1ra-1251/17 — art. 187, 166, 155 CP

1ra-1251/17 — art. 187, 166, 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1251/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Țepordei Ghenadie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Strășeni din 27 iulie 2016 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui:

Pahomi Nicolae Gheorghe, născut la

xxxxx, originar și locuitor în r-nul xxxx, s.

xxxx, str. xxxx ,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.07.2015 - 27.07.2016;

Instanța de apel: 26.08.2015 - 26.04.2017;

Instanța de recurs: 04.07.2017- 06.09.2017,

C O N S T A T Ă :

procesul penal în baza art. 155 Cod penal, în privința lui Pahomi Nicolae, în legătură

cu împăcarea părților.

Tot prin aceiași sentință, Pahomi Nicolae a fost recunoscut vinovat și

condamnat:

- în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal la 5 ani închisoare, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 166 alin. (2), lit. d), f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Pahomi Nicolae i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 6 ani închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

septembrie 2013, aproximativ la ora 17.00, Pahomi Nicolae aflându-se în

gospodăria casei cu nr. xx din str. xxxx din s. xxxx, r-nul xxxx și acționând prin

1

participație simplă cu o persoană neidentificată pe nume „Vasile”, ambii fiind în

stare de ebrietate alcoolică și având scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

aplicând violența fizică nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, în mod

deschis au sustras de la Cebotari Ion, telefonul mobil de model „Nokia 101” în

valoare de 650 lei și mijloace bănești în sumă de 270 lei, cauzând astfel părții

vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 920 lei.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin aceste acțiuni Pahomi Nicolae a

comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal.

Tot el, în noaptea de 19 spre 20 septembrie 2013, acționând de comun acord

cu aceiași persoană pe nume ,,Vasile” în vederea continuării acțiunilor criminale,

forțat l-au dus pe Cebotari Ion contrar voinței ultimului în beciul aceleiași

gospodării, unde legându-i cu o funie mâinile și picioarele l-au privat ilegal de

libertate și ținut până spre dimineață, timp în care au continuat să-l insulte și să-i

aplice cu un ram de pom multiple lovituri în diferite regiuni ale corpului,

provocându-i astfel dureri.

Instanța de fond a stabilit că prin acțiunile date, Pahomi Nicolae a comis

infracțiunea prevăzută de art. 166 alin. (2), lit. d), f) Cod penal.

Tot el, în dimineața zilei de 20 septembrie 2013, aproximativ ora 05.00,

acționând prin participație cu aceiași persoană în vederea continuării acțiunilor

infracționale până la capăt, l-au scos cu forța pe Cebotari Ion din beci și a pornit cu

el spre fântâna din curtea aceleiași gospodării, amenințându-l cu omor și anume, că-

1 vor arunca în fântână, existând pericolul realizării acestei amenințări.

Prin aceste acțiuni, instanța de fond a considerat că Pahomi Nicolae a comis

infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Pahomi Nicolae să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit.

b), e), f) Cod penal la 6 ani închisoare și în baza art. 166 alin. (2) lit. d), f) Cod penal

la 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsă

definitivă de 11 ani închisoare.

În motivarea apelului a invocat că:

- la numirea pedepsei lui Pahomi Nicolae, instanța de fond nu a luat în

considerație că urmare a infracțiunii părții vătămate i-au fost cauzate multiple

leziuni, circumstanțe care dovedesc caracterul agresiv al inculpatului și care

stabilesc că, în cadrul conflictului inculpatul nu s-a limitat doar la încălcarea ordinii

publice dar și la aplicarea multiplelor lovituri. De asemenea, nu s-a luat în

considerație la numirea pedepsei și faptul că Pahomi Nicolae anterior a fost

condamnat de mai multe ori pentru comiterea infracțiunilor cu intenție, totodată s-a

omis și comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, instanța de fond

neavând astfel temeiuri pentru aplicarea unei pedepse atât de blânde;

2

- nu s-a luat în considerație că, infracțiunile au fost comise împreună cu alte

persoane, identitatea cărora inculpatul a ascuns-o, astfel că instanța de fond

neîntemeiat și fără temeiuri juridice a aplicat inculpatului în baza art. 187 alin. (2),

lit. b), e), f) și art. 166 alin. (2), lit. d), f) Cod penal, pedepse penale minime, fără a

lua în considerație gravitatea infracțiunilor comise, precum și urmările

prejudiciabile survenite, astfel nefiind certă atingerea scopului legii penale privind

corectarea și reeducarea inculpatului.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul Panuș Liliana în numele

inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal,

pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii, iar în baza art. 166 alin. (2), lit. d), f) Cod penal, din motiv că ultimul nu

a comis fapta infracțională.

În motivarea cerințelor a invocat:

- vina inculpatului nu a fost dovedită prin careva probe, iar instanța de fond

neîntemeiat a omis să ia în considerație declarațiile lui, de asemenea nu a fost

dovedit faptul sustragerii telefonului de la partea vătămată, deoarece atât din

declarațiile pătimitului cât și din declarațiile martorilor reiese că partea vătămată

benevol a dat telefonul mobil inculpatului, singur l-a scos din buzunar, la fel ca și

banii, deoarece conștientiza că este dator inculpatului;

- instanța de fond urma să aprecieze critic declarațiile părții vătămate, care

fiind audiat de patru ori în cadrul urmăririi penale și în instanța de fond a depus

declarații contradictorii, ultimul a menționat că are frică de părinți, de aceia a mințit

pentru prima dată la poliție, pentru ca el să nu fie pedepsit de părinții săi ce nu îi

permiteau să părăsească mun. Chișinău.

2017 au fost respinse apelurile, ca nefondate, cu menținerea sentinței instanței de

fond.

4.1. În urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a

argumentelor apelanților, instanța de apel a ajuns la concluzia că lipsesc careva

dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea

faptelor infracționale incriminate, astfel că la acest capitol se rețin drept declarative

argumentele atât ale inculpatului, cât și ale apărătorului acestuia cu referire la faptul

că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

Instanța de apel a considerat că vina inculpatului este dovedită prin probele

administrate și cercetate conform art. 101 Cod de procedură penală și respectiv, a

respins alegațiile apărătorului referitor la faptul că declarațiile părții vătămate nu pot

fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece acestea sunt diferite, or, fiind

audiată atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în

instanța de fond, reiese că acesta a fost dus forțat în s. Lozova, totodată pătimitul a

3

concretizat că dânsul personal a scos telefonul mobil din buzunarul său, însă

telefonul i-a fost smuls din mână anume de către inculpat, care la fel a și scos cartela

din telefon, ulterior i-a luat banii pe care îi avea și a fost legat în beci, după care a

fost urcat în automobil.

Mai mult, din declarațiile martorilor Globa Gheorghe, Gavriliță Gheorghe și

Mămăliga Dumitru, reiese cert intenția inculpatului în comiterea jafului, cât și

răpirea lui Cebotari Ion, cu amenințarea cu moartea, pe fundalul unor pretinse

datorii pe care le invoca Pahomi Nicolae, precum că pătimitul le-ar fi avut față de

dânsul, din cauza unui furt în sumă de 1000 dolari SUA, de la moșul său, fiind astfel

evident scopul și motivul infracțiunilor comise de către inculpat, care a fost unul de

a speria pătimitul, pentru a pretinde de la acesta o careva datorie neconfirmată.

Prin urmare, Colegiul penal a ajuns la ferma convingere că careva temeiuri

pentru a interveni în sentința contestată, la capitolul încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului, lipsesc, actul judecătoresc contestat fiind legal, întemeiat și motivat.

Referitor la numirea pedepsei, instanța a considerat concluzia instanței de

fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de vedere al principiilor

și criteriilor stabilirii pedepsei penale, astfel că nici alegațiile procurorului nu pot

constitui temei pentru aplicarea față de inculpat a unei pedepse privative de libertate

mai sever așa cum pledează ultimul, iar corectarea și reeducarea lui Pahomi Nicolae

este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse în formă de închisoare, în convingerea

că pedeapsa numită va avea un impact pozitiv asupra conștientizării de către

inculpat a pericolului infracțiunilor comise.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

prin care solicită casarea hotărârilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele de judecată nu și-au întemeiat

concluziile pe probe directe, pertinente și concludente, care ar demonstra vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, or, nefondat s-a ținut cont de

declarațiile părții vătămate, care sunt contradictorii și se contrazic cu declarațiile

martorilor.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece lipsesc temeiuri de

casare a hotărârii contestate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul invocă ca temeiuri de recurs pct.

6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și își expune dezacordul cu

aprecierea eronată a probelor administrate în cauza penală.

Astfel, pct. 6 al articolului menționat, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, însă recurentul indicând această eroare de drept, nu a concretizat care din

aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă

aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din

cele 5 menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1)

pct.6) Cod de procedură penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în

ordine de recurs ordinar.

Referitor la presupusa eroare prevăzută la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, instanța menționează că acest temei de casare nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de recurent.

Se reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația dosarului,

privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

5

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunilor imputate, Colegiul o

consideră neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă

sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor apelanților, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. a prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la

concluzia privind menținerea sentinței primei instanțe.

De asemenea, Colegiul penal menționează că argumentul precum că, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța inferioară corect a conchis că în acțiunile lui

Pahomi Nicolae sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 166 alin. (2) lit. d), f) și 155 Cod penal, argumente

pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

6

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Țepordei Ghenadie în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Pahomi Nicolae, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 20 septembrie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7