1ra-379/2018 — art. 320-1 CP

1ra-379/2018 — art. 320-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-379/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Muturniuc Tudor Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Muturniuc Tudor Xxxxx a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3201 Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunilor imputate.

de urmărire penală, că la data de 13 mai 2017, în jurul orei 12:00, știind cu certitudine

că la data de 11.05.2017, în privința acestuia a fost emisă ordonanța privind aplicarea

măsurii de protecție a victimelor violenței în familie pe o perioadă de 20 de zile, de

către Judecătoria Chișinău (sediul Central), ca urmare ultimul intenționat nu a

executat măsurile stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a

victimelor violenței în familie manifestate prin faptul că, a refuzat la cerința soției

sale Muturniuc Elena, de a părăsi locuința comună și în același timp a numit-o cu

cuvinte necenzurate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Muturniuc T.,

de către organul de urmărire penală au fost calificate în baza art. 3201 Cod penal,

neexecutarea măsurilor din ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, adică

neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de instanța de

judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

1

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Muturniuc T. să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 3201 Cod penal, la închisoare pe un termen de 1 an, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar conform prevederilor art. 90 Cod

penal, să-i fie suspendată executarea pedepsei, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de fond nu a luat în considerare, că în cadrul urmăririi penale au fost

acumulate probe suficiente pentru a-l acuza pe Muturniuc T. de faptele expuse,

probe care ulterior au fost examinate și cercetate în cadrul ședinței de judecată

publice, în care și-au găsit confirmare și urmau a fi apreciate de către instanța de

judecată și puse la baza unei sentințe de condamnare;

- instanța nu a luat în considerare probele ce demonstrează vinovăția lui

Muturniuc T. și anume circumstanțele indicate în: ordonanța de protecție din

11.05.2017, avertizarea scrisă din 11.05.2017 emisă de OPS a IP Botanica, mun.

Chișinău, Bucă Vladimir și în procesul-verbal de confruntare din 25.05.2017 ;

- instanța a pus la baza sentinței în mare parte numai declarațiile părții

vătămate, care a declarat că nu i-a adus la cunoștință lui Muturniuc T. despre

ordonanța de protecție și nu i-a comunicat că trebuie să părăsească domiciliu, cât și a

inculpatului Muturniuc T., precum, că nu a cunoscut despre decizia instanței de

judecată și că trebuie să părăsească domiciliu la 11.05.2017;

- analizând probele în ansamblu, Muturniuc T. a fost informat despre faptul

existenței ordonanței de protecție la 11.05.2017 și că trebuie să părăsească domiciliu,

fapt confirmat prin semnătura acestuia pe verso-ul ordonanței și pe avertizarea

scrisă din 11.05.2017, însă ultimul nu s-a conformat;

- au fost ignorate declarațiile martorilor Bucă V. și Spinei I., care au menționat

concret, că ordonanța de protecție din 11.05.2017 i-a fost adusă la cunoștință lui

Muturniuc T. la 11.05.2017;

- un alt motiv pe care s-a bazat instanța la emiterea sentinței este, că data de pe

verso ordonanței și pe avertizarea scrisă a fost indicată de către Bucă V., or acesta nu

este un motiv întemeiat, deoarece nu există nici o mențiune despre faptul, că careva

act urmează a fi completat de către o persoană anume, iar în această ordine de idei,

martorul Bucă V. a completat personal conținutul avertizării scrise inclusiv și data,

ulterior Muturniuc T. citind acest act l-a semnat, astfel a fost de acord cu toate

circumstanțele indicate în avertizarea scrisă;

- analizând în ansamblu declarațiile tuturor participanților la proces, s-a

constatat, că Muturniuc T. era servit și de la acesta se simțea miros de alcool din

cavitatea bucală, astfel acesta nu a dat însemnătate prea mare consecințelor care vor

urma în urma neexecutării ordonanței de protecție, menționând că el este stăpân în

acel apartament și că nu îl va părăsi, faptul aflării sub influența alcoolului a lui

Muturniuc T. demonstrează, că la 11.05.2017, Bucă V., cât și Spinei I. au fost la fața

locului, au vorbit cu acesta și i-au adus la cunoștință ordonanța de protecție;

2

- în procesul cercetării judecătorești au fost prezentate probe veridice,

dobândite pe cale legală, prevăzute de art. 93 Cod de procedură penală, ce confirmă

vina inculpatului Muturniuc T. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod

penal, din care considerente, urma să fie pronunțată o sentință de condamnare.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

prezentate de partea acuzării, instanța de apel a reținut, că prima instanță justificat a

ajuns la concluzia, că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele componenței de

infracțiune prevăzută la art. 3201 Cod penal.

În viziunea instanței de apel, atât în cadrul ședinței de judecată a instanței de

fond, cât și în cadrul ședinței instanței de apel, partea acuzării nu a adus probe certe,

concludente și pertinente ce ar dovedi faptul, că inculpatul nu a executat intenționat

sau s-a eschivat de la executarea măsurilor stabilite de instanța de judecată în

ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

Instanța de apel a indicat, că instanța de fond corect a apreciat faptul, că deși

acuzatorul de stat la încadrarea juridică a faptei inculpatului i-a incriminat atât

inacțiunea de neexecutare intenționată, cât și cea de eschivare a inculpatului de la

executarea măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a

victimei violenței în familie, prin fapta reținută la acuzarea acestuia, lui Muturniuc T.

i se incriminează doar inacțiunea de neexecutare a măsurilor stabilite de instanța de

judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, care, presupus s-a

manifestat prin refuzul ultimului de a părăsi locuința comună cu victima Muturniuc

E. din mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx, la cerința acesteia din urmă.

În acest context, instanța de apel a conchis, că din probatoriul administrat și

anume din declarațiile inculpatului Muturniuc T., cât și cele ale părții vătămate

Muturniuc E., rezultă că ultima nu i-a solicitat primului de a părăsi locuința comună

la data și ora indicată în învinuire. Totodată, nici din conținutul declarațiilor

martorului Spinei I., care a fost prezent la 13.05.2017 la domiciliul lui Muturniuc T. în

legătură cu chemarea lui Muturniuc E. a poliției, nu rezultă că aceasta i-ar fi spus că

fostul ei soț a refuzat să părăsească domiciliul lor comun, necătând la somarea

adresată lui direct de către ea.

La fel, instanța de apel a menționat, că prima instanță justificat a apreciat că în

fapta inculpatului Muturniuc T. nu a fost stabilită prezența intenției directe de a

comite presupusa inacțiune incriminată.

Mai mult, instanța de apel a indicat că potrivit declarațiilor părții vătămate

Muturniuc E., aceasta nu i-a comunicat lui Muturniuc T. la 11.05.2017 despre

eliberarea ordonanței de protecție, la fel cum nu i-a comunicat despre aceasta nici la

data de 12 și 13.05.2017. La fel, aceasta s-a declarat a fi sigură, că Muturniuc T. nu

cunoștea despre eliberarea ordonanței de protecție nici la 13.05.2017, până a fi

sesizată poliția referitor la acest caz, or concluzia dată, Muturniuc E. a argumentat-o

prin faptul, că în caz dacă Muturniuc T. ar fi aflat despre existența ordonanței de

3

protecție, atunci ultimul i-ar fi comunicat despre acest fapt, deoarece la 11.05.2017,

doar de la faptul că el a fost citat la instanța de judecată, între ei s-a iscat un conflict.

La fel, motivul pentru care ea a refuzat să-i comunice despre ordonanța de protecție

a fost frica pe care o avea față de el. În același sens, a depus declarații și Muturniuc T.

care a comunicat, că a aflat despre ordonanța de protecție abia la 13.05.2017, după ce

a fost escortat la poliție, iar până atunci nimeni nu i-a comunicat despre existența ei.

La fel, având în vedere că a aflat despre aceasta la 13.05.2017, s-a conformat și a

plecat de la domiciliul comun pe perioada indicată în ordonanța de protecție.

Instanța de apel a mai constatat și faptul, că Muturniuc T. nu a fost prezent la

ședința de judecată în care s-a examinat cererea de eliberare a ordonanței de

protecție, or acesta a declarat instanței că fosta sa soție i-a comunicat despre o

ședință de judecată, i-a înmânat o citație pe care el a restituit-o și i-a comunicat

ultimei să plece la judecată singură după cum a fost singură și la procesul de divorț.

Sub acest aspect, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a

apreciat ca fiind nejustificate declarațiile martorului Bucă V. care a comunicat, că l-a

informat pe Muturniuc T. împreună cu Spinei I., la data 11.05.2017 despre ordonanța

de protecție, având în vedere și faptul, că în cadrul cercetării judecătorești s-a

constatat, inclusiv din declarațiile martorului Spinei I., că data semnării de pe verso-

ul ordonanței de protecție, cât și de pe avertizarea scrisă privind informarea lui

Muturniuc T. despre ordonanța de protecție, este scrisă cu mâna lui Bucă V. și nu a

lui Muturniuc T.

La fel, instanța de apel a reținut și declarațiile martorului Spinei I., care a

comunicat că nu ține minte concret conținutul discuției între Bucă V. și Muturniuc T.

din data de 11.05.2017, deoarece nu a fost atent la aceasta și se afla cu vreo patru pași

în spatele lui Bucă V. Nu a putut indica cu certitudine, că Muturniuc T. a confirmat

în scris despre înștiințarea cu privire la ordonanța de protecție, dar a văzut că acesta

a semnat o explicație luată de Buca V., act a cărui prezență nu a fost constatată în

instanța de judecată.

În acest sens, instanța de apel a considerat, că prima instanță corect a apreciat

că, dubiile care au apărut în privința cunoașterii de către Muturniuc T. despre

ordonanța de protecție începând cu data de 11.05.2017 nu au putut fi înlăturate în

nici un mod și astfel, urmează a fi interpretate în favoarea acestuia.

Totodată, instanța de apel a reținut că odată ce circumstanțele expuse de către

procuror cu referire la acțiunile inculpatului din 31.05.2017, nu au fost formulate în

rechizitoriu, instanța de judecată nu le-a examinat.

În opinia instanței de apel, este eronată aprecierea acuzatorului de stat, precum

că nu există nici o mențiune despre faptul, că careva act urmează a fi completat de

către o persoană anume, iar în această ordine de idei, martorul Bucă V. a completat

personal conținutul avertizării scrise inclusiv și data, ulterior Muturniuc T. citind

acest act l-a semnat, deoarece instanțele de fond au constatat că acțiunile polițiștilor

privind aducerea la cunoștință a actului judecătoresc trezesc anumite neclarități, iar

4

acuzatorul de stat nu a prezentat instanței probe certe ce ar combate aprecierea

instanței.

Instanța de apel a conchis că la caz nu au fost prezentate probe legale că

Muturniuc T. nu a vrut să recepționeze ordonanța în termen, adică să fie întocmit un

proces verbal în acest sens, or se prezumă că deși semnătura acestuia a fost înscrisă

pe versoul ordonanței, nu este clar de ce polițiștii au înscris personal data, luna și

data recepționării.

procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în considerație

declarațiile părții vătămate, martorilor, cât și probele prezentate de acuzare,

adoptând o hotărâre reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatului și

pledoria apărătorului său;

- instanțele de fond, nu au luat în considerație declarațiile martorului Bucă V.,

din care s-a constatat, că i-a adus la cunoștință lui Muturniuc T. ordonanța de

protecție din 11.05.2017 tot în aceiași zi, în jurul orei 18.00, acesta semnându-se pe

verso că a primit ordonanța, iar data a pus-o Bucă V. Tot atunci, în aceiași zi la

11.05.2017 a fost întocmită și o avertizare scrisă în care este indicat, că Muturniuc T.

urmează să respecte interdicțiile din ordonanță. Nu a putut executa ordonanța și a-l

evacua pe Muturniuc T. din apartament, deoarece acesta a închis ușa iar el nu avea

acces în apartament. Pe faptul că nu a fost posibil executarea ordonanței de protecție

la 11.05.2017 a întocmit un raport și l-a înregistrat la IP Botanica, mun. Chișinău;

- din declarațiile martorului Spinei I. s-a constatat, că la 11.05.2017 a plecat

împreună cu Bucă V. la domiciliu lui Muturniuc T. pentru a-i aduce la cunoștință

ordonanța de protecție. Astfel ordonanța i-a fost adusă la cunoștință lui Muturniuc

T. la 11.05.2017, de către Bucă V. care a luat o explicație de la acesta și care s-a semnat

pe niște acte, el fiind la distanța de 4 pași în spatele lui Bucă V., iar prin explicație se

are în vedere avertizarea scrisă pe care Muturniuc T. s-a semnat și s-a obligat să

respecte interdicțiile menționate în ordonanță;

- vinovăția lui Muturniuc T. se demonstrează prin ordonanța de protecție din

11.05.2017, avertizarea scrisă din 11.05.2017, prin care se constată, că lui Muturniuc

T. i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de protecție din 11.05.2017 și că a fost

avertizat pentru a respecta obligațiile menționate în această ordonanță și prin

procesul-verbal de confruntare din 25.05.2017, între martorul Bucă V. și bănuitul

Muturniuc T., prin care fiecare și-au menținut declarațiile date anterior;

- instanțele de fond au pus la baza sentinței în mare parte numai declarațiile

părții vătămate, totodată au ignorat declarațiile martorilor Bucă V. și Spinei I., care

au menționat concret, că ordonanța de protecție din 11.05.2017 i-a fost adusă la

cunoștință lui Muturniuc T. la aceeași dată;

5

- un alt motiv pe care s-a bazat instanța este, că data de pe verso ordonanței și

pe avertizarea scrisă a fost indicată de către Bucă V., astfel consideră că acesta nu

este un motiv întemeiat, deoarece nu există nici o mențiune despre faptul, că careva

act urmează a fi completat de către o persoană anume. Martorul Bucă V. a completat

personal conținutul avertizării scrise inclusiv și data, ulterior Muturniuc T. citind

acest act l-a semnat, astfel semnându-l a fost de acord cu toate circumstanțele

indicate în avertizarea scrisă;

- din declarațiile tuturor participanților la proces, s-a constatat, că Muturniuc T.

era servit și de la acesta se simțea miros de alcool din cavitatea bucală, astfel acesta

nu a dat însemnătate prea mare consecințelor care vor urma în urma neexecutării

ordonanței de protecție, menționând că el este stăpân în acel apartament și că nu îl v-

a părăsi, faptul aflării sub influența alcoolului a lui Muturniuc T. demonstrează, că la

11.05.2017, Bucă V., cât și Spinei I. au fost la fața locului, au vorbit cu acesta și i-au

adus la cunoștință ordonanța de protecție.

În drept, recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

La motivele de drept al recursului declarat, se atestă că procurorul invocă

temeiul prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Însă, în argumentarea recursului ordinar declarat la caz, procurorul susține, că

decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la rejudecare, dat

fiind că instanța nu a apreciat corespunzător probele administrate la dosar, care în

opinia sa dovedesc cu certitudine vinovăția lui Muturniuc T. în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Din materialele cauzei se reține că Muturniuc T. de către organul de urmărire

penală a fost învinuit, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal,

neexecutarea măsurilor din ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, adică

6

neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de instanța de

judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

Prima instanță l-a achitat pe Muturniuc T. de învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Muturniuc T. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 3201 Cod

penal.

Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c)

Cod de procedură penală, corect a respins ca nefondat apelul procurorului, cu

menținerea sentinței atacate fără modificări, decizia instanței de apel cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția, precum că fapta lui Muturniuc T. nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, iar argumentele

pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de procuror și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată, astfel

respectând prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Totodată, din cuprinsul recursului, în viziunea recurentului probele

administrate confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

3201 Cod penal, menționând conținutul declarațiilor martorilor Bucă V., Spinei I. și

materialele cauzei, însă aceste alegații, nu pot fi reținute de către instanța de recurs,

deoarece din cuprinsul hotărârilor atacate se constată, că probele indicate au fost

cercetate și asupra cărora instanța de apel s-a expus întemeiat prin argumente

fundamentate în fapt și în drept, și care au fost redate în pct. 5 al prezentei decizii,

iar în motivarea soluției sale just a statuat, că: „analizând probele expuse supra și

elucidând speța dedusă judecății, Colegiul penal conchide că instanța de fond justificat a

ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatului Muturniuc T. lipsesc semnele componenței de

infracțiune prevăzută la art. 3201 Cod penal”.

La fel, Colegiul penal remarcă, că potrivit doctrinei penale, latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată

în inacțiunea de neexecutare sau eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de

instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

Modalitățile normative cu caracter alternativ ale inacțiunii prejudiciabile sunt:

neexecutarea măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a

victimei violenței în familie și eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de

instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

Ambele modalități enunțate se reduc la refuzul – expres sau tacit – de a executa

măsurile stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei

7

violenței în familie. Variază doar circumstanțele în care se realizează acest refuz:

neexecutarea presupune refuzul expres, eschivarea presupune refuzul tacit.

De asemenea, este de menționat și acel fapt că infracțiunea prevăzută de art.

3201 Cod penal, este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul

încetării activității infracționale sau din momentul survenirii unor evenimente care

împiedică această activitate.

În cazul dat, instanța de recurs remarcă, că instanțele de fond în motivarea

soluției, just au reținut, că deși acuzatorul de stat la încadrarea juridică a faptei

inculpatului i-a incriminat atât inacțiunea de neexecutare intenționată, cât și cea de

eschivare a inculpatului de la executarea măsurilor stabilite de instanța de judecată

în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, prin fapta reținută la

acuzarea acestuia, lui Muturniuc T. i se incriminează doar inacțiunea de neexecutare

a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei

violenței în familie, care, presupus s-a manifestat prin refuzul ultimului de a părăsi

locuința comună cu victima Muturniuc E. din mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx, la

cerința acesteia din urmă.

Însă, la acest capitol, Colegiul penal reține că din declarațiile părții vătămate

Muturniuc E., cât și ale inculpatului, reiese că prima nu i-a solicitat ultimului de a

părăsi locuința comună la data și ora indicată în învinuire. Astfel, partea vătămată a

indicat, că știa că la data de 13.05.2017, inculpatul se afla la domiciliu și deoarece

avea frica de acesta, l-a telefonat fără rezultat pe inspectorul de sector, Bucă V.,

pentru a-l întreba cum să procedeze, însă neavând acces la acesta, a solicitat ajutorul

serviciului 902. Totodată, nici din conținutul declarațiilor martorului Spinei I., care a

fost prezent la 13.05.2017 la domiciliul lui Muturniuc T. în legătură cu chemarea lui

Muturniuc E. a poliției, nu rezultă că aceasta i-ar fi spus că fostul ei soț a refuzat să

părăsească domiciliul lor comun, necătând la somarea adresată lui direct de către ea.

La fel, din declarațiile inculpatului rezultă, că acesta la data de 13.05.2017, nu a

fost somat de către Muturniuc E., să părăsească domiciliul lor comun, în legătură cu

ordonanța de protecție emisă, însă a fost trezit din somn de către colaboratorii de

poliție, fără a cunoaște motivele prezenței lor la domiciliul său și fără a avea

posibilitatea să-și exprime voința în legătură cu somațiile acestora, deoarece a fost

escortat la IP Botanica.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 3201 Cod penal,

aceasta se caracterizează prin intenție directă. Motivele infracțiunii în cauză se

exprimă în: ură, recalcitranță, teribilism, indolență, etc.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei, Colegiul

constată, că în prezența speță nu a fost dovedită intenția directă, deoarece reieșind

din probele administrate în cauză, reiese că Muturniuc T. nu a cunoscut de la data de

11.05.2017, despre existența ordonanței de protecție nr. 2po-164/17 din 11.05.2017.

Astfel, din declarațiile părții vătămate, se atestă că aceasta nu i-a comunicat lui

Muturniuc T. la 11.05.2017 despre eliberarea ordonanței de protecție, la fel cum nu i-

a comunicat despre aceasta nici la data de 12 și 13.05.2017. La fel, aceasta s-a declarat

8

a fi sigură, că Muturniuc T. nu cunoștea despre eliberarea ordonanței de protecție

nici la 13.05.2017, până a fi sesizată poliția referitor la acest caz, or concluzia dată,

Muturniuc E. a argumentat-o prin faptul, că în caz dacă Muturniuc T. ar fi aflat

despre existența ordonanței de protecție, atunci ultimul i-ar fi comunicat despre

acest fapt, deoarece la 11.05.2017, doar de la aceea că el a fost citat în instanța de

judecată, între ei s-a iscat un conflict. La fel, motivul pentru care ea a refuzat să-i

comunice despre ordonanța de protecție a fost frica pe care o avea față de el.

În același sens, a depus declarații și Muturniuc T. care a comunicat, că a aflat

despre ordonanța de protecție abia la 13.05.2017, după ce a fost escortat la poliție, iar

până atunci nimeni nu i-a comunicat despre existența ei. La fel, având în vedere că a

aflat despre aceasta la 13.05.2017, s-a conformat și a plecat de la domiciliul comun pe

perioada indicată în ordonanța de protecție.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanțele de fond veridic au constatat și

faptul că Muturniuc T. nu a fost prezent la ședința de judecată în care s-a examinat

cererea de eliberare a ordonanței de protecție, or acesta a declarat instanței că fosta

sa soție i-a comunicat despre o ședință de judecată, i-a înmânat o citație pe care el a

restituit-o, și i-a comunicat ultimei să plece la judecată singură după cum a fost

singură și la procesul de divorț.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs respinge argumentele procurorului,

precum că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în considerație

declarațiile părții vătămate, martorilor, cât și probele prezentate de acuzare,

adoptând o hotărâre reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatului.

Referitor la invocările părții acuzării, precum că instanțele de fond, nu au luat în

considerație declarațiile martorului Bucă V. și Spinei I., care au comunicat că i-au

adus la cunoștință lui Muturniuc T. ordonanța de protecție din 11.05.2017 tot în

aceiași zi, Colegiul penal menționează că instanțele de fond corect au apreciat critic

declarațiile martorilor în cauză, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a

constatat, inclusiv din declarațiile martorului Spinei I., că data semnării de pe verso-

ul ordonanței de protecție, cât și de pe avertizarea scrisă privind informarea lui

Muturniuc T. despre ordonanța de protecție, este scrisă cu mâna lui Bucă V. și nu a

lui Muturniuc T. La fel, din declarațiile martorului Spinei I., se atestă că nu ține

minte concret conținutul discuției între Bucă V. și Muturniuc T. din data de

11.05.2017, deoarece nu a fost atent la aceasta și se afla cu vreo patru pași în spatele

lui Bucă V. Nu a putut indica cu certitudine, că Muturniuc T. a confirmat în scris

despre înștiințarea cu privire la ordonanța de protecție, dar a văzut că acesta a

semnat o explicație luată de Bucă V., act a cărui prezență nu a fost constatată în

instanța de judecată. De asemenea, martorii Bucă V. și Spinei I. nu au întreprins nici

o măsură utilă pentru a asigura executarea ordonanței de protecție de către

Muturniuc T., care presupus a refuzat să o execute, la 11.05.2017, invocând lipsa de

timp și posibilitatea de a avea acces în apartament, nefiind apelată nici Muturniuc E.,

care putea oferi acces în apartament și a cărei apeluri, au fost ignorate de către Bucă

V., la 13.05.2017.

9

În acest sens, instanța de recurs reține că, instanța de apel corect a considerat,

că, dubiile ce au apărut în privința cunoașterii de către Muturniuc T. despre

ordonanța de protecție începând cu data de 11.05.2017 nu au putut fi înlăturate în

nici un mod și astfel, urmează a fi interpretate în favoarea acestuia, din care

considerent Colegiul penal respinge argumentul recurentului, precum că martorul

Bucă V. a completat personal conținutul avertizării scrise inclusiv și data, ulterior

Muturniuc T. citind acest act l-a semnat, astfel semnându-l a fost de acord cu toate

circumstanțele indicate în avertizarea scrisă.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a expus asupra tuturor probelor,

ilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând amănunțit aspectele

învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea unor probe și

respingerea altora, conform art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală. Astfel,

Colegiul penal statuează că, soluțiile instanțelor de fond privitor la achitarea lui

Muturniuc T. de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal

este corectă, deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii

menționate.

În aceste condiții, instanța de recurs, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Muturniuc Tudor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 14 martie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10