1ra-1381/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1381/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1381/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana și Diaconu Iurie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017, declarat

de inculpatul

Jumbei Sergiu Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Jumbei Sergiu învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, a fost achitat, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

rechizitoriu, Jumbei Sergiu este învinuit că la 01.06.2015, aproximativ la orele 09:20,

conducând automobilul de model Land Rover cu n/î xxxxx și deplasându-se în r-nul

Orhei, pe str. Vasile Lupu intersecție cu str. Miron Costin, în apropierea filialei băncii

comerciale „Eximbank” SA, fiind sub incidența indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2

„Trecere nedirijată pentru pietoni”, ajungând chiar la trecerea pentru pietoni

semnalizată prin marcajul rutier corespunzător, nu a ținut permanent seama de

totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere, existența unor obstacole pe

sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare al traficului rutier,

iluminarea, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei,

benzii de circulație și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat

cerințele art. 22 din Legea nr. 131-XVI din 07.06.07 privind siguranța traficului rutier,

care în alin. (4) prevede că „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un

comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța

unor alți participanți la trafic”, pct. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere care

stipulează că „participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de

circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu

cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să

nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate

1

de circumstanțe iminente”, pct. 4) al Regulamentului» Circulației Rutiere, care indică

că „orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să

conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia",

reglementările pct. 11) lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevăd că

„conducătorul de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat să

cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată. În cazul în

care înaintea trecerii pentru pietoni să oprească sau să reducă viteza, conducătorii altor

vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea numai

asigurându-se că în fața vehiculului menționat nu sunt pietoni. Este interzisă intrarea

pe trecerea pentru pietoni dacă în direcția de mers circulația este blocată și prin aceasta

conducătorul va fi forțat să oprească, astfel creînd obstacole pietonilor care traversează

carosabilul, precum și prevederile pct. 45) alin. (1) și (2) din Regulamentul Circulației

Rutiere care reglementează că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și manifestând neglijența

criminală în circumstanțele expuse, nu a reacționat adecvat, iar ca rezultat al celor

menționate a comis tamponarea pietonului Teslaru Ion, născut la xxxxx, domiciliat în

satul Xxxxx, raionul Xxxxx, care se deplasa regulamentar pe trecerea de pietoni, de la

dreapta la stânga în raport cu direcția de mișcare a automobilului de model Land

Rover, cu n/î xxxxx. Urmare a accidentului rutier, pietonului Teslaru Ion, i-au fost

cauzate vătămări corporale manifestate prin fractura ambelor oase a gambei stângi, ce

au un caracter deschis și condiționează fractura osului tibia și se califică ca vătămare

corporală gravă, periculoasă pentru viață.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Jumbei Sergiu în baza art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, individualizată prin „încălcarea regulilor de securitate a

circulației, comisă de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat

din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau sănătății”.

Combaterea Criminalității și Cauze Speciale, Rotaru Denis prin care a solicitat casarea

sentinței judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 02.11.2016, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Jumbei Sergiu să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal și condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar în baza art. 90 Cod penal,

pedeapsa închisorii a o suspenda condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

În susținerea apelului declarat, acuzatorul de stat a menționat că

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe în sprijinul învinuirii, care

2

dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate, astfel instanța

de fond a ignorat declarațiile părții vătămate Teslaru Ion, care a indicat direct că în

momentul când a început să treacă strada, în fața trecerii de pietoni s-a oprit un

automobil de culoare verde și tot atunci el a început a traversa strada pe trecerea de

pietoni, de asemenea au fost ignorate declarațiile martorului Neghin Iurie, care a

menționat că la trecerea de pietoni a văzut o persoană de gen masculin, cu vârsta de

aproximativ de 60 ani, care avea în mână o sacoșă și care a pășit pe trecerea de pietoni,

intenționând să traverseze drumul. El imediat s-a oprit să-i cedeze trecerea. La fel au

fost ignorate și declarațiile martorului Popescu Vera, care a menționat că a văzut

pietonul care trecea pe trecerea pentru pietoni.

În viziunea procurorului, instanța de fond a ignorat și procesul-verbal din

12.06.2015, de examinare a imaginilor video, din conținutul cărora se vede clar că

automobilul (microbuzul) oprește în momentul în care pietonul începe traversarea

trecerii de pietoni, iar automobilul de teren continuă mișcarea și tamponează pietonul

pe trecerea de pietoni.

Acuzatorul de stat a opinizat că nu suportă nici-o critică și concluzia instanței că

pietonul Teslaru Ion a încălcat prevederile pct. 115-116 al Regulamentului Circulației

Rutiere începând deplasarea pe trecerea de pietotni, or, din declarațiile martorilor,

părții vătămate, imaginile de la camera video, este evident că pietonul Teslaru Ion a

început traversarea drumului, doar după ce a stopat automobilul (microbuzul) care

era în față. Totodată nu poate fi imputat părții vătămate Teslaru Ion faptul că el nu își

aduce aminte precis momentul impactului cu automobilul, și astfel de apreciat că

pietonul Teslaru Ion s-a lovit singur de automobil, or, dacă s-ar merge după această

logică se poate deduce că pietonul Teslaru Ion singur a sărit în fața automobilului, cea

ce este un absurd, deci, este evident că fapta infracțională a fost săvârșită de inculpat,

ca consecință a încălcării de către el a pct. 11) lit. f) al Regulamentului Circulației

Rutiere al RM.

fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Denis Rotaru, împotriva sentinței

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 02 noiembrie 2016, casată sentința și pronunță

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Jumbei Sergiu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea, pe un termen de probațiune de 1 an, dacă în acest timp

inculpatul nu v-a săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă

cinstită, v-a îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, în urma

rejudecării cauzei, instanța de apel a constatat că:

Inculpatul Jumbei Sergiu, la data de 01.06.2015, aproximativ la ora 09:20, fiind la

3

volanul automobilului de model Land Rover cu n/î xxxxx și deplasându-se în or. Orhei pe str.

Vasile Lupu, intersecție cu str. Miron Costin, or. Orhei, în apropierea filialei băncii comerciale

„Eximbank” SA, aflându-se sub incidența indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2 „trecere

nedirijată pentru pietoni”, ajungând chiar la trecerea pentru pietoni semnalizată prin marcajul

rutier corespunzător, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizau

condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de

organizare al traficului rutier, iluminarea, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce a

încălcat cerințele art. 22 din Legea nr. 13l-XVI din 07.06.07 privind siguranța traficului rutier,

care în alin. (4) prevede că „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament

care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți

la trafic”, pct. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere care stipulează că „participanții la trafic

sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,

semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt

provocate de circumstanțe iminente, pct. 4) al Regulamentului Circulației Rutiere, care indică

că „orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe

faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”, reglementările pct. 11) lit.

f) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevăd că „conducătorul de vehicul înainte de

plecare și în timpul deplasării este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerea la trecerile

pentru pietoni cu circulația nedirijată. În cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni să

oprească sau să reducă viteza, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate

pot continua deplasarea numai asigurându-se că în fața vehiculului menționat nu sunt pietoni.

Este interzisă intrarea pe trecerea pentru pietoni dacă în direcția de mers circulația este blocată

și prin aceasta conducătorul va fi forțat să oprească, astfel creînd obstacole pietonilor care

traversează carosabilul, precum și prevederile pct. 45) alin. (1) și (2) din Regulamentul

Circulației Rutiere care reglementează că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite

să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii;

d) situația rutieră. în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului” și manifestînd neglijența criminală în circumstanțele expuse, nu a

reacționat adecvat, iar ca rezultat al celor menționate a comis tamponarea pietonului Teslaru

Ion, care se deplasa regulamentar pe trecerea de pietoni, din partea dreaptă spre stânga în raport

cu direcția de deplasare a automobilului de modelul „Land Rover", cu n/î xxxxx.

Urmare a accidentului rutier, pietonului Teslaru Ion, i-au fost cauzate vătămări

corporale manifestate prin fractura ambelor oase a gambei stângi, ce au un caracter deschis și

condiționează fractura osului tibia și se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru

viață.

Astfel, prin acțiunile sale Jumbei Sergiu a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, individualizată prin încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă

4

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o

vătămare gravă a integrității corporale sau sănătății.

Necătând la faptul că inculpatul Jumbei Sergiu nu a recunoscut vina, instanța de

apel a ajuns la concluzia că vina acestuia de comiterea infracțiunii incriminate, este

demonstrată integral prin probele administrate în faza urmăririi penale, care au fost

cercetate în ședința instanței de fond și supuse verificării de către instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, și anume:

- declarațiile părții vătămate Teslaru Ion (f.d. 46, 67-68 vol. I);

- declarațiile martorului Popesco Vera (f.d. 90-92 vol. I);

- declarațiile martorului Neghin Iurie (f.d. 47-48 vol. I).

Aferent declarațiilor părții vătămate și a martorilor audiați în ședința instanței

de fond și verificate suplimentar în ședința instanței de apel, instanța de apel a

considerat că, vina inculpatului Jumbei Sergiu, de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Codul penal, este dovedită și prin alte probe, precum sunt:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului cu fototabel și schema anexă (vol.I,

f.d. 19-29);

- procesul-verbal de examinare a imaginilor video din 12.06.2015 (vol.I, f.d. 53-

59);

- raportul de expertiză judiciară nr. 1850, nr. 439 din 01.02.2016 (vol.I, f.d. 103-

110).

Analizând și cercetând probele menționate supra din punctul de vedere al

pertinenței, concludentei și veridicității lor, instanța de apel a ajuns la concluzia că în

acțiunile lui Jumbei Sergiu, sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, astfel că concluzia instanței de fond

privind achitarea inculpatului este una pripită, formală și neîntemeiată.

În opinia instanței de apel, existența legăturii cauzale dintre fapta comisă de

către Jumbei Sergiu și urmările prejudiciabile este dovedită integral prin raportul de

expertiză judiciară nr. 1850, nr. 439 din 01.02.2016, conform căruia „în baza datelor

expuse reiese că a avut loc tamponarea pietonului cu partea proeminentă laterală a

automobilului, cu bagheta aripii spate dreapta, la nivelul gambei stângi. La momentul

contactului pietonul se afla în mișcare, în poziție verticală, cu partea stângă a corpului

orientat spre automobilul în mișcare”. Reieșind din circumstanțele stabilite, volumul

(fractura ambelor oase ale gambei) și mai ales caracterul fracturilor (de tip „bamper”),

au fost produse în urma tamponării pietonului și au avut caracter deschis.

Circumstanțele expuse în raportul de expertiză vizat, supra, sunt confirmate și

prin declarațiile părții vătămate Teslaru Ion, care a menționat că la data de 01.06.2015,

când a început a traversa trecerea de pietoni, s-a uitat în părți și a văzut că în partea

stângă staționa o mașină. Nu a înțeles ce vroia să facă și s-a oprit, atunci a trecut

mașina, și un pic s-a oprit după care a trecut mașina și a fost lovit, de asemenea el a

menționat că mergea încet pe trecerea de pietoni.

Partea vătămată a menționat că a parcurs o distanță de aproximativ doi, trei

metri de la trotuar și era aproape de mijlocul trecerii. Mai înainte nu a observat dacă

staționa vre-o mașină, dar a văzut că pe partea stângă era o mașina care staționa, atunci

5

s-a oprit să cedeze trecerea, însă s-a izbit în mașină deoarece s-a grăbit. A fost lovit din

partea stângă.

La acest capitol, instanța de apel a remarcat că, alegațiile avocatului Vizdoga Ion,

precum că în acțiunile lui Jumbei Sergiu lipsește legătura de cauzalitate, adică legătura

dintre fapta comisă și urmările prejudiciabile sunt neîntemeiate, or, în cazul de față

chiar dacă în fața automobilului condus de către inculpat nu a apărut un careva

obstacol, acesta are obligația de drept de a se asigura că traversarea trecerii pentru

pietoni, nu va implica careva prejudicii pietonilor, care au început, sau au continuat

deplasarea pe trecerea pentru pietoni.

Este formal și convențional și argumentul apărării precum că inculpatul Jumbei

Sergiu, conducând vehiculul a intrat regulamentar pe trecerea pentru pietoni, deoarece

din procesul-verbal de examinare a imaginilor video din 12.06.2015, precum și s-a

reprodus CD-ul cu imagini video conform căruia s-a constatat: la minutul „09:21:30”,

se observă cum Teslaru Ion, care trecea pe trecerea de pieton este tamponat de către

un automobil de teren de culoare întunecată, după care automobilul se mai deplasează

încă câțiva metri și apoi oprește, iar din automobil iese o persoană. Din conținutul

imaginilor video se vede clar că automobilul (microbuzul), oprește în momentul în

care pietonul începe traversarea trecerii de pietoni, iar automobilul de teren continuă

mișcarea și tamponează pietonul pe trecerea de pietoni.

Așa dar, instanța de apel a constatat cu certitudine că în cazul de față inculpatul

Jumbei Sergiu, văzând microbuzul care a stopat la trecerea pentru pietoni, nu a avut

drept să înainteze pentru traversarea trecerii pentru pietoni, atâta timp cât avea în fața

sa un obstacol, care îi făcea imposibilă traversarea trecerii pentru pietoni în siguranță.

Mai mult ca atât, este de reținut că în înregistrarea video se vede clar că

inculpatul începe deplasarea pe trecerea pentru pietoni fără a se asigura de siguranța

acestei manevre și fără a se asigura că pietonul va traversa strada, astfel că la finalizarea

traversării trecerii pentru pietoni, acesta pe neașteptate lovește partea vătămată

Teslaru Ion, care a menționat că s-a uitat în părți și a văzut că în partea stângă staționa

o mașină. Nu a înțeles ce vroia să facă și s-a oprit, atunci a trecut mașina, și un pic s-a

oprit după care a trecut mașina și a fost lovit.

De reținut este că declarațiile părții vătămate Teslaru Ion, date în ședința

instanței de fond, cât și în ședința instanței de apel, sunt diferite față de cele depuse în

cadrul urmăririi penale, unde ultimul a menționat că în momentul când a început să

treacă strada, în fața trecerii pentru pietoni s-a oprit un automobil de culoare verde și

tot atunci el a început a traversa strada pe trecerea de pietoni, a făcut aproximativ un

pas sau doi pe trecerea de pietoni, a trecut automobilul care staționa și a observat cum

din partea stângă venea un automobil, văzând aceasta el s-a oprit, însă automobilul a

continuat deplasarea. A continuat și el deplasarea și la un moment dat a simțit o

lovitură, automobilul care 1-a tamponat era automobil de teren.

În situația descrisă, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul

apărătorului privind lipsa schimbărilor în declarațiile părții vătămate audiat în cadrul

urmăririi penale, de vreme ce este evident că partea vătămată Teslaru Ion și-a

modificat declarațiile, iar în viziunea instanței de apel schimbarea declarațiilor părții

6

vătămate se datorează influenței și dorinței de a ameliora situația inculpatului Jumbei

Sergiu în vederea exonerării ultimului de la răspundere penală, cu atât mai mult partea

vătămată Teslaru Ion, în ședința instanței de apel a încercat să inducă instanța de apel

în eroare, prin relatarea faptului că anume dânsul este vinovat de producerea

accidentului rutier.

În atare situație, instanța de apel a considerat că, organul de urmărire penală,

corect și just a constatat încălcarea de către inculpatul Jumbei Sergiu, a rigorilor pct.

11, lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere al RM, care indică clar că „conducătorul

de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat să cedeze trecerea

pietonilor, la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată”.

În viziunea instanței de apel anume aceste acțiuni și-au găsit realizare, prin

manifestarea ignoranței de către Jumbei Sergiu a rigorilor vizate, fapt care reiese atât

din declarațiile părții vătămate Teslaru Ion, cât și din declarațiile martorului Popesco

Vera, care a menționat atât în ședința instanței de fond, cât și în ședința instanței de

apel că deplasându-se în urma unui microbuz, care a semnalizat staționarea pe

dreapta, 1-a observat pe Teslaru Ion, care stătea pe trotuar, iar când inculpatul Jumbei

Sergiu a început traversarea cu automobilul, s-a auzit o lovitură în partea din spatele

automobilului.

Instanța de apel a reținut că, obligația de bază a inculpatului Jumbei Sergiu,

prevăzută la art. 45 alin. (1 și 2) RCR al RM, a constat anume în manifestarea unei

prudențe sporite la traficul rutier, astfel că în situația în care acesta a văzut pietonul

Teslaru Ion Ion, care intenționa să traverseze strada la trecerea pentru pietoni, urma în

mod obligatoriu să cedeze acestuia trecerea, iar faptul invocat de către pătimit precum

că dînsul singur s-a lovit de automobil, nu constituie o împrejurare care î-1 exonerează

pe inculpat de răspundere.

În acest context, instanța de apel a reiterat că, odată aflându-se pe trecerea pentru

pietoni nedirijată, partea vătămată avea dreptul prioritar de a traversa strada, mizând

pe respectarea de către conducătorii unităților de transport a rigorilor pct. 4 din RCR

al RM, care spune clar că „orice participant la trafic care respectă cerințele RCR al RM,

trebuie să conteze pe faptul că și alți participanți la trafic execută cerințele acestuia”,

acțiune însă ignorată de către inculpatul Jumbei Sergiu, care având obligația de a

permite pietonului să traverseze strada la trecerea pentru pietoni, a manifestat o

imprudență, considerând că pietonul Teslaru Ion, nu va întreprinde careva acțiuni în

vederea traversării străzii.

Instanța de apel a considerat că, aceste rigori au fost încălcate de către inculpatul

Jumbei Sergiu, or, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului și a

accidentului rutier din 01.06.2015, cât și a foto-tabelului anexat la acesta, s-a constatat

că carosabilul are lățimea de 10,7 m, cu deplasarea în două sensuri, iar numărul de

benzi de deplasare sunt cîte una în fiecare sens, carosabilul este mărginit prin bordură,

locul accidentului este trecerea pentru pietoni, de asemenea s-a stabilit că pe partea

carosabilă, la o distanță de 3,3 m de bordura stângă și la o distanță de 7,9 m de bordura

dreaptă a carosabilului după trecerea pentru pietoni se găsește automobilul de

modelul „Land Rover”, de culoare verde, cu n/î xxxxx, automobilul se află la o distanță

7

de 1,5 m, cu spatele față de trecerea pentru pietoni și cu 4,4 m, în raport cu intersecția.

Tot din procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile anexate la

acesta s-au constatat deteriorări exterioare pe suprafața geamului dreapta spate a

automobilului de modelul „Land Rover”, de culoare verde, cu n/î xxxxx.

În sensul expus, instanța de apel a reținut că, în cazul de față imprudența

manifestată la traficul rutier de către inculpatul Jumbei Sergiu, este clar dovedită,

reieșind din probatoriul administrat la caz, or, încălcare a regulilor de securitate a

circulației se consideră fapta conducătorului mijlocului de transport, care conduce la

încălcarea uneia sau a câtorva prevederi ale Regulamentului circulației rutiere sau

altor acte normative, ce reglementează securitatea circulației rutiere.

Este contradictorie în viziunea instanței de apel alegația avocatului Vizdoga Ion,

precum că anume pietonul Teslaru Ion, a admis încălcarea pct. 116 alin. (1), lit. a) al

RCR RM, care indică că „pietonilor li se interzice să se angajeze în traversarea

drumului, nemijlocit prin fața sau spatele unui vehicul de rută oprit în stație ori a altor

vehicule oprite sau staționate pe drum”, or această normă nu poate fi imputată

pietonului Teslaru Ion, în situația în care martorul Neghin Iurie a menționat că a stopat

microbuzul înainte de trecerea pentru pietoni pentru a acorda altor pietoni

posibilitatea de a traversa strada, dar și pentru a debarca un pasager, astfel că pietonul

Teslaru Ion, era în drept să traverseze strada pe trecerea pentru pietoni.

Relevant la caz este și faptul că nu poate fi considerat temei pentru eliberarea

conducătorului auto de răspundere penală în cazul în care componența infracțiunii de

încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport există atât în acțiunile/inacțiunile lui, cât și în acțiunile/inacțiunile victimei.

În acest caz se poate vorbi despre responsabilitatea reciprocă a participanților la trafic.

O importanță deosebită la stabilirea legăturii cauzale o are factorul de așteptare

a conduitei regulamentare a participanților la trafic. Aceasta înseamnă că securitatea

circulației rutiere depinde de conduita regulamentară a tuturor subiecților acestui

proces dinamic, astfel că conform pct. 4 al RCR al RM, că „orice participant la trafic

care respectă acest Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic execută cerințele acestui act”.

În situația de speță, instanța de apel a reținut că, nu există legătură de cauzalitate

atunci când consecințele prejudiciabile au survenit, ca urmare a încălcării regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport doar de către

victimă, însă în situația din speță, din înregistrările video, anexate la materialele cauzei

se vede clar că imprudența la traficul rutier, este manifestată anume de către inculpatul

Jumbei Sergiu și nicidecum de către pătimitul Teslaru Ion, care din motive neclare și-

a schimbat declarațiile, susținând cu vehemență că anume el s-a lovit de automobil, în

situația în care dânsul se afla pe trecerea pentru pietoni și avea prioritate față de

vehiculul condus de către inculpat, care urma să asigure că traversarea trecerii pentru

pietoni nu va crea careva situații de pericol pentru pietoni.

Instanța de apel a considerat nefondat argumentul apărătorului Vîzdoga Ion, de

referință la faptul că interpretările de ordin juridic nu țin de competența expertului

auto-tehnic și contravin prevederilor art. 88 alin. (2), art. 147 alin. (2 și 3) și art. 151 alin.

8

(4) Cod de procedură penală, respectiv raportul de expertiză judiciară nr. 1850 din

01.02.2016, prin prisma prevederilor art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, este

nul.

La acest argument, instanța a reținut că conform raportului de expertiză

judiciară nr. 1850, din 01.02.2016, expertul nu și-a expus nicidecum viziunea sa asupra

încadrării juridice, vinovăției, sau nevinovăției inculpatului Jumbei Sergiu, atâta timp

cât acesta a relatat clar că „dacă tamponarea pietonului a avut loc pe trecerea nedirijată

pentru pietoni, în asemenea circumstanțe posibilitatea sau imposibilitatea tehnică a

șoferului automobilului de modelul Land Rover, de culoare verde, cu n/î xxxxx, de a

evita tamponarea pietonului pierde sensul tehnic, deoarece conform pct. 11, lit. f) al

Regulamentului Circulației Rutiere al RM „conducătorul de vehicul înainte de plecare

și în timpul deplasării este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru

pietoni cu circulația nedirijată”, și în legătură cu acest fapt cercetări de referință la

întrebarea dată nu se efectuează”.

La acest punct de analiză, instanța de apel a constatat că, raportul de expertiză

și nemijlocit răspunsurile date de către experții auto-tehnici, corespund nemijlocit

întrebărilor care li s-au acordat, totodată în contextul rigorilor art. 88 alin. (2), art. 147

alin. (2 și 3) și art. 151 alin. (4) Cod de procedură penală, experții se expun doar în

limitele competenței lor, competențe respectate la caz.

Instanța de apel a reținut că, pretinsa încălcare a termenului de trei luni odată

cu pornirea urmăririi penale la data de 10.06.2015, prin ordonanța Procurorului

General al RM, iar înaintarea acuzării a avut loc la data de 03.11.2015, este nefondată

și contradictorie stării de drept, atâta timp cât pornirea urmăririi penale este actul,

recunoașterea persoanei în calitate de bănuit și punerea persoanei sub învinuire sunt

acte procedurale și sunt niște procedee legate de desfășurare normală a urmăririi

penale și prin sine însăși, pornirea urmăririi penale, recunoașterea persoanei în calitate

de bănuit, punerea persoanei sub învinuire, nu afectează drepturile sau libertățile

constituționale. Acestea sunt niște măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-

o societate democratică, au un scop legitim de a asigura măsuri eficiente de luptă cu

criminalitatea, și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în

cadrul desfășurării acțiunilor menționate.

Deasemenea, instanța de apel a menționat că, termenul de trei luni vizat la art.

63 alin. (2), pct. 3) Cod de procedură penală, urmează a fi calculat nemijlocit din

momentul emiterii ordonanței de recunoaștere a lui Jumbei Sergiu, în calitate de bănuit

și nicidecum nu din momentul pornirii urmăririi penale așa cum pledează apărătorul,

cu atât mai mult că și perioada de trei luni pentru înaintarea învinuirii a fost respectată,

or, prin ordonanța procurorului în secția exercitare a urmăririi penale în cauzele de

criminalitate organizată și excepționale a Procuraturii Generale, Rotaru Denis, din

30.10.2015, Jumbei Sergiu a fost pus sub învinuire, incriminându-i comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, ulterior, urmare a efectuării

expertizei medico-legale complexe, prin ordonanța procurorului în secția exercitare a

urmăririi penale în cauzele de criminalitate organizată și excepționale a Procuraturii

Generale, Rotaru Denis din 17.03.2016, Jumbei Sergiu a fost pus sub învinuire,

9

incriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În viziunea instanței de apel nu este justificată nici pretinsa încălcare de către

procuror a dreptului inculpatului Jumbei Sergiu la un proces echitabil în procesul

urmăririi penale, or, în cursul urmăririi penale avocatul Vizdoga Ion, acționând în

apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale inculpatului Jumbei Sergiu

a înaintat o cerere, potrivit căreia s-a solicitat audierea în condițiile art. 153 Cod de

procedură penală, a expertului auto-tehnic, audierea unui specialist în scopul

aprecierii modului de înregistrare video a camerei de luat vederi și audierea

pătimitului, precum și efectuarea confruntărilor legate de elucidarea modului în care

ultimul a plasat voluntar piciorul sub aripa dreaptă spate a vehiculului în mișcare.

Urmare a examinării plângerii date, prin ordonanța procurorului în secția

exercitare a urmăririi penale în cauzele de criminalitate organizată și excepționale a

Procuraturii Generale, Rotaru Denis din 01.04.2016, plângerea inculpatului Jumbei

Sergiu, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Fiind contestată în conformitate cu prevederile art. 2991 Cod de procedură

penală, la procurorul ierarhic superior, prin ordonanța procurorului șef al secției

exercitare a urmăririi penale în cauzele de criminalitate organizată și excepționale a

Procuraturii Generale, Bratunov Corneliu din 15.04.2016, plângerea lui Jumbei Sergiu,

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 18.04.2016, avocatul Vîzdoga Ion, acționând în apărarea drepturilor,

libertăților și intereselor legitime ale lui Jumbei Sergiu Ion, a înaintat o plângere

judecătorului de instrucție din cadrul judecătoriei Centru, mun. Chișinău, iar prin

încheierea din 12.05.2016, plângerea a fost transmisă spre examinare la judecătoria

Orhei, instanță unde s-a aflat cauza penală spre examinare, până a fi transmisă la

judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, pentru examinare în fond.

În acest sens, instanța de apel a considerat alegațiile apărătorului de referință la

intenția procurorului de a tergiversa examinarea plângerii, neîntemeiate și pur

formale, atâta timp cât la data de 21.04.2016, avocatului și învinuitului Jumbei Sergiu

li s-a comunicat contra semnătură despre finalizarea urmăririi penale, iar la data de

07.06.2016, Jumbei Sergiu a primit o copie a rechizitoriului, astfel că în cazul de față

apărătorul și inculpatul Jumbei Sergiu din acel moment aveau dreptul de a depune o

referință la rechizitoriu în conformitate cu prevederile art. 296 alin. (6) Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat că, în acțiunile procurorului

lipsește intenția de tergiversare prin neprezentarea la examinarea plângerii conform

art. 313 Cod de procedură penală, având în vedere că acesta finalizând urmărirea

penală a dispus transmiterea cauzei penale în instanța de judecată, astfel că conform

art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală, „toate cererile, plângerile și demersurile

înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluționează de către instanța care

judecă cauza”, acestea urmează a fi examinate la etapa judecării cauzei.

În viziunea instanței de apel este inoportună și cerința lui Jumbei Sergiu, privind

audierea unui specialist în scopul aprecierii modului de înregistrare video a camerei

de luat vederi, care a fixat impactul, deoarece urmează a se stabili dacă imaginile video

10

au fixat momentul impactului, pasul înregistrării, viteza de deplasare a vehiculului,

or, majoritatea din întrebările vizate țin de competența unui expert și nicidecum de a

unui specialist, astfel că în cadrul urmăririi penale s-a dispus efectuarea expertizei

complexe, în cadrul căreia apărătorul lui Jumbei Sergiu a avut posibilitatea de a

formula și înainta întrebări față de expert, cu atât mai mult, imaginile video au fost

înregistrate în timp și perioadă reală, așa cum este indicat însuși în aceste imagini, iar

circumstanțele arătate în aceste imagini sunt conforme atât declarațiilor inculpatului,

cât și declarațiilor părții vătămate, la acest capitol lipsind careva divergențe.

Instanța de apel a considerat că, este absolut inoportună și solicitarea privind

audierea pătimitului, cât și efectuarea confruntărilor, în vederea elucidării modului în

care ultimul a plasat voluntar piciorul sub aripa dreaptă spate a automobilului condus

de către inculpat, or, partea vătămată Teslaru Ion, a declarat că în momentul când a

pășit pe trecerea pentru pietoni a făcut un pas sau doi, ulterior s-a oprit, oferindu-i

automobilului de teren dreptul de a traversa trecerea pentru pietoni, iar la un moment

dat a simțit o lovitură, însă acesta nu a făcut nici-o mențiune precum că voluntar ar fi

plasat piciorul sub aripa dreaptă a automobilului.

Așadar, rezumând totalitatea de circumstanțe descrise supra, instanța de apel a

constatat ca fiind confirmată pe deplin existența în acțiunile lui Jumbei Sergiu anume

a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, individualizată prin „încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare

gravă a integrității corporale sau sănătății”, astfel că careva dubii care ar putea pune la

îndoială vinovăția inculpatului lipsesc.

La capitolul numirii pedepsei inculpatului Jumbei Sergiu, instanța de apel a

ajuns la concluzia de a numi inculpatului Jumbei Sergiu o pedeapsă sub formă de

închisoare, care urmează a fi suspendată condiționat pe un termen de probațiune,

acordându-i inculpatului posibilitatea de a se corecta și de a păși pe calea corijării și

restabilirii echității sociale.

În opinia instanței de apel, față de inculpat urmează a fi aplicată o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen minim de 3 ani, aceasta fiind corespunzătoare faptei

comise, dar și având în vedere scopul legii penale, care indică asupra corectării și

reeducării inculpatului în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a rigorilor de

drept. Totodată ținând cont de faptul că pedeapsa penală are drept scop reeducarea

condamnatului, aceasta din urmă nicidecum nu trebuie să creeze careva suferințe

fizice și psihice, persoanelor atrase la răspundere penală, fapt care denotă că

sancțiunea dată va avea un efect pozitiv asupra conștientizării de către inculpat a

pericolului social al acțiunilor comise.

Totuși, instanța de apel a găsit de cuviință de a nu dispune executarea pedepsei

închisorii numite inculpatului și a dispune suspendarea condiționată a sancțiunii

penale privative de libertate pe un termen de probațiune.

Instanța de apel apel a relevat că, în formarea convingerii că scopul legii penale

în acest caz va fi atins, v-a ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege,

inclusiv are în vedere întreaga conduită a inculpatului Jumbei Sergiu înainte de

11

săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, personalitatea

inculpatului care anterior nu a fost condamnat, concluzii care se bazează pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În continuare, instanța de apel a reiterat și faptul că suspendarea condiționată a

executării pedepsei are efect imediat prin faptul că pedeapsa aplicată nu se execută ca

urmare a suspendării executării ei, iar termenul de încercare în viziunea instanței de

apel urmează a fi stabilit pe o perioadă de un an și reprezintă durata de timp în care

inculpatul Jumbei Sergiu trebuie să nu săvârșească o nouă infracțiune, să facă dovada

că s-a corectat și că scopul pedepsei s-a atins și fără executarea acesteia. Totodată, în

decursul acestui termen, comportamentul inculpatului ce urmează a fi condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei necesită a fi supravegheat în scopul

verificării dacă încrederea acordată a fost sau nu îndreptățită. Controlul asupra

comportării celor condamnați cu suspendarea condiționată a executării pedepsei îl

exercită organele competente.

Instanța de apel a considerat de cuviință a aplica față de inculpatul Jumbei

Sergiu și sancțiunea penală complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport, în primul rând având în vedere că aceasta este necesară în vederea

neadmiterii pe viitor a inculpatului pe o perioadă de timp de a conduce mijlocul de

pericol social sporit, prin intermediul căruia părții vătămate Teslaru Ion i-au fost

cauzate vătămări corporale grave, iar în al doilea rând pedeapsa complementară, este

prevăzută de norma de sancționare a art. 264 alin. (3) Cod penal, ca fiind obligatorie

de drept.

recurs ordinar inculpatul Jumbei Sergiu prin care solicită casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea sentinței de achitare a acestuia.

În motivarea recursului menționează următoarele:

- inculpatul neîntemeiat și ilegal a fost condamnat pentru pretinsa comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în pofida existenței în speță

a unei circumstanțe ce potrivit art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală, exclude

urmărirea penală, și anume:

- referitor la conducătorul vehiculului, în lipsa unui obstacol frontal, care ar

prezenta vreun pericol iminent pentru siguranța traficului rutier, în pofida faptului

că pietonul se afla în siguranță, în partea laterală a vehiculului, neprezentând vreun

risc de tamponare, fapt confirmat de către imaginile video, declarațiile martorului

Popescu Vera, declarațiile părții vătămate Teslaru Ion, situarea concomitentă a

vehiculului și pietonului pe partea carosabilă, pe trecere de pietoni cu circulație

nedirijată, nu implică frânarea bruscă a vehiculului, fapt ce ar contraveni prevederilor

pct. 50 lit. d) al Regulamentului, deoarece oprirea vehiculului pe trecerea de pietoni

nu poate fi interpretată ca cedare a trecerii pietonului, fiind interzisă și în pct. 69 lit. d)

al Regulamentului, creând astfel obstacol în traversarea regulamentară a carosabilului

de către pietoni, autorizată doar pe trecerile pentru pietoni conform pct. 114. 1) din

Regulament, în cazul existenței acestora. În acest sens, vehiculul urma să-și continue

mișcarea în pofida art. 7 alin. 2 din Convenția asupra circulației rutiere din 08.11.1968,

12

încheiată la Viena: „Utilizatorii drumului care n-au putut să evite crearea unui obstacol

sau al unui pericol trebuie să ia măsurile necesare pentru a le face să dispară cât mai

repede posibil și în cazul în care nu le pot face să dispară imediat, să le semnaleze

celorlalti utilizatori ai drumului”;

- referitor la pietonul Teslaru Ion, în prezența unui obstacol frontal în mișcare

ce-i obstrucționează traversarea trecerii pentru pietoni, pietonul nu dispune de

prioritatea traversării acesteia, deoarece nu se află în siguranță, obligație instituită prin

prevederile Regulamentului circulației rutiere. Continuarea înaintării pietonului pe

trecere, prin ridicarea voluntară din culpă gravă a gambei stângi în dreptul vehiculului

în mișcare, ar expune unui pericol propria persoană și pe ceilalți participanți la trafic

prin frânarea bruscă, schimbarea direcției și vitezei de deplasare, fapt ce ar contraveni

cu prevederile Regulamentului enunțate în pct. 3 și în art. 22 al Legii nr. 131 din

07.06.2007 cu privire la siguranța traficului rutier: „să nu creeze neîntemeiat obstacole

circulafiei care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”,

privitor la respectarea cărora era în drept să conteze inculpatul, potrivit pct. 4 din

Regulament.

Astfel, este ușor a stabili lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece în fața unui obstacol frontal

deslușit (vizibil), ce-i blochează trecerea, pietonul s-a oprit (a confirmat acest fapt

pătimitul, cât în cadrul urmăririi penale atât și în cadrul cercetării judecătorești),

oferind regulamentar deplasarea vehiculului pentru a-i elibera calea, iar ulterior a

înaintat pe neașteptate, expunându-se neîntemeiat, contrar prevederilor pct. 3 din

Regulament, prin crearea neîntemeiată a obstacolului circulației, unui pericol grav,

previzibilitatea acestor evenimente și consecințelor ce urmau să se producă, nefiind

deduse obiectiv de către inculpat, fapt ce exclude, în special, imprudența ca semn al

laturii subiective din acțiunile ultimului, deoarece el nu își dădea seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale (pietonul a cedat trecerea, vedea clar

vehiculul, era în siguranță și nu intenționa să înainteze, situație atestată de imaginile

video, declarațiile părții vătămate și martorului ocular Popescu Vera), nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și, conform circumstanțelor cauzei,

nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă, că pietonul va înainta contrar oricăror

raționamente de securitate personală într-un obstacol frontal pe care 1-a deslușit,

ezitând inițial să traverseze și cedând trecerea mijlocului de transport;

- raportul cauzal dintre acțiunile inculpatului și consecințele accidentului nu

există și se datorează acțiunilor grăbite ale pătimitului (confirmate de către acesta din

urmă, declarațiile martorului Popescu Vera și a inculpatului, care s-a lovit în spatele

vehiculului în mișcare, fapt recunoscut tranșant de către acesta;

- instanța de apel a neglijat faptul și că pretinsa tamponare a avut loc când

vehiculul ieșea de pe trecerea de pietoni, iar potrivit împrejurărilor faptului,

confirmată și de către expertiza în comisie medico-legală auto-tehnică (în partea

locului presupusei tamponări), pietonul a ridicat deliberat piciorul în dreptul barei de

protecție spate dreapta a vehiculului în mișcare, după ce a cedat trecerea, fapt susținut

obiectiv de către partea vătămată, însă neglijat neîntemeiat de către instanța de apel;

13

- inexplicabile sunt prevederile pct. 11 al Regulamentului, invocate a fi pretins

încălcate de către inculpat, menționate în actul de acuzare, nici nu se regăsesc în RCR,

ultimele fiind modificate (abrogată) prin HG nr. 494 dia 08.07.2013. Astfel, prevederile

pct. 11 lit. f) RCR implică obligația conducătorului: la trecerile pentru pietoni cu

circulația nedirijată să cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe

partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului. Or, inculpatul nu era obligat în

stoparea vehiculului în fața trecerii, în lipsa pietonilor în direcția de deplasare.

Instanța de apel nu a adus nici un argument plauzibil încriminării ilegale

inculpatului a încălcării unei norme modificate în anul 2013 (pct. 11 lit. f) RCR, pe

pretinsa încălcare a căruia este întemeiată acuzarea procurorul), asumându-și rolul

procurorului în repararea erorilor din actul acuzării, ce reprezintă o încălcare vădită a

dreptului la un proces echitabil al inculpatului, prevăzut de art. 6 al CEDO;

- argumentul precum că conducătorul auto deține o responsabilitate „absolută”

în raport cu pietonul, care ar deține o responsabilitate „redusă”, reprezintă o

interpretare denaturată, ce contravine normelor RCR, care tratează în pct. 7 numiții ca

participanți la trafic cu drepturi și obligații instituite. Or, potrivit art. 3 RCR:

„Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, ... și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care

sunt provocate de circumstanțe iminente”, circumstanțe eminente ce nu au existat în

cauză, iar pietonul s-a oprit pentru a aștepta eliberarea de către vehicul vizat a trecerii

pentru pietoni;

- pretinsa „obligativitate” a conducătorului auto de a prezice orice situație

rutieră și acțiune defectuoasă a altor participanți la trafic, doar pentru faptul că este

posesorul unui mijloc de pericol sporit, astfel fiind responsabil de orice incident,

reprezintă o denaturare arbitrară a realității obiective și o interpretare eronată a

normelor legale, ceea ce contravine pct. 4 RCR, care invocă imperativ că: „Orice

participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe

faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”. Or, din momentul

staționării pietonului pe trecere, cedând rezonabil și, implicit, regulamentar

traversarea vehiculului pentru deblocare trecerii pentru pietoni, conducătorul auto a

fost în drept să mizeze pe faptul că pietonul, potrivit pct. 3 RCR și din motive de

proprie siguranță, nu va crea alte obstacole decât cele iminente și va înainta subit

neîntemeiat, lovindu-se de vehiculul în mișcare;

- este bizară afirmarea acuzării și a instanței de apel precum că inculpatul a

tamponat pietonul.

Cum ar fi fost posibilă pretinsa tamponare, cu partea dreapta spate a

vehiculului, situată după roata din urmă a acestuia, care nu are proeminențe, fără ca

vehiculul să fi virat, iar partea frontală a mașinii ieșise deja de pe trecerea de pietoni

(locul contactului pietonului cu vehiculul în mișcare a fost stabilit prin procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 01.06.2015 și 18.06.2015),, iar cea mai joasă parte a

vehiculului este situată la o înălțime mai mare de la sol decât locul fracturii atestate la

partea vătămată (partea descriptivă a raportului de expertiză complexă judiciară auto-

14

tehnică, medico-legală nr. 1850 din 01.02.2016).

Astfel, declarațiile pătimitului, precum că a cedat trecerea vehiculului, iar

ulterior din culpă gravă a înaintat deliberat, lovindu-se de spatele mașinii în mișcare,

după roata din urmă, capătă credibilitate, probă pe care instanța de apel a neglijat-o;

- vizavi de argumentul acuzării, precum că declarațiile părții vătămate Teslaru

Ion, martorilor Popescu Vera și Neghin Iurie, depuse în instanța de fond și instanța de

apel, urmează a fi apreciate critic, deoarece contravin celor declarate în cadrul

urmăririi penale, sunt absolut neîntemeiate și nu corespund realității obiective.

Acuzarea nu a adus nici un argument pretinsei neconcordanțe dintre declarațiile

tuturor persoanelor ce fac parte din lista probelor acuzării. Astfel, relatările martorilor

au fost dezvoltate în cadrul audierilor contradictorii în ședințele judecătorești, care nu

au suferit modificări, fiind analogice celor din instanța de fond (ca și celor depuse în

instanța de apel). Astfel, procurorul care a exercitat urmărirea penală a admis o audiere

intenționată/neglijentă superficială a persoanelor incluse în lista probelor acuzării,

situație neglijată inexplicabil de către acuzator;

- concluziile expertului auto-tehnic în partea referitoare la existența capacității

tehnice a conducătorului vehiculului (a inculpatului) de a evita impactul, vizavi de

care întrebare primul și-a arogat competențele unui expert în probleme juridice și,

contrar competenței, s-a expus pe marginea acestor problemele, legale de modul de

acționare a participanților la trafic, potrivit prevederilor regulamentare, cade sub

incidența art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală - în această parte fiind lovit de

nulitate absolută;

- încălcările admise în cadrul urmăririi penale au fost invocate doar instanța de

fond și în instanța de apel, deoarece recurentul a fost privat de dreptul de a face

cunoștință cu materialele dosarului astfel fiind în imposibilitate de a obiecta vizavi de

încălcările admise.

Astfel, argumentele invocate au fost suficiente instanței de fond pentru se îndoi

de temeinicia acuzării înaintate, însă neglijate totalmente, fără vrio explicație

plauzibilă, prin denaturarea conținutului lor și neglijarea acestora, de către instanța de

apel.

Este inadmisibil modul arbitrar în care se încearcă discreditarea și astfel

neglijarea declarațiilor părții vătămate și a martorilor audiați, denaturat prezentând și

filmările video a accidentului, pe care nu este fixat momentul pretnsei tamponări a

pietonului, neglijând totalmente probele care în cumulul lor denotă lipsa în speță a

elementelor infracțiunii, fără să existe vreo probă în confirmarea vinovăției

inculpatului;

- conform art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, servește temei de

recurs faptul că „instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a

constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată și în această cauză”.

Or, instanța de apel a neglijat încălcările dreptului inculpatului la un proces

echitabil, consfințit în art. 6 din CEDO, și anume, încălcarea termenului de menținere

în calitate de bănuit/suspect în procesul penal al inculpatului, odată cu pornirea pe

15

data de 10.06.2015, de către Procurorul General al Republicii Moldova, Gurin Corneliu,

a urmăririi penale împotriva procurorului, adjunct al procurorului raionului Orhei,

Jumbei Sergiu, în cazul comiterii de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, iar înaintarea acuzării numitului a avut loc la 03.11.2015.

Astfel, menținerea numitului în calitatea sa de suspect/bănuit până la acordarea

calității subsecvente de acuzat a depășit termenul legal de 3 luni, prevăzut de art. 63

Cod de procedură penală;

- încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil în procesul urmăririi

penale (art. 6 paragraful 1) odată cu neglijarea de către procurorul care a exercitat

urmărirea penală în speță a obligativității de a pune la dispoziția apărării toate probele

materiale în favoarea sau defavoarea acuzatului. Astfel, cererile învinuitului: de a

înceta urmărirea penală, care a fost respinsă, și de a efectua acțiuni de urmărire penală

(respinsă), datate cu 12.02.2016 și, respectiv 28.03.2016, menite să-l dezincrimineze în

propriul proces, procurorul emitent și procurorul ierarhic superior au respins

neîntemeiat plângerile la 28.02.2016 și 15.03.2016 (în cazul primei cereri din 12.02.2016),

iar la 01.04.2016 și 15.04.2016 (în cazul celei de-a doua cerere din 28.03.2016), în context

fiind obstrucționat accesul învinuitului la instanță, prin faptul că:

- procurorul intenționat nu s-a prezentat la ședința de judecată din data de

21.04.2016, numită pentru examinarea plângerilor, depuse conform art. 313 Code

procedură penală, de către învinuit, la judecătorul de instrucție al Judecătoriei

sectorului Centru, mun. Chișinău, depuse la data de 17.03.2016 și, respectiv, 19.04.2016;

- în pofida numirii spre examinare a cererilor, potrivit art. 313 Cod de procedură

penală, la 22.04.2016, procurorul a adus la cunoștința învinuitului și apărătorului său

despre terminarea urmăririi penale contrar caracterului incomplet al acesteia. Partea

apărării a menționat în procesul-verbal al acțiunii de urmărire penală despre amânarea

din vina procurorului a zilei ședinței de examinare a plângerilor de către judecătorul

de instrucție - care a fost amânată pentru data de 12.05.2016, ora 10, Judecătoria

sectorului Centru, Chișinău.

În pofida faptelor invocate, procurorul intenționat nu a citat partea apărării

pentru a face cunoștință cu materialele urmăririi penale, nu a prezentat judecătorului

de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, materialele cauzei penale

pentru examinarea plângerilor conform art. 313 Cod de procedură penală, în ședința

numită pentru data de 12.05.2016 și a expediat cauza penală în secret, fără a înștiința

învinuitul și apărătorul său, fără a înmâna rechizitoriul învinuitului sau apărătorului

său, potrivit art. 297 Cod de procedură penală - pentru examinare în fond instanței de

judecată;

- în ce privește respingerea cererilor, înaintate la 12.02.2016 și 28.03.2016, potrivit

art. 244-247 Cod de procedură penală, remarcă că procurorul emitent și cel ierarhic

superior nu au adus niciun argument plauzibil cauzei de respingere a cererii

învinuitului, care a solicitat încetarea urmăririi penale, efectuarea acțiunilor de

urmărire penală (după respingerea primei cereri) menite si consolideze concluziile

despre lipsa vinovăției sale. Astfel, conținutul deciziilor procurorului emitent și a celui

ierarhic superior s-a rezumat doar la parafrazarea prevederilor legale (în special al

16

celor din Regulamentul Circulației Rutierei, în ambele cazuri constituind decizii

șablon, declarative, fără a specifica aplicabilitatea acestora (a prevederilor actelor

normative invocate) vizavi de cererea înaintată, în raport cu fiecare argument al

învinuitului, invocând existența probelor pe dosar care dovedesc vinovăția lui Jumbei

Sergiu. Or, lipsa unei motivări relevante a ordonanțelor procurorilor, în cadrul

examinării cererilor conform art. 2991 și 2992 Cod de procedură penală, ridică chestiuni

invocate de către CtEDO în cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra României, (Cererea

nr.60868/00), Hotărâre din 08.06.2006. Ultimul argument este valabil și petru decizia

instanței de apel.

5.1. La data de 21.07.2017 inculpatul Jumbei Sergiu a declarat recurs suplimentar

în care a invocat argumente similare celor invocate in recursul declarat la data de

05.07.2017 (f.d. 102-110 vol. IV).

către inculpatul Jumbei Sergiu, invocând că acestea urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe

prezentate de acuzatorul de stat și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate

în ordinea prevăzută de lege, dându-li-se aprecierea cuvenită. La soluționarea cauzei,

instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de

procedură penală, a cercetat cauza sub toate aspectele. Probele prezentate verificându-

le și apreciindu-le just prin prizma pertinenței și concludenței, au confirmat vinovăția

inculpatului Jumbei S. în comitera infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Potrivit alin. (1) art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, est

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Revenind la textul recursului ordinar declarat de către inculpatul Jumbei S. se

constată, că recurentul invocă temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

17

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în

care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o

eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel

național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel la pronunțarea hotărârii de

condamnare a lui Jumbei S., nu a stabilit în deplină măsură circumstanțele de fapt și

de drept, care au condiționat adoptarea unei astfel de hotărâre.

Astfel, în cadrul examinării cauzei penale în instanța de apel, avocatul I. Vîzdoga

în numele inculpatului a reiterat depășirea termenului de menținere a lui S. Jumbei în

calitate de bănuit stabilit la art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod procedură penală, invocând că

urmărirea penală a fost pornită împotriva lui S.Jumbei ,,in personam” prin ordonanța

din 10.06.2015, iar ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit a fost înaintată la

03 noiembrie 2015.

Instanța de apel a reținut că pretinsa încălcare invocată de apărare este

nefondată și contradictorie stării de fapt, menționând, că termenul de 3 luni vizat la

art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod procedură penală urmează a fi calculat nemijlocit de la

momentul emiterii ordonanței de recunoaștere a lui Jumbei Ion în calitate de bănuit și

nicidecum nu din momentul pornirii urmăririi penale.

Colegiul penal consideră, că concluzia instanței de apel este una pripită,ori

casând sentința de achitare a inculpatului, instanța nu s-a expus argumentat asupra

cererii părții apărării privind încetarea procesului penal pe motivul încălcării

prevederilor alin. (2) pct. 3) art. 63 Cod de procedură penală. Modalitatea de motivare

a soluției la acest capitol nu corespunde practicii judiciare și jurisprudenței CțEDO la

care face referire instanța.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal notează că, motivarea unei hotărâri

constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum

și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar,

circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art.6

CțEDO.

Prin urmare, decizia instanței de apel trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Obligarea instanței să-și motiveze hotărârea pe cauzele penale rezultă din

prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană. Lipsa motivărilor cerințelor legii într-

o hotărâre judecătorească poate ridica probleme conform art. 6 § 3 din Convenție,

referitoare la accesul la justiție, situație în care nu sânt indicate cu suficientă claritate

temeiurile pe care se bazează hotărârea,ceea ce împiedică folosirea efectivă a

procedurilor de contestare și afectează grav respectarea garanțiilor procedurale la un

proces echitabil.

În acest sens se reține că, potrivit jurisprudenței CțEDO, „… rolul unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă

18

părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o

instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public

al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a

prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoarea instanței de a arăta,

în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse”

(cauza Fomin vs Moldova din 11.10.2011).

În consecință, Colegiul penal conchide că instanța de apel, contrar prevederilor

art. 6 § 1, 3 din Convenție, nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil și nu a dat

o argumentare motivată tuturor motivelor invocate de partea apărării.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în prezenta speță și-au

găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, de practica judiciară, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Jumbei Sergiu Xxxxx în

cauza penală în privința acestuia, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 iunie 2017 și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Pronunțarea integrală la 12 decembrie 2017.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

19