1re-108/17 — art. 469 CPP

Prin sentința judecătoriei Bălți din 16.03.2004, Rățoi Grigorii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal la pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 25 ani, în penitenciar de tip închis, prin încheierea judecătoriei Soroca din 11.11.2010 fiind aplicată retroactivitatea legii penale cu reducerea pedepsei închisorii la 20 ani.

La 10.01.2017, Rățoi Grigorii a depus cerere prin care a solicitat aplicarea art. 13 alin. (1) lit. c) a Legii din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 20.02.2017, a fost respinsă cererea condamnatului pe motiv că execută pedeapsa penală pentru comiterea infracțiunii împotriva minorului, prevăzută de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Nefiind de acord cu soluția adoptată, Rățoi Grigorii a atacat-o cu recurs în termenul și ordinea prevăzută de art. 439; 444 Cod de procedură penală, solicitând casarea ei cu reducerea termenului pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 13 a Legii amnistiei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017, s-a dispus respingerea recursului declarat, ca nefondat. 5.1. Verificând argumentele formulate de recurent în raport cu materialele cauzei, Colegiul a reținut netemeinicia acestora atât în fapt cât și de drept, or la adoptarea încheierii atacate, instanța corect a pus în aplicare dispozițiile legii procesuale, stipulate la art. 469 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, ce se referă la chestiunile care urmează a fi soluționate de către instanță la executarea pedepsei penale, precum și a celei materiale, specificate în conținutul Legii amnistiei nr. 210 din 29.07.2016. 1 Astfel, Colegiul a remarcat că la data soluționării cererii privind aplicarea amnistiei, Rățoi Grigorii cu statut de condamnat își executa pedeapsa penală stabilită prin sentința judecătoriei Bălți din 16.03.2004 pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal ce în corespundere cu art. 16 alin. (6) Cod penal se atribuie la categoria celor excepțional de grave, comisă împotriva minorilor, circumstanță ce relevă interdicția aplicării amnistiei, stabilită la art. 10 alin. (1) lit. 1) a Legii. Respectiv, instanța de fond just a stabilit prezența impedimentelor privind aplicarea în privința lui Rățoi Grigorii a dispozițiilor art. 13 a legii nominalizate, prevederile ei ne aplicându-se persoanelor condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 1661 alin.(2)-(4), precum și celor care au săvârșit asupra minorilor infracțiunile prevăzute la art.171-1751, 201, 206, 208-2082 Cod penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002, fapt expres indicat la art. 10 alin. (1) lit. e) în coroborare cu art. 13 alin. (2) din Legea privind amnistia.

Decizia menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării. 7.Împotriva deciziei instanței de recurs, condamnatul declară recurs în anulare prin care solicită pronunțarea unei hotărâri prin care în privința sa să fie aplicată Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, motivând că execută pedeapsa fără încălcări a regimului de deținere.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 473 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în 2 anulare. În urma celor expuse, rezultă că recursul în anulare declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal. Conform art. 456 alin. (l) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul când recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, situație ce persistă în cauza dată.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Rățoi Grigorii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2017, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la 18 octombrie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 3