1ra-178/2018 — art. 190 al. 5 CP

1ra-178/2018 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-178/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

septembrie 2017, declarat de către inculpatul

Petriman Ruslan XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 04.11.2015 pînă la 26.09.2016;

Instanța de apel de la 26.10.2016 pînă la 26.09.2017;

Instanța de recurs de la 11.12.2017 pînă la 24.01.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Petriman Ruslan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. art.

34 alin. (1), 82 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate comercială pe un termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Petriman Ruslan în folosul lui Fărâmă

Ecaterina suma de 18 000 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, precum și suma

de 3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a dispus încasarea din contul lui Petriman Ruslan în folosul lui Axentiev

Alexei suma de 145 770 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, precum și suma de

3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Petriman Ruslan, având scopul și intenția de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările sale prejudiciabile și, admițând în

mod conștient survenirea acestora, la 15 august 2013, aflându-se în mun. Chișinău,

pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 103, sub pretextul împrumutului timp de o zi a

mijloacelor bănești, a însușit de la cetățeanul Fărâmă Ecaterina suma de 18 000 lei,

după care cu banii însușiți a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzând părții-

vătămate o daună materială considerabilă în suma indicată.

Tot el, Ruslan Petriman la începutul lunii septembrie 2013, având același scop,

aflându-se pe str. Petru Movilă intersecție cu str. 31 august 1989, mun. Chișinău,

sub pretextul procurării și importării în Republica Moldova a unui autoturism de

model XXX din Portugalia, abuzând de încrederea acordată, a primit și însușit de la

cetățeanul Axentiev Alexei bani în sumă de 8 600 euro sau echivalentul a 145 770

lei, după care a dispărut într-o direcție necunoscută.

1

Tot el, Petriman Ruslan, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin

abuz de încredere și înșelăciune, în perioada lunii noiembrie 2013, aflându-se pe str.

Vasile Cheltuială 9, mun. Chișinău, sub pretextul procurării și importării în

Republica Moldova a unui autoturism de model Opel Zafira, din Italia, abuzând de

încrederea acordată, a primit și însușit de la cet. Brînzilă Igor bani în sumă de 18

000 lei, după care a dispărut într-o direcție necunoscută.

În așa mod, Petriman Ruslan a obținut prin abuz de încredere și înșelăciune de

la cet. Fărâmă Ecaterina, Axentiev Alexei și Brînzilă Igor mijloace bănești în sumă

totală de 181 770 lei.

procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie stabilită pedeapsă lui Petriman Ruslan sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

comercială pe un termen de 5 ani. De încasat de la inculpatul Petriman Ruslan, în

folosul părții vătămate Axentiev Alexei prejudiciul material cauzat prin infracțiune

în sumă de 145 770 lei.

De încasat de la inculpatul Petriman Ruslan, în folosul părții vătămate Fărâmă

Ecaterina prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 18 000 lei. De

încasat de la inculpatul Petriman Ruslan, în folosul părții vătămate Brînzilă Igor

prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 18 000 lei.

În motivarea cererii de apel acuzatorul de stat Arsenii Lucia a invocat

următoarele:

La 15 noiembrie 2006, Petriman Ruslan a fost condamnat de către judecătoria

sect. Botanica, mun. Chișinău în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, la 7 ani

închisoare, sentință care prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 octombrie

2009, a fost modificată stabilind lui Petriman Ruslan pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal, pedeapsă cu închisoare pe un termen de 6 ani 8 luni cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu calcularea termenului executării pedepsei din 27

octombrie 2009, cu deducerea lui din acest termen a arestului preventiv și pedepsei

deja executate din 13.07.2005 până la 27.10.2009.

Eliberat la 31 decembrie 2009, cu includerea calculului zilelor priveligiate de

802 zile. În astfel de circumstanțe în acțiunile lui Petriman Ruslan s-a stabilit

recidiva periculoasă prevăzută la art. 82 alin. (2) Cod penal, care stipulează că,

mărimea pedepsei pentru recidivă periculoasă nu poate fi mai mică de două treimi

din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător. Totodată,

urmează a fi accentuat faptul că, pedeapsa cu închisoare la art. 190 alin. (5) Cod

penal, este stabilită de la 8 la 15 ani și un simplu calcul matematic ne arată că, două

treimi din 15 ani, constituie 10 ani, respectiv pedeapsa cu închisoare stabilită lui

Petriman Ruslan prin sentința din 26 septembrie 2016, urma să fie condiționată de

limita minimă de 10 ani închisoare.

Mai mult conform prevederilor art. 111 alin. (1) lit. i) Cod penal, inculpatul

Petriman Ruslan a săvârșit infracțiunea incriminată având antecedente penale

nestinse, ori norma citată stipulează că, se consideră ca neavând antecedente penale

persoanele condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave dacă au

expirat 8 ani după executarea pedepsei. Astfel, inculpatul Petriman Ruslan fiind

eliberat din locurile de detenție la 31 decembrie 2009, antecedentul penal urma să

fie stins la data de 31 decembrie 2017.

2

Pornind de la faptul că, fundamentul pedepsei îl reprezintă dreptul statului de a

pedepsi inculpatul în vederea apărării societății împotriva infracțiunilor, iar scopul

imediat al pedepsei penale fiind unul preventiv, realizându-se nu doar o prevedere

generală dar și o prevedere specială în vederea constrângerii și reeducării

infractorului, pedeapsa aplicată în privința inculpatului Petriman Ruslan nu este una

pe potrivă vis-a-vis de infracțiunea comisă cât și de comportamentul manifestat atât

în cadrul urmăririi penale cît și în instanța de judecată.

3.1. Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, la 10 octombrie 2016,

avocatul Bobu Petru a declarat apel în numele inculpatului Petriman Ruslan, prin

care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Petriman Ruslan să fie achitat privind condamnarea în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea cererii de apel a invocat:

Potrivit prevederilor art. 389 (1) Cod procedură penală, concluzia instanței

despre vinovăția lui Petriman Ruslan se întemeiază pe procesele-verbale despre

ridicarea și examinarea CD, care însă în ședința de judecată n-au fost examinate.

De asemenea, neîntemeiată se prezintă și trimiterea în sentință la antecedentele

penale a lui Ruslan Petriman. Or, rechizitoriul prin care, potrivit art. 296 alin. (2)

Cod procedură penală, instanța de judecată a fost sesizată despre ... fapta și persoana

în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, atare informație nu conține. Potrivit

art. 325 alin. (1) Cod procedură penală..., instanța trebuia să judece cauza doar în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

La judecarea cauzei instanța n-a respectat principiul contradictorialității în

procesul penal, stabilit de art. 24 Cod penal și în favoarea acestei afirmații probează

respingerea cererii de amânare a ședinței de judecată pentru a asigura prezentarea și

audierea martorului Petriman Natalia.

În context se mai menționează că, nu rămâne loc pentru afirmații despre

tergiversarea examinării cauzei de către apărare, cum consideră acuzatorul de stat,

or, ședința preliminară a fost dispusă pentru 27 noiembrie 2015, după ce au urmat

altele, de la care apărătorul n-a lipsit. În fond examinarea cauzei a început doar pe

28 martie 2016, și nu din vina apărării.

În cadrul urmăririi penale n-a fost respectat principiul legalității procesului

penal, cu sediul în art. 7 din Codul respectiv, ori, urmărirea penală la plângerea din

20 februarie 2014 (f.d. 29) a lui Fărâmă Ecaterinei a fost începută (f.d. 1) pe 03

martie 2014, însă ca parte vătămată a fost recunoscută (f.d. 31) și în această calitate

a fost audiată pe 20 februarie 2014, în procesul-verbal (f.d. 32) nefiind indicate

calitatea procesuală, numele și prenumele persoanei care a efectuat această acțiune

de urmărire penală, așa cum prevede art. 60 Cod de procedură penală. Urmărirea

penală la plângerea din 20 februarie 2014 (f.d. 46) a lui Axentiev Alexei a fost

începută pe 11 martie 2014 (f.d. 12), însă ca parte vătămată acesta a fost recunoscut

prin ordonanța (f. 47) din 20 februarie 2014, audiat fiind în calitatea respectivă în

aceeași zi, și tot de către o persoană necunoscută, (procesul-verbal – f.d. 49). Pe 31

iulie 2014, procurorul în Procuratura sect. Centru, Vera Chironda a adoptat

ordonanța de punere sub învinuire (f.d. 66) a lui Ruslan Petriman, iar pe 23

octombrie 2014, acesta a fost audiat în calitate de învinuit, însă în procesul-verbal

(f.d. 94) nu este indicată funcția, numele și prenumele procurorului respectiv.

3.2. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la data de 12

octombrie 2016, partea vătămată Axentiev Alexei a declarat apel, prin care a

3

solicitat, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Petriman

Ruslan, recunoscut vinovat de săvârșirea faptelor infracționale calificate în baza art.

190 alin. (5) Cod penal și să-i fie stabilite 12 ani închisoare cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis și admiterea integrală a acțiunii civile invocate în partea

descriptivă a cererii de apel, s-a solicitat de a încasa din contul cet. Petriman Ruslan

în beneficiul său, a sumei de 8 600 euro ce constituie suma surselor bănești însușite

de către Petriman Ruslan, a sumei de 4 330.63 euro ce constituie dobânda de

întârziere, a prejudiciul cauzat de 3 120 dolari SUA pentru dobânda din recipisa

contractată de către partea vătămată Axentiev Alexei, 2 160 dolari SUA penalitate și

100 000 lei, ce constituie prejudiciul moral.

La 26 septembrie 2017, partea vătămată Axentiev Alexei a depus în ședința de

judecată cerere de retragere a apelului, motivând că i-a fost restituit integral

prejudiciul cauzat prin infracțiune, pretenții față de Petriman Ruslan nu are.

2017, a fost admisă cererea de retragere a apelului depusă de partea vătămată Alexei

Axentiev și încetată procedura de apel.

A fost respins ca nefondat apelul avocatului Petru Bobu declarat în numele

inculpatului Petriman Ruslan împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 26 septembrie 2016.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea individualizării

pedepsei și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

Petriman Ruslan, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, cu numirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 10 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate comercială pe un termen de

5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că,

inculpatul Petriman Ruslan a săvârșit infracțiunea incriminată, ori vina inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită prin următoarele probe cercetate

în cadrul ședinței: declarațiile părților vătămate Axentiev Alexei, Fărâmă Ecaterina,

Brănzilă Igor, declarațiile martorilor Cristea Nicolae, Gînga Fiodor precum și:

- procesul-verbal de ridicare a obiectului din 20 decembrie 2014 și ordonanța

de ridicare din 20 decembrie 2014, conform cărora, de la partea-vătămată Axentiev

Alexei a fost ridicat un CD, (f.d. 111-112, vol.I);

- CD-ul cu denumirea „Acme CD-R, cu un fișier audio de format MPEG-4,

cu denumirea „Voce 008”, (f.d. 113, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 decembrie 2014, din

care rezultă faptul examinării a fost supus CD-ul cu denumirea „Acme CD-R”, (f.d.

114, vol I).

Instanța de apel a considerat dovedit faptul că, Petriman Ruslan, avînd scopul

și intenția de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd

urmările sale prejudiciabile și, admițând în mod conștient survenirea acestora, la 15

august 2013, aflându-se în mun. Chișinău, pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 103, sub

pretextul împrumutului timp de o zi a mijloacelor bănești, a însușit de la cetățeanul

Fărâmă Ecaterina suma de 18 000 lei, după care cu banii însușiți a părăsit locul

4

săvârșirii infracțiunii, cauzând părții-vătămate o daună materială considerabilă în

suma indicată.

Tot el, Petriman Ruslan la începutul lunii septembrie 2013, având același scop,

aflându-se pe str. Petru Movilă intersecție cu str. 31 august 1989, mun. Chișinău sub

pretextul procurării și importării în Republica Moldova a unui autoturism de model

BMW E60 din Portugalia, abuzând de încrederea acordată, a primit și însușit de la

cetățeanul Axentiev Alexei bani în sumă de 8 600 euro sau echivalentul a 145 770

lei, după care a dispărut într-o direcție necunoscută.

Tot el, Petriman Ruslan, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin

abuz de încredere și înșelăciune, în perioada lunii noiembrie 2013, aflându-se pe str.

Vasile Cheltuială 9, mun. Chișinău, sub pretextul procurării și importării în

Republica Moldova a unui autoturism de model Opel Zafira, din Italia, abuzând de

încrederea acordată, a primit și însușit de la cet. Brînzilă Igor bani în sumă de 18

000 lei, după care a dispărut într-o direcție necunoscută.

În așa mod, Petriman Ruslan a obținut prin abuz de încredere și înșelăciune de

la cet. Fărâmă Ecaterina, Axentiev Alexei și Brînzilă Igor mijloace bănești în sumă

totală de 181 770 lei.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Petriman Ruslan, a comis

infracțiunea incriminată, și că, acțiunile lui just au fost corect calificate și se

încadrează în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvîrșită în proporții

deosebit de mari.

Pornind de la dispoziția componenței de infracțiune de la art. 190 Cod penal,

infracțiunea de escrocherie constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Instanța de apel a stabilit indubitabil din cumulul probator examinat, intenția

inculpatului Petriman Ruslan, care încă la momentul intrării în stăpânire asupra

mijloacelor bănești, acesta urmărea scopul de a le sustrage și nu intenționa onorarea

angajamentului asumat.

Astfel, instanța a reținut că, în acțiunile inculpatului se conține latura obiectivă

a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune, deoarece prin probele administrate s-a

constatat că, făptuitorul a obținut cu rea-credință de la părțile vătămate mijloace

bănești sub diferite pretexte, unul dintre ele fiind importarea în țară a automobilelor

de mâna a doua. Acțiunile inculpatului Petriman Ruslan corect au fost calificate

drept escrocherie, dat fiind faptul că, inculpatul încă la momentul intrării în

stăpânire asupra mijloacelor bănești, urmărea scopul de a o însuși și nu avea intenția

să-și onoreze angajamentul asumat de executare a obligației asumate, deoarece era o

persoană cu antecedente penale, care are limitat dreptul de libera circulație, și de

restituire a mijloacelor bănești luate de la pătimiți.

Mai mult ca atât, din circumstanțele expuse, s-a stabilit faptul că, inculpatul

Petriman Ruslan a acționat cu intenție determinată întru însușirea averii

proprietarului și trecerea în sfera personală patrimonială de foloase în proporții

deosebit de mari, ultimul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, a prevăzut urmările lor prejudiciabile, a dorit în mod conștient survenirea

acestor urmări.

Instanța de judecată a apreciat critic declarațiile inculpatului Petriman Ruslan și

le-a calificat drept o metodă de apărare aleasă de către inculpat în scop de a se

5

eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise și această versiune nu

coroborează cu celelalte probe.

Instanța de apel a stabilit că, pe dosar au fost administrate suficiente probe,

care coroborând între ele, în cumul confirmă pe deplin culpa inculpatului, iar

utilitatea și veridicitatea acestora nu trezește îndoieli nici în instanța de apel,

coroborând inclusiv cu declarațiile părților vătămate și a martorilor nominalizați și

prin materialele dosarului care mai sus au fost menționate.

Instanța de apel a considerat că, argumentele menționate în apelul avocatului

Bobu Petru declarat în numele și interesele inculpatului, nu pot fi reținute ca temei

justificativ de casare a sentinței contestate, deoarece împrejurările în care inculpatul

Petriman Ruslan a săvârșit infracțiunea au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-

se prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, ori din probele administrate în cursul

urmăririi penale rezultă că, acestea sunt suficiente pentru a constata că, faptele

există, constituie infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost

săvârșită de inculpatul Petriman Ruslan și sunt de natură să permită stabilirea

pedepsei.

Instanța de apel a constatat că, din conținutul cererii de apel înaintate de

procuror rezultă că, legalitatea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26

septembrie 2016 este contestată doar sub aspectul individualizării pedepsei penale.

Instanța de apel a menționat că, pedeapsa stabilită de către prima instanță în

privința inculpatului Petriman Ruslan, nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă, urmările produse și atitudinea

inculpatului până la comiterea infracțiunii și după comiterea infracțiunii.

Astfel, la 15 noiembrie 2006, Petriman Ruslan a fost condamnat de către

judecătoria Chișinău, sediul Centru în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, la 7 ani

închisoare, sentință care prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 octombrie

2009, a fost modificată stabilind lui Petriman Ruslan, cu aplicarea prevederilor art.

79 Cod penal, pedeapsă cu închisoare pe un termen de 6 ani 8 luni cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis cu calcularea termenului executării pedepsei din

27 octombrie 2009, cu deducerea din acest termen a arestului preventiv și pedepsei

deja executate din 13 iulie 2005 până la 27 octombrie 2009. Petriman Ruslan a fost

eliberat la data de 31 decembrie 2009, cu includerea calculului zilelor privilegiate de

802 zile. În astfel de circumstanțe în acțiunile lui Petriman Ruslan s-a stabilit

recidiva periculoasă prevăzută la art. 82 alin.(2) Cod penal, care stipulează că,

mărimea pedepsei pentru recidivă periculoasă nu poate fi mai mică de două treimi

din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător.

Pedeapsa stabilită la art. 190 alin. (5) Cod penal, este de la 8 la 15 ani astfel

două treimi din 15 ani, constituie 10 ani, respectiv pedeapsa cu închisoare stabilită

lui Petriman Ruslan prin sentința din 26.09.2016, urma să fie condiționată de limita

minimă de 10 ani închisoare.

Conform prevederilor art. 111 alin. (1) lit. i) Cod penal, inculpatul Petriman

Ruslan a săvîrșit infracțiunea incriminată avînd antecedente penale nestinse, ori

norma citată stipulează că se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele

condamnate pentru săvîrșirea unei infracțiuni deosebit de grave dacă au expirat 8 ani

după executarea pedepsei.

6

Din considerentele menționate, instanța de fond la stabilirea și numirea

pedepsei inculpatului nu a ținut cont de cerințele legislației în vigoare și a aplicat

față de inculpatul Petriman Ruslan o pedeapsă blândă, în raport cu circumstanțele

obiective sus-indicate, a pronunțat o sentință neîntemeiată în ce privește

individualizarea pedepsei inculpatului, care este pasibilă de a fi anulată cu

pronunțarea unei noi hotărâri referitor la pedeapsa aplicată ținând cont de apelul

acuzatorului de stat.

Instanța de apel consideră că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate

în cauza penală dată în privința lui Petriman Ruslan nu poate fi atinsă decât prin

aplicarea pedepsei penale cu închisoarea pe un termen de 10 ani cu privarea de

dreptul de a exercita activitate comercială pe un termen de 5 ani, or, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul

să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

La caz, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața

socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, găsește

întemeiate alegațiile acuzatorului de stat în partea aplicării pedepsei și constată că

concluzia primei instanțe precum că corijarea inculpatului este posibilă prin

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, este una

incorectă.

În circumstanțele respective, instanța de apel a considerat că procurorul a

indicat în mod justificat că instanța de fond urma să-i aplice inculpatului Petriman

Ruslan pedeapsa mai aspră în limitele sancțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod

penal, or, instanța de apel a constatat că Petriman Ruslan nu a conștientizat

necesitatea de a-și corija conduita și necesitatea de a respecta ordinea penală,

anterior fiind condamnat. Astfel, instanța de apel a conchis asupra incorectitudinii

aplicării pedepsei stabilite de instanța de fond în privința lui Petriman Ruslan.

făcând trimitere la prevederile art. 427 alin (1) pct. 4), 6), 8), 10), 12), 13) Cod de

procedură penală, declară recurs ordinar și solicită casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care Petriman Ruslan să fie recunoscut vinovat pe episodul cu

partea vătămată Axentiev Alexei, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 196

Cod penal, pe episodul cu partea vătămată Brînzilă Igor să fie recunoscut vinovat în

baza art. 190 alin. (1) Cod penal și încetarea procesului penal pe episodul cu partea

vătămată Fărâmă Ecaterina. Recurentul invocă că faptei i s-a dat o încadrare juridică

greșită; a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului, ori instanța urma să recalifice

fapta din prevederile art. 190 alin. (5) în art. 190 alin. (4) Cod penal; în cauză este

prezentă infracțiunea prelungită; inculpatul a restituit prejudiciul cauzat părților

vătămate; instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; în

rechizitoriul nu au fost indicate antecedente penale și recidiva, iar potrivit art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța trebuie să judece cauza doar în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu; pe episodul cu Fărâmă Ecaterina, fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, ori sunt prezente relații civile; inculpatul nu a fost

citat la judecarea cauzei în ordine de recurs privind aplicarea măsurii preventive; nu

s-a inclus în termenul pedepsei, durata arestului preventiv până la extrădare.

5.1. Procurorul a declarat referință, solicitînd declararea inadmisibilității

recursului inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat.

7

raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia

reieșind din următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului ordinar depus de

inculpatul Petriman Ruslan se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct.

4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în

principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestora în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recursul este declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă în cerere

temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

Din conținutul cererii de recurs declarat de recurent, se constată că acesta

invocă, în drept, erorile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8), 10), 12), 13)

Cod de procedură penală și pledează pentru casarea soluției instanței de apel,

susținând că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită; a intervenit o lege mai

favorabilă inculpatului, ori instanța urma să recalifice fapta din prevederile art. 190

alin. (5) în art. 190 alin. (4) Cod penal; în prezenta cauză este prezentă infracțiunea

prelungită; inculpatul a restituit prejudiciul cauzat părților vătămate; instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; în rechizitoriul nu a fost

indicate antecedente penale și recidiva, iar potrivit art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța trebuie să judece cauza doar în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu; pe episodul cu Fărâmă Ecaterina, fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, ori sunt prezente relații civile; inculpatul nu a fost citat la

judecarea cauzei în ordine de recurs privind aplicarea măsurii preventive; nu s-a

inclus în termenul pedepsei, durata arestului preventiv pînă la extrădare.

Verificînd alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

ajunge la conchiderea că toate temeiurile pentru recurs invocate nu sunt incidente

cauzei date.

Colegiul penal amintește că rezultând din jurisprudența constantă a Curții

Europene motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărâri penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită

cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești,

a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs constată că instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

admiterea apelului declarat de procuror în partea individualizării pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care

Petriman Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

8

comercială pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform

materialelor din dosar, ajungând la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi

casată, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal consideră

nefondate criticele acestuia privitor la admiterea erorii prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 4) Cod de procedură penală de către instanța de apel, or norma respectivă

stipulează că decizia instanței de apel este pasibilă casării dacă judecata a avut loc

fără participarea inculpatului, cînd participarea lui era obligatorie potrivit legii.

Față de cele ce preced, instanța de recurs specifică că, potrivit art. 17 alin. (1)

Cod de procedură penală, în tot cursul procesului penal, părțile (bănuitul, învinuitul,

inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă) au dreptul

să fie asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat. Așadar, unul dintre principiile

fundamentale ale procesului penal este principiul garantării dreptului de apărare,

fiind nu numai o manifestare a statului de drept, dar și o condiție necesară pentru

realizarea eficientă a justiției.

Potrivit materialelor cauzei, prin încheierea Judecătoriei Centru , mun.

Chișinău din 24 iunie 2016, a fost admis parțial demersul procurorului și prelungită

durata ținerii sub arest preventiv a inculpatului Petriman Ruslan, începând cu 29

iunie 2016, până la 01 iulie 2016.

La 25 iunie 2016, nefiind de acord cu încheierea menționată, procurorul a

contestat-o cu recurs la Curtea de Apel Chișinău.

Potrivit art. 311 Cod de procedură penală, instanța care a adoptat încheierea, a

transmis recursul la Curtea de Apel și a înștiința părțile despre examinarea acestuia.

Colegiul penal menționează că, din materialele cauzei (f.d. 135, vol. II),

potrivit procesului-verbal de refuz al deținutului pentru deplasarea la judecată,

Peterman Ruslan a solicitat amânarea ședinței pentru data de 03 iulie 2016, din

motiv că avocatul Bobu Petru se află în concediul anual.

La 29 iunie 2016, instanța de recurs a solicitat avocat din oficiu și repetat a

solicitat escortarea lui Petermen Ruslan în ședința de judecată pentru data de 30

iunie 2016 (f.d. 137-139, vol. II).

Ulterior, la 30 iunie 2016, Peterman Ruslan din nou a solicitat amânarea

ședinței pentru data de 03 iulie 2016, din motiv că avocatul Petru Bobu se află în

concediul anual.

La 30 iunie 2016, Curtea de Apel, ținând cont de circumstanțele cauzei a

dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia, a admis recursul procurorului și a

prelungit măsura preventivă – arestul preventiv pe un termen de 30 zile, începând cu

data de 29 iunie 2016.

Colegiul penal menționează că, în materialele cauzei sunt prezente două

procese-verbale de refuz al deținutului pentru deplasarea la judecată motiv pentru

care s-a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia. Mai mult, instanța de recurs nu

putea tergiversa examinarea recursul pe motiv că, durata măsurii preventive expira

9

la data de 01 iulie 2016, iar din cererea lui Peterman Ruslan de amânare, avocatul

Petru Bobu se afla în concediul anual care va fi disponibil la 03 iulie 2016.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze în acest punct de analiză că, pe

de o parte instanța de judecată este obligată să-i asigure inculpatului dreptul la

apărare, iar pe de altă parte avocatul trebuie să depună toată diligența pentru

apărarea libertăților, drepturilor și intereselor legitime ale inculpatului pe care îl

reprezintă.

La caz, inculpatul a beneficiat de asistența juridică, ceea ce se confirmă prin

mandatul anexat la materialele cauzei (f.d. 142, vol. II).

Cât privește motivele recurentului precum că, a intervenit o lege mai favorabilă

inculpatului, ori instanța urma să recalifice fapta din prevederile art. 190 alin. (5) în

art. 190 alin. (4) Cod penal; în prezenta cauză este prezentă infracțiunea prelungită;

inculpatul nu a fost citat la judecarea cauzei în ordine de recurs privind aplicarea

măsurii preventive, instanța de recurs le apreciază la fel, pur declarative și lipsite de

suport probant.

Or, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel, astfel, reieșind din textul cererii de apel (f.

d. 245 – 245d, vol. II) temeiurile indicate mai sus nu sunt de regăsit, prin urmare,

recurentul este decăzut din dreptul de a invoca în cererea de recurs temeiurile

neinvocate în cererea de apel, care nu au fost obiect de examinare în instanța de

apel.

Referitor la motivul invocat precum că instanța de apel incorect a calculat

termenul aflării în arest preventiv, Colegiul penal menționează că instanța de apel

prin încheierea din 05 decembrie 2017, a dispus corectarea erorii strecurate din

dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie

2017 și a inclus termenul măsurii preventive în care se afla Petriman Ruslan până la

extrădare.

În continuare, având în vedere că recurentul invocă despre faptul că între

inculpat și partea vătămată Fărâmă Ecaterina au existat niște relații civile, Colegiul

penal pentru a da răspuns la aceste alegații, și anume în partea ce ține de delimitarea

infracțiunii de escrocherie de un litigiu civil, ține să specifice despre statuările

doctrinare și jurisprudențiale în materie. Astfel, la delimitarea nominalizată trebuie

de luat în considerare că temeiul aplicării răspunderii în baza art. 190 Cod penal,

apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției

civile.

Sub incidența legii penale intră doar acele încălcări care demonstrează rea-

voință și fraudă din partea făptuitorului. Nu este supus îndoielii faptul că atunci cînd

făptuitorul folosește documente false, încheie tranzacții în numele unei persoane

juridice inexistente, își arogă funcții și calități pe care în realitate nu le are, își

demonstrează reaua-voință în raport cu victima. Or, nu putem afirma, retrospectiv,

că inculpatul nu a fost în măsură să-și execute obligațiile patrimoniale asumate față

de partea vătămată Fărâmă Ecaterina, dat fiind că dânsul a recurs la procedee

frauduloase în detrimentul victimei.

Mai mult, nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a găsi mijloace

materiale pentru a-și îndeplini obligațiile asumate – ca temei de a nu-i fi aplicată

răspunderea penală – dacă a manifestat rea-voință sau intenție frauduloasă față de

obligațiunile asumate în raport cu victima.

10

În esență, delimitarea dintre escrocherie și încălcarea normelor de drept civil

trebuie făcută luându-se în considerare două aspecte de maximă importanță:

- atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor;

- prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

La caz, s-a constatat cu certitudine că, Petriman Ruslan, având scopul și

intenția de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările sale prejudiciabile și, admițând în mod conștient survenirea acestora, la 15

august 2013, aflându-se în mun. Chișinău, pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 103, sub

pretextul împrumutului timp de o zi a mijloacelor bănești, a însușit de la cetățeanul

Fărâmă Ecaterina suma de 18 000 lei, după care cu banii însușiți a părăsit locul

săvârșirii infracțiunii, cauzând părții-vătămate o daună materială considerabilă în

suma indicată.

De altfel, corect a statuat instanța de apel că, acțiunile inculpatului și anume,

prezentarea sub altă familie, întâlnirea cu partea vătămată și informarea acesteia

precum că el ar fi un om de la SIS (în rezervă) și că banii împrumutați vor fi

restituiți următoarea zi, sunt niște metode sub care se prezintă escrocheria,

inculpatul neîndeplinind aceste promisiuni, întrucât după ce primea de la partea

vătămată suma de bani, nu le mai restituia acesteia.

Poziția inculpatului, prin care se neagă prezența intenției în acțiunile sale,

Colegiul o consideră una neargumentată, respectiva poziție vine în contradicție cu

cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată și care confirmă pe deplin

vinovăția lui Petriman Ruslan în faptele incriminate.

Potrivit circumstanțelor constatate în cauza deferită judecății, intenția

inculpatului a fost demonstrată prin faptul că dânsul și-a asumat angajamente față de

părțile vătămate, dar nu intenționa să le execute.

Subsidiar, Colegiul penal mai expune că, afirmațiile inculpatul precum că în

cadrul examinării prezentei cauze s-a stabilit că a restituit prejudiciul cauzat părților

vătămate și ele nu au pretenții față de inculpat, nu presupune nevinovăția lui în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal și nu-l absolvă de răspunderea penală pentru infracțiunea

de escrocherie incriminată.

Astfel, faptele inculpatului cuprind toate elementele constitutive ale infracțiuni

de escrocherie, iar încadrare juridică a acțiunilor imputate lui Petriman Ruslan în

baza art.190 alin. (5) Cod penal este corectă, legală și întemeiată, fiind susținută

integral și de instanța de recurs.

Nu în ultimul rând, Colegiul penal mai remarcă că, pe acest segment, criticile

formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în

instanța de fond și de apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia,

nu s-au stabilit.

Pe lângă alegațiile pre-citate, inculpatul mai susține că faptei săvârșite de

Petriman Ruslan, instanțele i-au dat o încadrare juridică greșită, întrucât în ipoteza

în care se constată că în episodul cu partea vătămată Axentiev Alexei, acțiunile

inculpatului se întrunesc elementele infracțiunii, atunci calificarea corectă urmează a

fi în baza art. 196 Cod penal, nu 190 Cod penal.

11

Instanța de recurs nu susține ipoteza expusă de recurent și menționează că, deși

latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute de art.190 și art. 196 Cod penal conține

elemente comune ca înșelăciunea și abuzul de încredere și urmările acestor acțiuni

sunt în legătură cu cauzarea prejudiciului material proprietarului, totuși acestea se

deosebesc una de alta și nu pot fi confundate.

Printre criteriile de delimitare a infracțiunilor nominalizate, se consemnează că,

în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal făptuitorul nu obține în posesie

careva bunuri concrete ale victimei, ci se eschivează în mod fraudulos să-i transmită

acesteia bunuri care i se cuvin ori se folosește de ele în detrimentul victimei. Deci,

dacă am fi în prezența infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, aceasta nu poate

presupune luarea din posesia victimei a bunurilor, or în caz contrar am fi sub

incidența art. 190 Cod penal.

Altfel spus, sub aspectul laturii obiective, distincția principală dintre

infracțiunile specificate constă în mecanismul de cauzare a daunelor materiale, în

cazul infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, masa patrimonială a victimei este

diminuată în aceiași proporție în care se sporește masa patrimonială a făptuitorului,

pe cînd în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, masa patrimonială a

victimei nu sporește în proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și

executa obligațiile pecuniare față de victimă, sau masa patrimonială a victimei este

diminuată, fără însă a spori masa patrimonială a făptuitorului.

Raportînd cele statuate supra, la argumentele aduse în textul recursurilor

declarate, precum că dobândirea ilicită intenționată a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere lipsește în acțiunile inculpatului, Colegiul penal

conchide că versiunea apărătorilor în această parte este eronată și nu coroborează cu

ansamblul probelor acumulate la dosar.

În speță, atât în cadrul urmăririi penale, cât și pe parcursul judecării cauzei în

instanța de fond și cea de apel s-a constatat indubitabil că bunurile patrimoniale

obținute de la părțile vătămate sunt considerați banii, care au fost însușiți prin

înșelăciune și abuz de încredere de către inculpat.

De asemenea, Colegiul penal reiterează că, în cazul infracțiunii prevăzute de

art. 196 Cod penal, făptuitorul folosește bunurile proprietarului și îi cauzează

acestuia o daună materială în modalitatea prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune

sau abuz de încredere, însă bunul material rămâne a fi în continuare ca proprietatea

aceleiași persoane, ceea ce, la caz, nu a fost realizat, pentru că părțile vătămate i-au

transmis mijloacele bănești inculpatului, pentru investirea în afaceri, însă acesta nu

i-a restituit în termen, după cum a promis.

Subsidiar la cele expuse, Colegiul penal ține să menționeze că Curtea

Europeană, referindu-se la erorile judiciare care pot duce la casarea unei hotărâri

judecătorești, a specificat că simpla considerare a faptului că investigația în cauza

deferită judecății, în opinia inculpatului sau apărătorului acestuia, a fost incompletă

și părtinitoare, nu poate prin ea însuși, în absența erorilor judiciare sau a unor

încălcări serioase a procedurilor judecătorești, erori evidente în aplicarea dreptului

material sau a oricărui alt motiv important ce rezultă din interesul justiției, să indice

asupra prezenței unei erori judiciare în procedura anterioară.

În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a instanței de recurs că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate prin actul de învinuire

și cel de sesizare a instanței și urmează să execute pedeapsa stabilită de instanța de

apel, în volum deplin.

12

În partea ce ține de criticele privind nemotivarea și neexpunerea asupra tuturor

motivelor din apel, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat,

de altfel, în cauza de față.

Cât privește motivul inculpatului precum că, în rechizitoriul nu a fost indicate

antecedente penale și recidiva, iar potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța trebuie să judece cauza doar în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

Colegiul penal menționează că, atât în rechizitoriu, în prima instanță cât și în

instanța de apel nu s-au stabilit circumstanțele agravante și atenuante, iar în speță la

stabilirea pedepsei s-a ținut cont de personalitatea acestuia, care potrivit materialele

cauzei (f.d. 80, vol. I) în acțiunile lui Petriman Ruslan s-a stabilit recidiva

periculoasă prevăzută la art. 82 alin.(2) Cod penal, care stipulează că, mărimea

pedepsei pentru recidivă periculoasă nu poate fi mai mică de două treimi din

maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător.

Conform prevederilor art. 111 alin. (1) lit. i) Cod penal, inculpatul Petriman

Ruslan a săvârșit infracțiunea incriminată având antecedente penale nestinse, ori

norma citată stipulează că se consideră ca neavând antecedente penale persoanele

condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave dacă au expirat 8

ani după executarea pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel justificat a constatat fapta incriminată inculpatului

și cercetând și apreciind totalitatea probelor în ansamblu, sub toate aspectele și în

mod obiectiv, conform propriei convingeri bazată pe probele cercetate suplimentar

în ședința de judecată, a ajuns la concluzia că reieșind din probele analizate se

constată indubitabil vinovăția lui Petriman Ruslan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

În continuare, Colegiul penal reține că instanțele de fond au efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest

sens comportamentul său până și după săvârșirea infracțiunii incriminate, precum și

de circumstanțele săvârșirii acesteia, de multitudinea epizoadelor incriminate lui, de

cuantumul prejudiciului cauzat părților vătămate stabilindu-i corect pedeapsa în

deplin acord cu prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

În cazul concret, față de toate aspectele expuse, Colegiul apreciază că criticile

formulate de recurenți sunt vădit neîntemeiate, iar circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei infracționale și cele personale ale inculpatului nu sunt de natură să atragă

după sine adoptarea unei soluții de redozare a pedepsei aplicate, mai mult,

neexistând nici motive care, examinate din oficiu, ar determina instanța de recurs să

caseze hotărârea recurată în această parte.

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată vreun temei

pentru casarea soluției instanței de apel, iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de

către instanța de fond, menținută și de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire

a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Avînd în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută

în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

13

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

argumentele invocate în cererea de recurs ordinar declarat de inculpatul Petriman

Ruslan, este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către inculpatul Petriman

Ruslan XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

septembrie 2017, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 21 februarie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

14