei, benzină Premium - 35.260 l. în sumă de 257785

lei și motorină - 25.140 1. în sumă de 160067 lei.

Totodată, din registrul actelor de decontare a combustibilului rezultă că s-a

25

decontat: benzină Euro - 7.080 l în sumă de 84104,61 lei, benzină Premium - 590 l

în sumă de 3725,45 lei, benzină A95 - 28993 l în sumă de 999873,03 lei și motorină

- 13.129 l în sumă de 193220,59 lei, în total în valoare de 480 923,68 lei.

Conform actelor de decontare s-a decontat: benzină Euro (șrift

mic),benzină Euro (șrift mare), benzină, benzină A95, motorină.

Prin urmare, organul de urmărire penală nu numai că nu a stabilit

mișcarea combustibilului pe fiecare întreprindere separat, dar constatând o

divergență vădită între denumirea produselor petroliere procurate și luate la

evidență și cele consumate și decontate nu a întreprins măsuri pentru clarificarea

acestor circumstanțe care au o importanță deosebită pentru soluționarea justă a

cauzei.

Pe parcursul anilor 2004-2005, conform scrisorii SRL „Neonila” din

02.09.2005, aceasta a eliberat tichete de combustibil pentru alimentarea a 43 de

autovehicule, însă rechizitoriul nu cuprinde cât volum de combustibil din cel

procurat în perioada respectivă a fost distribuit și consumat în legătură cu

exploatarea acestor mijloace de transport pe parcursul a 2 ani. Totodată, nu este

stabilit și numărul de mijloace de transport deținute de celelalte 2 întreprinderi și

cantitatea de combustibil consumată de acestea.

Astfel, organul de urmărire penală nu a întreprins măsurile necesare

pentru a identifica și ridica în modul prevăzut de lege registrele de evidență a

combustibilului distribuit autovehiculelor care se exploatau în perioada data și a

foilor de parcurs, fapt c ear fi permis de a înainta inculpatelor o învinuire clară și

concretă.

Reținând acestea instanța de apel a menționat că este imprecisă și

învinuirea privind însușirea și folosirea a 211 tichete pentru combustibil,

deoarece nu este indicat clar și concret pe ce este bazat actul de inventariere, care

ar fi rezultat din informația corespunzătoare de la ICS “Mabanaft Moldova” și

“Petrom Moldova” privind folosirea tichetelor SC “Transneogrup” SRL și

“Neonilia” SRL.

Prin urmare, învinuirea ce vizează însușirea bunurilor în valoare totală de

516 105,68 lei nu este clară, precisă și previzibilă.

Referitor la învinuirea privind însușirea bunurilor în valoare totală de

205 950, 73 lei, instanța a indicat că:

- volumul și mărimea însușirii bunurilor materiale sub formă de produse

alimentare în asortiment, băuturi alcoolice și piese de schimb prin solicitarea

transmiterii de la depozitul întreprinderilor nominalizate a bunurilor materiale

cu întocmirea ulterioară a actelor de decontare este, nu sunt probate în așa mod

26

ca să fie clare și concrete;

- actele de decontare a bunurilor materiale nu conțin date veridice din care ar

rezulta participarea inculpatelor la însușirea acestor bunuri.

Șeful de depozit al SRL “Transneogrup” și “Neonilia” Lungu O., a declarat

că Iurașco A. și Teleche T. nu aveau acces la depozit, personal nu s-au prezentat

niciodată să ridice careva mărfuri, iar marfa și piesele erau eliberate doar strict la

indicațiile lui Gherasim A. Marfa de la depozit a fost distrusă conform actelor de

distrugere perfectate în baza concluziilor eliberate de Camera de Comerț și

Industrie, deoarece termenul de valabilitate a mărfii era expirat și aceasta nu

putea fi pusă în circuit.

Potrivit art.B p.1 al concluziilor raportului de expertiză grafologică nr.

415/416 din 02.01.2007, la poziția componența comisiei, în actele de decontare ale

firmei Transneogrup cu nr. K00000067 din 20.08.2004, nu sunt semnate de către

Iurașco, dar de o altă persoană, prin imitație liberă, având semnătura originală în

față, iar p.D al aceleași concluzii, actele de decontare la pozițiile componența

comisiei nr. K-00000022 sunt semnate probabil de numitul Lungu Oleg.

Astfel, actul de decontare K-00000022 din 20.08.2004 a produselor

alimentare în sumă de 28417,29 lei pe lângă faptul că este semnat de către Lungu

O., este confirmat și prin raportul de expertiză nr. 0115930 din 16.12.2004 a

Camerei de Comerț și Industrie.

Actul de decontare nr. K-00000067 din 20.08.2004 a băuturilor în sumă de

5107,12 lei, inclusiv și alte două acte de decontare cu același număr în sumă de

1634,79 lei nu sunt semnate de Iurașco A.

Cât privește actele de decontare a pieselor de schimb nr. K-00000092 din

03.11.2004 în sumă de 89258,17 lei, nr.K-00000081 din 04.11.2004 în sumă de

3830,19 lei, nr. K-00000041 din 31.08.2004 în sumă de 6 069,16 lei, nr. K-00000082

din 01.11.2004 în sumă de 13796, 15 lei, actele de decontare a produselor

alimentare nr. K-00000021 din 20.08.2004 în sumă de 28 067, 89 lei, nr. K-

00000079 din 03.11.2004 în sumă de 11966,18 lei și actul de decontare nr. K-

00000069 din 29.10.2004 a materialelor în sumă de 16 169 lei, nu au fost

prezentate de către organul de urmărire penală pentru efectuarea expertizei

grafologice, sau pentru constatarea circumstanțelor ce pot avea importanță

probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe special în domeniu.

Mai mult, actele de decontare nr.K00000041 din 31.08.2004, K00000069 din

29.10.2004,K00000079 din 03.11.2004, K00000081 din 04.11.2004, K00000082 din

01.11.2004 și K00000082 din 01.11.2004 care sunt puse la baza învinuirii, nu

numai că nu au fost prezentate la expertiză, dar nici nu sunt anexate la

27

materialele cauzei penale.

Analizând conținutul actelor de decontare, instanța a reținut că acestea au

fost perfectate în legătură cu K00000022 din 20.08.2004 atribuirea la rebut a

produselor cu termenul expirat, K00000092 din 03.10.2004 atribuirea la rebut a

produselor cu termenul expirat, K00000021 din 20.08.2004 atribuirea la rebut a

produselort cu termenul expirat și K00000067 din 20.08.2004 atribuirea la rebut în

legătură cu expirarea licenței.

Astfel, potrivit prescripției Departamentului Standardizare și Metrologie

nr.04628 din 03.08.2004 s-a interzis comercializarea băuturilor alcoolice în sumă

de 15758 lei aflate la depozitul SC ”Transneogrup” SRL în legătură cu expirarea

licenței, iar prin raportul de expertiză al Camerei de Comerț și Industrie

nr.0115930 s-a constatat că produsele alimentare sunt irealizabile în legătură cu

faptul că a expirat termenul de valabilitate.

De unde rezultă că învinuirea privind însușirea bunurilor în valoare totală

de 205 950, 73 lei nu este clară, precisă și previzibilă.

Totodată, referitor la învinuirea adusă ce ține de însușirea bunurilor în

valoare totală de 31028,73 lei, instanța a indicat faptul că Iurașco A. și Teleche

(Iurașco) T. se învinuiesc că deținând funcția de contabil șef și, respectiv de

contabil, la întreprinderile “Transneogrup” SRL și “Neonila”, urmând scopul de

profit și însușire a mijloacelor bănești, au îndeplinit cecuri bancare fără

permisiunea directorului întreprinderilor Gherasim A., falsificând semnătura

ultimului, au ridicat de pe conturile bancare mijloace bănești în sumă de 591500

lei, iar în continuare cu același scop, sub pretextul rambursării împrumuturilor

anterioare persoanelor fizice, prin falsificarea dispozițiilor de plată a decontat

mijloace bănești în sumă de 4831028,73 lei, bani pe care i-a însușit în scopuri

personale.

La fel, rechizitoriul, pe acest capăt de acuzare, nu cuprinde metoda,

mărimea și mijloacele însușirii banilor de la fiecare întreprindere, în mod separat,

în raport cu capătul de acuzare privind săvârșirea infracțiunii prevăzut de art.

361 alin. (2), lit. d) Cod penal, potrivit căreia procurorul a indicat unele

documente pe care le consideră falsificate.

Însușirea a 4 831 028,73 lei de la întreprinderile SC „Transneogrup” SRL și

SC „Neonilia” SRL, prin rambursarea împrumuturilor administratorului

Gherasim A. și lui Bejenari D., decontări de avans și salarii sunt, de asemenea

declarative, fără suport probatoriu, deoarece nu sunt indicate circumstanțele

concrete, denumirea întreprinderii căreia i s-a cauzat prejudiciu și mărimea

acestuia, data, metoda și numărul documentelor care se pretinde a fi fost

28

falsificate.

Fiind neclară învinuirea potrivit căreia s-a ridicat de pe conturile bancare a

întreprinderilor nominalizate bani în sumă de 591 500 lei, precum și însușirea

banilor în mărime de 4 831 028, 73 lei, sau în rechizitoriu pe acest capăt de

acuzare nu este nimic indicat.

Din declarațiile lui Iurașco A. rezultă că toate cecurile bancare au fost

semnate personal de Gherasim A., în caz contrar instituția bancară, având fișa cu

specimene a semnăturii lui A. Gherasim nu putea să accepte spre plată cecuri cu

semnături falsificate. Astfel, numai din cauza semnării de către A. Gherasim a

cecurilor bancare AA nr. 03323739 și 03323740 cu altă cerneală, decât cea cerută

de bancă, acestea nu au fost acceptate spre plată fiind anulate, respectiv, de pe

aceste cecuri bancare banii nu au fost scoși din bancă.

Examinarea rapoartelor de expertiză grafologică denotă că expertului i-au

fost prezentate și documente financiare, care nu au tangență cu activitatea

inculpatelor, totodată, partea acuzării nu face analiza juridică a fiecărui

document supus cercetării.

Cu privire la învinuirea ce vizează însușirea bunurilor în valoare totală de

42221,64 lei, instanța a conchis că potrivit rechizitoriului Iurașco Angela se

învinuiește că profitând de funcția pe care o deținea - contabil șef, de accesul la

operațiile financiare și ștampilele întreprinderilor SC „Neonila” SRL, SC

„Transneogrup” SRL și SC „IQ Impex” SRL, profitând de abuzul de încredere a

directorului întreprinderilor nominalizate, neavând permisiunea lui, contrar

atribuțiilor de serviciu și a prevederilor Ordinului nr. 1 din 05.11.2004 a angajat

formal la serviciu în calitate de reprezentanți comerciali, șoferi, constructori,

femeie de serviciu și hamali pe cet. Covalenco Alexandra, Vîrlan Oleg, Iurașco

Ilie, Iurașco Vitalie, Lebeda Galina, Nița Alexei, Calmîș Vasile și Iurașco Petru, a

întocmit listele de plată în care a inclus în calitate de salariați 13 persoane,

susmenționate a falsificat semnăturile acestora în rubrica „a primit”, iar mijlocele

bănești în sumă de 42221, 64 lei le-a însușit în scopuri personale.

Rechizitoriul nu cuprinde locul, data angajării persoanelor menționate,

documentele pretins falsificate, când și la care din întreprinderile menționate au

fost angajate, listele de plată, de la care dată, pe care perioadă și la care

întreprindere au fost incluse persoanele nominalizate, în care documente au fost

falsificate semnăturile lor, în ce mod, ce sumă de bani a fost însușită și de la care

întreprindere.

Indicarea în rechizitoriu că Iurașco A. a activat contrar ordinului nr. 1 din

05.11.2004, efectuând angajări formale este iluzorie, deoarece conform

29

materialelor dosarului, acest ordin se referă la SRL Transneogrup și nu are nimic

comun cu celelalte două întreprinderi indicate în rechizitoriu, la care tot se

pretinde că s-au făcut angajări de către inculpată.

Din materialele cauzei penale, rezultă că administratorul A. Gherasim

cunoștea despre angajarea acestor persoane și personal a semnat listele de plată a

salariilor în care erau incluse și persoanele nominalizate, fapt confirmat prin

raportul de expertiză nr. 415/416 din 02.01.2007.

Cât privește episodul privind confecționarea, folosirea documentelor

oficial false, care acordă drepturi, soldate cu daune în proporții mari drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice, instanța a reținut că

învinuirea este abstractă, deoarece nu este indicat locul, timpul, metoda

confecționării fiecărui document nominalizat, pretins a fi fost falsificat de

inculpate precum și rezultatul infracțional, în fiecare caz separat.

Totodată, învinuirea nu cuprinde locul, timpul, metoda și rezultatul

infracțional folosirii fiecărui document, pretins a fi fost falsificat de inculpate,

precum și rezultatul infracțional, în fiecare caz separat; inclusiv, nu este descrisă

argumentat care este baza probatorie ce confirmă legătura cauzală între acțiunile

imputate și consecințele rezultate, în opina părții acuzării.

Astfel, în mod cert și indubitabil, se apreciază că actul de sesizare a

instanței – rechizitoriul – nu satisface exigențele de echitate a procedurilor de

judecată și nu asigură o corectă și legală informare a inculpatului cu privire la

învinuirea formulată prin ordonanța de punere sub învinuire în baza articolului

191 alin. (5) și în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și d) CP.

Reieșind din faptul, că SC „Neonila” SRL, SC „Transneogrup” SRL și SC „

IQ Impex” SRL au un fondator unic, acestea sunt întreprinderi separate, cu statut

de persoană juridică autonomă, care duc o evidență contabilă și întocmesc

bilanțul separat, achită impozitele separat și dețin proprietăți distinct separate,

astfel în rechizitoriu urma să fie stabilite împrejurările, modul și mărimea

prejudiciului cauzat fiecărei părți civile, constituite în procesul penal, lucru care

nu s-a făcut și, respectiv, fiind încălcată legea.

Prin urmare, potrivit legii, s-a conchis de a fi încetat procesul penal privind

tragerea la răspundere penală, în temeiul că există circumstanță care exclude

răspunderea respectivă – încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea

instanței.

În urma soluției pronunțate, examinând chestiunea cu privire la acțiunea

civilă înaintată în procesul penal, instanța a ținut cont de prevederile art. 225

alin. (4) CPP, considerând necesar a lasă acțiunea civilă înaintată în procesul

30

penal de avocatul Ulanov D., în numele părților civile S.R.L. „Transneogrup”,

S.R.L. „I.Q. – IMPEX” și S.R.L. „Neonilia”, fără soluționare, fapt ce nu împiedică

persoana care a inițiat acțiunea civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile.

procurorul și avocatul părților vătămate SRL „Transneogrup”, „IQ-Impex”,

„Neonilia”, care au solicitat:

- procurorul, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Astfel, soluția instanței de apel contravine art. 419 Cod de procedură

penală, potrivit căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzei de către prima instanță.

Potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica

judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel, se recomandă că în

cazul de admitere a apelului și rejudecării cauzei, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța de fond, care

cerințe ale legii au fost încălcate de către această instanță, după care motive

adoptării soluției date. Însă instanța de apel nu a îndeplinit aceste prevederi ale

legii, iar nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, din care motiv decizia contestată

urmează a fi casată și dispusă rejudecarea cauzei.

Totodată, instanța de apel a constatat nefondat nulitatea rechizitoriilor în

speță, deoarece acestea corespund cerințelor art. 296 Cod de procedură penală,

iar careva temeiuri de a-l considera nul, nu sunt. Este clară formularea învinuirii,

caracterul vinei, motivele și semnele calificative pentru încadrarea juridică a

faptei.

Prin rechizitoriile în cauză nu se încalcă dreptul la apărare, deoarece

inculpatele au fost informate clar și precis cu privire la învinuirea înaintată,

nefiind lipsite de posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, nefiind afectate

principiile procesului penal.

Ce ține de aspectul de procedură, la etapa urmăririi penale și cea de

sesizare a instanței, a indicat că nu sunt erori.

Astfel, instanța de apel a luat în considerare poziția apărării, fără a ține

cont de probele administrate în cadrul procesului penal, care demonstrează

vinovăția inculpatelor și anume: - declarațiile reprezentantului părților vătămate

31

Gherasim A., a martorilor Lungu S., Calmîș V., Nița A., Lungu O., Vîrlan O.,

Prozorovscaia O., Bejenari D., contractele individuale de muncă între SRL

“Transneogrup” și Iurașco A., între SRL “Neonilia” și Iurașco A., ordinul de

inventariere din 17.08.2005, dispoziția de plată de încasare, actul de decontare

din 20.08.2004, precum și celelalte probe.

- avocatul Tașco V. în numele părților vătămate SRL “Transneogrup”, SRL

“IQ Impex”, SRL “Neonilia”, care invocând temeiul de drept prevăzut la art.427

alin.(1) pct.6) CPP, solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatelor, cu încasarea solidară a

prejudiciilor materiale cauzate.

Recurentul a menționat că instanța de apel incorect a stabilit starea de fapt

a lucrurilor, calificând incorect acțiunile persoanelor vinovate, fiindu-le stabilită

o pedeapsă neechitabilă.

Totodată, instanța greșit a lăsat acțiunea civilă înaintată în procesul penal,

fără soluționare, deoarece careva acte suplimentare în soluționarea acțiunii civile

nu există.

La fel, a indicat că din probele existente, examinate și admise de instanțe în

cadrul procesului penal, ambele inculpate Iurașco A. și Teleche (Iurașco) T. au

sustras prin delapidare de la SRL “Transneogrup” suma de 2790619,68 lei.

Respectiv instanța de apel constatând în cadrul cercetării și examinării

judecătorești că inculpatele în comun au sustras prin delapidare de la SRL

“Transneogrup” suma nominalizată, greșit a încasat de la acestea în beneficiul

părții vătămate o sumă mai mica și anume 450 013, 71 lei. În latura civilă,

referitor la acțiunea civilă înaintată de SRL “Transneogrup”, SRL “IQ-Impex” și

SRL “Neonilia”, instanța de apel a adoptat o hotărâre care contravine probelor

existente și chiar motivării deciziei.

vătămate SRL „Transneogrup”, SRL „IQ-Impex” și SRL „Neonilia” a depus

referință avocatul Nogai Gh. în numele inculpatei Iurașco A., care a indicat că

recurentul a făcut referire în recurs la temeiul de drept prevăzut la art. 427

alin.(1) pct.6) CPP, însă nu s-a expus asupra faptelor ori încălcărilor concrete pe

care își întemeiază recursul.

Recurentul invocă că, instanța incorect a stabilit starea de fapt a lucrurilor,

calificând incorect acțiunile persoanelor vinovate și numindu-le o pedeapsă

echitabilă, însă în decizia contestată instanța nu a stabilit nici o pedeapsă, fiind

încetat procesul penal, precum și în latura civilă a menționat că s-a încasat greșit

de la inculpate suma de 450 013,71 lei, ori prin decizie a fost lăsată acțiunea

32

civilă fără soluționare, fapt ce nu împiedică persoana de a o intenta în ordinea

procedurii civile.

Menționând cele nominalizate, apărătorul a solicitat respingerea recursului

ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

15.1. Referință a fost depusă și de avocatul Beriozchin A. în numele lui

Teleche (Iurașco) T., care, a solicitat respingerea recursurilor declarate de

procuror și avocatul Tașco V. în numele părților vătămate, cu menținerea deciziei

instanței de apel.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că acestea

urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită,

să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate

de instanța de fond, fiind în drept să reaprecieze probele din dosar.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Raportând prevederile legale sus menționate la speța supusă judecării

Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel la examinarea prezentei cauze

penale nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, situație ce

33

impune Colegiul de a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, deoarece erorile judiciare admise de către instanțele de fond

nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Procurorul și avocatul în numele părților vătămate critică decizia

contestată, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Din analiza textuală a recursurilor declarate, Colegiul reține, că decizia

instanței de apel se contestă prin prisma temeiurilor de recurs invocate și

menționate supra, invocându-se faptul, că soluția instanței de apel contravine

prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, conform căruia, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în prima instanță, în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelurilor

declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală și greșit a

stabilit că învinuirea adusă lui Iurașco Angela și Teleche (Iurașco) Tatiana prin

rechizitoriu nu este clară, concretă și previzibilă, din care considerente eronat a

ajuns la concluzia că în cursul procesului penal în privința inculpatelor Iurașco

A., Teleche (Iurașco) T. s-au încălcat prevederile legale referitor la sesizarea

instanței, care se exprimă prin faptul că la trimiterea cauzei în judecată, și

respectiv la sesizarea instanței, inculpatele nu au fost informate legal cu privire la

faptele imputate, iar în consecință a conchis încetarea procesului penal în

corespundere cu art. 332 alin.(1) și art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, pentru că există circumstanță care exclude tragerea lui Iurașco A. și

Teleche (Iurașco) T. la răspunderea penală în baza art. 191 alin.(5), 361 alin.(2)

lit.b) Cod penal, și respectiv art. 191 alin.(5), 361 alin.(2) lit.b),d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că inculpatele

Iurașco A., Teleche (Iurașco) T. nu au fost informate legal cu privire la faptele

incriminate, prevăzute de art. 191 alin.(5), 361 alin.(2) lit.d) Cod penal și

respectiv, art. 191 alin.(5), 361 alin.(2) lit.b),d) Cod penal, precum și fiecare faptă

imputată acestora este incomplet descrisă, tendențios și în mod unilateral

interpretându-le, deoarece atât din textul rechizitoriului, rezultă că acesta

corespunde întru totul prevederilor art. 296 Cod de procedură penală și anume:

34

formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de

săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterul vinovăției, motivele și

semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptei, mențiunea despre

trimiterea dosarului în instanța judecătorească competentă.

Din materialele cauzei penale rezultă că, lui Iurașco A. la 20.01.2009, iar lui

Teleche (Iurașco T.) la 14.07.2010 le-a fost înmânată copia rechizitoriului, fapt

consemnat în recipisele anexate la dosar, unde acestea nu au invocat faptul că

învinuirea formulată nu le este clară, or că aceasta nu ar fi concretă și precisă

(f.d.310, vol.IV, f.d.205, vol.V).

Totodată, potrivit alin.(6) al art. 296 CPP, învinuitul poate prezenta în scris

referință la rechizitoriu, care se anexează la dosar, în cazul dezacordului în

privința temeiniciei învinurii aduse și ilegalității probelor administrate. Însă, în

speță, aceasta lipsește, de unde rezultă că inculpatele nu au formulat o astfel de

referință.

În acest sens, instanța reține că instanța de apel greșit a conchis că la

întocmirea rechizitoriilor în privința inculpatelor nu au fost respectate

prevederile art. 296 alin.(2) Cod de procedură penală, or la înaintarea învinuirii

din 18.12.2008 lui Iurașco Angela și la 13.07.2010 lui Teleche (Iurașco) Tatiana nu

le-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece din materialele cauzei nu rezultă că

acestea nu au înțeles conținutul învinuirii formulate, caracterul vinei, motivele și

semnele calificative a încadrării juridice a faptelor imputate, or în conținutul

acestor acte este indicată clar formularea învinuirii aduse lor.

Prin rechizitoriile formulate, inculpatele au fost informate clar și precis cu

privire la învinuirea adusă acestora, ele nu au fost lipsite de posibilitatea

pregătirii și exercitării apărării, nefiind afectate principiile procesului penal.

Mai mult ca atât, lui Iurașco A. și Teleche (Iurașco) T. în prezența

avocaților i-au fost aduse la cunoștință atât ordonanța de punere sub învinuire,

cât și rechizitoriul, i-au fost explicate drepturile și obligațiile, însă careva

demersuri referitor la neclaritatea învinuirii nu au fost formulate, precum și nu a

fost înaintată nici o cerere privind concretizarea învinuirii, or potrivit procesului

verbal al ședinței de judecată în cadrul instanței de fond la întrebarea

președintelui ședinței atât Iurașco A., cât și Teleche (Iurașco) T. au declarat „copia

rechizitoriului au primit, conținutul învinuirii le este clară, vina nu o recunosc”.

La fel, în textul susținerilor verbale ale inculpatelor și avocatului lui

Iurașco A., Bălănel P., la etapa examinării cauzei în instanța de fond, acest

argument de asemenea nu a fost invocat (f.d.117-150, vol. VI).

35

Prin urmare, la etapa urmăririi penale, inclusiv și cea de sesizare a

instanței nu sunt constatate careva erori de drept.

La fel, instanța de recurs reține că, la examinarea apelurilor, instanța și-a

întemeiat soluția de admitere a apelurilor declarate de avocați în numele

inculpatelor, bazându-se în exclusivitate pe constatările făcute de partea apărării,

fără a lua în considerație, trecând cu vederea multitudinea de probe prezentate

de partea acuzării în ședințele de judecată, probe care în opinia procurorului,

demonstrează cu certitudine vinovăția lui Iurașco A., Teleche (Iurașco) T. în

comiterea infracțiunilor încriminate, acestea fiind menționate și în recursurile

declarate în speță, de procuror și avocatul Tașco V. în numele părților vătămate.

În acest sens, se constată, că dacă instanța de apel admite apelul cu

rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat

instanța pronunțând hotărârea sa, să indice din ce motive ele urmează a fi

reapreciate ori respinse ca probe.

Generalizând cele menționate mai sus, instanța de recurs constată că, în

speță, instanța de apel și-a motivat insuficient decizia pronunțată și aceasta nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar argumentele recurenților

referitor la faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere tuturor probelor

administrate în cauză, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și-au găsit

confirmare.

Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a

respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură

penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, prin urmare temeiul invocat de recurenți, prevăzut de art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume hotărârea adoptată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, persistă în cauză.

La o nouă rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture

erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de

casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, inclusiv și

prin prisma prevederilor art. 296 alin.(2) Cod de procedură penală, fiecare episod

separat incriminat, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză,

având în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, argumentându-și clar

concluziile în decizia adoptată.

36

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli și avocatul Tașco Vasile în numele părților

vătămate SRL „Transneogrup”, SRL „IQ Impex”, SRL „Neonilia”, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2017, în cauza

penală în privința lui Iurașco Angela și Teleche (Iurașco) Tatiana și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 29 martie

2018.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

Svetlana Filincova

Dumitru Visternicean

37