1ra-1587/2017 — art. 179 alin. 2 CP

1ra-1587/2017 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1587/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie

Călugăreanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

iulie 2017, în privința inculpatului

Miloș Vsevolod XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX,

locuitor al XXXXX, str. XXXXX XXX, ap.

XX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 03.11.2016 – 13.04.2017,

instanța de apel: 26.05.2017 – 04.07.2017,

instanța de recurs: 08.09.2017 – 21.11.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 200

unități convenționale, ce constituie 4000 lei.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Angelei Sceastlivaia prejudiciul

moral de 2000 lei și cheltuielile pentru asistență juridică de 2000 lei.

inculpatul Miloș V., acționând cu vinovăție manifestată prin intenție directă, fiind

conștient de caracterul ilegal al pătrunderii fără consimțământul stăpânului în

domiciliu acestuia, în cadrul unui conflict cu Sceastlivaia A., ilegal a pătruns în

domiciliul ultimei, situat în XXXXX, str. XXXXX XXX ap. XX.

1

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că A.

Negritu i-a deschis ușa de la coridorul comun. După, el a bătut la ușa Angelei

Sceastlivaia. Când ea a deschis, el a întrebat-o de ce l-a numit cu cuvinte

necenzurate în prezența vecinilor. Ultima a început să strige, să cheme poliția și

atunci el a plecat. În apartamentul ei nu a intrat.

Totodată, vina lui este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Sceastlivaia A., a declarat că a bătut la ușă vecina

Negritu A. și i-a spus că vrea să vorbească un om cu ea. A deschis ușa de la

coridorul comun și l-a văzut pe inculpat. A încercat să închidă ușa, dar inculpatul a

împins ușa și a intrat în apartament. Fiica Țapu Livia, s-a pus în fața lui ca să îl

oprească, iar inculpatul a împins-o cu mâna și venea spre ea, atunci a strigat ajutor,

iar fiica a intrat în camera de alături și a chemat poliția. Este în relații ostile cu

inculpatul și soția acestuia, le-a făcut anterior observații. Când a întrebat-o pe

vecina Alina dacă a văzut ceva, ea i-a spus că nu vrea să strice relațiile cu

inculpatul.

Martorul Țapu Livia, a relatat că vecina Negritu A. a bătut la ușa lor și i-a

spus mamei că cineva dorește să vorbească cu ea. Inculpatul a intrat în

apartamentul lor și a vrut să o împingă, să o îmbrâncească și a atins-o de claviculă,

dar ea a fugit în camera vecină și a telefonat la poliție. După ce mama sa a început

a striga, inculpatul a ieșit din casă.

Martorul Negritu A., a declarat că inculpatul a intrat în coridorul comun și a

cerut explicații de la Sceastlivaia A. Ultima și fiica ei au început să strige „Poliția”.

Atunci ea l-a apucat de mână pe inculpat și i-a spus să iasă, și el a plecat. Nu a

văzut dacă inculpatul a intrat în apartamentul Angelei.

Martorul Cucereanu A. a declarat că a auzit gălăgie în coridorul comun,

unde era inculpatul și A. Sceastlivaia. Nu i-a văzut, dar i-a auzit. Se certau, dar nu

cunoaște din ce cauză.

Probele administrate confirmă că inculpatul a pătruns ilegal în domiciliul

Angelei Sceastlivaia, fapt confirmat de partea vătămată și de martorii audiați.

Conflictul care a avut loc între inculpat și partea vătămată nu justifică

acțiunile lui de a pătrunde în domiciliu ultimei, fără permisiune, pentru a se

clarifica.

Domiciliul și reședința sunt inviolabile, nimeni nu poate pătrunde sau

rămâne în domiciliul sau reședința unei persoane fără consimțământul acesteia.

Declarațiile inculpatului și ale martorului Negritu A., se combat prin

declarațiile părții vătămate și ale martorului L. Țapu, care au confirmat intrarea

inculpatului în apartamentul părții vătămate, or, în caz contrar partea vătămată

neavând motive de a chema poliția, avea posibilitatea să închidă ușa de la

apartamentul său, iar inculpatul să rămână în coridorul comun.

Partea vătămată a menționat că ea a refuzat să discute cu inculpatul, dorind

să închidă ușa, însă acesta a împins ușa și a intrat în apartament.

Inculpatul mai întâi a intrat în coridorul comun, cu permisiunea lui A.

Negritu, fapt care nu poate fi apreciat ca violare de domiciliu, însă apoi a intrat și

2

în apartamentul A. Sceastlivaia, fără permisiunea ei, aceste acțiuni fiind violare de

domiciliu.

Din declarațiile martorului apărării A. Cucereanu, s-a confirmat doar că

inculpatul și partea vătămată sunt în relații ostile, aceștia având conflicte anterior,

în acea zi a auzit cearta între inculpat și partea vătămată, însă nu i-a văzut.

Acest martor nu a confirmat și nici nu a infirmat faptul pătrunderii

inculpatului în apartamentul părții vătămate, respectiv declarațiile acestuia nu pot fi

luate în considerație.

Totodată, nu și-au găsit confirmare acțiunile incriminate inculpatului ca

,,refuzul de a părăsi domiciliul la cererea părții vătămate” și ,,acțiuni săvârșite cu

amenințarea aplicării violenței”, și în consecință acțiunile ultimului urmează a fi

recalificate în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, adică pătrunderea în domiciliu unei

persoane, fără consimțământul acesteia.

Partea vătămată nu a menționat că i-ar fi cerut inculpatului să plece.

La fel, partea vătămată și nici martorii nu au declarat că inculpatul ar fi

amenințat cu aplicarea violenței.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a săvârșit pentru

prima dată o infracțiune ușoară, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă fără privare de libertate.

Vitalie, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 179 alin. (2), 90 Cod penal, la 1

an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1

an.

Apelantul a invocat că prin acțiunile sale intenționate, inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută la art. 179 alin. (2) Cod penal - violarea de domiciliu, adică

pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și

refuzul de al părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu amenințarea aplicării

violenței.

Instanța de fond ilegal a recalificat acțiunile inculpatului de la alin. (2) la

alin. (1) art.179 Cod penal.

Instanța a pus la baza sentinței declarațiile părții vătămate și a martorului L.

Țapu, conform cărora inculpatul la data respectivă a pătruns ilegal în domiciliul

celei dintâi, însă a considerat că acțiunile de rămânere ilegală în domiciliul victimei

și de amenințare a acesteia cu aplicarea violenței nu și-au găsit confirmare.

Această concluzie este eronată, deoarece partea vătămată și martorul L. Țapu

expres au indicat că i-au cerut în mod verbal inculpatului să părăsească spațiu lor

privat, solicitare pe care martorul L. Țapu a întărit-o cu gestul de a împinge

inculpatul spre ieșirea din apartament.

Amenințarea cu aplicarea violenței, a fost confirmată pe deplin și poate fi

dedusă cu ușurință din împrejurările în care a avut loc fapta prejudiciabilă.

Prin amenințare se înțelege o acțiune de influență psihică prin care

făptuitorul insuflă victimei temerea de a i se produce o vătămare a integrității

3

corporale sau a sănătății. Metodele amenințării pot fi diferite: orale, în scris, prin

gesturi, prin telefon, prin alte persoane, prin semne simbolice etc.

Acțiunea de amenințare trebuie să fie de natură să alarmeze pe cel amenințat,

să fie percepută de el ca reală, serioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va

realiza într-un viitor nu prea îndepărtat.

Instanța de judecată nu a ținut cont că infracțiunea a fost precedată de o

altercație verbală între părți care a degenerat în ceartă, mai mult anterior familia

inculpatului s-a aflat în conflict cu partea vătămată, circumstanță confirmată de

ambele părți, iar inculpatul singur a recunoscut că s-a deplasat la domiciliu

victimei cu scopul de a lămuri conflictul, prin urmare declarațiile părții vătămate

A. Sceastlivaia și a martorul L. Țapu sunt pertinente, concludente și obiective, iar

inculpatul a amenințat-o pe cea dintâi cu aplicarea violenței și întru realizarea

acestei intenții a intrat în domiciliu victimei și se îndrepta amenințător spre aceasta

și doar ca urmare a intervenției martorului A. Negritu, care a reacționat la strigătele

auzite, acesta nu și-a realizat intenția.

3.1. Avocatul Ion Lunca la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, și că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Apelantul a invocat că instanța de fond a examinat superficial materialele

cauzei penale, nu a coroborat probele prezentate cu toate circumstanțele de fapt, iar

în consecință a adoptat o sentință ilegală și neîntemeiată.

Ignorarea declarațiilor martorului A. Negritu și a inculpatului din motiv că

acestea se contrazic cu declarațiile părții vătămate și martorului L. Țapu, reprezintă

ignorarea principiului prezumției nevinovăției.

Or, martorul A. Negritu a depus declarații sub jurământ și nu a avut nici un

interes de a minți instanța de judecată. Totodată, aceasta se aflau în relații bune, dat

fiind că după incident, A. Negritu a cumpărat de la A. Sceastlivaia apartamentul

dat.

Poziția acuzării este combătută și prin declarațiile martorului A. Cucereanu,

care a comunicat că însuși partea vătămată este o persoană problematică cu vecinii

din cartier, iar inculpatul a avut un comportament calm. Sancționarea A.

Sceastlivaia pentru acțiunii de injurie în adresa inculpatului, confirmă poziția dată.

Neluarea în considerare a declarațiilor inculpatului și a martorului A.

Negritu, din simplu motiv că acestea se combat prin declarațiile părții vătămate A.

Sciastlivaia și a martorului L. Țapu, denotă că sentința instanței de fond este una

golită de fapte probatorii, respectiv nu există fapta infracțiunii, și fapta de care este

învinuit inculpatul nu întrunește elementele infracțiunii. Totodată, urmărirea penală

a fost una defectuoasă.

Alegația instanței de fond privind respingerea argumentelor apărării, fiindcă

partea vătămată s-a adresat la poliție, doar în urma sancționării acesteia pentru

injurie, și de fapt este o răzbunarea deoarece s-a stabilit că în acea zi a avut loc și

faptul injuriei din partea A. Sceastlivaia - constituie o interpretare eronată a

circumstanțelor. De fapt apărarea a atenționat instanța de fond că A. Sceastlivaia

4

este o persoană problematică și a conștientizat acțiunile sale ilegale doar după ce a

fost sancționată contravențional la 29.08.2016 pentru acțiunile de injurie față de

inculpat, comise la 23.07.2016. Potrivit informației eliberată de Inspectoratul de

Poliție, amenda a fost achitată la 30.07.2016. Această circumstanță se probează

prin copia cazierului contravențional al părții vătămate anexat la materialele cauzei

și copia procesului-verbal cu privire la contravenție.

2017, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Apelul avocatului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Miloș V. a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 179 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond eronat a apreciat probele

administrate, nefiind luate în considerație prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul Miloș Vsevolod se învinuiește că, la 08

august 2016, aproximativ orele 17:45, acționând cu vinovăție manifestată prin

intenție directă, fiind conștient de caracterul ilegal al pătrunderii fără

consimțământul stăpânului în domiciliu acestuia, în cadrul unui conflict cu A.

Sceastlivaia, ilegal a pătruns în domiciliul ultimei, situat în XXXXX, str.

XXXXX XXX, ap. XX, și la cererea proprietarului a refuzat să-l părăsească,

amenințând-o cu aplicarea violenței fizice.

Instanța de apel a indicat că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod penal - violarea de domiciliu, adică

pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și

refuzul de al părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu amenințarea aplicării

violenței, or, dânsul nu a comis astfel de fapte, ci doar, aflându-se în coridorul

comun cu vecina părții vătămate, cu permisiunea căreia a și intrat în acest coridor,

a cerut ca partea vătămată să nu-l mai acosteze și să nu-l mai insulte.

Aceste concluzii se confirmă prin declarațiile inculpatului și a martorului A.

Cucereanu.

Acuzarea nu a prezentat careva probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin. (2) Cod penal.

Instanța de fond s-a bazat pe declarațiile părții vătămate A. Sceastlivaia,

martorilor A. Negritu și L. Țapu.

Declarațiile părții vătămate A. Sceastlivaia și a martorului L. Țapu, nu

confirmă faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii încriminate, or partea

vătămată și martorul L. Țapu sunt rude și, prin urmare, sunt părți cointeresate, iar

aceste declarații se combat prin declarațiile martorilor A. Negritu și A. Cucereanu,

care nu sunt rude cu nici una din părți, au dat declarații corespunzătoare adevărului

și au confirmat cele spuse de către inculpat, care la fel corespund adevărului.

Argumentele din apelului acuzării sunt combătute prin declarațiile

martorului A. Cucereanu.

5

Acuzarea nu a dovedit prin probele existente la materialele cauzei penale că

inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, iar

instanța de fond nefondat a concluzionat în privința vinovăției inculpatului pe art.

179 alin. (1) Cod penal.

Astfel, apelul acuzării urmează a fi respins ca nefondat, cu achitarea

inculpatului pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, iar în

legătură cu aceasta, de lăsat acțiunea civilă depusă de partea vătămată Sceastlivaia

A. împotriva lui Miloș V. cu privire la repararea prejudiciului moral de 10.000 lei

și cheltuielile de asistență juridică de 2000 lei, fără soluționare.

Călugăreanu, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel pronunțând decizia de achitare, nu a

dat o apreciere obiectivă circumstanțelor de fapt ale cauzei și nu a supus analizei

toate probele, cuprinse în dosarul penal.

Împrejurările săvârșirii infracțiunii comisă de inculpat sunt confirmate prin

declarațiile părții vătămate A. Sciastlivaia, care a declarat că în momentul când a

deschis ușa de la apartamentul său, l-a văzut pe inculpat în fața sa. A vrut să

închidă ușa deoarece nu dorea să intre, dar acesta a împins ușa și a intrat în

apartament. În apartamentul său se afla fiica sa și mătușa sa, a început să strige

deoarece s-a speriat și a fugit de la ușă la geamul din apartament care era deschis.

Fiica s-a pus în fața lui să îl oprească, iar el a împins-o cu mâna pe fiică și venea

înspre ea, și atunci a strigat să cheme poliția. Fiica a dovedit și a intrat în camera de

alături și a chemat poliția. D-na Alina a deschis ușa și i-a spus să iasă din casă.

Când inculpatul a intrat în apartamentul ei, vecina Alina a rămas în coridorul

comun. După ce vecina Alina i-a spus să iasă, el a ieșit. Era speriată deoarece

anterior o înjura-se. Este în relații ostile și cu inculpatul și cu soția acestuia, care

anterior i-a făcut observații.

Martorul L. Țapu a declarat că vecina A. Negritu a bătut la ușa lor și a spus

mamei că cineva dorește cu ea să vorbească, dar mama a spus că nu are ce discuta

cu persoana respectivă. Mama a văzut cine este, deoarece a deschis ușa de la

apartamentul lor. Se afla lângă ușa din altă camera, când inculpatul a intrat în

apartamentul lor, a vrut să o împingă și s-a atins de claviculă, apoi a fugit în

camera vecină să telefoneze la poliție. Mama a fugit la fereastră și a început a

striga că sună la poliție, că vrea să o bată. După ce mama a început a striga,

inculpatul a ieșit din casă. Când a intrat inculpatul în apartament, nu i-a provocat

careva leziuni, nu a amenințat-o, doar că a vrut să o îmbrâncească și a atins-o de

claviculă. Nu cunoaște dacă vecina ar fi văzut cele întâmplate.

Analizând declarațiile părții vătămate și a martorului L. Țapu, nu este clar de

ce instanța de apel a conchis că declarațiile ultimelor urmează a fi apreciate critic și

că acestea sunt combătute prin declarațiile martorilor A. Negritu și A. Cucereanu,

care în esență nu declară careva circumstanțe ce ar combate declarațiile părții

6

vătămate și a martorului L. Țapu, dimpotrivă, declarațiile lui A. Cucereanu și A.

Negritu confirmă veridicitatea declarațiilor primelor.

Vina inculpatului este demonstrată integral și prin probele materiale, cum at

fi: procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată A. Sciastlivaia și Miloș

V., conform căruia partea vătămată și-a confirmat declarațiile sale.

Decizia instanței de apel este neîntemeiată sub aspectul aprecierii eronate a

probelor administrate, care demonstrează că inculpatul a bătut la ușa părții

vătămate, nefiind invitat de ea. După ce a fost deschisă ușa de către vecină, ultimul

a intrat în domiciliu și a inițiat un conflict cu partea vătămată, de unde și rezultă că

inițiatorul conflictului este inculpatul, și în cazul dat în baza căror probe instanța de

apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate și a martorului L. Țapu, și a

apreciat drept veridice declarațiile inculpatului, care nu sunt confirmate prin nicio

probă.

Instanța de apel eronat a dat prioritate declarațiilor inculpatului, care evident

au fost date în scopul eschivării de răspundere penală, situație care a și condiționat

emiterea deciziei de achitare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. În

corespundere cu art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător. În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit

art. 394 alin. (3) pct. 2) și 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a deciziei

de achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului,

cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul

acuzării, motivele pe care este întemeiată hotărârea instanței cu privire la acțiunea

7

civilă. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 10), 387 Cod de procedură penală,

la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea dacă trebuie

admisă acțiunea civilă. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza potrivit regulilor generale, conform descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (f.d. 156-165, pct. 4. din decizie):

a) a constatat în descriptiv sumar, neclar și divergent mai multe temeiuri de

achitare a inculpatului, cum ar fi că ,,…în acțiunile inculpatului lipsesc semnele

infracțiunii…, dânsul nu a comis astfel de fapte…, acuzarea nu a prezentat probe

care ar demonstra vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii…, acuzarea nu

a dovedit că inculpatul a săvârșit infracțiunea …, fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii…”, dar în dispozitiv s-a contrazis, dispunând achitarea

ultimului pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

procuror și repetate în recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie, în care

acestea sunt reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie (pct. 3., 5. din decizie);

c) cu toate că a concluzionat în descriptiv că: „…urmează de lăsat acțiunea

civilă depusă de partea vătămată Sceastlivaia A. împotriva lui Miloș V. cu privire

la repararea prejudiciului moral de 10.000 lei și cheltuielile de asistență juridică

de 2000 lei, fără soluționare…”, în dispozitivul deciziei lipsește cu desăvârșire

soluția cu privire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată;

d) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele în fapt și drept invocate în

rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul

acuzării, în special declarațiile părții vătămate și a martorului L. Țapu, că

inculpatul a pătruns în locuință fără consimțământul stăpânei, unde a vrut să o

împingă și să o îmbrâncească pe L. Țapu, atingând-o de claviculă.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, și că

recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

8

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, în privința inculpatului Miloș

Vsevolod XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 12

decembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9