1re-90/2017 — Art. 264/1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 13 februarie 2017, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Duca Roman a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime 1 de 350 unități convenționale, ce constituie 7000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea totală a pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23 iunie 2016, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu amendă în mărime de 350 unități convenționale, ce constituie 7000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul rămânerii sentinței definitive.

Instanța de fond a constatat că la 14 august 2016, orele 05.50, inculpatul Duca R., urmărind scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, după ce a consumat băuturi alcoolice, știind cu certitudine că se află în stare de ebrietate alcoolică, a condus autovehiculul „Audi A6”, n.î. XXX xxx, deplasându-se pe bd. Decebal, mun. Chișinău, încălcând astfel cerințele art. 14 al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate și, ajungând la bd. Decebal 4, mun. Chișinău, a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare pentru verificarea actelor, moment în care, fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus alcooltestului „Drager”, constatându-se că se află în stare de ebrietate cu grad avansat, fiind obținut rezultatul de 0,64 mg/l vapori de alcool în aerul expirat. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și faptele descrise în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste probe dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile pe art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, că inculpatul a recunoscut integral vina și regretă cele comise, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin stabilirea unei pedepse cu amendă. Totodată, instanța a statuat că prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23.06.2016, inculpatul a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1), 90 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Conform art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85 Cod penal. Art. 85 alin. (1) Cod penal prevede că dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa 2 aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Astfel, argumentele apărării în susținerea aplicării inculpatului unei pedepse nonprivative de libertate, în legătură cu depunerea unei cereri la Biroul de Probațiune în temeiul art. 90 alin. (11) Cod penal, cu privire la aplicarea amnistiei pe sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23.06.2016, sunt declarative și lipsite de suport probatoriu.

Avocatul Artur Zagorneanu a depus o cerere de apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, în temeiul art. 87 Cod penal, să fie dispusă executarea separată a pedepselor aplicate inculpatului. Apelantul a indicat că instanța de fond a omis că infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, săvârșită de inculpat anterior, este o infracțiune mai puțin gravă, acesta a reparat prejudiciul stabilit prin sentința dată și a depus cerere la biroul de probațiune cu privire la aplicarea amnistiei în privința sa. Astfel, instanța de fond pripit și nemotivat a concluzionat referitor la aplicarea pedepsei prin cumul de sentințe și a ignorat argumentele apărării. Totodată, instanța de fond, în hotărârea adoptată reține într-o manieră mecanică și în totalitate actul de învinuire, făcând foarte succint referire la declarațiile inculpatului și la versiunea apărării. Instanța de fond a neglijat prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal, potrivit cărora pedepsele principale de diferite categorii se execută de sine stătător, în cazul stabilirii pedepsei pentru infracțiunile ușoare sau mai puțin grave cu închisoare și amendă, cumularea acestor pedepse nu este prevăzută.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, recursul ordinar a fost respins ca nefondat. Instanța de recurs a statuat că instanța de fond a dat probelor administrate o apreciere corectă, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală, acestea fiind verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, starea de fapt fiind stabilită corect, iar acțiunile inculpatului fiind încadrate just în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal. În același timp, potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Or, inculpatul fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23.06.2016 la 3 ani închisoare, pentru o infracțiune intenționată, mai puțin gravă, a săvârșit din nou, la 14 august 2016, în perioada de probațiune o infracțiune intenționată. Prin urmare, instanța de fond corect a concluzionat asupra necesității cumulării pedepsei, prin adăugirea în întregime la pedeapsa aplicată prin prezenta 3 sentință sub formă de amendă în mărime de 350 unități convenționale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, pedeapsa cu închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23.06.2016. Alegațiile apărării precum că instanța a omis că pedepsele principale de diferite categorii se execută de sine stătător, sunt neîntemeiate or, potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, instanța a dispus executarea separată a pedepselor stabilite.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile nominalizate au devenit irevocabile.

La 16 iunie 2017, avocatul Rodion Tocan a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care față de inculpat să fie aplicate prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, cu executarea separată a pedepselor aplicate. Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor apărării referitor la aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate în privința inculpatului, în legătură cu depunerea unei cereri la Biroul de Probațiune în temeiul art. 90 alin. (11) Cod penal, pe marginea cauzei penale de învinuire a lui Duca R. în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal, în care prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23.06.2016 inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, fiindu-i fixată o perioadă de probațiune de 3 ani. Totodată, instanța de apel nu s-a expus nici asupra celorlalte motive invocate în apel, acestea fiind respinse declarativ, fără a explica imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal. În drept, recursul este bazat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. 6.1. La 13 septembrie 2017 și condamnatul a declarat recurs în anulare, în care solicită aplicarea în privința sa a prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia. Recurentul a indicat că contrar prevederilor art. 275 alin. (4) și 285 CPP, privind încetarea urmăririi penale în privința sa, pe motiv că a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate, a fost aplicată o sancțiune penală și nu contravențională. Mai mult, nu a fost încetată urmărirea penală în conformitate cu art. 1, 2 alin. (1), (3), 3 al Legii nr. 210 din 29.07.2017, privind amnistia.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la 4 judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursurile vizate nu sunt indicate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și de drept ale speței și la împrejurările concrete relevate în descriptivul hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse la pct. 2. și 4. din prezenta decizie, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârilor irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 6. și 6.1. din decizie). Rezultă, că recursurile în anulare nu întrunesc condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al avocatului și condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Este de menționat și că aplicarea actului de amnistie față de persoanele condamnate în baza unei hotărâri irevocabile se soluționează la etapa executării pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 15), 470 alin. (1) Cod de procedură penală, de către instanța de judecată din raza de activitate a organului sau a instituției care execută pedeapsa (pct. 6.1. din decizie). Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut. 5 Prin urmare, dat fiind că recursurile de pe rol nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de avocatul Rodion Tocan și de condamnatul Duca Roman Xxxxxx, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 22 decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 octombrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 6