1ra-376/2018 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-376/2018 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-376/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Modval Ion în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 25 mai 2017, în cauza penală privind-o pe

Borta Eugenia Xxxxx, născută la xxxxx, originară și

domiciliată mun. Xxxxx com. xxxxx str. xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Eugenia Xxxxx, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 320 alin. (1)

Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, obligând-o să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent.

Judecătoria Rezina a fost emisă ordonanța de protecție a victimelor Țurcan Oxana

și Borta Irina, față de persoana agresor - Borta Eugenia, prin care acesteia i-au fost

impuse, pe o perioadă de trei luni, mai multe obligații, inclusiv de a nu comunica

prin intermediul telefonului staționar: xxxxx, telefoanele mobile ale

victimelor și prin rețelele de socializare ale victimelor Țurcan Oxana și Borta Irina.

Necătând la faptul dat, la 25.11.2015, Borta Eugenia a telefonat-o prin intermediul

telefonului mobil pe fiica sa minoră Xxxxx, fapt pentru care în privința ultimei,

la 24.12.2015 a fost întocmit un proces-verbal contravențional în temeiul art. 318

alin. (1) Cod contravențional și deferit Judecătoriei Rezina pentru examinare. În

rezultatul examinării, prin decizia din 24.12.2015, Borta E. a fost

1

recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute la art. 318 alin. (1) Cod

contravențional și sancționată cu amendă în mărime de 50 unități convenționale.

În continuare, în perioada 23.01.2016 orele 22:06 - 24.01.2016 orele 06:15 și

12.02.2016 orele 18:56 - 14.02.2016 orele 20:19, Borta E. a telefonat victimele Țurcan O.

și Borta I. de pe nr. xxxxx pe nr. xxxxx, manifestând un comportament agresiv față

de acestea, exprimate prin cuvinte necenzurate și de batjocoră, încălcând intenționat

hotărârea instanței de judecată din 20.11.2016.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatei Borta E. a fost calificată de drept în baza art. 320 alin. (1) Cod penal –

neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată, comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Borta E. să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

320 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis pentru femei.

În motivarea apelului a invocat:

- sentința este nemotivată în partea ce ține de aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei aplicate;

- instanța nu a luat în considerație faptul că Borta E. a săvârșit infracțiunea

printr-o metodă extrem de periculoasă de comitere a infracțiunii, prin amenințarea

cu răfuiala fizică și vătămare corporală;

- din declarațiile martorilor, inculpata a fost oprită de producerea unor

consecințe mult mai grave, prin intervenirea colaboratorilor de poliție, a avut

manifestări care au evoluat în agresări fizice a victimelor, chiar în incinta

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, fapt ce a determinat solicitarea poliției în

instanța de judecată, unde pe acest fapt inculpatei i-a fost aplicată pedeapsă

contravențională pentru huliganism și doar întâmplarea în astfel de caz a putut evita

cauzarea unor consecințe mult mai grave decât cele produse;

- circumstanțele producerii infracțiunii menționate amplifică pericolul social al

faptei și în acest caz pedeapsa reală cu închisoarea este în coraport cu fapta săvârșită,

dar și pentru prevenirea altor fapte analogice.

3.2 Avocatul Modval I. în numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Borta E. să fie achitată de infracțiunea incriminată.

În motivarea apelului a invocat:

- probele puse la baza acuzării inculpatei Borta E. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 320 Cod penal, nu confirmă comiterea de către aceasta a

infracțiunii încriminate, iar toate aceste probe în coroborare denota că inculpata nu

ar fi în relații bune cu fiicele acesteia;

- Țurcan O. și Borta I. confirma faptul, că într-adevăr inculpata după emiterea

ordonanței de protecție din 20.11.2015 și-ar fi telefonat fiicele, fapt pe care nu-l neaga

2

nici inculpata, însă probele puse la baza învinuirii nicidecum nu demonstrează

neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecata de către inculpată, adică

prezența laturii subiective a infracțiunii;

- partea acuzării nu a probat faptul, că inculpata cunoștea despre existența

ordonanței de protecție emise la 20.11.2015, de către Judecătoria Rezina și că această

ordonanța i-a fost adusă la cunoștință acesteia, însă necătând la aceasta, intenționat a

încălcat-o. La fel, nu a fost probat faptul, că inculpatei i-a fost adusă la cunoștința

decizia Judecătoriei Rezina din 24.12.2015, prin care i-a fost aplicată amenda

contravențională, or doar aceste probe pot confirma încălcarea intenționată a

hotărârii judecătorești la care se face referire.

2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

inculpata în cadrul ședinței de judecată vina nu a recunoscut-o, faptul comiterii

acțiunilor infracționale imputate acestuia se dovedesc prin declarațiile părții

vătămate Țurcan O., martorilor Borta I., Țurcan V. și prin materialele cauzei, și

anume: procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.07.2016, și descifrările

convorbirilor telefonice, referitor la apelurile de intrare pe numărul xxxxx, ce

aparține lui Zotovici Ludmila, iar la moment locuiește Țurcan Oxana, Țurcan

Vladimir și Borta Irina (f.d. 42-58 v. I), ordonanța de protecție a victimelor Țurcan O.

și Borta I., emisă la 20 noiembrie 2016, de către Judecătoria Rezina (f.d. 5 v. I); decizia

Judecătoriei Rezina din 24.12.2015, prin care Borta E. a fost recunoscută vinovată de

comiterea contravenției prevăzute la art. 318 alin. (1) Cod contravențional și

sancționată cu amendă în mărime de 50 unități convenționale (f.d. 6-7 v. I).

Instanța de apel a reținut, că de facto, inculpata își recunoaște vina în comiterea

infracțiunii încriminate, însă această instanță a apreciat critic afirmațiile ei, precum

că, n-a cunoscut despre existența ordonanței de protecție emise la 20.11.2015 de către

Judecătoria Rezina și nici nu i-a fost adusă la cunoștința decizia Judecătoriei Rezina

din 24.12.2015, prin care i-a fost aplicată amenda contravențională, deoarece nu

corespund adevărului și sunt date de către inculpată în scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală, deoarece sunt combătute de celelalte probe analizate și

apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, și care

demonstrează cu certitudine vinovăția ei în comiterea infracțiunii imputate.

La fel, instanța de apel a menționat, că la 20 noiembrie 2015, de către

Judecătoria Rezina a fost emisă ordonanța de protecție a victimelor Țurcan O. și

Borta I. față de persoana agresor - Borta E., prin care acesteia i-au fost impuse, pe o

perioadă de trei luni, mai multe obligații, inclusiv de a nu comunica prin intermediul

telefonului staționar: xxxxx, telefoanele mobile ale victimelor și prin rețelele de

socializare ale victimelor Țurcan O. și Borta I., iar prin decizia Judecătoriei Rezina

din 24.12.2015, Borta E. a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției

prevăzute la art. 318 alin. (1) Cod contravențional și sancționată cu amendă în

mărime de 50 unități convenționale, pentru încălcarea ordonanței de protecție a

victimelor din 20 noiembrie 2015.

3

În viziunea instanței de apel, în perioada 23.01.2016 orele 22:06 - 24.01.2016

orele 06:15 și 12.02.2016 orele 18:56 - 14.02.2016 orele 20:19, Borta E. a încălcat

intenționat hotărârea de judecată din 20.11.2016 și a telefonat victimele Țurcan O. și

Borta I. de pe nr. xxxxx pe nr. xxxxx, manifestând un comportament agresiv față de

acestea, exprimat prin cuvinte necenzurate și de batjocoră, ce se confirmă prin

procesul-verbal de examinare a obiectului din 26.07.2016 și prin declarațiile

martorilor Borta I., Țurcan O. și declarațiile părții vătămate Țurcan O.

Cu referire la argumentul apărătorului inculpatei, precum că ordonanța de

protecție este unu act judecătoresc, însă cu un caracter temporar care nu poate fi

asimilat unei hotărâri judecătorești, în condițiile prevăzute de art. 320 Cod penal,

instanța de apel a reținut, că acest argument este unul neîntemeiat, or potrivit

prevederilor art. 14 alin. (1) Cod de procedură civilă, la judecarea pricinilor civile în

primă instanță, actele judiciare se emit în formă de hotărâre, încheiere și ordonanță,

iar potrivit art. 16 alin. (2) Cod de procedură civilă, neexecutarea nemotivată a

actelor judecătorești, atrage răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte legi.

Instanța de apel a respins și argumentele apelantei Borta E. și a apărătorului

său, precum că dânsa n-a cunoscut despre ordonanța de protecție, or, Borta E. a fost

preîntâmpinată despre aceasta de colaboratorii de poliție și chiar de către fiica sa

Țurcan O. Mai mult, fiind sancționată pentru neexecutarea ordonanței de protecție,

inculpata a primit copia deciziei instanței de fond cu privire la sancționarea sa

conform prevederilor art. 318 alin. (1) Cod Contravențional, achitând amenda, astfel

cunoștea despre interdicțiile impuse, însă chiar și după aceasta a continuat grav să le

încalce.

Totodată, instanța de apel a considerat, că prima instanță la numirea tipului și

măsurii de pedeapsă inculpatei a ținut pe deplin cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 -

78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, de persoana

inculpatei, de faptul că este fără antecedente penale, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, și corect a considerat că reeducarea acesteia este posibilă fără

izolarea ei reală de libertate.

către avocatul Modval I. în numele inculpatei, prin care solicită casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, Borta E. să fie achitată de învinuirea

incriminată.

În motivarea recursului invocă:

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele referitor la argumentul părții

apărării, precum că fapta imputată inculpatei nu este prevăzută de legea penală ca

infracțiune, astfel fiind ignorate prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală, fiindu-i îngrădit dreptul inculpatului la un proces echitabil;

- aprecierile și constatările instanțelor de fond referitor la vinovăția inculpatei

Borta E. sunt eronate, instanțele inferioare au dat o apreciere eronată probelor

acumulate la faza de urmărire penală, nu au cercetat cazul dat sub toate aspectele,

nu au făcut o analiza detaliată și obiectivă a probelor, evidențiind doar acele probe

4

care, în opinia instanțelor ar dovedi, că anume inculpata ar fi săvârșit infracțiunile

date, ignorându-le pe cele care o dezvinovățesc;

- de către partea acuzării nu a fost probat faptul că inculpata cunoștea despre

existența ordonanței de protecție emise la 20.11.2015 de către Judecătoria Rezina, că

aceasta ordonanța i-a fost adusă la cunoștință acesteia și aceasta intenționat a

încălcat-o. La fel, nu a fost probat faptul ca inculpatei i-a fost adusă la cunoștința

decizia Judecătoriei Rezina din 24.12.2015, prin care i-a fost aplicată amenda

contravenționala, ori doar aceste probe pot confirma încălcarea intenționată a

hotărârii judecătorești la care se face referire;

- nici instanța de judecata, nici IP Rezina nu i-a adus la cunoștința inculpatei

despre existența căreiva ordonanțe de protecție, emise în privința ei;

- instanța de apel din oficiu, fără a exista un demers din partea cărorva

participanți la proces, a decis a interpela informația de la IP Rezina;

- instanțele de fond incorect au apreciat declarațiile inculpatei, din care rezultă

că aceasta nu a fost prezentă la examinarea cererii de eliberare a ordonanței de

protecție sau a deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale, iar actele

judecătorești emise în cauzele date nu i-au fost aduse la cunoștința, declarațiile

acesteia sunt confirmate prin materialul probant ce confirma, că acesteia nu i-a fost

adusă la cunoștința ordonanța în cauză;

- instanțele de fond au pus la baza condamnării inculpatei declarațiile părții

vătămate Țurcan O., a martorilor Borta I. și Țurcan V., însă din declarațiile acestora

nu se probează că inculpata cunoștea despre eliberarea în privința ei a unei

ordonanțe de protecție și despre restricțiile indicate în aceasta;

- inculpata Borta E. nu cunoștea, că în privința ei de către Judecătoria Rezina a

fost eliberată ordonanța de protecție care prevede anumite restricții, aceasta

ordonanța nu i-a fost adusa la cunoștința, iar careva probe ce ar confirma contrariul

nu au fost prezentate în cadrul ședinței de judecata, fapt ce denota veridicitatea

declarațiilor inculpatei;

- încadrarea acțiunilor inculpatei prin prisma prevederilor art. 320 Cod penal

este una absolut ilegala, ori din conținutul învinuirii rezultă că aceasta este învinuita

de neexecutarea intenționată a unei hotărâri judecătorești, pe când în cazul dat

obiectul neexecutării îl reprezintă ordonanța de protecție.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală.

penală, au depus referință privind opinia asupra recursului declarat:

7.1 Avocatul Perevoznic I. în numele părții vătămate, prin care a solicitat

respingerea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece la materialele cauzei este

anexat răspunsul IP Rezina, care conține data și modul de punere în executare a

ordonanței de protecție, fiind indicat numele angajatului poliției ce a contactat-o pe

Borta E., i-a explicat esența măsurilor de protecție stabilite și obligația acesteia de a

respecta restricțiile impuse de instanță, mai ales restricțiile de comunicare prin orice

mijloace cu victimele, ce urmau să fie puse în executare neîntârziat. La fel, la data de

5

12.02.2016, inculpata a recepționat prin scrisoare recomandată încheierea

executorului judecătoresc despre achitarea amenzii contravenționale și tot din

aceeași zi a continuat să telefoneze în mod repetat cu injurii și amenințări victimele.

7.2 Procurorul, prin care a solicitat respingerea prezentului recurs ca

inadmisibil, deoarece recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, or motivele de reapreciere a probelor nu se

conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată, că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Modval I. în numele

inculpatei se reține, că acesta invocă ca temei de drept pct. 6) și 8) din alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat

de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Astfel, instanța de apel, la

adoptarea soluției de respingere a apelurilor declarate și menținere a sentinței, a

respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată,

instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care această instanță le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată și corect a considerat, că probele puse la baza sentinței nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil

vinovăția inculpatului de cele incriminate.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatei Borta E., au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

6

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Nu pot fi reținute ca întemeiate de către Colegiul penal, argumentele părții

apărării invocate în prezentul recurs referitoare la faptul, că decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele referitor la argumentul părții apărării, precum că fapta

imputată inculpatei nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, astfel fiind

ignorate prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, fiindu-i îngrădit

dreptul inculpatului la un proces echitabil. La aceste alegații, Colegiul notează, că

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în cererea de apel declarată, hotărârea cuprinzând și

motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, inclusiv și asupra chestiunii

invocate de apărător și menționată mai sus. Totodată, din textul deciziei recurate se

atestă, că instanța de apel, a statuat just că Borta E. prin acțiunile sale intenționate a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal, neexecutarea

intenționată a hotărârii instanței de judecată, comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale. Astfel, Colegiul penal relevă, că fapta imputată inculpatei este

prevăzută de legea penală ca infracțiune și anume conform art. 320 alin. (1) Cod

penal, la fel această faptă nu a fost dezincriminată, neîncetând a mai fi infracțiune și

nu a fost exclusă din Codul penal. Prin urmare, instanța de recurs constată că

inculpatul Șeveliov P. a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea

penală a Republicii Moldova.

Privitor la argumentul recurentului, ce ține de faptul că încadrarea acțiunilor

inculpatei prin prisma prevederilor art. 320 Cod penal este una absolut ilegala, ori

din conținutul învinuirii rezultă, că aceasta este învinuita de neexecutarea

intenționată a unei hotărâri judecătorești, pe când în cazul dat obiectul neexecutării îl

reprezintă o ordonanță de protecție, Colegiul reține, că în partea motivată a hotărârii

adoptate instanța de apel a menționat just, că potrivit prevederilor art. 14 alin. (1)

Cod de procedură civilă, la judecarea pricinilor civile în primă instanță, actele

judiciare se emit în formă de hotărâre, încheiere și ordonanță, iar potrivit art. 16 alin.

(2) Cod de procedură civilă, neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, atrag

răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte legi.

Cu referire la invocările autorului recursului, precum că de către partea acuzării

nu a fost probat faptul, că inculpata cunoștea despre existența ordonanței de

protecție și a deciziei Judecătoriei Rezina din 24.12.2015, prin care i-a fost aplicată

amenda contravențională, Colegiul le consideră nefondate, deoarece instanțele de

fond au analizat minuțios aceste aspecte și s-au expus argumentat în privința lor.

Astfel, potrivit teoriei penale, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.

(1) art. 320 Cod penal, se caracterizează prin intenție directă. Motivele acestei

infracțiuni se exprimă prin: ură, recalcitranță, teribilism, indolență, etc.

7

Instanța de recurs atestă, că faptul, că Borta E. cunoștea despre existența

ordonanței de protecție a victimelor Țurcan O. și Borta I. din 20.11.2015 și a deciziei

din 24.12.2015, prin care a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției

prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional, emise de către Judecătoria Rezina

și intenționat nu a executat ordonanța de protecție menționată, se confirmă prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond, și anume:

- declarația primită la data de 18.02.2016, de către capitanul de poliție Grițco L.

de la Borta E., contrasemnată de aceasta, în care ultima a indicat, că despre

ordonanța de protecție emisă în privința victimelor Țurcan O. și Borta I. și cu

restricțiile indicate în aceasta este la curent, însă la 14.02.2016 le-a contactat (f.d. 13 v.

I);

- procesul-verbal de audiere a bănuitei Borta E., în care aceasta a declarat, că la

data de 14.02.2016 le-a telefonat pe fiicele sale, cu toate că cunoștea despre ordonanța

de protecție din 20.11.2015 și prevederile acesteia și despre faptul, că anterior i-a fost

aplicată amendă contravențională (f.d. 63 verso v. I);

- scrisoarea prin care Judecătoria Rezina a expediat cet. Borta E., pentru

cunoștință, copia deciziei din 24.12.2015, prin care a fost recunoscută vinovată de

comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional și avizul

de recepție, prin care se atestă că aceasta a primit copia deciziei la data de 12.02.2016

(f.d. 18, 20 v. II);

- răspunsul IP Rezina din 10.10.2017 și raportul explicativ a inspectorului

superior Zîmbrari N., prin care menționează că ordonanța de protecție a victimelor

Țurcan O. și Borta I. din 20.11.2015, a fost primită la executare la data de 24.11.2015,

prin faptul informării cet. Borta E., prin intermediul telefonului mobil și obligării

acesteia de a onora restricțiile impuse de instanța de judecată (f.d. 25, 27 v. II)

- declarațiile părții vătămate Țurcan O., care a menționat că atunci când era

telefonată de Borta E., i-a comunicat despre existența ordonanței din 20.11.2015 și

precum că aceasta nu are dreptul să o telefoneze.

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct că Bortă E. a comis infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal, din

care considerent instanța de recurs respinge și argumentele recurentului, precum că

din materialul probant reiese, că actele judecătorești emise în cauzele date nu i-au

fost aduse la cunoștința inculpatei.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră juste concluziile instanței de apel,

precum că Borta E. a fost preîntâmpinată despre ordonanța de protecție, de

colaboratorii de poliție și chiar de către fiica sa Țurcan O. Mai mult, fiind sancționată

pentru neexecutarea ordonanței de protecție, inculpata a primit copia deciziei

instanței de fond cu privire la sancționarea sa, conform prevederilor art. 318 alin. (1)

Cod Contravențional, pe care a și achitat-o, astfel cunoștea despre interdicțiile

impuse, însă chiar și după aceasta a continuat grav să le încalce.

Ce ține de critica părții apărării, precum că instanța de apel din oficiu, fără a

exista un demers din partea cărorva participanți la proces, a decis a interpela

informația de la IP Rezina, Colegiul penal remarcă, că instanța de apel just, luând în

8

considerație că procurorul a indicat, că nu deține dosarul de executare a ordonanței

de protecție din 20.11.2015, de la IP Rezina, la necesitatea apărută, la judecarea

cauzei, corect a dispus interpelarea materialelor referitoare la punerea în executare a

ordonanței în cauză.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatei, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acesteia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs

invocate și stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de prima

instanță și instanța de apel în privința inculpatei, nefiind identificată de instanța de

recurs vre-o eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către recurent în recursul ordinar deferit spre examinare.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Modval Ion în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 31 octombrie 2017, în cauza penală privind-o pe Borta Eugenia Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 14 martie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9