1ra-1692/17 — art.264 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1692/17 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1ra-1692/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
22 noiembrie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie
2017, în cauza penală în privința lui
Matiuc Serghei xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 06.12.2016 – 27.02.2017;
Instanța de apel: 22.03.2017 – 18.04.2017;
Instanța de recurs: 27.10.2017 – 22.11.2017. 27.10.2017 – 22.11.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 februarie 2017,
Matiuc Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod
penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 220 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 1 an.
A fost respinsă solicitarea procuroului V.Ciobanu cu privire la încasarea din
contul lui S.Matiuc a cheltuielilor de judecată legate de efectuarea expertizei
judiciare.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod
de procedură penală, a constatat că Matiuc Serghei, la 15 august 2016, aproximativ
la ora 12.30, posedând permis de conducere, fiind treaz, conducând automobilul de
model „xxxxxx”, cu n/î C RI xxxxxx, deplasându-se pe str.Vadul lui Vodă din
direcția str.Uzinelor spre str.Mihai Sadoveanu, mun.Chișinău, încălcând pct.45
subpct.1) lit.a), b), c), d), subpct.2) și subpct.11 lit.f) din Regulamentul circulației
rutiere, potrivit cărora conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu
limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de factori precum: starea psiho-
fiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar
permite să prevadă situațiile periculoase, starea vehiculului și particularitățile
încărcăturii, situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole
care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,
pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, conducătorul de vehicul este obligat
la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată să cedeze trecerea pietonilor aflați
în traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului,
1
astfel nemanifestând prudență sporită la trafic și neținând permanent cont de
totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să țină cont
fiecare conducător la determinarea vitezei, benzei de circulație și a modalităților de
conducere a vehiculului, ajungând la trecerea de pietoni nedirijată, a tamponat
pietonul minor xxxxxxx, care traversa strada Vadul lui Vodă, mun.Chișinău pe
trecerea pietonală de la dreapta spre stînga conform direcției automobilului sus
indicat care, potrivit raportul de expertiză medico-legală nr.2958/D din 13.10.2016,
s-a ales cu vătămare medie a integrității corporale, sub formă de fractura osului
ishiatic pe dreapta, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție
cerebrală, plagă contuză în regiunea mentonieră, ce a dus la dereglarea sănătății de
lungă durată.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care să fie dispusă încasarea de la S.Matiuc în folosul statului a cheltuielilor
judiciare în mărime de 84,00 lei, suportate pentru efectuarea expertizei medico-
legale, invocând că instanța, contrar prevederilor art.227-229 Cod de procedură
penală, nu a dispus ca suma dată să fie încasată de la inculpat în beneficiul statului;
- avocatul I.Ponici în numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă
în privința lui S.Matiuc pedeapsa complementară, deoarece instanța nu a ținut seama
de faptul că în cazul cînd se stabilește pedeapsa cu amendă sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității, pedeapsa complementară nu se aplică, aceasta
poate fi aplicată doar în cazul când inculpatului i se stabilește pedeapsa cu
închisoare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie
2017, a fost respins apelul declarat de către procuror și admis apelul declarat de
către avocatul I.Ponici în numele inculpatului, casată sentința, în partea stabilirii
pedepsei și în această parte pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care lui S.Matiuc recunoscut vinovat în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa sub formă
de amendă în mărime de 220 unități convenționale, fără aplicarea pedepsei
complementare. În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel, reținând motivele invocate de apelanți în apel sub care se
critică sentința primei instanțe, a conchis că pedeapsa stabilită de prima instanță
inculpatului sub formă de amendă este una echitabilă și proporțională faptei comise,
care își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului S.Matiuc.
Totodată, instanța de apel a concluzionat că prima instanță, la stabilirea
pedepsei penale lui S.Matiuc, incoret a aplicat și pedeapsa complementară sub
formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, de rând ce din
contextul normei de care acesta a fost recunoscut vinovat în baza art.264 alin.(1)
Cod penal, aceasta poate fi aplicată doar pentru pedeapsa principală sub formă de
închisoare nu și pentru celelalte forme de pedepse alternative, din care motiv
urmează a fi exclusă din pedeapsa penală stabilită lui S.Matiuc.
Consecvent, instanța de apel a respins agrumentul procurorului, prin care a
solicitat încasarea de la inculpat a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-
2
legale în privința părții vătămate L.Savin, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate
în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar, care sunt trecute,
de fapt, în contul statului și nu urmează a fi încasate de la inculpat. Acțiunile date țin
de activitatea organului de urmărire penală, care au un rol activ în procesul de
depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul,
pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal
în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din
oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul
C.Scutelnic care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe
motiv că instanța, contrar prevederilor art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de
procedură penală, nu a dispus ca suma de 84 lei pentru efectuarea expertizei
medico-legale a părții vătămate L.Savin să fie încasată de la inculpat în beneficiul
statului, conform prevederilor art.227-229 Cod de procedură penală și incorect
instanța de apel a exclus în privința inculpatului pedeapsa complementară sub formă
de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, ignorînd prevederile
art.61, 75 Cod penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond
ori de apel.
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția.
Motivul recurentului, precum că atât prima instanță, cât și instanța de apel
incorect nu au dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 84 lei,
care sunt cheltuieli suportate la realizarea expertizei medico-legale a părții vătămate
L.Savin, este neîntemeiat.
Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,
cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea
nu prevede altă modalitate. Totodată, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat
sau sunt trecute în contul statului.
În cazul supus judecății, cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-
legale în privința părții vătămate L.Savin, în mărime de 84 lei, au fost trecute în
contul statului.
Colegiul penal constată că, instanța de apel corect a respins solicitarea
procurorului de a fi dispus spre încasare de la inculpat cheltuielile suportate la
realizarea expertizei medico-legale, deoarece, potrivit prevederilor art.143 alin.(1)
3
pct.6), alin.(2) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost dispusă
de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea
acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi
achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.
Argumentele recurentului precum că la individualizarea pedepsei, instanța de
apel nu a ținut seama de prevederile art.61, 75 Cod penal și incorect a exclus în
privința inculpatului pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport, nu pot fi reținute.
Colegiul penal, sub aspectul vizat atestă că, norma penală de care a fost
recunoscut vinovat și condamnat S.Matiuc în baza art.264 alin.(1) Cod penal, la
momentul comiterii faptei, până la modificările operate prin Legea nr.207 din
29.07.2016, în vigoare dihn 07.11.2016, se sancționa cu amendă în mărime de pînă
la 300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la
180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.
Astfel, din norma sus citată rezultă că, legiuitorul a prevăzut că pedeapsa
complementară facultativă a privării de dreptul de a conduce mijloace de transport
poate fi aplicată doar în situația în care instanța aplică pedeapsa principală cu
închisoarea, în celelalte cazuri, respectiv când se stabilește pedeapsa cu amendă sau
cu muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa complementară nu este
prevăzută de lege.
Prin urmare, Colegiul penal enunță că, instanța de apel, prin casarea sentinței
și pronunțarea unei noi hotărâri, just a exclus pedeapsa complementară în privința
lui S.Matiuc.
La fel, neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că hotărîrea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța de apel nu
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece după cum rezultă
din decizia recurată, dimpotrivă, instanța, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură
penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea
este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de
procedură penală.
Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
instanța de recurs consideră că, în speța examinată nu au fost constatate erori de
drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării
deciziei contestate.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de
drept care au dus la respingerea apelului acuzării și admiterea apelului apărării,
precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417
Cod de procedură penală.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, decide asupra inadmisibilității
4
recursului declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Matiuc
Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
5