1ra-171/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, f CP

1ra-171/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-171/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza

penală în privința lui

Bodarev Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.02.2014 - 27.02.2015;

Instanța de apel: 18.03.2015 - 27.09.2017;

Instanța de recurs: 08.12.2017 - 30.01.2018.

A C O N S T A T A T :

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2)

lit. b), c), d), f) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

că, la 10 aprilie 2013 în jurul orei 23:00, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu

o persoană neidentificată de către organul de urmărire penală, în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă într-o procedură separată, aflându-se în s. Parcani r-nul

Șoldănești, fiind mascat cu o căciulă special adaptată pentru a nu fi recunoscut,

intenționat, cu scop de profit și de a sustrage bunurile altei persoane, prin amenințarea

cu aplicarea violenței, au pătruns în casa lui Silvia Florean, unde ulterior aplicând

violență periculoasă pentru viață față de aceasta și concubinul Fiodor Scutelnic, i-au

legat de mâini și le-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, l-au lovit cu un clește de metal în regiunea capului pe Fiodor Scutelnic,

după ce în mod deschis a sustras produse alimentare în sumă totală de 220 lei,

medalii în sumă de 300 lei, un radio-telefon în sumă de 900 lei și 180 lei în numerar,

prin ce au cauzat o daună în proporții considerabile părții vătămate Silvia Florean în

sumă totală de 1 600 lei.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Vasile Bodarev să fie declarat vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.art.44, 188 alin.(2) lit. b), c), d), f) Cod penal și a-i stabili

1

pedeapsa 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a invocat că, probele acumulate legal în cadrul urmăririi

penale și examinate în instanța de judecată dovedesc integral vinovăția lui Vasile

Bodarev în săvârșirea infracțiunii incriminate.

În opinia apelantului, nu a fost luat în considerație faptul că, partea vătămată

atât în cadrul urmăririi penale cât și inițial în cadrul audierii în ședința de judecată a

susținut insistent că anume Vasile Bodarev este cel care a săvârșit crima, deoarece l-a

recunoscut după voce, îmbrăcăminte, statură, iar banii găsiți în componența

bancnotelor și semnelor distinctive (anume a bancnotei cu nominalul de 100 lei cu

colțul rupt în procesul sustragerii) sunt ai acesteia, mai mult, aceasta a dat declarații

detaliate în cadrul urmăririi penale atunci când a descris nominalul bancnotelor și

semnele caracteristice ale inculpatului și a hainei (scurtei).

A menționat apelantul că, această poziție a fost susținută de partea vătămată pe

parcursul întregii cercetări judecătorești a cauzei penale, iar la ultima ședință de

judecată, la insistența apărătorului Dumitru Lefter de a adresa întrebări suplimentare,

partea vătămată și-a schimbat declarațiile, menționând deja că bancnotele prezentate

nu sunt ale ei, că din ele numai bancnota de o sută (ruptă la colț) îi aparține, că a

văzut anterior banii și scurta, apoi i-au fost prezentate la poliție. La fel, Silvia Florean

a insistat ca inculpatul să fie iertat, deoarece are copii și că are pretenții la a doua

persoană deoarece a fost agresivă.

A susținut acuzarea că, vina inculpatului este confirmată prin procesul-verbal

de percheziție, care a fost întocmit în corespundere cu normele legale și semnat de

către persoanele prezente, mai mult, acesta a fost ulterior autorizat la judecătorul de

instrucție, care nu a stabilit încălcări la efectuarea percheziției, deci dacă inculpatul

sau apărătorul aveau careva dubii privind proveniența banilor urma ca pe parcursul

urmării penale să înainteze plângeri, să solicite excluderea probei, tragerea la

răspundere a polițiștilor vinovați de efectuarea percheziției, etc.

Totodată, inculpatul a fost audiat la judecătorul de instrucție și ulterior a

contestat măsura preventivă – arestul, însă nu a menționat precum că banii i-au fost

plasați de către polițiști și că percheziția a fost ilegală.

Prima instanța urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului și ale martorilor

Gheorghii Bodarev, Galina Bodarev și Vitalii Bodarev, care sunt rude apropiate ale

acestuia.

Totodată, nu au fost apreciate la justa valoare declarațiile martorilor Angela

Socolov (Marcan) și Svetlana Scoarță.

a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, judecând cauza

penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală, fiind respectate prevederile art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, în urma judecării apelului declarat, instanța a considerat că acesta este

declarativ, care în mare parte se bazează pe descrierea probelor, care de altfel nu

2

demonstrează vina inculpatului în fapta incriminată, apelul nu conține argumente

întemeiate, iar afirmațiile expuse în apel sunt contradictorii circumstanțelor stabilite.

În acest context, instanța de apel, analizând declarațiile părții vătămate Silvia

Florean, depuse la urmărirea penală, în prima instanță și cele depuse în instanța de

apel, a stabilit că acestea nu sunt consecutive în partea ce ține de suma de bani

sustrasă în cadrul evenimentelor petrecute la data de 10 aprilie 2013, aproximativ la

ora 23:00, la domiciliul ultimei.

Or, inițial, partea vătămată în plângere a indicat că i-a fost sustrasă suma de

150 lei, tot această sumă fiind indicată și în ordonanța de începere a urmăririi penale,

ca ulterior să indice suma de 180 lei.

Cu referire la procedura de recunoaștere a persoanei, instanța de apel a indicat

că, conform declarațiilor părții vătămate și a martorului Viorel Rotaru, care este

colaborator al poliției, urmează că scurta în care era îmbrăcat Vasile Bodarev în

timpul recunoașterii între orele 14:30-14:40, a fost arătată părții vătămate inițial,

dimineața, la ea la domiciliu și ulterior în incinta Inspectoratului de Poliție, până la

efectuarea procedurii de recunoaștere (f.d.19 verso, vol. II), la fel și banii ridicați de

la domiciliul lui Vasile Bodarev (f.d.20, vol. II).

Totodată, procedura recunoașterii a avut loc fără ca persoanele prezentate spre

recunoaștere să fi fost cu fețele acoperite cu cagule ca în momentul săvârșirii

infracțiunii, iar ținând cont de faptul că conform declarațiilor părții vătămate date în

ședința de judecată (f.d.20 verso vol. II), colaboratorii de poliție i-au adus la

cunoștință acesteia că scurta prezentată îi aparține lui Vasile Bodarev, care este vecin

cu ea și îl cunoaște de 9 ani, în opinia instanței de apel a fost evident faptul că urma a

fi recunoscut anume vecinul părții vătămate și nu persoanele străine (f.d.54 vol. I).

Tot la acest capitol, instanța de apel a menționat că, nu poate servi ca probă

recunoașterea persoanei după voce, or, toți participanții au fost cu fețele neacoperite,

unul din ei fiind Vasile Bodarev.

De către instanța de apel a fost indicat și faptul că, conform declarațiilor

inculpatului și a părții vătămate, urmează că scurta a fost ridicată la orele 09:00, pe

când conform procesului-verbal de ridicare, aceasta a fost ridicată între orele 14:45-

14:50, totodată, în procesul-verbal la ora efectuării acțiunii procedurale date sunt

efectuate anumite corectări (f.d.56, vol. I).

Sumând toate cele relatate supra, instanța de apel a apreciat critic procesul-

verbal cu privire la recunoașterea persoanei și procesul-verbal de ridicare și nu le-a

considerat ca probe în confirmarea vinovăției inculpatului.

În susținerea poziției de menținere a sentinței primei instanțe, instanța de apel a

indicat că, potrivit raportului de expertiză criminalistică a solului nr.926, 927 din

06.06.2013, pe cele trei perechi de încălțăminte ridicate de la Vasile Bodarev sunt

stratificări de sol de culoare sur-cafenie ce se deosebesc de mostrele de sol ridicate de

lângă fântână, din fața casei și din spatele casei părții vătămate.

Mai mult, Silvia Florean în cadrul procedurii de recunoaștere a încălțămintei

(procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 12.04.2013), nu a recunoscut nici o

pereche de încălțăminte.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul procurorului referitor la

faptul că, prin declarațiile martorilor Angela Marcan și Alina Socolov, se confirmă că

3

Vasile Bodarev a sunat-o pe Alina Socolov la data de 10 spre 11 aprilie 2013, în jurul

orei 01:00, și deci nu sunt veridice declarațiile părinților inculpatului că acesta

dormea acasă la acea oră, deoarece, declarațiile martorilor sunt contradictorii

procesului-verbal de examinare a obiectului din 25.05.2013 (f.d.134 verso vol.I),

conform căruia descifrările telefonice ale telefonului care aparținea inculpatului,

IMEI xxxxx, în perioada 10.04.2013 ora 00:00 până la 11.04.2013 ora 23:59, careva

apeluri telefonice nu au fost efectuate.

La fel, instanța a respins și argumentul apelantului că banii depistați în urma

percheziției, au fost sustrași de Vasile Bodarev, deoarece când a venit la magazin, a

dorit țigări pe datorie și vânzătoarea nu i-a dat, fiindcă aceasta constituie o

presupunere a acuzării.

Totodată, instanța de apel a menționat că trezesc dubii recunoașterea bancnotei

de 100 de lei de către partea vătămată și declarațiile acesteia în susținerea poziției de

recunoaștere a bancnotei date, că ,,persoana în timp ce a luat banii a rupt un colț de la

bancnotă”, nefiind clar sensul necesității ruperii bancnotei de către inculpat.

Ca declarativă a fost apreciată și afirmația apelantului potrivit cărei partea

vătămată ar fi fost influențată de inculpat sau apărător de a-și schimba declarațiile, or,

potrivit declarațiilor date de aceasta în cadrul ședinței instanței de apel, Silvia Florean

a afirmat ferm că nu a avut loc o careva influențare a sa din partea persoanelor

invocate de procuror.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia nevinovăției inculpatului Vasile

Bodarev în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar totalitatea probelor cercetate de

către instanță nu confirmă temeinicia învinuirii aduse, nefiind prezentate pe cauză

probe pertinente, concludente și utile, care ar putea fi puse la baza unei sentințe de

condamnare.

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel, contrar prevederilor

art.414 Cod de procedură penală, ilegal a menținut sentința de achitare, a criticat dur

declarațiile părții vătămate Silvia Florean și toate acțiunile de urmărire penală cu

participarea acesteia, invocând că acumularea probelor de către organul de urmărire

penală sa petrecut cu încălcări ale legislației procesuale penale, fiind astfel ignorate

prevederile art.24 alin.(2) Cod de procedură penală.

Astfel, în urma analizei motivării deciziei, recurentul a stabilit că, instanța de

apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Silvia Florean, potrivit cărora ultima

a susținut insistent că, anume inculpatul Vasile Bodarev este cel care a săvârșit

infracțiunea, deoarece l-a recunoscut după voce, îmbrăcăminte, statură, a descris

culoarea scurtei și semnele distinctive ale scurtei, a indicat suma banilor sustrași,

indicând la colțul rupt al bancnotei cu nominalul de 100 lei, a descris încălțămintea cu

care era încălțat inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii, indicând în cadrul

procedurii de recunoaștere a încălțămintei (procesul-verbal de recunoaștere a

obiectului din 12.04.2013) la fel de insistent că, printre pantofii prezentați spre

recunoaștere cei din jams de culoare sură, în care era încălțat inculpatul la momentul

săvârșirii infracțiunii nu se regăseau.

4

În opinia recurentului, este neîntemeiată concluzia instanței de apel, care

apreciind critic declarațiile părții vătămate, a făcut trimitere la raportul de expertiză

criminalistică a solului nr.926, 927 din 06.06.2013, deoarece acest raport de expertiză

de către partea acuzării nu a fost invocat ca probă în instanțele de judecată.

Dimpotrivă, instanța de apel urma să dea apreciere obiectivă declarațiilor părții

vătămate Silvia Florean, care au fost congruente și consecutive în fazele urmăririi

penale și în instanțele de fond, fapt ce conferă o valoare probatorie suficientă, luând

în considerație că, partea vătămată era persoana care a asistat direct și nemijlocit la

evenimentele incriminate inculpatului.

Mai mult, declarațiile părții vătămate sunt în deplină coroborare și se

completează obiectiv cu alte probe, și anume: plângerea depusă de Silvia Florean,

datată cu 11.04.2013 (f.d.13, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

11.04.2013, cu planșă ilustrativă (f.d.14-20, vol. I); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 11.04.2013 (f.d.21, vol. I); ordonanța de recunoaștere și anexare în

calitate de corp delict din 11.04.2013 (f.d.28, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere

a persoanelor din 11.04.2013 (f.d.53, vol. I); foto-tabelul și procesul-verbal de

recunoaștere cu 5 persoane și cu numerotarea de rând (f.d.54, vol. I); ordonanța de

ridicare din 10.04.2013 (f.d.55, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 11.04.2013

(f.d.56, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 11.04.2013 (f.d.57, vol.

I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din

11.04.2013 (f.d.58, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din

11.04.2013, cu participarea părții vătămate Silvia Florean (f.d.59, vol. I); foto-tabelul

și procesul-verbal de recunoaștere a scurtei (f.d.60-61, vol. I); procesul-verbal de

percheziție din 11.04.2013, cu planșă ilustrativă (f.d.89-91, vol. I); ordonanța de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 11.04.2013 (f.d.97,

vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 172 din 11.04.2013 (f.d.108, vol. I);

raportul de expertiză medico-legală nr.171 din 11.04.2013 (f.d.109, vol. I).

Consideră recurentul că, nu este relevant argumentul instanței de apel cu

referire la faptul că, banii depistați în cadrul percheziției la domiciliul inculpatului nu

sunt cei sustrași de la partea vătămată, deoarece potrivit declarațiilor martorului

Svetlana Scoarță, aceasta a refuzat să-i dea lui Vasile Bodarev țigări pe datorie anume

în seara zilei când a fost săvârșită fapta, de unde rezultă că inculpatul nu avea bani

pentru a efectua cumpărături.

Totodată, declarațiile martorilor Angela Marchitan și Vitalie Scripnic combat

declarațiile martorilor Gheorghii Bodarev, Galina Bodarev și Vitalii Bodarev, care au

indicat că inculpatul la data de 10 aprilie 2013, atât ziua, cât și noapte nu a părăsit

domiciliul, fiind permanent acasă.

Mai mult, instanțele de fond urmau să aprecieze critic declarațiile inculpatului

și ale martorilor Gheorghii Bodarev, Galina Bodarev și Vitalii Bodarev, care sunt

rude apropiate și susțin poziția apărării.

Susține acuzarea că, nu este relevant nici argumentul instanței de apel care

considera alogică necesitatea ruperii colțului bancnotei de 100 lei de către inculpat,

pe când anume acesta este un fapt stabilit indicat de partea vătămată și confirmat prin

procesul-verbal de percheziție la domiciliul inculpatului din 11.04.2013, în cadrul

căruia anume în odaia inculpatului, sub salteaua de pe patul unde ultimul dormea, au

5

fost depistați și ridicați banii, printre care era și o singura bancnotă cu nominalul de

100 lei cu colțul rupt.

Cu privire la argumentul instanței de apel referitor la constatarea nulității

procesului-verbal de percheziție și celui de recunoaștere a persoanei ca fiind nule,

încălcări care se pretind a fi admise pe parcursul urmăririi penale, acuzarea a indicat

că, art.251 alin.(4) Cod de procedură penală, se referă la nulități relative, invocarea

cărora era restrânsă în timp, la caz acestea puteau fi invocate la terminarea urmăririi

penale, când partea a luat cunoștință cu materialele dosarului.

Însă, inculpatul Vasile Bodarev, fiind asistat pe parcursul urmăririi penale cu

apărător, nici pe parcursul urmăririi penale, nici la terminarea urmăririi penale nu a

invocat careva încălcări de procedură la efectuarea acțiunilor procedurale, la

întocmirea actelor privind aceste acțiuni, acceptându-le ca probe. Prin urmare,

instanța de judecată nu putea respinge aceste probe ca fiind lovite de nulitate.

motivele invocate, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins

ca inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare

a acestuia prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din motiv

că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, pe când în opinia

procurorului ele demonstrează indubitabil vinovăția lui Vasile Bodarev de cele

incriminate prin rechizitoriu.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal lărgit

conchide că eroarea semnalată nu este prezentă la caz și este invocată neîntemeiat de

titular, iar pentru a statua astfel s-a rezultat din raționamentele ce urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu se supune unei analize repetate conținutul mijloacelor de probă, nu se

dă o nouă apreciere materialului probator și nici nu se stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond și apel, aceasta fiind atribuțiile exclusive

ale acestor instanțe.

Deci, Colegiul nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită reținere,

pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin

6

raportare la situația de fapt stabilită de către instanțe, corectitudinea soluției de

achitare adoptată în privința inculpatului Vasile Bodarev.

Totodată, se impune precizarea că chestiunea de apreciere a probelor și

temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării

cauzei în recurs.

Or, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel corect

a ajuns la concluzia despre menținerea sentinței și just a apreciat că probele

administrate în cauză nu dovedesc, în afara oricăror dubii, că infracțiunea a fost

comisă anume de inculpat.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit subsidiar

verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelul declarat, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de menținere a sentinței, potrivit căreia s-a dispus achitarea lui Vasile

Bodarev, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.188 alin.(2) lit. b), c), d),

f) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele

procurorului privitor la faptul că din probele cercetate de instanțe se dovedește

indubitabil vinovăția lui Vasile Bodarev de săvârșirea infracțiunii incriminate.

Or, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i

se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pe de altă parte, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art. art.5-6 a Legii nr.3 din 25 februarie 2016 ,,Cu privire

la Procuratură”, de unde rezultă că dânsul, reprezentând învinuirea în instanța de

judecată, are un rol activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului

penal, precum și cele expres prevăzute în Codul de procedură penală la art.53, din

care deducem că elementele procesului de tip advers indică la faptul că procurorul, în

calitatea sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de orice

îndoială rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul de

sesizare, întrucât instanța, la rândul ei, nu are sarcina probei, aceasta din urmă

revenindu-i procurorului.

În același context, amintim că, în conformitate cu art.19 alin.(3) coroborat cu

art.254 alin.(1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația de

a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă

7

și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care

dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl

dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

În cauza deferită judecății instanța de recurs constată că procurorul nu a

îndeplinit exact aceste atribuții funcționale și nu a prezentat probe suficiente care ar

contribui la aflarea adevărului.

Or, partea acuzării nu a elucidat și nu a acumulat careva probe pentru a exclude

dubiile ce țin de persoana care a săvârșit acțiunile de tâlhărie.

Respectiv, instanța de apel corect a statuat asupra nevinovăției inculpatului

Vasile Bodarev în săvârșirea infracțiunii incriminate, indicând că, declarațiile părții

vătămate Silvia Florean nu sunt consecutive în partea ce ține de suma de bani

sustrasă, în cadrul efectuării procedurii de recunoaștere a persoanei, scurta în care era

îmbrăcat Vasile Bodarev, a fost arătată părții vătămate până la efectuarea procedurii

de recunoaștere, la fel și banii ridicați de la domiciliul lui Vasile Bodarev, mai mult,

persoanele prezentate spre recunoaștere nu aveau fețele acoperite cu cagule ca în

momentul săvârșirii infracțiunii, ținând cont de faptul că conform declarațiilor părții

vătămate date în ședința de judecată colaboratorii de poliție i-au adus la cunoștință

acesteia că scurta prezentată îi aparține lui Vasile Bodarev, la fel, în cadrul procedurii

de recunoașterea persoanei după voce, toți participanții au fost cu fețele neacoperite.

Totodată, potrivit raportului de expertiză criminalistică a solului nr.926, 927

din 06.06.2013, pe cele trei perechi de încălțăminte ridicate de la Vasile Bodarev sunt

stratificări de sol de culoare sur-cafenie ce se deosebesc de mostrele de sol ridicate de

lângă fântână, din fața casei și din spetele casei părții vătămate, iar Silvia Florean în

cadrul procedurii de recunoaștere a încălțămintei (procesul-verbal de recunoaștere a

obiectului din 12.04.2013), nu a recunoscut nici o pereche de încălțăminte. Afirmația

că inculpatul în momentul acțiunilor infracționale era încălțat în altă încălțăminte nu

poate înlătura dubiile în privința vinovăției lui Vasile Bodarev, deoarece nu sa

întreprins nici o acțiune în scopul verificării dacă acesta în genere a avut astfel de

încălțăminte, după cum a descris partea vătămată.

În acest context, Colegiul lărgit consideră oportun de a consemna că, atât prima

instanță, cât și instanța de apel au făcut o analiză minuțioasă a tuturor probelor

administrate pe parcursul procesului penal, ajungând la concluzia corectă că acestea

nu dovedesc vinovăția inculpatului în cele incriminate.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului prin care se

susține că, instanța de judecată, potrivit art.251 Cod de procedură penală, nu putea

respinge, ca fiind lovite de nulitate, procesul-verbal de percheziție și cel de

recunoaștere a persoanei, deoarece inculpatul fiind asistat de apărător, nici pe

8

parcursul urmăririi penale, nici la terminarea urmăririi penale nu a invocat careva

încălcări de procedură la întocmirea actelor, acceptându-le astfel ca probe, or,

instanța de apel nu a constatat nulitatea acestora probe, aceasta le-a apreciat critic,

indicând că nu le va considera ca probe în confirmarea vinovăției lui Vasile Bodarev.

Totodată, art.6 din CțEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art.6 § 1 din CțEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârile CEDO,

pct. 80-81 Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În legea procesuală penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între

regulile de bază ale procesului penal, în art.8 Cod de procedură penală, statuându-se

că persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta

timp, cât vinovăția sa nu îi va fi dovedită în modul prevăzut de lege, într-un proces

judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării

sale și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

Astfel, având în vedere că, la formularea concluziei despre vinovăția lui Vasile

Bodarev, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției pe baza unor

probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu

sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției

inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este

apreciată în favoarea ultimului.

Concomitent, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect a

conchis că totalitatea probelor administrate nu confirmă temeinicia învinuirii aduse,

nefiind prezentate pe cauză probe pertinente, concludente și utile, care ar putea fi

puse la baza unei sentințe de condamnare.

Subsidiar, instanța de recurs consideră relevant de a face remarca despre faptul

că reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat de procuror, se constată

că acesta este unul pur formal, întrucât titularul face trimitere în cererea sa

preponderent la chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu constituie obiect de

cercetare și verificare la etapa judecării cauzei penale în procedura de recurs, aceasta

fiind sarcina primordială a instanțelor de fond, despre care fapt procurorul cunoaște.

Totodată, instanța de recurs reține că procurorul a indicat ca motiv de casare a

deciziei instanței de apel, faptul că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, însă recurentul nu a indicat concret asupra căror motive nu s-a expus

instanța de apel, or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

procurorului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor și este inadmisibil ca instanța de

judecată să se manifeste, în sensul agravării situației inculpatului, din oficiu.

Pentru toate considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit subliniază că

soluția instanțelor de fond privitor la achitarea lui Vasile Bodarev de sub învinuirea

9

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. b), c), d), f) Cod penal, este

corectă.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și motivată, mai mult, instanța de apel a dat răspuns

la toate argumentele invocate de apelant, a apreciat just probatoriul administrat,

specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția, iar criticele din recursul declarat

de acuzare, sunt vădit neîntemeiate.

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează că la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. art.414-419

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală, astfel că nu există careva

temeiuri pentru admiterea recursului ordinar în sensul declarat de procuror, iar

potrivit art.390 alin.(2) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală este

obligat să continue urmărirea penală pentru identificarea făptuitorilor.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Lilia Prisacari, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Bodarev Vasile Xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 martie 2018.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

10