1ra-26/2018 — art. 328 alin. 1, 191 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-26/2018 — art. 328 alin. 1, 191 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-26/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Nadejda Toma, Constantin Alerguș,

Anatolie Țurcan,

a judecat, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 15 februarie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2017, declarate de avocatul

Odobescu Ghenadie, în numele inculpatului

Șipitco Veaceslav Xxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxxxx, r-

nul Xxxxxx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.03.2016 – 15.02.2017,

instanța de apel: 20.03.2017 – 14.06.2017,

instanța de recurs: 28.08.2017 – 23.01.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrației publice locale pe

un termen de 2 ani, și în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrației

publice locale pe un termen de 2 ani.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrației

publice locale pe un termen de 4 ani.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Consiliului local Șofrîncani,

prejudiciul material de 12.000 lei.

funcția de primar al s. Șofrîncani r-nul Edineț, mandatul de primar al căruia a fost

validat prin hotărârea Judecătoriei r-lui Edineț nr. 3-102/11 din 13.06.2011, prin

urmare în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană

publică, căreia i s-au acordat prin alegere anumite drepturi și obligații în vederea

exercitării acțiunilor administrative de dispoziție, organizatorico- economice și de

conducere executivă a autorității publice, având în baza art. 29 alin. (1) lit. g) al

Legii RM nr. 436 28.12.2006 privind administrația publică locală, atribuția de a

răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor domeniului public și celui

privat ale satului, în limitele competenței sale, într-o zi nestabilită de organul de

urmărire penală a anului 2014, depășind vădit limitele atribuțiilor de serviciu

acordate prin lege, contrar prevederilor art. 14 alin. (2) lit. b) și d) al Legii RM nr.

436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală care stabilește că, de

competența exclusivă a Consiliului local ține „administrarea bunurilor domeniului

public și ale celui privat ale satului”, „decide vânzarea, privatizarea, concesionarea

sau darea în arendă a bunurilor domeniului privat al satului”, ilegal a înstrăinat un

cazan pentru încălzire de model JSG (KCTG) -5 KW, bun material care, în

conformitate cu prevederile art. 3 lit. c) al Legii RM nr. 523 din 16.07.1999, este

obiect al dreptului de proprietate publică a unității administrativ-teritoriale, fapt

prin care bugetului Primăriei s. Șofrîncani i-au fost cauzate daune în proporții

considerabile în sumă de 12.000 lei.

Tot el, în perioada cuprinsă între anii 2014-2015, deținând funcția de primar

al s. Șofrîncani, r-nul Edineț, mandatul de primar al căruia a fost validat prin

hotărârea Judecătoriei r-lui Edineț nr. 3-102/11 din 13.06.2011, având în baza art.

29 alin. (1) lit. g) al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică

locală atribuția de a răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor

domeniului public și celui privat ale satului, în limitele competenței sale,

folosindu-se de situația de serviciu ce-i permitea accesul liber la bunurile

domeniului public și privat al localității Șofrîncani, a însușit ilegal bunurile

Primăriei s. Șofrîncani încredințate în administrarea sa, și anume: o masă cu

valoarea de 30 lei; 3 osloane cu valoarea de 10 lei fiecare, în sumă totală de 30 lei;

1 scaun metalic cu spetezele din lemn cu valoarea de 2205 lei; 1 scaun metalic cu

căptușeală din piele artificială de culoare neagră cu valoarea de 350 lei; o cameră

foto de model „CANON PowerShot A2500” cu valoarea de 1315 lei; o aparatură

de la cazanul de încălzire de model „KOPDI” cu valoarea de 2500 lei. Prin astfel

de acțiuni, inculpatul Șipitco V. a însușit bunuri materiale în sumă totală de 6430

lei, bunuri materiale încredințate în administrarea sa, cauzând astfel administrației

publice locale Șofrîncani daune considerabile.

Instanța a reținut, că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunilor incriminate, declarând că a activat în calitate de primar al s.

Șofrâncani din 01.07.2011-27.07.2015. A schimbat cazanul vechi cu unul nou.

Cazanul vechi se păstra în cazangeria primăriei, care se află în beciul de sub

2

primărie. Vara a fost ploioasă și beciul era inundat cu apă, în care se aflau mai

multe lucruri printre care cazanul, scaune și osloane. Ulterior, conform unui

contract, a transmis cazanul la fier uzat în schimbul a 30 de lanțuri din metal,

folosite pentru repararea apeductului în s. Șofrâncani. La sfârșitul anului 2013, s-a

procurat camera foto, care era folosită la sărbătorile din sat. Responsabil de camera

foto era primarul. În momentul efectuării reviziei a comunicat, că se păstra la el,

camera foto. Aparatura și alte lucruri le-a reținut la el cu scopul de a nu fi furate. În

timpul când se afla în funcție, a primit documente de la contabilă, că la primărie

erau 36 de osloane și mese, care se aflau la casa de nunți, casa de cultură și la

primărie.

Totodată, vinovăția acestuia este dovedită integral prin cumulul de probe

administrate.

Astfel, specialistul Vrabie G. a declarat că la 26.08.2015 a efectuat

inventarierea bunurilor materiale ale primăriei. Conform dispoziției primarului nr.

32 din 24.08.2015, s-a instituit Comisia de inventariere, constituită din președintele

comisiei și 4 membri. În rezultat, s-a constatat lipsa bunurilor materiale în sumă de

26.591 lei și anume: un cazan la prețul de 12.000 lei, un scaun în valoare de 2205

lei, un alt scaun în sumă de 350 lei, un aparat de fotografiat la preț de 1315 lei și

aparatura de la cazan în sumă de 2500 lei. Fostul primar Șipitco V., a dat explicații,

argumentând că bunurile sunt, dar nu a indicat locul aflării acestora. În timp de 3

zile a restituit careva bunuri. Fochistul a comunicat că el personal a transmis

tehnica primarului, la sfârșitul sezonului de încălzire, însă la momentul controlului

aceasta lipsea. Controlul a fost efectuat după cărțile contabile ale Primăriei s.

Șofrîncani, depistându-se neajunsurile după soldul scriptic și faptic. Camera foto,

cazanul și scara au fost procurate de primarul Șipitco V. pentru Primăria s.

Șofrîncani.

Specialistul Gheorghiță L. a relatat, că împreună cu Vrabie G. a participat la

inventarierea bunurilor materiale, conform listei de inventariere fiind depistat că

lipsesc: un cazan în valoare de 12.000 lei, un scaun metalic de fier la preț de 2205

lei, un scaun de birou la prețul de 350 lei, o cameră foto la preț de 1315 lei, 9 mese

cu prețul de 30 lei cu valoarea totală de 270 lei. Cu referire la aparatură, adică

cazanul „Cordi”, în sumă de 2500 lei, au primit explicații de la fostul primar

Șipitco V., că este la el.

Martorul Cușnir A. a declarat, că activează la Primăria s. Șofrîncani în

calitate de fochist din anul 2012. Fusese instalat un cazan nou, iar cel vechi nu

cunoaște unde se află. Cheile de la cazangerie le-a transmis primarului în 2015,

când s-a finisat perioada de încălzire, iar aparatura i-a transmis-o primarului

Șipitco V. Aparatura demontată a fost transmisă spre păstrare personal lui Șipitco

V. Când s-a întors din concediu, era deja alt primar, iar la cazangerie fusese

demontat lacătul, deoarece nu a fost găsită cheia în perioada când a început a activa

noul primar. Cazanul demontat nu se mai afla în cazangerie. În anul 2015 a primit

aparatura pentru cazan, care i-a fost transmisă de Șipitco V.

Martorul Priseajniuc V. a relatat, că revizia financiară a fost petrecută la

29.07.2015, în baza dispoziției din 28.07.2015, fiind numită comisia de petrecere a

inventarierii bunurilor Primăriei s. Șofrîncani. În rezultatul efectuării inventarierii

bunurilor, s-a depistat lipsa unor bunuri și anume: scaune, mese, un scaun pentru

3

oficiu, o scară, o cameră foto, o secție de la gard de metal, 3 metri de cablu de 16

cm și un cazan. De numărate ori l-au chemat pe fostul primar Șipitco V. pentru a

explica locul aflării bunurilor, însă acesta nu s-a prezentat. Aparatura de la cazan a

fost restituită de fostul primar Șipitco V., după efectuarea inventarierii, la acesta

fiind depistat aparatul foto. Inculpatul a explicat că aparatura cazanului era

costisitoare și se afla acasă la el. Scaunele care lipseau nu au fost găsite, iar de

cazul dat s-a ocupat CNA, scaunele au fost aduse la păstrare în primărie de către

cet. Albu A. cu o trăsură de la fostul primar Șipitco V. Act de primire – predare nu

a fost întocmit și nu cunoaște cărei persoane i-a transmis inculpatul bunurile

primăriei. La moment, cazanul care costă 12.000 lei lipsește, celelalte bunuri au

fost găsite și se păstrează la primărie.

Martorul Hasna V., a declarat, că activează cantaragiu la SA „Metalferos”,

filiala din or. Cupcini, r-nul Edineț, care colectează fier uzat. Într-o vară, inculpatul

a adus un cazan metalic uzat cu înălțimea de 1m., primind în schimb 20 de

hamuturi, nefiindu-i achitați bani.

Martorul Spătari A., a declarat că în perioada anilor 2011-2015 a activat în

calitate de consilier în Primăria s. Șofrâncani, fiind prezent la montarea cazanului

nou, cel vechi fiind lăsat în cazangerie. În primăvara anului 2015, aflându-se în

cazangerie, împreună cu Mardari M., a observat că lipsește cazanul cel vechi,

fochistul comunicându-i că nu cunoaște unde este cazanul și că probabil acesta a

fost luat în momentul când nu se afla la serviciu. Cazanul avea o greutate de 400

kg., pentru ridicarea lui fiind nevoie de mai multe persoane.

Vinovăția inculpatului mai este demonstrată și prin probele scrise: actul

privind inspectarea financiară tematică la Primăria s. Șofrîncani, r-nul Edineț din

26.08.2015, cu anexe, prin care se demonstrează lipsa bunurilor materiale ale

primăriei, ce au fost incluse în rechizitoriu și delapidarea cărora a fost încriminată

inculpatului; actul de inventariere a bunurilor materiale ale Primăriei s.

Șofrîncani, r-nul Edineț din 25.08.2015, în care de asemenea a fost indicată lipsa

bunurilor materiale ale primăriei, ce au fost incluse în rechizitoriu și delapidarea

cărora a fost încriminată inculpatului; informația nr. 22 din 06.11.2015,

prezentată de SRL „Termoprim”, cu anexe, cu referire la datele cazanului;

procesul-verbal din 04.11.2015 de ridicare, prin care de la Primăria s. Șofrîncani au

fost ridicate documente contabile, acte de inventariere, contracte și facturi fiscale;

procesul-verbal de examinare a documentelor din 07.11.2015, prin care au fost

examinate documentele ridicate conform procesului-verbal de ridicare din

04.11.2015; corpurile delicte, actele care au fost ridicate de la Primăria s.

Șofrîncani prin procesul-verbal de ridicare din 04.11.2015 și anume: actele de

inventariere pentru anii 2013 - 2014, ce confirmă prezența bunurilor materiale

depistate lipsă la inventarierea din luna august 2015; lista de inventariere pentru

anul 2011; copia actului nr. 25 din noiembrie 2012, care conține date cu privire la

lucrul efectuat de SRL „Samandtăz” și materialele folosite; certificat de

conformitate cu nr. de înregistrare SNACP MD 1015 11A 25661-08, emis la

11.02.2008, prin care este certificat cazanul de încălzire de model „COSG (KCTr)

- 12,5KW” cu numărul de înregistrare 159; factura fiscală seria BV nr. 1767313

din 25.09.2015, pe o filă; factura fiscală seria JB nr. 0818460 din 01.11.2012, pe

o filă; actul nr. 25 din noiembrie 2012, ce conține date cu privire la lucrul

4

efectuat de SRL „Samandtăz” și materialele folosite, pe o filă; procesul-verbal de

percheziție din 03.12.2015, prin care a fost efectuată percheziția în bunurile

imobile amplasate în s. Șofrîncani, r-nul Edineț unde are viză de reședință și

locuiește cet. Șipitco V., în cadrul căreia de către bănuitul Șipitco V. a fost predată

benevol camera foto de model „Canon PowerShot A2500”, în care se afla suportul

de informație de tip „Micro SD” de model „Kingston” cu capacitatea memoriei de

4GB, cu anexe; procesul-verbal de percheziție din 03.12.2015, prin care a fost

efectuată percheziția în bunurile imobile amplasate în s. Șofrîncani, r-nul Edineț,

care sunt înregistrate după SRL „Pretext-Vis”, în cadrul căreia din casa bănuitul

Șipitco V. au fost predate benevol obiectele de la Primăria s. Șofrîncani, care la

moment se considerau drept neajunsuri, cu anexe; recipisa oferită de Primarul s.

Șofrîncani, r-nul Edineț, Priseajniuc V., prin care se confirmă faptul primirii la

păstrare a obiectelor examinate conform procesului-verbal de examinare din

03.12.2015; corpurile delicte: scaun metalic cu speteaza din lemn; scaun metalic

căptușit cu piele artificială de culoare neagră; 3 osloane din lemn; masă din lemn.

Astfel, martorii acuzării, contrar poziției inculpatului, au declarat cu

certitudine, că l-au informat pe acesta despre inventarierea care urma să aibă loc în

luna august 2015, invitându-l să participe la inventariere. Însă, inculpatul nu s-a

prezentat, cunoscând că lipsesc anumite lucruri din primărie, oferind chiar și

explicații inspectorilor financiari despre locul aflării lor. Delapidarea bunurilor

materiale și intrarea în posesia acestora este evidentă chiar și din faptul că știind cu

certitudine, că acestea lipsesc în primărie și se află la el personal, în imobilul din s.

Șofrâncani, r-nul Edineț, astfel a însușit bunuri în sumă totală de 6430 lei, refuzând

să le restituie, apoi fiind predate benevol abia în luna decembrie 2015, când în

rezultatul perchezițiilor au fost depuse de către colaboratorii CNA, ceea ce

demonstrează intrarea în posesia bunurilor de către Șipitco V., prin delapidarea

acestor bunuri ce i-au fost încredințate în administrarea primarului, refuzând să le

predea proprietarului legal.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 328 alin. (1) Cod penal,

ca depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin

lege, cu cauzarea de daune în proporții considerabile intereselor publice, și în baza

art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, săvârșită cu folosirea situației de

serviciu.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 16, 61, 76-77

Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă și una mai puțin gravă, că nu

s-au stabilit circumstanțe agravante, cele atenuante fiind comiterea pentru prima

dată a unei infracțiuni și recuperarea parțială a prejudiciului, concluzionând că

reeducarea și corectarea acestuia este posibilă și prin aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea.

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, pe motivul că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

5

Apelantul a invocat că acțiunile inculpatului au fost calificate incorect.

Acuzarea a indicat că bunurile au fost sustrase de inculpat într-o perioadă

abstractă, fără a indica măcar care este latura obiectivă a infracțiunii, adică în ce

condiții și circumstanțe aceste bunuri au fost sustrase, iar un asemenea rechizitoriu

nu poate fi pus la baza unei sentințe.

La fel, acuzarea nu a probat că aceste bunuri i-au fost transmise spre

administrare inculpatului, nefiind întocmite careva acte de predare - primire a lor

sau inventarieri. Mai mult, aceste bunuri nici nu puteau fi transmise în

administrarea inculpatului, care deținea funcția de primar, deoarece administrarea

ține de competența consiliului local. Astfel, dacă bunurile nu erau în administrarea

inculpatului, nu există componența prevăzută de art. 191 Cod penal, acțiunile

acestuia putând fi calificate drept furt, sau escrocherie, dar nicidecum delapidare.

Totodată, cu referire la bunurile despre care se pretinde că au fost sustrase, și

anume camera foto de model „Canon PowerShot A2500” și aparatura de la cazanul

de încălzire de model „KOPDI”, inculpatul a declarat, că ele au fost luate acasă

pentru a nu fi sustrase din primărie, iar la data efectuării inventarierii nu s-a

prezentat, deoarece era bolnav, iar după ce s-a însănătoșit a adus bunurile

respective la primărie, fapt confirmat de martorii Vrabie G., Gheorghiță L. și

Priseajniuc V.

Nici o probă nu indică la intenția directă sau indirectă a inculpatului

îndreptată spre crearea stării de pericol pentru buna desfășurare a activității

autorităților publice.

Inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia interesele publice sau drepturile

și interesele ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice, iar prejudiciul

material nu a fost stabilit, ci doar se pretinde că primăriei de la vânzarea cazanului

i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil, în mărime de 12.000 lei, adică prețul a

unui bun nou, fără a lua în calcul că acesta este un bun consumat deja și urma să fie

stabilit prețul bunului la momentul comiterii infracțiunii pretinse, or, conform pct.

21 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a R.M. cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor nr. 23 din 28.06.2004

valoarea bunurilor se determină conform art. 126 Cod penal, iar mărimea

prejudiciului se determină conform prețurilor de piață la momentul examinării

cauzei, iar în lipsa prețurilor – în baza raportului expertului.

Totodată, inculpatul se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, nu

se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru, ceea ce demonstrează că acesta

nu este apt de comiterea unei infracțiuni.

2017, apelul a fost respins, ca fiind nefondat.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a adoptat și pronunțat o sentință

legală, întemeiată și motivată.

Probele cercetate, examinate în ansamblu, prezintă o situație clară și fără de

dubii a circumstanțelor de fapt, fiind raportate just la prevederile legale.

Probele verbale coroborează întru tot cu cele material-scrise administrate pe

caz, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere obiectivă în corespundere cu

prevederile art. 93-101 Cod de procedură penală.

6

Instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, corect concluzionând privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și

făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor inculpatului în baza art. 328 alin. (l),

191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal. Corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată

inculpatului, ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată.

Prima instanță just și-a bazat soluția pe actul privind inspectarea financiară

tematică la Primăria s. Șofrîncani, r-nul Edineț din 26.08.2015,cu anexe, prin care

se demonstrează lipsa bunurilor materiale ale primăriei, ce au fost incluse în

rechizitoriu și delapidarea cărora a fost încriminată inculpatului; actul de

inventariere a bunurilor materiale ale Primăriei s. Șofrîncani, r-nul Edineț din

25.08.2015, în care de asemenea a fost indicată lipsa bunurilor materiale ale

primăriei, ce au fost incluse în rechizitoriu și delapidarea cărora a fost încriminată

inculpatului; informație nr. 22 din 06.11.2015, prezentată de SRL „Termoprim”,

cu anexe, cu referire la datele cazanului; proces-verbal din 04.11.2015 de ridicare,

prin care de la Primăria s. Șofrîncani au fost ridicate documente contabile, acte de

inventariere, contracte și facturi fiscale; procesul verbal de examinare a

documentelor din 07.11.2015, prin care au fost examinate documentele ridicate

conform procesului-verbal de ridicare din 04.11.2015; corpurile delicte, actele

care au fost ridicate de la Primăria s. Șofrîncani prin procesul verbal de ridicare din

04.11.2015, și anume actele de inventariere pentru anii 2013-2014, prin care se

confirmă prezența bunurilor materiale depistate lipsă la inventarierea din august

2015, lista de inventariere pentru anul 2011, copia actului nr. 25 din luna

noiembrie 2012, în respectivul document ce conține date cu privire la lucrul

efectuat de SRL „Samandăz” și materialele folosite, certificat de conformitate cu

numărul de înregistrare SNACP MD 1015 11A 25661-08 care a fost emis la

11.02.2008, prin care este certificat cazanul de încălzire de model „COSG

(KCTr)”-12,5 KW cu numărul de înregistrare 159, factură fiscală seria BV

nr.1767313 din 25.09.2015, factură fiscală seria JB nr.0818460 din 01.11.2012, act

nr. 25 din luna noiembrie 2012, în care se conțin date cu privire la lucrul efectuat

de SRL „Samandtăz” și materialele folosite; acordul scris al primarului s.

Șofrîncani, r-nul Edineț Priseajniuc V., prin care a permis petrecerea cercetării la

fața locului în clădirea primăriei; procesul-verbal de cercetare la fața locului din

12.11.2015, prin care se confirmă faptul examinării obiectelor analogice celor

stabilite drept neajunsuri, cu anexe; proces-verbal de percheziție din 03.12.2015,

prin care a fost efectuată percheziția în bunurile imobile amplasate în s. Șofrîncani,

r-nul Edineț unde are viza de reședință și locuiește cet. Șipitco V., în cadrul căreia

de către bănuitul Șipitco V. a fost predată benevol camera foto de model „Canon

PowerShot A 2500”, în care se afla suportul de informație de tip „MicroSD” de

model „Kingston” cu capacitatea memoriei de 4 GB, cu anexe; procesul verbal

de percheziție din 03.12.2015 prin care a fost efectuată percheziția în bunurile

imobile amplasate în extravilanul s. Șofrîncani, r-nul Edineț, înregistrate cu drept

de proprietate după cet. Șipitco V., cu anexe; proces-verbal de percheziție din

03.12.2015, prin care a fost efectuată percheziția în bunurile imobile amplasate în

7

s. Șofrîncani, r-nul Edineț care sunt înregistrate după SRL „Pretext-Vis”, în cadrul

cărora de către bănuitul Șipitco V. au fost predate benevol obiectele de la Primăria

s. Șofrîncani, care la acel moment se considerau ca fiind neajunsuri, cu anexe;

proces verbal de examinare a obiectelor din 03.12.2015, prin care au fost

examinate obiectele ridicate în cadrul percheziției din 03.12.2015, efectuată în

bunurile imobile din s. Șofrîncani, r-nul Edineț, care sunt înregistrate cu drept de

proprietate după SRL „Pretext-Vis” cu anexe; recipisă oferită de primarul s.

Șofrîncani, r-nul Edineț Priseajniuc V., prin care se confirmă faptul primirii la

păstrare a obiectelor examinate conform procesului-verbal de examinare din

03.12.2015.

Corect a reținut instanța de fond că vina inculpatului și-a găsit confirmarea

prin declarațiile martorilor acuzării care au dat declarații sub jurământ, declarând

că l-au informat pe inculpat despre inventarierea ce avea loc în august 2015,

invitându-l să participe la inventariere, însă ultimul nu s-a prezentat, fapt care

confirmă că acesta cunoștea că anumite bunuri lipsesc în primărie.

Mai mult, potrivit declarațiilor martorilor, inculpatul a oferit explicații

referitor la locul aflării bunurilor care erau lipsă, aflându-se la acesta personal,

astfel însușind bunuri în sumă totală de 6430 lei, refuzând să le restituie, ulterior

fiind predate benevol în luna decembrie 2015, în urma percheziției efectuate de

colaboratorii CNA, fiind indicate și apreciate în sentință în raport cu învinuirile

aduse, în urma cărora s-a conchis asupra dovedirii pe deplina a vinovăției

inculpatului.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond este una echitabilă și legală, ținându-se

cont de gravitatea și motivul infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat,

de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, caracteristica inculpatului,

condițiile acestuia de trai și influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui.

Nu poate fi reținută poziția inculpatului referitor la necesitatea înstrăinării

cazanului în interesele locuitorilor, or, circumstanțele date nu influențează normele

stabilite pentru reglementarea activității administrației publice locale, cu atât mai

mult nu pot fi admise drept temei de casare a unei sentințe legale și întemeiate

explicațiile inculpatului față de necunoașterea procedurii de casare a bunurilor.

Argumentele apărării, privind încălcarea drepturilor constituționale cu

privire la accesul liber la justiție, la libertatea individuală și siguranță, la un proces

echitabil, poartă un caracter pur declarativ, nefiind stipulate care drepturi i-au fost

încălcate, instanța de apel nu a constatat încălcarea drepturilor participanților pe

cauză.

Alegația apărării, că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece

inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia interesele publice sau drepturile și

interesele ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice, iar prejudiciul

material nu a fost cauzat, este fără suport probatoriu, or, inculpatul fiind persoană

publică, căreia i s-au acordat prin alegere anumite drepturi și obligații în vederea

exercitării acțiunilor administrative de depoziție, organizatorico - economice și de

conducere executivă a autorității publice, având la bază art. 29 alin. (1) lit. g) al

Legii nr. 436 din 28.12.2006, cu privire la administrația publică locală, atribuția de

răspundere de inventariere și administrare a bunurilor domeniului public și celui

privat ale statului, în limitele competenței sale. La fel, nu a fost reținut de către

8

instanța de apel motivul invocat de apărare, că în acțiunile inculpatului nu se

conține latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, faptul delapidării bunurilor materiale care aparțin Primăriei s.

Șofrîncani în scopuri personale își regăsește confirmarea prin declarațiile

martorilor și probele scrise care sunt prezente la cauza penală.

În cazul faptei incriminate la art. 191 Cod penal, situația-premisă de

încredințare în condiții de legalitate a bunurilor, care constituie obiectul material al

infracțiunii, către subiectul delapidării averii străine formează particularitatea

determinantă a acestei fapte infracționale. Această particularitate presupune că

subiectul special al infracțiunii de delapidare a averii străine poate trece în folosul

său, doar bunurile care i-au fost date în grijă, în perspectivă acel subiect este demn

de încredere.

Delapidarea este o infracțiune de rezultat (componență materială) și se

consideră consumată din momentul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, iar

făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau dispune de bunurile străine

după dorință, după cum și a acționat inculpatul, care abuzând de funcția deținută,

având în gestiune bunurile proprietate publică, contrar destinației acestora, le-a

însușit și le-a transportat la domiciliu unde și au fost folosite în interese personale

și faptul, că bunurile însușite de acesta au fost restituite, nu poate servi drept temei

de achitare. Restituirea bunurilor influențează la individualizarea pedepsei și latura

civilă a sentinței, însă nu la calificarea acțiunilor infracționale.

Astfel, instanța de fond corect a calificat acțiunile inculpatului în baza art.

191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, examinând complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Acest fapt se confirmă

inclusiv prin declarațiile inculpatului date în prima instanță că ”...la revizie am

comunicat, că camera foto este la mine... aparatura de model KOBDI am luat-o

acasă în luna mai 2015...ce revine scaunelor și meselor d-nul primar cunoștea că

ele se află la mine și a zis să le păstrez...”.

Declarațiile inculpatului sunt probe pertinente, deoarece coroborează întru

totul cu restul probelor examinate în instanța de apel și anume cu declarațiile

reprezentantului legal a părții vătămate și în special cu actul de revizie care

confirmă lipsa bunurilor.

Prin urmare, argumentele apelantului, că inculpatul nu a comis infracțiunea

incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea

vinovăției nu poate servi ca temei de achitare a acestuia, de vreme ce în cursul

judecării cauzei au fost administrate suficiente probe, care confirmă cu certitudine

vinovăția sa, acestea fiind o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

în care solicită casarea hotărârilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatul să fie achitat din lipsa elementelor infracțiunii.

Recurentul a invocat, că acțiunile inculpatului au fost calificate incorect.

Acuzarea a indicat că bunurile au fost sustrase de inculpat într-o perioadă

abstractă, fără a indica măcar care este latura obiectivă a infracțiunii, adică în ce

9

condiții și circumstanțe aceste bunuri au fost sustrase, iar un asemenea rechizitoriu

nu poate fi pus la baza unei sentințe.

La fel, acuzarea nu a probat că aceste bunuri i-au fost transmise spre

administrare inculpatului, nefiind întocmite careva acte de predare - primire a lor

sau inventarieri. Mai mult, aceste bunuri nici nu puteau fi transmise în

administrarea inculpatului, care deținea funcția de primar, deoarece administrarea

ține de competența consiliului local. Astfel, dacă bunurile nu erau în administrarea

inculpatului, nu există componența de infracțiune prevăzută de art. 191 Cod penal,

acțiunile acestuia putând fi calificate drept furt, sau escrocherie, dar nicidecum

delapidare.

Totodată, cu referire la bunurile despre care se pretinde că au fost sustrase și

anume camera foto de model „Canon PowerShot A2500” și aparatura de la cazanul

de încălzire de model „KOPDI”, inculpatul a declarat, că ele au fost luate acasă

pentru a nu fi sustrase din primărie, iar la data efectuării inventarierii nu s-a

prezentat, deoarece era bolnav, iar după ce s-a însănătoșit a adus bunurile

respective la primărie, fapt confirmat de martorii Vrabie G., Gheorghiță L. și

Priseajniuc V.

Nici o probă nu indică la intenția directă sau indirectă a inculpatului

îndreptată spre crearea stării de pericol pentru buna desfășurare a activității

autorităților publice.

Inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia interesele publice sau drepturile

și interesele ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice, iar prejudiciul

material nu a fost stabilit, ci doar se pretinde că primăriei de la vânzarea cazanului

i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil în mărime de 12.000 lei, adică prețul a

unui bun nou, fără a lua în calcul că acesta este un bun consumat deja și urma să fie

stabilit prețul bunului la momentul comiterii infracțiunii pretinse, or, conform pct.

21 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a R.M. cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor nr. 23 din 28.06.2004

valoarea bunurilor se determină conform art. 126 Cod penal, iar mărimea

prejudiciului se determină conform prețurilor de piață la momentul examinării

cauzei, iar în lipsa prețurilor – în baza raportului expertului.

Totodată, inculpatul se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, nu

se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru, ceea ce demonstrează că acesta

nu este apt de comiterea unei infracțiuni.

Instanța de apel a luat poziția acuzării, examinând unilateral cauza, fără a lua

în considerație probele apărării, fapt ce a îngrădit accesul inculpatului la justiție.

Prin hotărârea nr. 22 din 27 iulie 2017, s-a declarat neconstituțional textul

„intereselor publice sau” din alin. (1) al art. 328 Cod penal.

Astfel, excepția de neconstituționalitate ridicată într-un proces penal

constituie un mijloc de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale pentru

persoana cărei o hotărâre de condamnare nu a devenit irevocabilă încă și este un

mecanism conceput pentru a evita condamnarea irevocabilă în baza unei legi

presupuse a fi neconstituțională și are un caracter ante-factum și nu post-factum.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

10

5.1. La 06 octombrie 2017, avocatul Odobescu Ghenadie a declarat recurs

ordinar suplimentar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat din lipsa elementelor

infracțiunii.

Recurentul a indicat că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din

27.06.2017, textul „intereselor publice sau” din art. 328 alin. (1) Cod penal a fost

declarat neconstituțional.

Deci, nu s-a constatat existența împrejurărilor de fapt ce stabilesc existența

infracțiunii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

În primul rând, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3)

Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În

corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în

termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul ordinar suplimentar (pct. 5.1. din

decizie), se observă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de

apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 14.06.2017, în prezența inculpatului

Șipitco V. și a avocatului Odobescu G., comunicând că decizia motivată va fi

pronunțată la 12.07.2017, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul

proces-verbal, iar părților absente li s-a expediat câte o copie de pe decizia

motivată (vol. IV f.d. 148-149, 152, 166).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 12.07.2017, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 14.08.2017.

Totodată, potrivit ștampilei de pe recursul ordinar suplimentar, acesta a fost

declarat pe 06.10.2017, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. IV f.d. 199-201,

pct. 5.1. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

11

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar suplimentar al avocatului Ghenadie

Odobescu, din 06.10.2017, este declarat peste termen, el urmează a fi respins ca

inadmisibil.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul inițial este fondat în drept și pe temeiul

din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a deciziei contestate, asupra

căror motive concrete invocate în apelul declarat nu s-ar fi pronunțat instanța de

apel, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 14) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, când Curtea Constituțională a recunoscut

neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și:

a) în raport cu învinuirea inculpatului pe art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod

penal și circumstanțele invocate în recursul ordinar inițial, în care nici nu sunt

indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

12

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile specialiștilor

Vrabie G. și Gheorghiță L., martorului Priseajniuc V., actul privind inspectarea

financiară tematică la Primăria s. Șofrîncani din 26.08.2015, cu anexe, prin care se

demonstrează lipsa bunurilor materiale ale primăriei, ce au fost incluse în

rechizitoriu și delapidarea cărora a fost încriminată inculpatului; actul de

inventariere a bunurilor materiale ale Primăriei s. Șofrîncani din 25.08.2015, în

care de asemenea a fost indicată lipsa bunurilor materiale ale primăriei, ce au fost

incluse în rechizitoriu și delapidarea cărora a fost încriminată inculpatului;

procesul-verbal din 04.11.2015 prin care de la Primăria s. Șofrîncani au fost

ridicate documente contabile, acte de inventariere, contracte și facturi fiscale;

procesul-verbal din 07.11.2015, prin care au fost examinate documentele ridicate

conform procesului-verbal din 04.11.2015; corpurile delicte, actele care au fost

ridicate de la Primăria s. Șofrîncani prin procesul-verbal din 04.11.2015; actele de

inventariere pentru anii 2013 - 2014, ce confirmă prezența bunurilor materiale

depistate lipsă la inventarierea din luna august 2015; lista de inventariere pentru

anul 2011, copia actului nr. 25 din noiembrie 2012, care conține date cu privire la

lucrul efectuat de SRL „Samandtăz” și materialele folosite; factura fiscală seria

BV nr. 1767313 din 25.09.2015, pe o filă; factura fiscală seria JB nr. 0818460

din 01.11.2012, pe o filă; actul nr. 25 din noiembrie 2012, ce conține date cu

privire la lucrul efectuat de SRL „Samandtăz” și materialele folosite, pe o filă;

procesul-verbal de percheziție din 03.12.2015, că a fost efectuată percheziția în

bunurile imobile amplasate în s. Șofrîncani, r-nul Edineț unde are viză de reședință

și locuiește Șipitco V., unde bănuitul a predat benevol camera foto de model

„Canon PowerShot A2500”, în care se afla suportul de informație de tip „Micro

SD” de model „Kingston” cu capacitatea memoriei de 4GB, cu anexe; procesul-

verbal de percheziție din 03.12.2015, că a fost efectuată percheziția în bunurile

imobile amplasate în s. Șofrîncani, r-nul Edineț, care sunt înregistrate după SRL

„Pretext-Vis”, unde din casa bănuitul Șipitco V. au fost predate benevol obiecte ale

Primăriei s. Șofrîncani, care la moment se considerau drept neajunsuri, cu anexe;

recipisa oferită de Primarul s. Șofrîncani, Priseajniuc V., prin care confirmă faptul

primirii la păstrare a obiectelor examinate conform procesului-verbal de examinare

din 03.12.2015; corpurile delicte: scaun metalic cu spetează din lemn, scaun

metalic căptușit cu piele artificială de culoare neagră, 3 osloane din lemn și o masă

din lemn, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând detailat motivele pentru

care au respins dovezile și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, probele

administrate dovedind cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal (pct. 2.,

13

Or, probele enunțate demonstrează fără echivoc că inculpatul, având în baza

art. 29 alin. (1) lit. g) al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică

locală atribuția de a răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor

domeniului public și celui privat ale satului, folosindu-se de situația de serviciu ce-

i permitea accesul liber la bunurile domeniului public și privat a însușit ilegal

bunurile Primăriei s. Șofrîncani, prin urmare încredințate în administrarea sa, în

sumă totală de 6430 lei. Deci, a săvârșit delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu

folosirea situației de serviciu și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul menționat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de fond și de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în respectivul recurs de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod cert că instanțele de fond și de apel nu

au comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recursul inițial, că

14

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că

acest recurs, în partea și aspectul vizat supra, este neîntemeiat.

b) cu referire la învinuirea inculpatului pe art. 328 alin. (1) Codul penal, se

constată că, potrivit rechizitoriului, acțiunile lui au fost calificate ca depășirea

atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni

care depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile intereselor publice (pct. 2., 4. din

decizie).

Totodată, conform art. 3 alin. (2) Cod penal, art. 8 alin. (3), 66 alin. (2) pct.

(1), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 281 alin. (2), 296 alin. (2), 389 alin. (2) Cod de

procedură penală, interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a

legii penale sunt interzise. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Actul de învinuire trebuie să

cuprindă datele importante pentru formularea învinuirii. Inculpatul are dreptul să

știe pentru ce faptă este învinuit. Instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii. Judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în

favoarea inculpatului.

În această consecutivitate se reține că, elementul calificativ cauzarea de

daune în proporții considerabile „intereselor publice”, incriminat inculpatului, este

unul de o natură generală, vagă, neclară și imprevizibilă.

Or, art. 328 alin. (1) din Codul penal prevede o infracțiune materială și

include interesul public în urmările prejudiciabile ale acesteia. Totodată, art. 126

alin. (2) Cod penal, fiind o normă de trimitere și în temeiul căreia se evaluează

prejudiciul cauzat în fiecare caz aparte, nu stabilește interesul public ca o valoare

socială care poate fi determinată.

Astfel, lipsa în legislația penală a unor prevederi pentru evaluarea caracterului

considerabil al urmărilor prejudiciabile cauzate intereselor publice deschide un

teren larg arbitrarului.

Mai mult, atribuirea unor fapte infracționale concrete ca prejudiciind interesul

public, la modul abstract, nu poate satisface cerința de claritate și previzibilitate,

constituind o interpretare a legii penale extensivă și defavorabilă persoanei, adică

contravine prevederilor art. 3 alin. (2) din Codul penal.

Pe lângă aceasta, prin Hotărârea Curții Constituționale privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328 alin. (1) Cod penal, nr. 22 din 27

iunie 2017, textul „intereselor publice sau” din alin. (1) art. 328 Codul penal, a fost

declarat neconstituțional.

Circumstanțele nominalizate relevă în mod concludent că învinuirea înaintată

inculpatului în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, este una incorectă, incompletă,

neclară, adică este una dubioasă. O asemenea învinuire i-a afectat și dreptul

acestuia de a ști pentru ce faptă este învinuit, adică dreptul la apărare.

15

În același timp, instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea

cu circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Totodată, potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței atrage nulitatea actului

procedural, care nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a

procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea

actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a

cauzei.

Prin urmare, învinuirea înaintată inculpatului pe art. 328 alin. (1) Cod penal,

este una lovită de nulitate, iar legea procesual-penală nu prevede posibilitatea

tragerii persoanei la răspunderea penală în lipsa unui act legal de învinuire.

În ultimă instanță, rezultă că hotărârile atacate nu cuprind motive legale pe

care se întemeiază soluția de condamnare a inculpatului în baza art. 328 alin. (1)

Cod penal.

Potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în cazul în care

există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală se adoptă o

sentință de încetare a procesului penal, iar conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b)

Cod de procedură penală, instanța admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de Codul de procedură

penală.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 14) Cod de procedură penală, se impune soluția casării parțiale a

hotărârilor contestate și încetării procesului penal privind învinuirea inculpatului de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că există

circumstanțe care exclud tragerea lui la răspundere penală, în consecință, cu

excluderea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 84 Cod penal, și cu lăsarea

fără soluționare a acțiunii civile înaintate de Consiliului local Șofrîncani, r-nul

Edineț, privind încasarea de la Șipitco Veaceslav a prejudiciului material de 12.000

lei.

Pe lângă aceasta, odată ce volumul învinuirii formulate inculpatului s-a

diminuat, este echitabil a reduce și perioada de probațiune stabilită inculpatului în

temeiul art. 90 Cod penal.

În rest, hotărârile contestate urmează a fi menținute.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Odobescu

Ghenadie la 06 octombrie 2017, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 15

februarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie

2017, în privința inculpatului Șipitco Veaceslav Xxxxx.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Odobescu Ghenadie la 19 iunie

2017, casează parțial sentința Judecătoriei Edineț din 15 februarie 2017 și decizia

16

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2017, în privința inculpatului

Șipitco Veaceslav Xxxxx.

Încetează procesul penal în privința lui Șipitco Veaceslav Xxxxx pe episodul

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Se exclude aplicarea față de inculpatul Șipitco Veaceslav Xxxxx a

prevederilor art. 84 Cod penal.

Șipitco Veaceslav Xxxxx se consideră condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit.

c) și d) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul administrației publice locale pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a-i suspenda condiționat executarea pedepsei

închisorii, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

A lăsă fără soluționare acțiunea civilă a Consiliului local Șofrîncani, r-nul

Edineț, privind încasarea de la Șipitco Veaceslav Xxxxx a prejudiciului material de

12.000 lei.

În rest, hotărârile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Nadejda Toma

Constantin Alerguș

Anatolie Țurcan

17