1ra-1033/2017 — art.151 alin.1 CP

1ra-1033/2017 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1033/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

14 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de avocatul

Pavlenco Tatiana în numele părții vătămate Jalbă Victor și de avocatul Golban Serghei în

numele inculpatului Urechi Ion Nicolae, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12 ianuarie 2017 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza penală în privința lui

Urechi Ion Nicolae, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, domiciliat temporar în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Urechi Ion Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin.(1) Cod

penal la 5 (cinci) ani închisoare.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Jalbă Victor a fost admisă parțial,

dispunându-se încasarea de la Urechi Ion Nicolae în beneficiul lui Jalbă Victor, suma de

8338,33 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune, suma de 10 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, compensarea cheltuielilor de judecată

în suma de 5000 lei cu titlu de asistență juridică, în total suma de 23 338 (douăzeci și

trei mii trei sute treizeci și opt) lei 33 bani.

06 septembrie 2014, aproximativ la ora 21:00, Urechi Ion, aflându-se pe teritoriul bazei

de odihnă „Exotic” din Parcul Nistrean a or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, în urma unui

1

conflict cu Jalbă Victor Ion, i-a aplicat o lovitură transversală, cu piciorul în zona coapsei

drepte, cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2573/D din

13.10.2014, vătămare corporală gravă.

Acțiunile inculpatului Urechi Ion Nicolae au fost încadrate în baza art. 151

alin. (1) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care este periculoasă pentru viață.

părții vătămate Jalbă Victor și de avocatul Golban Serghei în numele inculpatului Urechi

Ion Nicolae.

3.1. Avocatul Pavlenco Tatiana în numele părții vătămate Jalbă Victor, a solicitat

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată lui Urechi Ion

Nicolae pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, și admiterea integrală a acțiunii civile, cu încasarea

prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei în beneficiul părții vătămate.

În motivarea apelului declarat a invocat următoarele:

- a considerat contradictorie soluția instanței de judecată referitor la faptul că

inculpatul nu prezintă pericol social pentru societate, deși a comis o infracțiune gravă,

menționând în acest sens că fapta social periculoasă comisă de către inculpat este una

violentă, având consecințe grave pentru sănătatea persoanei, care a urmat un tratament

de lungă durată, cu intensitate sporită a suferințelor fizice și psihice și care pe viitor

necesită intervenție chirurgicală;

- a relatat că, instanța de judecată, referindu-se la articolele ce reglementează

mecanismul determinării prejudiciului moral, formal a ajuns la concluzia că prejudiciul

moral în mărime de 10 000 lei îi va compensa satisfacțiile morale părții vătămate,

menționând în acest sens că, partea vătămată, anterior muncea peste hotarele țării și

sănătatea îi permitea de a ridica greutăți, însă la moment fractura piciorului nu-i

permite de a activa în acest domeniu fiind necesar de a-și căuta alt serviciu pentru a-și

întreține familia;

- instanța de judecată nu s-a expus nici asupra faptului că, cuantumul

compensației acordate depinde de durata menținerii consecințelor vătămării, or

potrivit materialelor cauzei penale, partea vătămată a fost internată în spital la

06.09.2014 și externată la 24.09.2014, ulterior s-a deplasat cu cârje și aproximativ doi

ani a continuat reabilitarea la locul de trai. Astfel, vătămarea cauzată prin infracțiune va

fi resimțită de către partea vătămată pe parcursul întregii vieți, fiind calificată ca una

gravă, periculoasă pentru sănătatea persoanei.

3.2. Avocatul Golban Serghei în numele inculpatului Urechi Ion Nicolae a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care Urechi Ion Nicolae să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat următoarele:

 instanța de fond s-a bazat pe declarațiile părții vătămate Jalbă Victor, probă care

nu coroborează cu nici una din probele administrate și cercetate, și pe declarațiile

martorului acuzării, Stratan Dumitru, care nu a văzut în ce circumstanțe a fost fracturat

piciorul prietenului său, Jalbă Victor, doar cunoaște din spusele acestuia;

2

 instanța de fond nu a atras atenția cuvenită declarațiilor părții vătămate și a

ignorat concluzia din raportul de expertiză medico – legală, or, potrivit acestei

concluzii, lovitura cu piciorul obligatoriu trebuia să fie aplicată din exterior în interior,

adică în cazul fracturării femurului piciorului drept lovitura trebuia să fie aplicată din

partea dreaptă a coapsei spre interior (spre stângă), dar nu din spate prin săritură, așa

cum menționează partea vătămată. In acest caz, persoana care a aplicat lovitura se află

în partea dreaptă a părții vătămate, Jalbă Victor, iar potrivit declarațiilor acestuia

Urechi Ion se afla în spatele lui;

 în opinia apărării declarațiile expertului Buga Marin nu pot servi ca probă,

deoarece nu dovedește vinovăția inculpatului, doar descriu modalitățile cauzării

fracturii, și anume: fractura respectivă la partea vătămată putea avea loc atât în

rezultatul răsucirii sau lovirii, cât și în rezultatul leziunii traumatice membrului inferior

afectat. Acțiunea traumatică asupra osului respectiv, soldată cu fracturarea acestuia

poate fi produsă atât în poziție statică, cât și în poziție dinamică, în poziție orizontală

sau verticală. La lovitura cu piciorul în regiunea coapsei este posibilă fracturarea 1/3

femurului. Astfel, expertul doar a descris diversele posibilități de cauzare a fracturii

date;

 a invocat că, partea apărării a prezentat instanței un ansamblu de probe care

coroborează între ele și cu certitudine dovedesc nevinovăția inculpatului Urechi Ion de

comiterea infracțiunii imputate, indicând că, prin declarațiile martorilor Urechi Ștefan,

Urechi Valentin, Urechi Ion Ion s-a demonstrat că inculpatul Urechi Ion Nicolae nu a

luat parte la conflict. Jalbă Victor i-a aplicat lui Urechi Valentin o lovitură în cap cu o

bucată de metal după ce a fugit de la fața locului. Iar în acel moment Urechi Ion Nicolae

l-a luat pe Urechi Valentin într-o parte la câțiva metri de la locul conflictului și-i acorda

ajutor, deoarece de la lovitura primită i-a fost cauzată o rană la cap și sângera puternic.

Tot prin declarațiile acestor martori, precum și prin declarațiile martorului acuzării

Griza A., apreciate critic de instanță s-a dovedit că inculpatul Urechi Ion Nicolae nu s-a

îndepărtat de la fața locului, era în vizorul tuturor pe tot parcursul conflictului.

fost respinse apelurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Urechi Ion Nicolae de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1)

Cod penal.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina sa în săvârșirea infracțiunii imputate,

instanța de apel a indicat, că vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul de

probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de instanța de fond

și verificate de instanța de apel, astfel, reținând că, în acțiunile inculpatului sunt

întrunite elementele infracțiunii imputate.

5.1. Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de avocatul Golban

Serghei și în acest sens a indicat că, declarațiile părții vătămate Jalbă Victor și a

martorului Stratan Dumitru vin în consonanță cu probele administrate în cauză, iar

3

declarațiile martorilor Urechi Ștefan, Urechi Valentin, Urechi Ion Ion sunt contradictorii

cu întreaga sistemă de probe, astfel, concluzionând că corect au fost apreciate critic de

instanța de fond.

În consecință, instanța de apel a ajuns la concluzia că versiunea invocată de

inculpat și apărătorul său nu are suport probatoriu, dar are menirea de a eluda

răspunderea penală. Or, în esență, în apelul declarat de apărătorul inculpatului se

pretinde o apreciere eronată a probelor, ceea ce nu a fost constatat de instanța de apel,

fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de condamnare.

Subsidiar instanța de apel a indicat că față de lucrul judecat de primă instanță, se

constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în

sarcina inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

5.2. Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Urechi Ion Nicolae,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal, instanța de apel,

verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința ultimului a constatat

că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal,

ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 alin.(4) Cod penal se

califică ca infracțiune gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care nu a

recunoscut vina, nu este încadrat oficial în câmpul muncii, nu are antecedente penale

stinse, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, circumstanțe ce

atenuează sau agravează răspunderea penală nu au fost reținute, de condițiile de viață

ale familiei acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale

privind corectarea și reeducarea inculpatului Urechi Ion Nicolae va fi pe deplin atins,

doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea executării

acesteia în baza art. 90 Cod penal în limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea

unei altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către

acesta.

La fel, instanța de apel a considerat corectă și soluția primei instanțe în ce privește

admiterea parțială a acțiunii civile, și anume încasarea prejudiciul moral în mărime de

10 000 lei, și nu suma de 200 000 lei solicitată de partea vătămată, relatând că prima

instanță la aprecierea cuantumului prejudiciului moral a luat în considerare, caracterul

și gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate, gradul vinovăției autorului

prejudiciului, personalitatea inculpatului cât și comportamentul pre și postinfracțional

al părții vătămate.

atacată cu recursuri ordinare, la data de 05 mai 2017 de către avocatul Pavlenco

Tatiana în numele părții vătămate Jalbă Victor și de avocatul Golban Serghei în numele

inculpatului Urechi Ion Nicolae, la data de 12 mai 2017.

6.1. Avocatul Pavlenco Tatiana în numele părții vătămate Jalbă Victor, invocând

temeiurile prevăzute de art.427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită

4

casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care lui Urechi Ion Nicolae să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și admiterea integrală a

acțiunii civile, cu încasarea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei în beneficiul

părții vătămate, indicând aceleași motive care au fost expuse în cererea de apel.

6.2. Avocatul Golban Serghei în numele inculpatului Urechi Ion Nicolae, invocând

temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Urechi Ion Nicolae să fie achitat,

deoarece în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) Cod penal, indicând aceleași motive ca și în cererea de apel.

Suplimentar, partea apărării menționează faptul că, a fost solicitată audierea

martorului Urechi Ilie, însă s-a renunțat la această probă, deoarece martorul se află

peste hotarele țării și din acest motiv instanța nu a luat în considerație declarațiile

martorului Urechi Ștefan, considerând-o ca o probă care nu poate fi verificată.

Totodată, s-a solicitat anexarea în calitate de probă poza martorului Urechi

Valentin și documentele medicale care atestă că în timpul conflictului i-a fost cauzată o

rană la cap și după cum relatează acesta, Urechi Ion în tot acest timp îi acorda ajutor,

aflându-se tot timpul lângă el, iar instanța a respins această cerere.

declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

invocate, Colegiul lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ

ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor

5

legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit cerințelor

aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În acest sens sunt relevante și prevederile punctului 22.2 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ,, Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, care stipulează

că: ,, …în decizie se expune concluzia generală a instanței pe marginea apelului și

temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării soluției respective. Instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor indicate în apel. Nerespectarea

acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului”.

Totodată, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2)

Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de

prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor

împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, și în calitate de probe în

procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor

mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții

civile, părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate în

cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar în

conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Analizând decizia atacată și materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că, contrar

prevederilor indicate mai sus, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe

privind vinovăția inculpatului Urechi Ion Nicolae de săvârșirea infracțiunii imputate,

examinând superficial cauza, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de avocatul Golban Serghei în numele inculpatului, fără a se

expune asupra lor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

fiind interpretate în defavoarea inculpatului.

Colegiul lărgit notifică prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit

cărora concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

6

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate,

în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

În acest sens, Colegiul lărgit menționează că, prin raportul de expertiză medico-

legală nr.904/D din 04.05.2016, s-a constatat că, producerea fracturii osului femural

drept în rezultatul lovirii directe cu piciorul peste fața posterioară a coapsei, în statică

sau dinamică, se exclude. În astfel de situații, potrivit raportului de expertiză,

articulațiile genunchiului drept se flectează spre anterior și ca consecință are loc

neutralizarea puterii loviturilor aplicate la acest nivel. În conformitate cu aspectul

morfologic al fracturii constatate, producerea acesteia în rezultatul aplicării unei

lovituri transversale cu piciorul din exterior spre interior, în timp ce panta piciorului

drept să fie fixată pe o suprafață de suport (solului), nu poate fi exclusă (f.d. 168-170,

vol. I). Astfel, instanța de recurs atestă, că instanțele de fond, constatând vinovăția

inculpatului, nu au exclus dubii în probarea învinuirii, lăsând fără careva răspuns

argumentele apărării cu referire la concluziile sus-indicate ale expertizei.

Mai mult ca atât, instanța de recurs atrage atenția, că partea vătămată Jalbă Victor

pe parcursul urmăririi penale și în ședințele de judecată a declarat, că a fost lovit de

către Ureche Ion din spate în regiunea de sus a piciorului drept în timpul când fugea,

totodată nici unul dintre martorii acuzării nu a văzut momentul aplicării loviturii și de

către cine a fost aplicată aceasta, depunând declarații doar din spusele părții vătămate.

Prin urmare, nu este clară concluzia instanței de apel: „ … potrivit declarațiilor

martorului, Stratan Dumitru, declarații care sunt în corespundere cu circumstanțele și

materialele cauzei penale, se confirmă că, imediat după bătaie a aflat de la Jalbă Victor că

anume inculpatul, Urechi Ion, l-a lovit și i-a fracturat piciorul”, or, potrivit procesului-

verbal de audiere a martorului din 17.10.2014 declară că: „ ... când deja eram lângă

automobil în automobil era Victor cu piciorul frânt, dar anume cine i-a aplicat lui lovituri

și i-a frânt piciorul eu nu am observat ” (f. d. 21, vol. I), iar conform declarațiilor date în

ședința de judecată în prima instanță din 23.04.2015: „Din spusele lui Jalbă am auzit că

a fost lovit de Ureche Ion, și acestuia i s-a fracturat piciorul. Aceste lucruri le-am aflat a

doua zi cînd Jalbă era la spital” (f.d.93 verso).

De asemenea, se subliniază și procesul – verbal de audiere a martorului Griza

Andrei Ion din 17.10.2014, în care se indică: „ ...nu am observat când el și-a fracturat

piciorul și despre faptul că pe cineva l-a luat ambulanța eu nu am observat și am aflat

deja când au venit colaboratorii de poliție” (f.d.24, vol. I), iar în ședința de judecată

a instanței de fond a declarat că: „ ...cunosc de la Ureche Ilie că Jalbă a fost cu piciorul

fracturat, mi-a spus acest lucru a doua zi.... Ureche nu mi-a spus cine i l-a fracturat”

(f. d. 91, vol. I).

Colegiul lărgit consideră necesar de a menționa, că unul din principiile

fundamentale ale dreptului penal, prezumpția de nevinovăție, garantează dreptul unei

persoane căreia i se reproșează săvârșirea unei fapte penale de a fi considerată

nevinovată până la condamnarea sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă, drept

căruia CtEDO a consacrat o atenție deosebită în jurisprudența sa.

Astfel, în acest sens Curtea a statuat, că Convenția are a fi interpretată în așa fel

încât să garanteze drepturi concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, principiu ce se

7

aplică și în privința dreptului la prezumția de nevinovăție. Articolul 6 parag. 1 impune,

printre altele, ca, în îndeplinirea funcțiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească

de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat; sarcina

probei revine acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat (in dubio pro

reo). În plus, „acuzarea” este cea care trebuie să-i indice persoanei acuzate faptele ce i

se impută, pentru ca, astfel, aceasta să fie în măsură să-și pregătească apărarea în

consecință; ea trebuie să ofere suficiente probe care să fundamenteze o eventuală

declarație de culpabilitate.

Însă din expunerile instanței de apel, Colegiul lărgit denotă faptul că, instanța a

pornit de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, fără a

examina cumulul de probe administrat în speța dată în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

În acest sens Colegiul penal menționează, că instanța de apel a pus la baza deciziei

probe, care n-au fost verificate în ședința de judecată, deoarece sunt contradicții

evidente în declarațiile martorilor și probele prezentate de acuzatorul de stat în

sprijinul învinuirii.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că soluția adoptată de

către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel, instanța de apel,

judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, la care se face referire în recurs, eroare ce nu poate fi corectată de

către instanța de recurs, deci există temeiul de casare a soluției adoptate de către

instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile

legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale

asupra motivelor indicate în apelul declarat de avocatul inculpatului, să cerceteze, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul procesului penal în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Pavlenco Tatiana în numele

părții vătămate Jalbă Victor și de avocatul Golban Serghei în numele inculpatului Urechi

Ion Nicolae, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

8

22 martie 2017, în cauza penală în privința lui Urechi Ion Nicolae și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la data de 14 decembrie 2017.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Moraru Petru

9