1ra-1100/2017 — art. 327 alin. 1 CP

1ra-1100/2017 — art. 327 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1100/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

BOTNARI Ian Petru, născut la

XXX, originar din XXX și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.09.2015 – 19.10.2016;

Instanța de apel: 16.11.2016 – 22.03.2017;

Instanța de recurs: 07.06.2017 – 02.08.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 327 alin. (1) Cod penal la pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne, pe un termen de 3 ani.

Totodată, s-a dispus încasarea din contul lui Botnari I. în beneficiul Direcției

Poliției mun. Chișinău a Inspectoratului General de Poliție prejudiciul în mărime de

5994,21 lei.

numit prin ordinul nr.126 ef. din 19.04.2013 în funcția de șef al Serviciului Urmărire

Penală Accidente Rutiere al Secției Coordonare Activități de urmărire penală al Direcției

de Poliție a mun. Chișinău a IGP al MAI, fiind persoană publică, avînd în virtutea acestei

funcții permanent drepturi și obligații în conformitate cu sarcinile funcției prevăzute în

fișa postului și în conformitate cu Legea privind combaterea corupției și

protecționismului nr.900-XIII din 27.06.1996, acceptînd benevol restricțiile impuse de

actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de

1

serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte interese decît cele de

serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, a folosit

intenționat situația sa de serviciu, în interes material și personal, fapt ce a cauzat daune în

proporții considerabile intereselor publice, în următoarele circumstanțe:

La 24 martie 2014 și la 20 februarie 2015, în temeiul Ordinului nr.25 a șefului

Direcției de Poliție a mun. Chișinău a IGP al MAI, după Serviciul Urmărire Penală

Accidente Rutiere al Secției Coordonare Activități de urmărire penală al Direcției de

Poliție a mun. Chișinău a fost întărit automobilul de serviciu de model „Opel Astra”, cu

n/î XXX.

În vederea exercitării atribuțiilor de serviciu, lunar, pe cardul cu nr. XXX, pentru

alimentarea automobilului de serviciu vizat, responsabil de care este conducătorul

subdiviziunii nominalizate, căpitanul de poliție Botnari I., erau transferate mijloace

bănești echivalente cu 159,58 litri de combustibil, fapt confirmat prin înscrisurile din

fișele de distribuire și foile de parcurs.

Însă, Botnari I., în perioada ianuarie - februarie 2015, folosind situația sa de serviciu

în interes personal, prin utilizarea pentru sine a bunurilor publice încredințate în

administrare pentru realizarea atribuțiilor de serviciu și în interes material, prin

consumarea bunurilor materiale încredințate în administrare pentru realizarea atribuțiilor

de serviciu fără a achita contravaloarea acestora, a utilizat o parte din banii transferați pe

cardul cu nr. XXX, și anume suma de 5994,21 lei pentru procurarea combustibilului

pentru alte automobile, decît cel de serviciu.

Ulterior, întru ascunderea urmelor infracționale, Botnari I. a indicat denaturat în

foile de parcurs seria XXX din 01.01.2015 și seria XXX din 01.02.2015, precum că

cantitatea de combustibil primită a fost decontată în întregime, cu indicarea în acestea a

faptului că acest combustibil a fost utilizat pentru alimentarea automobilului de serviciu

cu n/î XXX, deși automobilul menționat nu a fost utilizat de fapt în perioada ianuarie-

martie 2015, acesta fiind parcat în ograda Direcției de Poliție a mun. Chișinău a IGP, str.

Tighina 6, deoarece acesta avea defecțiuni tehnice.

Prin urmare, folosind situația de serviciu în interes material și personal, Botnari I. a

cauzat bugetului de stat, reprezentat prin persoana juridică de drept public - IGP al MAI,

daune considerabile în sumă totală de 5994,21 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza

art. 327 alin. (l) Cod penal, adică folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de

răspundere a situației de serviciu în interes material ori în alte interese personale, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

de art. 402-403 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apel de către avocatul Petcu

D. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și dispunerea achitării lui

Botnari I., deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 327

alin. (1) Cod de procedură penală.

2

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, prima instanță la soluționarea cauzei

date, a apreciat eronat toate circumstanțele importante pentru justa soluționare a acesteia

și nu a ținut seama de poziția și argumentele invocate de partea apărării. Faptele

incriminate inculpatului vin în contradicție cu cele relatate de martorii audiați în cadrul

ședințelor de judecată, și anume a lui Patranac L., Chițan Iu., Borș V., Furculiță D.,

ultimul a menționat că nu este posibil de alimentat un alt automobil, decît cel indicat pe

cardul de combustibil eliberat de Lukoil, deoarece colaboratorii agentului economic

mereu verifică corespunderea numărului de înmatriculare a mașinii alimentate cu cel ce

este indicat pe card, fapt confirmat prin declarațiile reprezentantului companiei Lukoil,

Șandrovschi N., cît și prin Regulamentul intern al companiei „Lukoil” SRL, mai mult ca

atît că martorul Șandrovschi N. a declarat că nu au existat careva sesizări din partea

Ministerului Afacerilor Interne sau altor subdiviziuni ale acestuia, referitor la cet. Botnari

I. privind alimentarea necorespunzătoare a automobilelor cu cardul în perioada ianuarie-

martie 2015.

Apelantul a mai notat că declarațiile martorului Bistieru Al., urmează a fi apreciate

critic, deoarece acesta deține în cadru Direcției de Poliție mun. Chișinău, funcția de șef al

Serviciului Logistică, și nu are de unde cunoaște faptul dacă se pot alimenta alte

automobile cu cardul Lukoil decît cele ale căror numere sunt marcate pe card. La fel,

avocatul a menționat că mărimea prejudiciului suportat de către Direcția de Poliție mun.

Chișinău, care i se impută inculpatului, nu constituie daune în proporții considerabile.

Prin urmare, în opinia părții apărării acțiunile inculpatului urmau să fie calificate

conform art. 312 Cod Contravențional, sau după caz, în baza art. 327 alin. (1) Cod penal,

în dependență de mărimea prejudiciului cauzat.

Mai mult, apărătorul a specificat că prima instanță a transcris în sentință declarațiile

inculpatului, părții vătămate, a martorilor acuzării și apărării, fără a le da o apreciere

critică sau pozitivă, ceea ce contravine prevederilor din art. 394 Cod de procedură penală,

mai mult că nu a dat nici o apreciere alegațiilor apărătorului expuse atît în cadrul

dezbaterilor judiciare, cît și în concluziile scrise și anexate la materialele cauzei.

admis apelul declarat de avocatul Petcu D. în numele inculpatului, cu casarea integrală a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care s-a dispus achitarea în privința lui

Botnari I., în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, din motiv că în acțiunile acestuia lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

penală, Botnari I. a fost învinuit de aceia că, în perioada ianuarie - februarie 2015,

folosind situația sa de serviciu, în interes personal, prin utilizarea pentru sine a bunurilor

publice încredințate în administrare pentru realizarea atribuțiilor de serviciu și în interes

material, fără a achita contravaloarea acestora, a utilizat o parte din banii transferați pe

cardul cu nr. XXX în sumă de 5994,21 lei pentru procurarea combustibilului pentru alte

automobile, decît cel de serviciu.

Astfel, instanța a specificat că procurorul l-a învinuit pe Botnari I. de aceia că

folosind situația de serviciu în interes material și personal, a cauzat bugetului de stat

3

reprezentat prin persoana juridică de drept public - Inspectoratul General de Poliție al

MAI, daune considerabile în sumă totală de 5994,21 lei, prin ce ar fi comis infracțiunea

prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod penal.

Însă, verificînd probatoriu administrat, instanța de apel a conchis asupra faptului că

probele date nu demonstrează existența elementelor constitutive ale infracțiunii

incriminate lui Botnari I. prin actul de sesizare a instanței. În acest context, s-a remarcat

că obiectul juridic special al infracțiunii de abuz de serviciul îl formează relațiile sociale

cu privire la buna funcționare a activității de serviciu în sectorul public, care presupune

îndeplinirea obligațiilor de serviciu în mod corect, fără abuzuri, cu respectarea intereselor

publice, precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și

juridice.

Așadar, la acest capitol, instanța a considerat că nu a fost întrunit obiectul juridic

special al infracțiunii de abuz de serviciu, în situația în care probele nu demonstrează într-

un careva mod atentarea din partea lui Botnari I. la valorile sociale privind buna

funcționare a activității de serviciu în sectorul public, iar sentința este una formală,

lipsind o analiză amplă și obiectivă a tuturor probelor în ansamblu.

Instanța de apel a reiterat că din declarațiile martorilor audiați pe parcursul

cercetării judecătorești, s-a constatat cu certitudine că automobilul de model „Opel

Astra”, cu n/î XXX, a fost întărit, conform ordinului nr. 25 al Direcției de Poliție mun.

Chișinău, pentru folosire în serviciu lui Botnari I.

În acest scop, Botnari I. a relatat că automobilul dat a fost folosit de către dînsul în

scop de serviciu, în cadrul deplasării la fața locului pentru investigarea accidentelor

rutiere grave, cît și pentru a transporta dosare la procuratură, precum și în alte instituții

unde era necesară deplasarea.

Instanța de apel a considerat că nu s-a adeverit acțiunea de folosire intenționată a

situației de serviciu de către Botnari I. pentru alimentarea altui automobil prin

intermediul cardului de alimentare cu combustibil nr. 77601600058660179, decît a

automobilului de serviciu, avînd în vedere și faptul că, din declarațiile martorului Bistieru

Al. reiese clar că cardul vizat nu putea fi folosit de către o altă persoană pentru

alimentarea unui alt automobil, cu atît mai mult că pe card era imprimat numărul de

înmatriculare al automobilului „Opel Astra” XXX.

De asemenea, instanța de apel a reținut că prin folosirea situației de serviciu se

înțelege comiterea unor acțiuni sau inacțiuni care decurg din atribuțiile de serviciu ale

făptuitorului și care sunt în limitele competenței sale de serviciu, însă nu intră sub

incidența noțiunii de comitere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor de serviciu atribuite prin lege. În art. 15 din Legea cu privire la

prevenirea și combaterea corupției nr. 90 din 25 aprilie 2008, au fost enumerate faptele

de comportament corupțional al persoanelor care cad sub incidența acestei legi, iar

rezumînd totalitatea abaterilor prevăzute de legea nominalizată, instanța de apel a

menționat că nu s-au constatat careva abateri în acțiunile lui Botnari I. din rîndul celor

expuse în art. 15 din lege atîta timp cît nu s-a constatat faptul că automobilul de serviciu

4

cu n/î XXX, întărit după Botnari I., nu ar fi fost folosit de către ultimul și se afla în

permanență pe teritoriul Direcției de Poliție mun. Chișinău.

Respectiv, instanța de apel a constatat că, în speța dată, s-au confirmat declarațiile

inculpatului Botnari I., care a afirmat că automobilul cu n/î XXX, era folosit de către

acesta pentru deplasări în interes de serviciu, fapt relevat și prin declarațiile martorului

Borș V., din care rezultă clar că automobilul de serviciu deseori ieșea de pe teritoriul

Direcției de Poliție mun. Chișinău, iar un careva registru de intrări-ieșiri de pe teritoriul

Direcției nu este ținut.

Cele relatate de către Botnari I., sunt confirmate și prin declarațiile date de martorul

Gribincea N., care a susținut că automobilul de modelul „Opel Astra” cu n/î XXX, era în

stare funcțională bună, totodată a fost efectuat și un control al spidometrului vehiculului

dat și a stării exterioare și funcționale a acestuia.

În opinia instanței de apel urmează a fi apreciat critic procesul-verbal de examinare

a documentelor din 06 august 2015, conform căruia a fost cercetat Registrul de primire-

predare al serviciului la postul de pază și control-acces al Direcției de Poliție mun.

Chișinău, întrucît Registrul vizat are menirea de pază și acces pe teritoriul Direcției de

Poliție mun. Chișinău, însă în acesta nu se conțin careva date cu privire la intrările și

ieșirile de pe teritoriul Direcției.

Mai mult ca atît, Botnari I., cît si martorii audiați în ședința de judecată a instanței

de fond au susținut că pe teritoriul Direcției de Poliție mun. Chișinău, este cameră de

supraveghere video, însă organul de urmărire penală nu a întreprins careva acțiuni în

vederea ridicării înregistrărilor video pentru a confirma/infirma ieșirea/intrarea

automobilului de modelul „Opel Astra”, cu n/î XXX, pe teritoriul Direcției de Poliție

mun. Chișinău.

Instanța de apel a apreciat critic și o altă probă administrată la caz, și anume

raportul de expertiză nr. 962/15 din 22 iunie 2015, conform căruia pe elementele

componente ale tabloului de bord al automobilului de modelul „Opel Astra” cu n/î XXX,

sunt prezente semne materiale care atestă faptul că după asamblarea de fabrică, tabloul de

bord (cu indicatorul de viteză) a fost demontat și îndepărtat de la caroseria autoturismului

de mai multe ori și efectuate manipulări asupra prizei de recepție ale indicatorului de

viteză. Din specificul constructiv al indicatorului de viteză examinat reiese că, la

demontarea tabloului de bord de la caroseria autoturismului asupra indicatorului de viteză

pot fi efectuate manipulări în scopul modificării indicațiilor dispozitivului de totalizare a

kilometrajului total parcurs (atît în scopul majorării indicațiilor, cît și în scopul micșorării

kilometrajului total parcurs). La etapa actuală de dezvoltare a științei criminalistice,

perioada cînd au fost efectuate manipulări asupra indicatorului de viteză, menționat sus,

nu poate fi stabilită cu certitudine.

În această ordine de idei, s-a apreciat că raportul de expertiză vizat, nu indică corect

și clar în care anume perioadă au fost efectuate schimbările vitezometrului automobilului

de modelul „Opel Astra” cu n/î XXX, ci doar specifică că aceste manipulări au fost

efectuate, iar în contextul art. 8 Cod de procedură penală, această probă nu poate fi pusă

5

la baza învinuirii înaintate lui Botnari I., orice dubiu în probarea vinovăției fiind

interpretat în favoarea inculpatului.

În continuare, instanța de apel a consemnat și faptul că indiferent de forma prin care

se poate exprima folosirea situației de serviciu, esențial este ca în procesul de calificare a

infracțiunii în urma analizei tuturor normelor care circumstanțiază statutul juridic al

făptuitorului să se stabilească că acțiunea sau inacțiunea făptuitorului decurge din

atribuțiile de serviciu ale acestuia, că această acțiune sau inacțiune este în limitele

competenței sale de serviciu.

Infracțiunea prevăzută de art. 327 Cod penal este o infracțiune materială și se

consideră consumată din momentul survenirii daunelor în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice și

juridice. Prin daune în proporții considerabile cauzate intereselor publice sau drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice se înțelege vătămarea

ușoară sau medie a integrității corporale sau a sănătății; leziunile corporale care nu

implică un prejudiciu pentru sănătate, sau daunele materiale care nu ating proporțiile

mari.

În contextul expus, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut în speța dată

cauzarea de daune în proporții considerabile, așa cum se invocă în învinuirea înaintată lui

Botnari I., atîta timp cît nu a fost demonstrat faptul că combustibilul în cantitate de

159,58 litri, la prețul de 5994,21 lei, ar fi fost alimentat la un alt automobil decît cel de

model „Opel Astra”, cu n/î XXX, or învinuirea la acest capitol este bazată doar pe

presupuneri formale, fără a fi demonstrată prin careva probe incontestabile.

De asemenea, s-a reținut că latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 327 Cod

penal, se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, iar motivul infracțiunii se

exprimă prin interes material, sau prin alte interese personale, fapt care de asemenea nu

și-a găsit confirmarea, atîta timp cît calificativul dat nu a fost unul de bază al învinuirii

înaintate lui Botnari I., iar în cele din urmă interesul material urma a fi manifestat prin

intenția de îmbogățire drept urmare a folosirii situației de serviciu, situație ce lipsește în

acest caz.

În atare circumstanțe, instanța de apel a constatat cu certitudine că nu s-a constatat

prin careva probe verosimile și concludente, în primul rînd alimentarea altui automobil

decît cel indicat pe cardul repartizat lui Botnari I., iar în al doilea rînd nu a fost

demonstrat nemijlocit caracterul considerabil al daunelor cauzate prin pretinsa

infracțiune, fapt care determină lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 327 alin. (1) Cod penal.

recurs ordinar decizia și solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței de condamnare

în privința lui Botnari I.

Temei pentru declararea recursului ordinar este invocat art. 427 alin.(l) pct. 6) Cod

de procedură penală, care stipulează expres că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de apel, în cazurile cînd

6

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea

soluției este expusă neclar.

Recurentul menționează că, în dispoziția art. 327 alin.(l) Cod penal, legiuitorul a

stabilit că folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, în

interes material ori în alte interese personale dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice publice, este pasibilă răspunderii penale.

De asemenea, reunite sub denumirea marginală de abuz de serviciu pot fi

considerate și acțiunile de folosire ilicită în interese proprii a bunurilor publice, inclusiv

gestionarea acestor bunuri contrar destinației lor, fapte care se regăsesc în învinuirea

incriminată lui Botnari I.

Or, indiferent de forma sub care se poate exprima folosirea situației de serviciu,

esențial este că, în procesul de calificare a infracțiunii să se stabilească că acțiunea sau

inacțiunea făptuitorului decurge din atribuțiile sale de serviciu și că această acțiune sau

inacțiune este în limitele competenței sale de serviciu.

În opinia procurorului, Botnari I., fiind persoană publică, având în virtutea acestei

funcții drepturi și obligații prevăzute în fișa postului și în conformitate cu Legea privind

combaterea corupției și protecționismului nr.900-XIII din 27.06.1996, acceptând benevol

restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la

folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte

interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția

deținută, a folosit intenționat situația sa de serviciu, în interes material și personal, fapt ce

a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice.

Recurentul consideră că este cert faptul că Botnari I. era obligat să folosească

bunurile ce aparțineau autorității publice numai în scopul desfășurării activităților

aferente funcției publice deținute, inclusiv să asigure folosirea eficientă și conform

destinației a bunurilor publice încredințate în administrare, însă inculpatul în perioada

ianuarie - februarie 2015 folosind situația sa de serviciu în interes personal și în interes

material, prin consumarea bunurilor materiale, a utilizat o parte din banii transferați pe

cardul cu numărul XXX, și anume suma de 5994,21 lei pentru procurarea combustibilului

pentru alte automobile decît cel de serviciu.

Nu suportă critică argumentele instanței de apel care invocă că, nu a fost adeverită

acțiunea de folosire intenționată a situației de serviciu de către Botnari I., atîta timp cît nu

s-a constatat că automobilul de serviciu cu n/î XXX, nu ar fi fost folosit de către ultimul

și se afla în permanență pe teritoriul Direcției de Poliție mun. Chișinău, or din declarațiile

martorului Bistieru Al. se desprinde că automobilul nominalizat, conform ordinului nr.25

din 20.02.2015 a fost întărit după SCAUP, anterior conform ordinului nr.25 din

24.03.2014 a fost întărit după Botnari I. și Jardan I.

Cartela de combustibil și actele automobilului în cauză se aflau la Botnari I., pe

cartelă respectivă la data de 01 a fiecărei luni se suplinea contul cu aproximativ 160 litri

de benzină, în sumă de 2795,2 lei. Începînd cu luna ianuarie 2015 pînă în aprilie 2015

automobilul de serviciu cu n/î. XXX nu a părăsit teritoriul DP mun. Chișinău, doar în

7

luna aprilie a avut cîteva deplasări Botnari I. La finele fiecărei luni, Botnari I. prezenta

foaia de parcurs a automobilului în cauză, completată pe fiecare zi, cu semnăturile lui,

precum că a consumat combustibilul ce i se repartiza.

Mai mult, din probele administrate la caz se constată că Botnari I., întru ascunderea

urmelor infracționale, a indicat denaturat în foile de parcurs cu seria XXX din 01.01.2015

și cu seria XXX din 01.02.2015, precum că cantitatea de combustibil primită a fost

decontată în întregime, cu indicarea în acestea a faptului că acest combustibil a fost

utilizat pentru alimentarea automobilului de serviciu cu n/î XXX, asta deși automobilul

menționat după cum reiese și din declarațiile martorului Bistieru Al., nu a fost utilizat de

fapt în perioada ianuarie-martie 2015, acesta fiind parcat în ograda Direcției de Poliție a

mun. Chișinău a IGP al MAI din mun. Chișinău, str. Tighina 6, deoarece avea defecțiuni

tehnice.

Astfel, Botnari I. la momentul comiterii faptei infracționale imputate, avea calitatea

specială de persoană publică, potrivit art.123 alin.(2) Cod penal, deținând funcția de șef al

serviciului Urmărire Penală Accidente Rutiere al Secției Coordonare Activități de

urmărire penală al Direcției de Poliție a mun. Chișinău a IGP al MAI.

Respectiv, în opinia procurorului, Botnari I. a realizat latura obiectivă a infracțiunii

de abuz de serviciu prin folosirea situației de serviciu în interes material și personal, fapt

prin ce a cauzat daune considerabile în sumă totală de 5994,21 lei bugetului de stat.

De asemenea, Botnari I. a comis infracțiunea incriminată cu vinovăție, exprimată

prin intenție directă, acesta urmărind scopul obținerii unui cîștig material.

În această ordine de idei, partea acuzării consideră că vinovăția lui Botnari I., în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.(l) Cod penal, a fost dovedită pe deplin,

iar instanța de apel eronat și tendențios a statuat asupra oportunității achitării inculpatului,

fapt ce denotă că o asemenea hotărîre nu poate fi menținută și urmează a fi casată.

penală, avocatul Petcu D. acționînd în numele persoanei achitate Botnari I. a depus

referință privind opinia sa asupra recursului declarat de procuror menționînd că alegațiile

recurentului sunt neîntemeiate, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

în baza materialelor din dosar și raportat la criticele formulate de acesta, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității recursului, pentru considerentele ce urmează.

În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului dat se întemeiază pe dispoziția art.

432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent.

8

Potrivit cererii de recurs declarate de procuror, Colegiul constată că acesta pledează

pentru casarea deciziei instanței de apel, din motiv că ultima a admis erorile de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în particular se invocă că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea

soluției este expusă neclar.

Pe de altă parte, recurentul susține că instanța de apel, nu a apreciat la justa valoare

probele administrate în cauză, care în opinia procurorului confirmă vinovăția lui Botnari

I. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal.

Verificînd materialele dosarului raportat la criticile recurentului, Colegiul penal

conchide că erorile semnalate nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate neîntemeiat de

titularul cererii de recurs, iar la baza acestor statuări se expun următoarele raționamente.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a procedurilor

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanța ierarhic

inferioară. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

soluției de achitare adoptată în privința lui Botnari I., învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal.

Totodată, nu este lipsit de relevanță faptul că în cadrul procesului penal evident că

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cît și de părțile

din proces, se concretizează pe soluția ce urmează a fi dată în urma acestei activități.

Însă, în pofida acestui fapt, instanța de recurs reiterează că nemijlocit chestiunea de

apreciere a probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la

etapa judecării cauzei în procedura de recurs.

Respectiv, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, fapt ce a făcut ca concluzia despre

nevinovăția lui Botnari I. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod

penal, să fie una legală și întemeiată.

Prin urmare, instanța de apel just a soluționat cauza deferită judecății, examinînd

toate probele în ansamblu, unele probe fiind corect critic apreciate, iar altele acceptate.

Tot aici, Colegiul penal amintește că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți,

nefiind legați de opinia părților la proces, iar dezacordul unei părți cu modul de apreciere

a probelor nu echivalează cu o eroare de drept ce ar constitui temei de casare a unei

hotărâri de judecătorești. Mai mult, instanța de recurs remarcă că, la caz, nu este prezentă

nici o discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor

cercetate de aceasta.

La fel, se consideră neîntemeiate criticele procurorului vizavi de faptul că hotărîrea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Or, din decizia

recurată se constată că aceasta cuprinde o motivare amplă și bine argumentată pe

9

marginea tuturor aspectelor relevante acestei cauze. În decizie este reflectată starea de

fapt și sunt analizate circumstanțele de drept, care denotă cu certitudine că soluția de

achitare în privința lui Botnari I. este una corectă și legală, urmînd a fi menținută de

instanța de recurs.

În vederea continuării expunerii de raționamente care au stat la baza soluției de

inadmisibilitate a prezentului recurs, Colegiul reiterează că Botnari I. a fost pus sub

învinuire, în esență, pentru faptul că, fiind o persoană publică și având în virtutea funcției

deținute drepturi și obligații a folosit intenționat situația sa de serviciu, în interes material

și personal, fapt ce a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice, în

particular lui i se incriminează că a utilizat cardul de alimentare cu combustibil a

automobilului de serviciu în alte scopuri personale, prejudiciind cu 5994,21 lei autoritatea

publică în care activa.

Față de baza factologică ce precede, urmează de punctat că, pentru a reține în

sarcina lui Botnari I. comiterea infracțiunii de abuz de serviciu, procurorul trebuia să

demonstreze indubitabil că acesta a folosit intenționat situația sa de serviciu, în interes

material ori în alte interese personale și a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice publice, adică în acțiunile acestuia

urmau a fi constatate toate cele patru elemente obligatorii ale componenții de infracțiuni

de abuz de serviciu: obiectul infracțiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

La caz, corect instanța de apel a menționat că: „ ... probele nu demonstrează

existența elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate lui Botnari I.”

În același sens, just s-a consemnat în decizia instanței de apel despre faptul că latura

subiectivă a infracțiunii de abuz de serviciu include trei semne și anume: fapta

prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea sau inacțiunea de folosire a situației de

serviciu; urmările prejudiciabile survenite și legătura cauzală dintre acestea.

Însă, în speța dată, după cum corect a apreciat și instanța de apel, nu s-a confirmat

prin careva probe certe că, prin intermediul cardului de alimentare cu combustibil nr.

77601600058660179, Botnari I. ar fi alimentat un alt automobil decît cel de serviciu, or

din declarațiile martorilor: Bistieru Al., Borș V., Gribincea N., Chițan Iu., Furculiță D.,

Șandrovschi N. și Patranac L., se constată cu certitudine că cardul nominalizat nu putea fi

folosit de către o altă persoană pentru alimentarea unui alt automobil decît cel cu numărul

de înmatriculare imprimat nemijlocit pe cardul dat.

Mai mult, pe lîngă cele consemnate supra, urmează de evidențiat și faptul că

martorul Șandrovschi N. a declarat că, în cazul în care operatorul stației PECO constată

că, de către deținătorul cardului se solicită alimentarea unui alt automobil cu un alt număr

de înmatriculare decît cel indicat pe cardul respectiv, acesta imediat reclamă încălcarea

dată, însă careva reclamații în privința lui Botnari I. referitor la utilizarea

necorespunzătoare a cardului de alimentare cu combustibil nu au parvenit.

În continuare, în opinia instanței de recurs, just s-a apreciat de instanța de apel și

faptul că sunt contradictorii declarațiile martorilor Gribincea N. și Bistieru Al. în partea

ce ține de spusele acestora precum că automobilul de model „Opel Astra”, cu n/î XXX, în

perioada a 3-4 luni ale anului 2015, nu ar fi ieșit de pe teritoriul Direcției de Poliție mun.

10

Chișinău, or aceste declarații se combat cu cele relatate atît de Botnari I., cît și de

martorii: Borș V., Patranac L., Chițan Iu. și Furculiță D., care au afirmat că automobilul

dat a fost folosit în această perioadă nemijlocit pentru ieșirile la fața locului precum și

alte deplasări de serviciu.

În plus, Colegiul consideră importantă remarca instanței de apel despre faptul că

Direcția de Poliție a mun. Chișinău nu duce un Registru de intrare-ieșire a automobilelor

de pe teritoriul său, pe de altă parte pe teritoriul acesteia există camere de supraveghere

video, care în opinia instanței ar fi demonstrat cu certitudine faptul părăsirii sau

staționării automobilului de serviciu din gestiunea lui Botnari I., a teritoriului Direcției

menționate, pe perioada primelor luni ale anului 2015.

Însă, organul de urmărire penală nu a întreprins careva măsuri în vederea ridicării

înregistrărilor video pentru a confirma/infirma ieșirea sau intrarea automobilului de

model „Opel Astra” cu n/î XXX de pe teritoriul Direcției de Poliție mun. Chișinău.

Or, este necesar de reținut că în cadrul cercetării judecătorești se administrează

probe pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele în condiții de

nemijlocire, publicitate și contradictorialitate.

Principala problemă pusă în discuție pe o cauză penală este vinovăția persoanei

trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de față

problema vinovăției este determinată de existența sau inexistența săvîrșirii faptei de către

inculpat în circumstanțele descrise în rechizitoriu. Pe tot parcursul judecării acestei cauze

Botnari I. nu și-a recunoscut vina, pledînd pentru nevinovăția sa și solicitînd achitarea,

dat fiind că nu a comis infracțiunea de abuz de serviciu.

În acest context, amintim că, în conformitate cu art. 26 alin. (3) Cod de procedură

penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului, iar vinovăția

persoanei trebuie să fie dovedită în modul prevăzut de legea procesual-penală, prin

mecanismele prescrise de cod. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

În continuare, Colegiul menționează că, în speță, nu există careva probe indubitabile

întru confirmarea vinovăției lui Botnari I. de cele imputate în actul de sesizarea a

instanței. Respectiv, corect instanța de apel a dispus achitarea lui Botnari I. în baza art.

327 alin. (1) Cod penal, iar instanța de recurs se raliază celor expuse în partea descriptivă

a deciziei atacate în vederea motivării acestei soluții.

Deopotrivă, urmează a fi consemnat și faptul că infracțiunea prevăzută de art. 327

alin. (1) Cod penal este o infracțiune materială și se consideră consumată din momentul

survenirii daunelor în proporții considerabile cauzate intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite prin lege ale persoanei juridice publice.

În contextul expus, corect instanța de apel a conchis că nu poate fi reținut în speța

dată cauzarea de daune în proporții considerabile autorității publice, așa cum se invocă în

învinuirea înaintată lui Botnari I., atîta timp cît nu a fost demonstrat faptul că

combustibilul în cantitate de 159,58 litri, la prețul de 5994,21 lei, ar fi fost utilizat pentru

alimentarea unui alt automobil decît cel de model „Opel Astra”, cu n/î XXX, or

11

învinuirea la acest capitol este bazată doar pe presupunerile procurorului, fără a fi

demonstrată prin careva probe incontestabile.

Nu în ultimul rînd, urmează de specificat că latura subiectivă a infracțiunii de abuz

de serviciu, se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, iar motivul infracțiunii se

exprimă prin interes material, sau prin alte interese personale, fapt care, de asemenea, nu

și-a găsit confirmarea.

În atare circumstanțe, există certitudinea că, în cauza deferită judecății, nu s-a

constatat prin careva probe verosimile și concludente, în primul rînd că a fost alimentat

cu combustibil alt automobil decît cel indicat pe cardul repartizat lui Botnari I. și în al

doilea rînd nu a fost demonstrat caracterul considerabil al daunelor cauzate prin pretinsa

infracțiune comisă de Botnari I., fapt care determină lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal în acțiunile ultimului.

Respectiv, avînd în vedere cele consemnate supra, instanța de recurs conchide că, în

prezenta cauză nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, după cum afirmă recurentul, ci dimpotrivă în cauză

există o concordanță deplină între situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel

și materialele dosarului deferit judecății, astfel neexistând vreun temei pentru admiterea

recursului în sensul declarat de procuror.

Pentru aceste motive, Colegiul penal reiterează că la judecarea acestei cauze în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, care se menține de

instanța de recurs.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Botnari Ian Petru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 august 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

12