ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 22.11.2017

1ra-1692/17 — art.264 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
22.11.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.264 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1692/17 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1692/17

Curtea Supremă de Justiție

22 noiembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie

2017, în cauza penală în privința lui

Matiuc Serghei xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Matiuc Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod

penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 220 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an.

A fost respinsă solicitarea procuroului V.Ciobanu cu privire la încasarea din

contul lui S.Matiuc a cheltuielilor de judecată legate de efectuarea expertizei

judiciare.

de procedură penală, a constatat că Matiuc Serghei, la 15 august 2016, aproximativ

la ora 12.30, posedând permis de conducere, fiind treaz, conducând automobilul de

model „xxxxxx”, cu n/î C RI xxxxxx, deplasându-se pe str.Vadul lui Vodă din

direcția str.Uzinelor spre str.Mihai Sadoveanu, mun.Chișinău, încălcând pct.45

subpct.1) lit.a), b), c), d), subpct.2) și subpct.11 lit.f) din Regulamentul circulației

rutiere, potrivit cărora conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de factori precum: starea psiho-

fiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea vehiculului și particularitățile

încărcăturii, situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, conducătorul de vehicul este obligat

la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată să cedeze trecerea pietonilor aflați

în traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului,

1

astfel nemanifestând prudență sporită la trafic și neținând permanent cont de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să țină cont

fiecare conducător la determinarea vitezei, benzei de circulație și a modalităților de

conducere a vehiculului, ajungând la trecerea de pietoni nedirijată, a tamponat

pietonul minor xxxxxxx, care traversa strada Vadul lui Vodă, mun.Chișinău pe

trecerea pietonală de la dreapta spre stînga conform direcției automobilului sus

indicat care, potrivit raportul de expertiză medico-legală nr.2958/D din 13.10.2016,

s-a ales cu vătămare medie a integrității corporale, sub formă de fractura osului

ishiatic pe dreapta, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție

cerebrală, plagă contuză în regiunea mentonieră, ce a dus la dereglarea sănătății de

lungă durată.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie dispusă încasarea de la S.Matiuc în folosul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 84,00 lei, suportate pentru efectuarea expertizei medico-

legale, invocând că instanța, contrar prevederilor art.227-229 Cod de procedură

penală, nu a dispus ca suma dată să fie încasată de la inculpat în beneficiul statului;

- avocatul I.Ponici în numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă

în privința lui S.Matiuc pedeapsa complementară, deoarece instanța nu a ținut seama

de faptul că în cazul cînd se stabilește pedeapsa cu amendă sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității, pedeapsa complementară nu se aplică, aceasta

poate fi aplicată doar în cazul când inculpatului i se stabilește pedeapsa cu

închisoare.

2017, a fost respins apelul declarat de către procuror și admis apelul declarat de

către avocatul I.Ponici în numele inculpatului, casată sentința, în partea stabilirii

pedepsei și în această parte pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui S.Matiuc recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 220 unități convenționale, fără aplicarea pedepsei

complementare. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel, reținând motivele invocate de apelanți în apel sub care se

critică sentința primei instanțe, a conchis că pedeapsa stabilită de prima instanță

inculpatului sub formă de amendă este una echitabilă și proporțională faptei comise,

care își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului S.Matiuc.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că prima instanță, la stabilirea

pedepsei penale lui S.Matiuc, incoret a aplicat și pedeapsa complementară sub

formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, de rând ce din

contextul normei de care acesta a fost recunoscut vinovat în baza art.264 alin.(1)

Cod penal, aceasta poate fi aplicată doar pentru pedeapsa principală sub formă de

închisoare nu și pentru celelalte forme de pedepse alternative, din care motiv

urmează a fi exclusă din pedeapsa penală stabilită lui S.Matiuc.

Consecvent, instanța de apel a respins agrumentul procurorului, prin care a

solicitat încasarea de la inculpat a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-

2

legale în privința părții vătămate L.Savin, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate

în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar, care sunt trecute,

de fapt, în contul statului și nu urmează a fi încasate de la inculpat. Acțiunile date țin

de activitatea organului de urmărire penală, care au un rol activ în procesul de

depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul,

pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal

în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din

oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

C.Scutelnic care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe

motiv că instanța, contrar prevederilor art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de

procedură penală, nu a dispus ca suma de 84 lei pentru efectuarea expertizei

medico-legale a părții vătămate L.Savin să fie încasată de la inculpat în beneficiul

statului, conform prevederilor art.227-229 Cod de procedură penală și incorect

instanța de apel a exclus în privința inculpatului pedeapsa complementară sub formă

de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, ignorînd prevederile

art.61, 75 Cod penal.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Motivul recurentului, precum că atât prima instanță, cât și instanța de apel

incorect nu au dispus încasarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 84 lei,

care sunt cheltuieli suportate la realizarea expertizei medico-legale a părții vătămate

L.Savin, este neîntemeiat.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate. Totodată, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat

sau sunt trecute în contul statului.

În cazul supus judecății, cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-

legale în privința părții vătămate L.Savin, în mărime de 84 lei, au fost trecute în

contul statului.

Colegiul penal constată că, instanța de apel corect a respins solicitarea

procurorului de a fi dispus spre încasare de la inculpat cheltuielile suportate la

realizarea expertizei medico-legale, deoarece, potrivit prevederilor art.143 alin.(1)

3

pct.6), alin.(2) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Argumentele recurentului precum că la individualizarea pedepsei, instanța de

apel nu a ținut seama de prevederile art.61, 75 Cod penal și incorect a exclus în

privința inculpatului pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, nu pot fi reținute.

Colegiul penal, sub aspectul vizat atestă că, norma penală de care a fost

recunoscut vinovat și condamnat S.Matiuc în baza art.264 alin.(1) Cod penal, la

momentul comiterii faptei, până la modificările operate prin Legea nr.207 din

29.07.2016, în vigoare dihn 07.11.2016, se sancționa cu amendă în mărime de pînă

la 300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Astfel, din norma sus citată rezultă că, legiuitorul a prevăzut că pedeapsa

complementară facultativă a privării de dreptul de a conduce mijloace de transport

poate fi aplicată doar în situația în care instanța aplică pedeapsa principală cu

închisoarea, în celelalte cazuri, respectiv când se stabilește pedeapsa cu amendă sau

cu muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa complementară nu este

prevăzută de lege.

Prin urmare, Colegiul penal enunță că, instanța de apel, prin casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, just a exclus pedeapsa complementară în privința

lui S.Matiuc.

La fel, neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece după cum rezultă

din decizia recurată, dimpotrivă, instanța, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură

penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de

procedură penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

instanța de recurs consideră că, în speța examinată nu au fost constatate erori de

drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului acuzării și admiterea apelului apărării,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, decide asupra inadmisibilității

4

recursului declarat de procuror ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Matiuc

Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-07-25
0,95
1ra-1203/18 — art.264 alin.1 CP
Dosarul nr.1ra-1203/18 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 27 iunie 2018 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinând admisibilitatea în principi
CSJ 2018-01-12
0,95
1ra-1550/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CPP
Dosarul nr. 1ra-1550/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 decembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Petru Ursache, Judecători – Nadejda Toma, Anatolie Ţurcan, examinând
CSJ 2018-01-17
0,95
1ra-1798/2017 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1798/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 decembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând adm
CSJ 2017-11-10
0,95
1ra-1436/2017 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1436/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 18 octombrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând adm
CSJ 2017-11-28
0,95
1ra-1340/2017 — art. 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1340/2017 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE DECIZIE 31 octombrie 2017 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în următoarea componență: Președinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie Catan Liliana Timofti Vladimir
Sursă