1ra-1664/17 — Art.361 alin.2 lit.b CP

Prima instanță: 16.02.2015 - 04.04.2016;

Instanța de apel: 16.11.2016 - 16.03.2017;

Instanța de recurs: 12.10.2017 - 22.11.2017. 12.10.2017 – 22.11.2017. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 04 aprilie 2016, Grosu Ghenadie și Cebanu Aliona au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii. Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul SA „Tomai-Vinex”, Iablocichin Vitalii, a fost respinsă ca nefondată. 2. De către organul de urmărire penală, Grosu Ghenadie și Cebanu Aliona au fost învinuiți de faptul că, la începutul lunii decembrie 2012, activând în cadrul SRL „Lexasigur” mun.Chișinău în calitate de experți, prin înțelegere prealabilă, având intenția confecționării și folosirii documentelor oficial false, care acordă dreptul de a stabili valoarea unui bun, au întocmit raportul de confirmare a proprietății seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012 în care au indicat date false, precum că valoarea de piață a unui litru de vin alb desert din măr, anul roadei 1997, constituie 76,8 lei, care ulterior a fost transmis lui xxxxxx, pe când, potrivit raportului de exeprtiză judiciară nr.1709 din 16.10.2014, s-a stabilit că valoarea de piață a unui litru de vin alb desert din măr, anul roadei 1997, este de 5,97 lei. 3. Împotriva sentinței au declarat apel: - procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gh.Grosu și A.Cebanu să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.361 alin.(2) lit.b) 1 Cod penal, la câte 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art.90 Cod penal, pe un termen de câte 5 ani, în temeiul art.65 alin.(3) Cod penal, cu privarea de dreptul de a desfășura activități în domeniul evaluării bunurilor mobile și imobile pe un termen de cîte 5 ani, fiecare, și admiterea integrală a acțiunii civile, invocând că instanța nu a reținut că raportul de evaluare întocmit de inculpați și transmis lui N.Mardari nu este altceva decât obiectul infracțiunii prevăzute de norma penală a art.361 Cod penal, fiind prezentă și acțiunea de confecționare, deținere și folosire a actului în calitate de document oficial fals, care i-a acordat dreptul lui N.Mardari de a înainta o acțiune civilă împotriva SA „Tomai-Vinex” în instanța de judecată; declarațiile inculpaților contravin actelor cauzei și nu contribuie la stabilirea adevărului; - instanța nu a ținut seama de faptul că la raportul efectuat de inculpați aceștia nu au anexat nici un act care să demonstreze cum au apreciat prețul vinului și nu au făcut nici un calcul în acest sens, nu este indicată formula după care evaluatorii au apreciat că un litru de vin costă 76,8 lei; - anexarea la raportul efectuat de evaluatori a actului elaborat în anul 1998 privind metodologia producerii vinului din măr, nu are nici o relevanță pentru a stabili prețul vinului, deoarece acestora li s-a cerut să fie apreciat prețul de piață pentru vinul din măr, roada anului 1997; - reprezentantul părții civile SA „Tomai-Vinex”, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați și condamnați potrivit învinuirii formulate în rechizitoriu, pe motiv că instanța incorect a stabilit că inculpații au efectuat raportul de confirmare a proprietății EI nr.556-12/E din 03.12.2012 în baza studierii pieții, fapt care nu înseamnă că datele raportului în cauză ar fi false, or, acest fapt este confirmat prin raportul de expertiză nr.0338985 din 20.09.2013 și raportul de expertiză nr.0345075 din 04.10.2013, iar infracțiunea în cauză s-a consumat din momentul confecționării documentului oficial și în astfel de caz nu era necesar ca inculpații să prevadă survenirea consecințelor juridice.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, apelurile declarate de către procuror și reprezentantul părții civile SA „Tomai-Vinex” au fost respinse ca nefondate. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, în urma cercetării suplimentare a probelor invocate, și anume a declarațiilor inculpaților Gh.Grosu și A.Cebanu, susținute de ultimii atât la faza urmăririi penale, cât și în prima instanță, a reprezentantului părții vătămate SA „Tomai-Vinex”, V.Iablocichin, a martorului N.Mardari, a experților P.Sajin, M.Belioglo, R.Petcov, cât și actele cauzei – raportul de confirmare a proprietății seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012 cu anexă, prin care este indicată valoarea de piață a unui litru de vin alb desert de măr, anul roadei 1997, cererea de chemare în judecată în baza căruia s-a solicitat și aplicarea sechestrului, răspunsul nr.24-170 din 27.09.2013 eliberat de directorul ÎS „Centrul Național de Verificare a Calității Producției Alcoolice”, R.Struza, în care s-a indicat că în R.Moldova la momentul actual nu există instrucțiuni tehnologice privind producerea vinurilor din fructe și pomușoare de marcă, interpelarea nr.76 din 13.08.2013 prin care s-a solicitat efectuarea expertizei de la Camera de Comerț și Industrie Găgăuzia, raportul de expertiză nr.0338985 din 20.09.2013 în baza căruia s-a stabilit că un litru de vin alb desert din măr în cantitate de 182207 litri, fără TVA, constituie de la 0,41 $ până la 0,52 $, încheierea Judecătoriei Comrat 2 din 06.03.2013, prin care a fost aplicat sechestru pe bunurile și suma de bani ce aparține pîrîtului SA „Tomai-Vinex” ce nu depășește 13993497 lei, hotărârea Curții de Apel Comrat din 08.04.2013, prin care a fost anulată încheierea Judecătoriei Comrat din 06.03.2013, încheierea emisă de executorul judecătoresc din 07.03.2013, prin care a fost dispusă spre executare încheierea Judecătoriei Comrat din 06.03.2013, răspunsul nr.16-40/16 din 24.01.2014 eliberat de Biroul Național de Statistică, prin care au fost prezentate date generale privind producția de alte mărfuri fermentate (cidru de mere, cidru de pere, hidromel), amestecuri de băuturi ce conțin alcool, răspunsul nr.28/07 1029 din 28.01.2014, eliberat de Serviciul Vamal, în care se indică că materie primă pentru cidru de mere nu este specificat în Nomenclatorul mărfurilor al R.Moldova utilizat în comerțul exterior; certificatul nr.14 din 24.02.2014 eliberat de contabilul-șef al SA „Tomai-Vinex”, în care se indică că societatea deține vin alb desert din măr, anul roadei 1997, în cantitate de 20000 decalitri, iar conform evidenței contabile, prețul unui litru constituie 6,00 lei; certificatul de conformitate cu n/î SNACP MD 1 ÎL B 001351- 13 eliberat SA „Tomai-Vinex”, prin care se confirmă că vinul materie primă de mere brut alcoolizat de desert demidulce alb „Tomai” anul roadei 1997, în cantitate de 20000 decalitri corespunde cerințelor obligatorii; raportul de încercări nr.4356c din 01.10.2013, raportul de expertiză nr.0345075 din 04.10.2013, procesul-verbal de ridicare din 12.08.2014, prin care s-au ridicat 8 cărți de accize pe perioada 2001-2013 ce aparține SA „Tomai-Vinex”, o mapă cu copie ale actelor, o mapă de acte în original a SA „Tomai-Vinex”, raportul de expertiză judiciară nr.1709 din 16.10.2014, cu planșa fotografică în care s-a concluzionat că prețul și valoarea de piață a unui litru de vin alb desert din măr anul roadei 1997, care se află depozitat la SA „Tomai-Vinex” este de 6,00 lei, iar luând în considerație cheltuielile către data de 03.12.2012, rentabilitatea de 20 % și TVA 20 %, prețul unui litru de vin urma să fie de 5,97 lei, a conchis că învinuirea înaintată inculpaților în baza art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal nu și-a găsit confirmare, astfel că corect instanța a dispus achitarea inculpaților, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În sensul celor reținute, instanța de apel a respins argumentul acuzării, precum că prin raportul de expertiză judiciară nr.1709 din 16.10.2014 se probează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii, deoarece la estimarea prețului și întocmirea raportului dat au stat acte contabile prezentate de organul de urmărire penală, pe când la estimarea prețului de piață și întocmirea raportului de confirmare a proprietății seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012, au stat date acumulate în baza studierii pieții de desfacere, precum și metode de apreciere diferite. La fel, instanța de apel a respins și agrumentul acuzării referitor la faptul că prețul vinului stabilit de Gh.Grosu și A.Cebanu a fost unul fals, deoarece din declarațiile experților P.Sajin, M.Belioglo și R.Petcov rezultă că, efectuarea raportului de confirmare a proprietății cu seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012 a avut loc în baza studierii pieții de desfacere, din care motiv și există diferența dintre valoarea contabilă și valoarea de piață, și respectiv diferența dintre expertiza contabilă și cea merceologică. Subsidiar celor enunțate, instanța de apel nu a luat ca bază probantă 3 concluziile din raportul de expertiză nr.0338985 din 20.09.2013 și raportul de expertiză nr.0345075 din 04.10.2013, deoarece concluziile din aceste rapoarte sunt diferite după metoda de cercetare, precum nu a reținut nici certificatele nr.14 din 24.02.2014 și de confirmare cu n/î SNACP MD 1006 11L B 001351-13 eliberate de SA „Tomai-Vinex”, deoarece obiectul infracțiunii imputate inculpaților constă în documentul oficial fals, care acordă drepturi, pe cînd certificatele vizate confirmă doar prețul unui litru de vin alb desert de măr, anul roadei 1997 și că corespunde cerințelor. Mai mult, instanța de apel a notat că documentele care emană de la particulari se consideră documente oficale atunci când acestea sunt supuse procedurii publice de autentificare a documentelor create, pe când raportul de confirmare a proprietății cu seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012 este valabil 30 de zile din ziua semnării și, respectiv, nu poate fi considerat document oficial, odată cu înaintarea la Judecătoria Comrat a cererii de chemare în judecată la data de 04.03.2013, precum și că ar fi acordat drepturi beneficiarului raportului de confirmare a proprietății de a stabili prețul unui litru de vin alb desert din măr, anul roadei 1997 la valoarea de 76,8 lei, fiindcă la momentul adresării în instanța de judecată, acest raport își pierduse termenul de valabilitate și puterea juridică de a produce efecte. Respectiv, de către organul de urmărire penală inculpaților li s-a incriminat și modalitatea de folosire a documentului oficial fals, însă în aces sens, partea acuzării nu a prezentat careva probe pertinente și utile ce ar fi confirmat folosirea acestui document de către Gh.Gorsu și A.Cebanu. Cu referire la acțiunea civilă înaintată de reprezentantul SA „Tomai-Vinex”, V.Iablocichin, instanța de apel a notat că, în cazul pronunțării unei sentințe de achitare, instanța urmează să respingă acțiunea civilă și respectiv, nu poate admite cererea ultimului privind renunțul la acțiune în cazul în care s-a constatat că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal. Pe motivele expuse supra, instanța de apel a ajuns la concluzia că apelurile declarate de procuror și reprezentantul părții civile SA „Tomai-Vinex”, urmează a fi respinse, ca nefondate, deoarece învinuirea înaintată inculpaților are un caracter declarativ, nefiind obiectiv confirmată prin careva probe.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care, indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanțele eronat au concluzionat că raportul de confirmare a proprietății seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012 nu este document oficial, astfel nu este obiect al infracțiunii incriminate, pe când în decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20.03.2014, se evidențiază că document oficial este acel document, care emană de la autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de autoritate, și nu a luat în considerație conținutul art.6 din Legea privind accesul la informație, din care rezultă că documentul oficial poate să apară și sub forma documentului privat, pus la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în condițiile legii de către alți subiecți de drept, astfel ele pot fi 4 documente private întocmite de persoane fizice sau de persoane juridice de drept privat; - instanța neîntemeiat a constatat că certificatul de evaluare ar fi fost valabil doar 30 de zile și acesta nu a căpătat oficialitate odată cu prezentarea în fața instanței, deoarece în cazul dat nu are importanță care este termenul de valabilitate a unui document oficial, acesta trebuie să fie eliberat în baza legii și să conțină informații veridice, pe când în raport inculpații au falsificat valoarea de piață a unui litru de vin alb desert din măr, anul roadei 1997, indicând că constituie 76,8 lei; - nu s-a ținut cont de faptul că N.Mardari a depus cerere adresată SRL „Lexasigur” privind stabilirea prețului vinului la 11-13.12.2012, iar raportul de evaluare a fost întocmit la 03.12.2012, adică cu 10 zile până la adresarea lui N.Mardari la întreprinderea dată cu solicitarea efectuării unei astfel de evaluări.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul constată că temeiurile la care se referă autorul recursului nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că ultima a analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la toate motivele procurorului expuse în apel. De fapt, din textul recursului se observă că autorul critică aprecierea probelor administrate de ambele instanțe, considerând-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei. Colegiul penal menționează că, potrivit art.101 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Nici o probă prezentată de părți nu are o valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată. De aici rezultă că, înfăptuirea justiției penale, cere ca judecătorul să nu se întemeieze în hotărârile sale pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta (le) supuse judecății). Numai așa se formează convingerea izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul - infracțiunea dedusă spre soluționarea instanței - este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Atât prima instanță, cât și cea de apel, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind acuzarea înaintată lui Gh.Grosu și A.Cebanu, și întemeiat au concluzionat asupra achitării acestora de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că procurorul nu a adus probe verosimile în probarea învinuirii incriminate. Colegiul reține că instanța de apel, care a menținut soluția primei instanțe, a dat o apreciere justă declarațiilor inculpaților Gh.Grosu și A.Cebanu, a experților P.Sajin, M.Belioglo și R.Petcov, cât și actelor cauzei, enumerate la pct.4 al prezentei decizii, 5 probe care, analizate în ansamblu, nu au convins instanța că acțiunile inculpaților întrunesc elementele infracțiunii incriminate. Corect nu au fost reținute de către instanțele de fond și celelalte probe la care se referă autorul recursului, care în opinia acestuia, probează vinovăția inculpaților, și anume raportul de expertiză judiciară nr.1709 din 16.10.2014, deoarece la estimarea prețului și întocmirea raportului dat au stat actele contabile, fapt dedus și din declarațiile expertului P.Sajin care a efectuat expertiza respectivă, pe când la estimarea prețului de piață și întocmirea raportului de confirmare a proprietății seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012, au stat date acumulate în baza studierii pieții de desfacere, care sunt metode de apreciere diferite, fiindcă valoarea contabilă și valoarea de piață sunt două lucruri distincte, una se efectuează în baza documentelor financiare, economice și contabile, iar cea merceologică - în baza studierii pieții de desfacere. La fel, corect instanța de apel și-a întemeiat soluția pe declarațiile experților P.Sajin, M.Belioglo și R.Petcov, care au confirmat că prețul unui litru de vin alb desert din măr, anul roadei 1997, indicat de către ei în rapoartele de expertiză nr.0338985 din 20.09.2013 și nr.0345075 din 04.10.2013, la care face trimitere procurorul, nu constituie valoarea de piață a acestui produs, ci prețul vinului reieșind din cheltuielile legate de producerea, prelucrarea și păstrarea vinului la fabrica de vin a SA „Tomai-Vinex”, de unde nu se poate deduce că inculpații ar fi falsificat valoarea de piață a unui litru de vind alb desert din măr, anul roadei 1997, pe care l-au estimat la prețul de 76,8 lei. Neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că raportul de confirmare a proprietății cu seria EI nr.556-12/E din 03.12.2012 ar fi căpatat oficialitate odată cu prezentarea lui în instanță, deoarece la momentul adresării lui N.Mardari în instanța de judecată la 04.03.2013, acest raport își pierduse termenul de valabilitate. Mai mult, după cum rezultă însuși din declarațiile martorului N.Mardari, dânsul cunoștea despre termenul de valabilitate a raportului de evaluare, dar nu cunoștea că la momentul adresării în instanță acest termen era expirat și la acel moment dânsul nu s- a bazat pe actul dat, acest raport l-a solicitat pentru a-și crea o imagine referitor la valoarea bunurilor. Respectiv, Colegiul penal, cu referire la proba decisivă, la care face trimitere acuzarea, și anume raportul de confirmare a proprietății seria EI nr.556-12/E elaborat de către Gh.Grosu și A.Cebanu, pe care îl consideră că reprezintă un document oficial fals, va reține că, expertul este persoana care are cunoștințe de specialitate într-un domeniu al științei, tehnicii, artei și care dispune într-un anumit domeniu de o bază temeinică în vederea emiterii unei concluzii într-un anumit domeniu, însă acest mijloc de probă nu are forță probatorie absolută, reieșind din nota cuprinsă din raport (f.d.10 v.1), unde este indicat de experți că nu-și asumă nici o responsabilitate pentru veridicitatea informației prezentate, că ei nu au efectuat nici o investigație sau cercetare pentru a determina corectitudinea informației prezentate de client și că evaluarea se bazează pe situația actuală a pieței. Totodată, Colegiul penal reține că, prin deținerea și folosirea de documente oficiale false se înțelege întrebuințarea acestora în situații în care făptuitorul consideră necesară utilizarea lor, când documentul oficial fals este prezentat autorităților, persoanelor juridice, cetățenilor în scop de a obține unele drepturi ori de 6 a fi eliberat de obligații, pe când prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 15 decembrie 2016, a fost respinsă cererea de chemare în judecată la acțiunea lui N.Mardari împotriva SA „Tomai Vinex” privind revindecarea bunului în natură ori recuperarea contravalorii acestuia în sumă de 13993497 lei. Astfel, Colegiul penal conchide că procurorul nu a prezentat probe, care să dovedească că inculpații ar fi falsificat un raport de confirmare a proprietății, indicând fals că valoarea de piață a unui litru de vin alb desert din măr, anul roadei 1997, constituie 76,8 lei, deoarece la baza acestui raport au stat date acumulate în baza studierii pieții de desfacere, adică prețurile incluse în price-listele producătorilor colectate din rețeaua internet. În concluzie, instanța de recurs constată că, autorul recursului nu aduce careva argumente, care ar combate concluzia instanțelor de fond, dimpotrivă repetă întocmai argumentele expuse anterior de procuror în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns detaliat și motivat. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept, care ar afecta hotărârea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, în cauza penală în privința lui Grosu Ghenadie și Cebanu Aliona, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 7