1ra-1324/2017 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1324/2017 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1324/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Ghenadie Nicolaev,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Plămădeală Alexandru,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei mun. Chișinău (sediul Centru)

din 15 februarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui

Plămădeală Alexandru

Termenul examinării cauzei:

instanța de fond: 27.12.2016-15.02.2017,

instanța de apel: 20.03.2017-12.04.2017,

instanța de recurs: 24.07.2017-08.11.2017,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

2017, Plămădeală Al-dru, a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod

penal, la 6 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei închisorii în

penitenciar de tip închis.

20.12.2016, în jurul orei 1630 , Plămădeală Al-dru, aflându-se în curtea blocului

amplasat pe str. Decebal 82/1, mun. Chișinău, intenționat, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestora, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane și însușirii lor ulterioare, aplicând violența nepericuloasă pentru viața

și sănătatea persoanei, deschis a sustras de la cet. Mîndru St., un telefon mobil de

model ”Lenovo” în valoare de 3 000 lei, după care a părăsit locul infracțiunii,

cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă.

Mîrzîncu A. care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărâri de achitare, din motiv că acțiunile inculpatului nu se întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii.

1

În motivarea apelurilor declarate, apelanții au invocat următoarele

argumente:

- acuzarea de stat nu a acumulat și nu a prezentat în fața instanței careva

probe incontestabile care ar dovedi cert vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii;

- nu a fost dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate;

- potrivit declarațiile martorului Țenu V., relatate în cadrul urmăririi

penale, inculpatul nu a aplicat violența față de partea vătămată, cu scopul

sustragerii telefonului mobil;

- urmare a faptului că la inculpatul a rămas telefonul părții vătămate, care

fugise după bătaie nu constituie un motiv ca primul să fie învinuit în baza art.

187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal;

- în privința inculpatului urmează a fi aplicată o pedeapsă mai blândă,

deoarece are o persoană la întreținere.

2017, apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt,

dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică conform

prevederilor art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a aprecia critic argumentele apărării cu referire la

declarațiile părții vătămate, or, Mîndru St. în cadrul ședinței de judecată a dat

declarații sub jurământ, fiind avertizat de răspundere penală ce o poartă pentru

declarație mincinoasă, declarând că anume inculpatul Plămădeală Al-dru l-a

lovit, după care i-a sustras telefonul mobil, aceste declarații nefiind în

contradicție probele administrate la faza urmăririi penale și, anume: procesul-

verbal de ridicare din 20.12.2016; procesul-verbal de examinare a obiectului din

21.12.2016 și ordonanța de recunoaștere a corpurilor delicte din 21.12.2016.

Cât privește declarațiile martorului Țenu V., instanța de apel a notat că,

acestea nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, deoarece ultimul nu a fost audiat în

ședința de judecată în instanța de fond, iar conform rapoartelor prezentate au

fost întreprinse un șir de măsuri întru stabilirea locului aflării acestuia, însă

careva rezultate pozitive nu au fost obținute, motiv pentru care acuzatorul de

stat a renunțat la acest martor.

2

La fel ca fiind neîntemeiate, instanța de apel a respins și alegațiile

inculpatului precum că dânsul a luat telefonul de la partea vătămată pentru a

vorbi cu sora acestuia, or, această versiune a fost apreciată de către instanță drept

tentativă de evitare a pedepsei și răspunderii penale, nefiind susținută prin

careva probe, fiind totodată combătută prin probele acuzării.

Cu referire la argumentele invocate în cererea de apel depusă de către

inculpat privind aplicarea unei pedepse mai blânde, instanța de apel reieșind din

faptul că ultimul în ședința de judecată în instanța de apel nu a susținut cele

invocate în cererea, susținând apelul avocatului prin care s-a solicitat

pronunțarea unei sentințe de achitare, nu s-a expus pe marginea acestor

argumente.

În contextul circumstanțelor menționate supra, instanța de apel a constatat

că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate a fost pe deplin

dovedită prin probele administrate la cauza penală, care au fost cercetate în

instanța de fond și cercetate și verificate în instanța de apel, iar careva temeiuri

de a pronunța o sentință de achitare, instanța de apel nu a stabilit.

Mîrzîncu A. în numele inculpatului, care, invocând temei de drept prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din motiv că în

acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

imputate.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând că, instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor

inculpatului și nu a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea

procesului penal la capitolul administrării și prezentării probelor de către părți,

circumstanță care constituie temei de casare a deciziei pronunțate.

Hotărârile contestate sunt neîntemeiate, bazate pe aprecierea eronată a

tuturor probelor anexate la dosar, mai mult ca atât și instanțele inferioare au

examinat cauza unilateral.

Atât la urmărirea penală cât și în cadrul examinării cauzei în instanța de

fond și apel inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția.

Acuzarea nu a acumulat și nu a prezentai în fața instanței careva probe

incontestabile care ar dovedi cert vinovăția lui în comiterea infracțiunii.

Inculpatul fiind audiat în cadrul urmăririi penale și instanța de fond nu a

recunoscut vina și a explicat că nu a atacat partea vătămată și nu a sustras careva

bunuri de la ea.

Potrivit declarațiilor martorului Țenu V., relatate în cadrul urmăririi

penale că, între inculpat și partea vătămată s-a iscat un conflict care a generat

într-o bătaie, în acel moment a sunat telefonul lui Mîndru St. după care, a văzut

3

cum la telefon a vorbit și Plămădeală Al., astfel, inculpatul nu a aplicat violență

față de partea vătămată cu scopul sustragerii telefonului mobil.

Urmare faptul că la inculpatul a rămas telefonul părții vătămate care fugise

după bătaie nu constituie un motiv ca primului să fie învinuit în baza art. 187

alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Unica probă care a fost pusă la baza sentinței de condamnare sunt doar

declarațiile părții vătămate, care nu au fost confirmate cu alte probe veridice și

directe, care ar demonstra vinovăția inculpatului.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru

recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Astfel, autorul recursului consideră că instanța de apel, care a menținut

soluția primei instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea

inculpatului în baza art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal, considerând că în

acțiunile acestuia nu ar fi prezente elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, deoarece ultimul nu ar fi aplicat violență față de partea vătămată și nu

a avut intenția sustragerii telefonului mobil.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

4

Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, a cercetat

materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea

instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost

dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

a supus verificării declarațiile inculpatului, a părții vătămate și probele materiale

administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în

procesul-verbal, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate

de prima instanță referitor la vinovăția inculpatului, expusă mai sus,

considerând că argumentele apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-au

găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, argumentele invocate de recurent referitor la nevinovăția

inculpatului, sânt neîntemeiate și se resping, deoarece atât instanța de fond, cât și

instanța de apel au motivat condamnarea inculpatului prin faptul, că învinuirea

a prezentat suficiente probe (descrise în pct. 5. al prezentei decizii), care cu

certitudine dovedesc vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii imputate.

Revenind la conținutul recursului declarat, instanța de recurs va respinge

ca fiind neîntemeiat argumentul apărării cu referire la declarațiile martorului

Țenu V., or, ultimul nu a fost audiat în ședința de judecată în instanța de fond,

iar conform rapoartelor prezentate au fost întreprinse un șir de măsuri întru

stabilirea locului aflării acestuia, însă careva rezultate pozitive nu au fost

obținute, motiv pentru care acuzatorul de stat a renunțat la acest martor.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor

inculpatului și avocatului acestuia în sensul declarat, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat

probele cauzei punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca

temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sânt administrate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond

conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitoare la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele

instanțe de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitoare la prezența în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii imputate, faptele acestuia corect fiind încadrate conform prevederilor

art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal. Prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a

5

celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate

prin probele descrise în pct. 5. al prezentei decizii, acumulate la faza urmăririi

penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond.

Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de

recurenți, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al

prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei

reluare nu se mai impune (jurisprudența CtEDO, cauza Rebait și alții c. Franței, din

25.02.1995, nr. 26564/1995).

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul nu este

vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sânt neîntemeiate

și contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta

nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc

cu certitudine vinovăția ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunii imputate.

În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârilor atacate sub aspectele invocate

de recurent, deoarece soluția adoptată de către instanțele inferioare este

întemeiată și motivată.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului Plămădeală Alexandru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017, în cauza penală

în privința lui Plămădeală Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6