1ra-949/2017 — art. 251 CP

1ra-949/2017 — art. 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-949/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

25 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Bordian Stanislav în numele inculpatului Boghean Ivan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, în

cauza penală privindu-l pe

Boghean Ivan Xxxxx, născut la xxxxxx, originar din

sat. xxxxxx, r-nul xxxxx și domiciliat în mun. xxxxx, str.

xxxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Boghean Ivan a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art.251 Cod penal din motiv că, acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii.

Instanța nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile înaintate de către BC „Victoriabank”

SA cu privire la încasarea de la Boghean Ivan a prejudiciului cauzat. S-a menționat

că, măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea aplicată în privința

lui Boghean Ivan a fost încetată de drept.

Boghean Ivan, prin acțiunile sale intenționate a săvârșit însușirea, înstrăinarea în

cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate, adică însușirea,

înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate și

utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-au fost încredințate

aceste bunuri și care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor, infracțiune

1

prevăzută de art.251 Cod penal, în circumstanțele în care, la 21.12.2011, între SRL

„Sebgrup-Trans”, reprezentată de directorul Boghean Ivan și BC „Victoriabank” SA,

au fost încheiate contractele de gaj nr.1638 (C) și nr. 1638 (B) asupra bunurilor

mobile, în vederea garantării rambursării integrale a creditului beneficiat de către

SRL „Devas-Trans”, reprezentată la fel de Boghean Ivan, a dobânzilor, penalităților

și a tuturor cheltuielilor suportate de către Creditorul gajist în rezultatul întreținerii

bunului gajat și exercitării dreptului de gaj, precum și a prejudiciului cauzat prin

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor conform contractului de

credit nr.1638 din 14.11.2007, în sumă de 650000 Euro.

Potrivit contractelor de gaj menționate, bunurile gajate urmau să se afle pe str.

Bariera Sculeni nr.9, mun. Chișinău, iar conform pct.3.2. 1), 2), debitorul gajist se

obliga să asigure păstrarea, întreținerea și exploatarea bunului gajat fără a admite sau

întreprinde fapte îndreptate spre distrugerea, deteriorarea sau diminuarea valorii lui

peste mărimea uzurii normale și să nu efectueze fără acordul scris al creditorului

gajist oricare acte de dispoziție cu bunul gajat, inclusiv să nu-1 greveze cu titlu de

gaj, să nu-1 transmită cu titlu oneros sau gratuit altor persoane fizice și juridice pînă

la expirarea termenului de valabilitate al contractului. Prin încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău nr.2e-578/13 din 07.03.2013, s-a dispus aplicarea

sechestrului asupra mijloacelor de transport gajate de către SRL „Sebgrup-Trans” în

favoarea BC „Victoriabank” SA conform contractului de gaj nr.1638 (C) din

21.12.2011, fiind emis titlu executoriu nr.2e-578/13 din 07.03.2013. Prin încheierile

executorului judecătoresc Nicolaescu Nicolae nr.018-803/13 din 07.03.2013 și

nr.018-803/13 din 15.03.2013, s-a dispus aplicarea sechestrului pe unitățile de

transport gajate de către SRL „Sebgrup-Trans”, în baza titlului executoriu nr.2e-

578/13 din 07.03.2013, emis de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău. La

22.04.2014, ÎS CRIS „Registru” a aplicat interdicția de înstrăinare asupra mijloacelor

de transport gajate de către SRL „Sebgrup-Trans”, inclusiv înregistrate după aceasta

din urmă. În perioada 05.02.2013 - 02.04.2013, debitorul gajist Boghean Ivan în baza

acordului privind executarea benevolă a dreptului de gaj din 24.01.2013, a predat

benevol creditorului gajist BC „Victoriabank” SA o parte din bunurile mobile gajate

conform contractelor de gaj nr.1638 (C) și nr.1638 (B) din 21.12.2011, însă potrivit

actelor de predare-primire s-a stabilit că, majoritatea bunurilor mobile care au fost

predate efectiv creditorului gajist BC „Victoribank” SA sunt într-o stare

nesatisfăcătoare, iar unele complet dezasamblate. Totodată, Boghean Ivan nu a predat

benevol în baza acordului de executare benevolă a dreptului de gaj din 24.01.2013 și

intenționat tăinuite, bunurile mobile grevate cu gaj, și anume: camionul de model

MAN TGA 18430, a. p. 2005, n/î CKR 331, nr. șasiu/nr. motor

WMAH13ZZ25M418193/50509840690988, valoare de gaj 308 547 lei, camionul de

model MAN TGA 18410, a.p. 2002, n/î CKL 551, nr. șasiu/nr. motor

WMAH05ZZZ2M341089/5359936007B2E1, valoare de gaj 140 352 lei și camionul

2

de model MAN 19.403, a. p. 1998, n/î C HV 997, nr. șasiu/nr. motor

WMAT32P608M244463/768734031B281, valoare de gaj 60 000 lei, care nu se află

pe adresa mun. Chișinău, str. Bariera Sculeni nr.9, indicată potrivit contractelor de

gaj, refuzînd în același timp să declare locul aflării acestora. Prin Decizia Curții de

Apel Chișinău nr.2i-152/2014 din 20.05.2014, s-a constatat insolvabilitatea și s-a

inițiat procedura simplificată a falimentului față de SRL „Sebgrup- Trans”, în cadrul

căreia, la efectuarea de către lichidator a inventarierii bunurilor în scopul identificării

bunurilor gajate și sechestrate care aparțin SRL „Sebgrup-Trans”, a fost constatată

lipsa semiremorcii de model TK-Kuhlauflieger Schmitz, a. p. 2007, n/î CSB 710,

nr.șasiu/nr.motor WSM00000005034812, valoarea de gaj 187 200 lei, a camionului

de model MAN 19.414, a. p. 2000, n/î C IJ 872, nr. șasiu/nr.motor

WMAT32ZZZYM303496/3769456053B281, valoare de gaj 88 920 lei și a

camionului de model MAN 19.403, a. p. 2000, n/î CIL 618, nr. șasiu/nr.

motor WMAT324333M205082/3768021099B281, valoare de gaj 59 280 lei, care la

fel nu se aflau pe adresa mun. Chișinău, str. Bariera Sculeni nr.9, indicată potrivit

contractelor de gaj, iar Boghean Ivan intenționat a refuzat să declare locul aflării a

bunurilor gajate și predarea benevolă a acestora creditorului gajist BC „Victoriabank”

SA.

3.1. - procurorul în Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Zamă Sergiu, prin care a

solicitat admiterea cererii de apel, casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boghean

Ivan să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art.251 Cod

penal, cu numirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de

a exercita activitate de antreprenoriat pe un termen de 3 ani. În temeiul art.90 Cod

penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei cu închisoarea numită în privința

lui Boghean Ivan cu stabilirea unui termen de probă de 4 ani.

3.2. - reprezentantul părții vătămate BC „Victoriabank” SA, Mălai Mariana, prin

care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care Boghean Ivan să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.251 Cod penal, cu numirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea normei date și admiterea integrală a acțiunii civile cu privire la încasarea

de la Boghean Ivan în beneficiul părții vătămate BC „Victoriabank” SA a

prejudiciului material cauzat nerecuperat în sumă de 4 686 915,20 lei.

a fost admisă cererea de apel declarată de către procurorul în Procuratura Buiucani,

mun. Chișinău, Zamă Sergiu și de către reprezentantul părții vătămate BC

„Victoriabank” SA, Mălai Mariana, casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

3

Boghean Ivan Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.251 Cod penal, și în baza acestei norme legale i s-a stabilit o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1 500 unități convenționale,

echivalentul sumei de 30 000 lei (treizeci de mii de lei) cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitate de

antreprenoriat pe un termen de 3 (trei) ani.

S-a explicat lui Boghean Ivan că, în temeiul art.64 alin.(31) Cod penal, este în

drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 72 de ore din

momentul în care hotărîrea devine executorie. În acest caz, se consideră că,

sancțiunea amenzii este executată integral.

S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de către BC „Victoriabank” SA

împotriva lui Boghean Ivan cu privire la încasarea prejudiciului material, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Instanța de apel a constatat că, la 21.12.2011, între SRL „Sebgrup-Trans”,

reprezentată de directorul Boghean Ivan și BC „Victoriabank” SA, au fost încheiate

contractele de gaj nr.1638 (C) și nr.1638 (B) asupra bunurilor mobile în vederea

garantării rambursării integrale a creditului beneficiat de către SRL „Devas-Trans”,

reprezentată la fel de Boghean Ivan, a dobânzilor, penalităților și a tuturor

cheltuielilor suportate de către creditorul gajist în rezultatul întreținerii bunului gajat

și exercitării dreptului de gaj, precum și a prejudiciului cauzat prin neexecutarea sau

executarea necorespunzătoare a obligațiilor conform contractului de credit nr.1638

din 14.11.2007, în sumă de 650 000 Euro. Potrivit contractelor de gaj menționate,

bunurile gajate urmau să se afle pe str. Bariera Sculeni nr.9, mun. Chișinău, iar

conform pct.3.2. 1), 2), debitorul gajist se obliga să asigure păstrarea, întreținerea și

exploatarea bunului gajat fără a admite sau întreprinde fapte îndreptate spre

distrugerea, deteriorarea sau diminuarea valorii lui peste mărimea uzurii normale și să

nu efectueze fără acordul scris al creditorului gajist oricare acte de dispoziție cu bunul

gajat, inclusiv să nu-1 greveze cu titlu de gaj, să nu-1 transmită cu titlu oneros sau

gratuit altor persoane fizice și juridice pînă la expirarea termenului de valabilitate al

contractului. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr.2e-578/13 din

07.03.2013, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra mijloacelor de transport gajate de

către SRL „Sebgrup-Trans” în favoarea BC „Victoriabank” SA conform contractului

de gaj nr.1638 (C) din 21.12.2011, fiind emis titlu executoriu nr.2e-578/13 din

07.03.2013. Prin încheierile executorului judecătoresc Nicolaescu Nicolae nr.018-

803/13 din 07.03.2013 și nr.018-803/13 din 15.03.2013, s-a dispus aplicarea

sechestrului pe unitățile de transport gajate de către SRL „Sebgrup-Trans”, în baza

titlului executoriu nr.2e-578/13 din 07.03.2013, emis de către Judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău. La 22.04.2014, IS CRIS „Registru” a aplicat interdicția de înstrăinare

asupra mijloacelor de transport gajate de către SRL „Sebgrup-Trans”, inclusiv

înregistrate după aceasta din urmă. În perioada 05.02.2013 - 02.04.2013, debitorul

4

gajist Boghean Ivan în baza acordului privind executarea benevolă a dreptului de gaj

din 24.01.2013, a predat benevol creditorului gajist BC „Victoriabank” SA o parte

din bunurile mobile gajate conform contractelor de gaj nr.1638 (C) și nr.1638 (B) din

21.12.2011, însă potrivit actelor de predare-primire s-a stabilit că, majoritatea

bunurilor mobile care au fost predate efectiv creditorului gajist BC „Victoribank” SA

sunt într-o stare nesatisfăcătoare, iar unele complet dezasamblate. Totodată, Ivan

Boghean nu a predat benevol în baza acordului de executare benevolă a dreptului de

gaj din 24.01.2013 și intenționat tăinuite, bunurile mobile grevate cu gaj, și anume:

camionul de model MAN TGA 18430, a. p. 2005, n/î C KR 331, nr. șasiu/nr. motor

WMAH13ZZ25M418193/50509840690988, valoare de gaj 308 547 lei, camionul de

model MAN TGA 18410, a. p. 2002, n/î C KL 551, nr. șasiu/nr. motor

WMAH05ZZZ2M341089/5359936007B2E1, valoare de gaj 140 352 lei și camionul

de model MAN 19.403, a. p. 1998, n/î CHV 997, nr. șasiu/nr. motor

WMAT32P608M244463/768734031B281, valoare de gaj 60 000 lei, care nu se află

pe adresa mun. Chișinău, str. Bariera Sculeni nr.9, indicată potrivit contractelor de

gaj, refuzînd în același timp să declare locul aflării a acestora. Prin decizia Curții de

Apel Chișinău nr.2i-l52/2014 din 20.05.2014, s-a constatat insolvabilitatea și s-a

inițiat procedura simplificată a falimentului față de SRL „Sebgrup- Trans”, în cadrul

căreia, la efectuarea de către lichidator a inventarierii bunurilor în scopul identificării

bunurilor gajate și sechestrate care aparțin SRL „Sebgrup-Trans”, a fost constatată

lipsa semiremorcii de model TK-Kuhlauflieger Schmitz, a. p. 2007, n/î C SB 710, nr.

șasiu/nr. motor WSM00000005034812, valoarea de gaj 187 200 lei, a camionului de

model MAN 19.414, a. p. 2000, n/î C IJ 872, nr.șasiu/nr.motor

WMAT32ZZZYM303496/3769456053B281, valoare de gaj 88920 lei și a

camionului de model MAN 19.403, a.p. 2000, n/î C IL 618, nr. șasiu/nr.motor

WMAT324333M205082/3768021099B281, valoare de gaj 59 280 lei, care la fel nu

se află pe adresa mun. Chișinău, str. Bariera Sculeni nr.9, indicată potrivit

contractelor de gaj, iar Boghean Ivan intenționat refuză să declare locul aflării a

bunurilor gajate și predarea benevolă a acestora creditorului gajist BC „Victoriabank”

SA.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță a conchis eronat de a achita inculpatul Boghean Ivan în

învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal din motiv că,

acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de apel a constatat că, în acțiunile inculpatului Boghean

Ivan se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal, după

semnele calificative tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate și utilizarea lor în alte

scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri și care era

obligată, conform legii, să asigure integritatea lor.

Mai mult, instanța de apel a conchis de a scoate din învinuirea înaintată lui

5

Boghean Ivan calificativele „însușirea” și „înstrăinarea în cazurile nepermise de lege”

or, în acest sens, partea acuzării nu a prezentat probe suficiente care să demonstreze

dincolo de orice dubiu rezonabil că, Boghean Ivan a însușit și/sau a înstrăinat

bunurile indicate în rechizitoriu, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

În viziunea instanței de apel, aceste circumstanțe nu au fost constatate de către

prima instanță, contrar prevederilor art.385 alin.(l) pct. l)-4) Cod de procedură penală,

iar în concluzie, instanța de apel a conchis că, prin faptul că, nu a verificat sub toate

aspectele probele anexate la materialele dosarului, instanța de fond a încălcat

prevederile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală.

Astfel, din materialele cauzei penale, instanța de apel a considerat că, declarațiile

inculpatului Boghean Ivan date în ședința de judecată a primei instanțe urmau a fi

apreciate critic de către instanță, aceasta fiind versiunea de apărare a inculpatului,

declarații care sunt contradictorii cu declarațiile lui date la etapa urmăririi penale or,

în fața ofițerului de urmărire penală, fiind asistat de către apărătorul său, Boghean

Ivan și-a recunoscut vinovăția în privința infracțiunii incriminate și a declarat că,

bunurile care au fost gajate, iar apoi sechestrate, cu adevărat nu au putut fi transmise

creditorilor gajiști. Mai mult, instanța de apel a reiterat și faptul că, la etapa urmăririi

penale, Boghean Ivan a solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor art.55 Cod

penal.

Deși la etapa urmăririi penale, Boghean Ivan și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, iar în ședința de judecată a primei instanțe și în instanța de

apel, inculpatul Boghean Ivan nu și-a recunoscut vina, instanța de apel a considerat

că, vina acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal este

demonstrată pe deplin prin următoarele probe administrate de către organul de

urmărire penală, cercetate de către instanța de fond și instanța de apel și verificate de

către instanța de apel și anume prin: - declarațiile reprezentantului părții vătămate

,,Victoriabank” SA - Mălai Mariana (f. d. 77-78, vol. I, f. d. 181-185, vol. II);

martorului Lepădatu Vitalie (f. d. 134, vol. I, f. d. 188-189, vol. II); martorului

Raileanu Vitalie (f. d. 71, vol. I, f. d. 190-192, vol. II); martorului Petrovici Eleonor

(f. d. 135, vol. I, f. d. 198-199, vol. II); procesul-verbal de ridicare din 03.06.2015, (f.

d. 105, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 12.06.2015 (f. d. 131-

132, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 10.11.2015, (f. d. 3-4, vol. II); procesul-

verbal de examinare a obiectului din 04.12.2015, (f. d. 112-113, vol. II); actele de

predare-primire (f. d. 79-87, vol. I); titlul executoriu nr.2e-578/13 din 07.03.2013 (f.

d. 22-23, vol. I); încheierea executorului judecătoresc Nicolaescu Nicolae nr.018-

803/13 din 07.03.2013 (f. d. 24, vol. I); informația nr.03/1802 din 23.04.2014

eliberată de șeful-adjunct al Direcției înregistrare a transportului și calificarea

conducătorilor auto, (f. d. 28, vol. I).

Coroborând probele nominalizate, instanța de apel a constatat că, în acțiunile

6

inculpatului Boghean Ivan se întrunesc semnele componenței de infracțiune

prevăzută de art.251 Cod penal, după semnele calificative tăinuirea bunurilor gajate,

sechestrate și utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-au fost

încredințate aceste bunuri și care era obligată, conform legii, să asigure integritatea

lor (în redacția Legii nr.173 din 25.07.2014, în vigoare din 08.11.2014, care era în

vigoare la data comiterii infracțiunii).

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a conchis eronat de a-1 achita pe

inculpatul Boghean Ivan de învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.251

Cod penal, invocând în acest sens că, în perioada de la 21.12.2011, cînd a fost

încheiat contractul de gaj și pînă cînd a fost emisă hotărîrea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău nr.2e-578 din 07.03.2013, prin care s-a dispus aplicarea sechestrului

asupra mijloacelor de transport gajate de către SRL „Sebgrup-Trans” în favoarea BC

„Victoriabank” SA conform contractului de gaj nr.1638 (C) din 21.12.2011, nu se

prevedea răspundere penală.

Or, infracțiunea prevăzută de art.251 Cod penal este una continuă, ce se

caracterizează prin săvîrșirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activității

infracționale, iar răspunderea penală pentru tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate și

utilizarea lor în alte scopuri este prevăzută începînd cu 08.08.2014, cînd a fost

publicată în Monitorul Oficial nr.231-237/531 Legea pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr.173 din 25.07.2014, prin care la art. 251 Cod

penal, în titlu și în dispoziția normei, textul „însușirea, înstrăinarea, substituirea sau

tăinuirea bunurilor, sechestrate sau confiscate” a fost substituit cu textul „însușirea,

înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing,

sechestrate sau confiscate”.

În ceea ce privește întrunirea în acțiunile inculpatului Boghean Ivan a elementelor

infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal, aceste circumstanțe sunt confirmate cu

certitudine prin materialele dosarului cercetate de către prima instanță și verificate de

către instanța de apel.

Instanța de apel a menționat că în speță, încetarea activității infracționale a lui

Boghean Ivan se datorează intervenției autorității de stat - organul de urmărire penală,

care la 30.04.2015 s-a sesizat în rezultatul depunerii la 27.03.2015 a plângerii penale

de către partea vătămată BC „Victoriabank” SA.

Astfel, reieșind din cele menționate supra, instanța de apel a conchis că, probele

cercetate confirmă cu certitudine că, inculpatul Boghean Ivan a comis infracțiunea

prevăzută de art.251 Cod penal, fapta inculpatului întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art.251 Cod penal (în redacția Legii nr.173 din 25.07.2014, în vigoare

din 08.11.2014, care era în vigoare la data comiterii infracțiunii), inculpatul fiind

vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni, considerente pentru care acesta trebuie să fie

pedepsit pentru infracțiunea săvîrșită.

Referitor la răspunderea penală și sancțiunea aplicată inculpatului Boghean Ivan

7

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal (în redacția Legii nr.173

din 25.07.2014, în vigoare din 08.11.2014, care era în vigoare la data comiterii

infracțiunii), este prevăzută o pedeapsă cu amendă în mărime de la 1 000 la 1 500

unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără)

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în

mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o

anumită activitate.

Astfel, în temeiul art.16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea dată este una mai puțin

gravă.

În privința inculpatului Boghean Ivan s-a reținut circumstanța atenuantă

prevăzută de art.76 alin.(l) lit. f) Cod penal. Circumstanțe agravante prevăzute de

art.77 Cod penal sau temeiuri de liberare de răspundere penală a inculpatului în

temeiul art.53 Cod penal nu au fost stabilite.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele elucidate supra, reieșind din

caracterul mai puțin grav al infracțiunii prevăzute de art.251 Cod penal, ținând cont

de urmările infracțiunii, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, de faptul că, inculpatul are un copil minor la întreținere, nu se află la

evidența medicului narcolog, având în vedere că, prima instanță a apreciat incorect

circumstanțele cauzei, acordând eficiență prevederilor art. 6, 7, 61 și art. 75 Cod

penal, instanța de apel a conchis de a aplica în privința inculpatului Boghean Ivan o

pedeapsă apropiată de minimul prevăzut de lege și anume pedeapsa sub formă de

amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor altor

persoane și de a exercita activitate de antreprenoriat pe un termen de 3 ani, pedeapsa

aplicată fiind echitabilă în raport cu fapta comisă și care va fi pe măsură a-și atinge

scopul instituit de cadrul legal pertinent.

În ceea ce privește acțiunea civilă înaintată de către BC „Victoriabank” SA

împotriva lui Boghean Ivan cu privire la încasarea prejudiciului material, potrivit

art.387 alin.(3) Cod de procedură penală, în cazuri excepționale cînd, pentru a stabili

exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amînată judecarea cauzei,

instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Cu referire la prejudiciul material cauzat părții vătămate BC „Victoriabank” SA

de către Boghean Ivan, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu prevederile

art.1398 alin.(l) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție

este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În speță, prejudiciul cauzat părții vătămate BC „Victoriabank” SA, deși a fost

concretizat de către ultima, totuși nu este suficient de clar, în situația în care, pe de o

parte, însuși reprezentantul părții vătămate a declarat că, inculpatul Boghean Ivan a

8

întors o parte din bunuri, adică a rambursat parțial datoria față de bancă, iar pe de altă

parte, nu se cunoaște valoarea tuturor bunurilor nereturnate, care sunt în diferite stadii

de integritate, iar pentru stabilirea sumei finale a despăgubirilor cuvenite părții

vătămate ce urmează a fi încasate de la inculpat, apare necesitatea de a amâna

judecarea cauzei pentru a se administra probe suplimentare.

Din aceste considerente, în temeiul art.387 alin.(3) Cod de procedură penală,

instanța de apel a conchis de a admite în principiu acțiunea civilă înaintată de către

BC „Victoriabank” SA împotriva lui Boghean Ivan cu privire la încasarea

prejudiciului material, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă.

Bordian Stanislav în numele inculpatului Boghean Ivan, prin care indicînd în textul

recursului ordinar temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, și cu indicarea încălcării prevederilor art. 6, 8 CEDO a solicitat

casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței,

or, instanța de apel nu a cercetat obiectiv toate circumstanțele cauzei;

- în opinia apărării, instanța de apel a constatat greșit circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, astfel a admis o eroare de drept cu privire la soluționarea procesului

penal, eroare care este pasibilă înlăturării doar prin declanșarea căii ordinare de atac,

recursul;

- în speță instanța de apel a constatat că probe noi acuzarea nu a prezentat ci doar

a solicitat verificarea și aprecierea probelor cercetate în instanța de fond;

- cît privește legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, prin care a fost

achitat Boghean Ivan, partea apărării o consideră legală și întemeiată, astfel, instanța

de fond a examinat obiectiv probele conform materialelor din cauza penală, ceea ce

demonstrează că a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 390. alin. (1) pct.

3) Cod de procedură penală;

- mai mult ca atît, de către acuzatorul de stat nu a fost probată întrunirea laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 251 alin. (1) Cod penal. În așa mod se atestă

că organul de urmărire penală, contrar prevederilor art. 19 alin. (3) CPP, nu a cercetat

sub toate aspectele, complet și obiectiv, circumstanțele cauzei, iar conform art. 24

alin. (1) CPP, instanța de judecată nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau apărării și nu exprimă alte interese de cît interesele legii;

- astfel, în sensul art. 394 CPP precum și reieșind din cele relatate, instanța de

fond nu a constatat prezența elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.

251 CPP și probe pe care să se întemeieze concluziile, or din materialele cauzei

penale nu reiese că după data de 07. 03. 2013, cînd s-a dispus aplicarea sechestrului

pe bunurile gajate de către instanța de judecată. Boghean Ivan a efectuat careva

9

acțiuni în privința bunurilor sechestrate, nu rezultă efectuarea unor asemenea acțiuni

și din învinuirea adusă inculpatului;

- astfel, instanța de fond nu a constatat în acțiunile lui Boghean Ivan, prezența

semnelor laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 251 alin. (1) Cod penal și

anume ce ține de însușirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea

bunurilor sechestrate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-

au fost încredințate aceste bunuri, sau care era obligată conform legii să asigure

integritatea lor;

- la fel, instanța de fond a constatat că, pentru înstrăinarea în cazurile nepermise

de lege, tăinuirea bunurilor gajate, ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o

persoană care i-au fost încredințate aceste bunuri sau care era obligată conform legii

să asigure integritatea lor urmează a fi achitat, deoarece pentru perioada din

21.12.2011 cînd a fost încheiat contractual de gaj și pînă cînd a fost emisă hotărîrea

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, nr. 2e-578/13 din 07.03.2013, privind aplicarea

sechestrului asupra bunurilor gajate nu se prevedea răspunderea penală;

- deopotrivă, instanța de fond a reținut că, conform Legii pentru modificarea și

completarea Codului Penal al RM, nr. 277-XVI din 18 .12.2008, art. 251 „în

denumire și dispozișie” cuvîntul „gajate” se exclude;

- precum și în conformitate cu prevederile Legii pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr. 173 din 25.07.2014 (în vigoare din 08.11.2014),

art. III- la art. 251 din Codul Penal al Republicii Moldova nr.958-XV, din 18 aprilie

2002, cu modificările și completările ulterioare, în titlul și în dispoziția normei, textul

„însușirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate sau

confiscate” se substituie cu textul „îsușirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de

lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing sau confiscate”;

- recurentul menționează că este neîntemeiată concluzia instanței de apel (pct.25

din decizie) precum că, încetarea activității infracționale a lui Boghean Ivan se

datorează intervenției autorităților de stat și anume organului de urmărire penală, care

la data de 30.04.2015, s-a sesizat în rezultatul depunerii la 27.03.2015, a plîngerii

penale de către partea vătămată BC „Victoriabank” SA;

- or, la materialele cauzei penale nu a fost anexată nici o probă din partea

acuzării care ar demonstra că, organul de urmărire penală a stopat ativitatea

infracțională al lui Boghean Ivan, așa cum a concluzionat instanța de apel;

- la fel, în opinia apărării este neîntemeiată concluzia instanței de apel cu privire

la constatarea în acțiunile lui Boghean Ivan a semnelor calificative ale componenței

de infracțiune prevăzute de art. 251 CP, adică, tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate

și utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-au fost încredințate

aceste bunuri și care era obligată conform legii să asigure integritatea lor. (pct. 15 din

decizie);

10

- în acest sens, recurentul menționează că, conform rechizitoriului, lui Boghean

Ivan i se încriminează că prin acțiunile acestuia intenționate, a săvîrșit, însușirea,

înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, adică, însușirea,

înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate și

utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o persoană căreia i-au fost încredințate

aceste bunuri și care era obligată conform legii să asigure integritatea lor;

- recurentul menționează faptul că, instanța de apel a conchis de a scoate din

învinuirea înaintată lui Boghean Ivan calificativele, „însușirea, înstrăinarea în cazurile

nepermise de lege”, or, în acest sens partea acuzării nu a prezentat careva probe care

să demonstreze dincolo de orice dubiu rezonabil că, Boghean Ivan a însușit și/sau

înstrăinat bunurile indicate în rechizitoriu, iar toate dubiile care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului, (pct. 16 din decizie);

- astfel, dacă instanța de apel a stabilit în acțiunile lui Boghean Ivan calificativul,

„utilizarea lor în alte scopuri”, atunci cum au fost stabilite de către instanța de apel

calificativele „tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate”? or, potrivit pct. 15 din Decizia

Curții de Apel, instanța de apel a constatat în acțiunile lui Boghean Ivan semnele

calificative ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 251 CP al RM, adică,

tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate și utilizarea lor în alte scopuri, săvîrșită de o

persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri și care era obligată conform legii

să asigure integritatea lor deci, în concluzia instanței de apel „utilizarea lor în alte

scopuri” se referă la bunurile „gajate, sechestrate ce au fost tăinuite”. Dacă bunurile

gajate, sechestrate, au fost tăinuite de către inculpat, atunci, cum a constatat instanța

de apel că bunurile deși fiind tăinuite au fost utilizate în alte scopuri?;

- recurentul își exprimă dezacordul și cu un alt temei invocat de către instanța de

apel, prin care s-au apreciat critic declarațiile date de către inculpat în instanța de

fond și anume faptul că inculpatul nu a recunoscut vina. Colegiul penal a reținut că

Boghean Ivan la etapa urmăririi penale a recunoscut vina pe deplin și a solicitat

aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 55 Cod penal;

- recurentul menționează că inculpatul Boghean Ivan, dînd declarații în instanța

de fond a comunicat acesteia că, la etapa urmăririi penale a recunoscut vina deoarece

a fost dus în eroare de către apărătorul său, spunîndu-i că în cazul în care Boghean

Ivan va recunoaște vinovăția în privința acestuia vor fi aplicate prevederile art. 55

Cod penal, adică liberarea de răspundere penală cu tragere la răspundere

contravențională. Or, din cuvintele apărătorului său, recunoașterea vinovăției la

aplicarea art. 55 din Codul penal fiind o condiție obligatorie;

- astfel, instanța de apel nu a ținut cont de principiul contradictorialității

procesului penal și neîntemeiat a pronunțat o hotărîre de recunoaștere a vinovăției

inculpatului bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia el

fusese achitat, adică nu a rejudecat cauza în condițiile legii;

11

- în urma celor citate supra, partea apărării este de părerea că instanța de apel și-

a motivat soluția fără a face o analiză a tuturor probelor în ansamblu care dovedesc

sau nu vinovăția inculpaților, fiind efectuată doar o apreciere vagă a acestora,

ignorînd prevederile art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală,

care indică că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă;

- partea apărării evidențiază că instanța de apel deși a descris declarațiile

martorilor audiați în instanța de fond, nu a intrat în esența lor și fără a concretiza

unele aspecte de fapt care rezultă din acestea;

- totodată, se evidențiază contradicțiile declarațiilor martorilor Lepădatu Vitalie,

Petrovici Eleonor, Răileanu Vitalie cît și a părții vătămate date în instanța de fond;

- în opinia instanței de apel cu toate că inculpatul nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii, vinovăția acestuia se dovedește prin totalitatea de probe

pertinente și concludente ce coroborează între ele și anume: copia încheierii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 2e -578/13 din 07.03.2013, prin care s-a

dispus aplicarea sechestrului asupra mijloacelor de transport gajate de SRL „Sebgrup-

Trans” și prin încheierile executorului judecătoresc de sechestru din 07.03.2013, nr.

018-803/13 și nr. 018-803/13 din 15.03.2013;

- or, potrivit materialelor cauzei penale, actele menționate mai sus nu i-au fost

aduse la cunoștință lui Boghean Ivan. La fel de către executorul judecătoresc nu i-a

fost adusă la cunoștință înștiințarea despre faptul că acele bunuri urmau a fi ridicate;

- astfel, reieșind din cele sus menționate, pareta apărării este de părerea că, prima

instanță corect a reținut în acest sens prevederile art. 8 și 389 Cod de procedură

penală, în aspectul că o hotărîre de condamnare se adoptă numai în condiția în care,

în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd

toate versiunile au fost verificate, iar divergențile au fost lichidate și apreciate

corespunzător;

- o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Instanța de fond a

ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile

apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat

soluția întemeiată.

solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

12

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da

o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în instanța de apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărîrile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că din textul recursului ordinar declarat

rezultă că recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectele că instanța de apel

a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței și că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, cazuri ce cad sub incidența temeiurilor pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și încălcarea

prevederilor art. 6), 8) CEDO.

Astfel, în urma verificării materialelor cauzei sub aspectele invocate, Colegiul

penal lărgit relevă că în speță s-a confirmat temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum s-a confirmat și încălcarea

prevederilor art. 6 CEDO.

13

La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul deciziei instanței

de apel (f. d. 92-93, vol. III) rezultă că, aceasta și-a întemeiat decizia de condamnare

a inculpatului Boghean Ivan în baza art. 251 Cod penal, pe declarațiile martorilor

Lepădatu Vitalie, Raileanu Vitalie și Petrovici Eleonor din prima instanță, fără ca

acești martori să fie audiați din nou în ședința de judecată a instanței de apel, conform

prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că martorii respectivi ai acuzării nu au

fost audiați din nou în ședința instanței de apel, după cum era obligată să procedeze

instanța de apel, din moment ce judecînd apelul declarat împotriva sentinței de

achitare, aceasta nu era în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea

din nou a martorilor a căror declarații constituie o mărturie acuzatorie.

În acest context, se conchide că la judecarea apelului, instanța de apel a procedat

contrar prevederilor art. 6 CEDO, încălcînd dreptul la un proces echitabil și a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în cauze similare,

că martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

învinuitului (hotărîrea CEDO în cauza Spînu vs România din 29 aprilie 2008).

Colegiul penal lărgit, ține să menționeze că instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpaților, în temeiul

cărora fuseseră achitați în prima instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o

nouă audiere atît a inculpaților, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți

(hotărârile CtEDO în cauzele Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007,

Totodată, Colegiul penal lărgit mai invocă că în apelul declarat de procurorul

Zamă Sergiu (f. d. 34-40, vol. III) în care s-a criticat sentința de achitare, se

stipulează următoarele : „or, chiar dacă în norma incriminatoare la acel moment nu

era inclus drept obiect material „bunul gajat”, „bunul sechestrat” forma obiectul

material al infracțiunii și nicidecum instanța de fond nu putea să nu rețină această

circumstanță” (f. d. 38, vol. III). La fel, se mai invocă în apel că „este important de

reținut că infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod penal al RM este o infracțiune

continuă și anume consumarea acesteia a avut loc după emiterea încheierii

Judecătoriei Buiucani din 07.03.2013 de aplicare a sechestrului asupra bunurilor

gajate, respectiv pentru fapta prejudiciabilă de însușire și tăinuire a bunurilor

sechestrate era prevăzută expres răspunderea penală în norma incriminatoare” (f. d.

39, vol. III).

Analizînd aceste motive din apelul procurorului Zamă Sergiu, se evidențiază că

el critică sentința de achitare numai în partea învinuirii de „însușire și tăinuire a

bunurilor sechestrate”, nu și „gajate”, iar instanța de apel a calificat acțiunile

inculpatului Boghean Ivan, după semnele calificative „tăinuirea bunurilor gajate,

14

sechestrate…” (f. d. 89, vol. III), prin ce nu s-au respectat limitele apelului declarat,

ce nu poate fi menținut de instanța de recurs ordinar.

Totodată se evidențiază din apelul procurorului Zamă Sergiu, că infracțiunea

prevăzută de art. 251 Cod penal a fost „consumată după emiterea încheierii

Judecătoriei Buiucani din 07.03.2013 de aplicare a sechestrului asupra bunurilor

gajate”, dar în decizia instanței de apel se indică că „cunoașterea momentului

consumării infracțiunii continue are importanță or, în cazul infracțiunilor continue,

legea penală aplicabilă în timp este legea în vigoare la momentul încetării acțiunii

infracționale. În speță, încetarea activității infracționale a lui Boghean Ivan se

datorează intervenției autorității de stat - organul de urmărire penală, care la

30.04.2015 s-a sesizat în rezultatul depunerii la 27.03.2015 a plîngerii penale de către

partea vătămată BC „Victoriabank” SA (f. d. 96, vol. III), prin ce iarăși nu s-au

respectat nici limitele apelului și nici a rechizitoriului, care trebuie să cuprindă

perioada de timp în care s-a comis infracțiunea imputată, pe care urma să se expună

instanța de apel, ce nu s-a realizat în speța dată și respectiv nu poate fi menținut de

instanța de recurs ordinar.

Tot cu privire la limitele apelului procurorului Zamă Sergiu, Colegiul penal

lărgit mai invocă, că prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

07.03.2013 s-a dispus aplicarea sechestrului asupra mijloacelor de transport gajate de

către SRL „Sebgrup-Trans” în favoarea BC „Victoriabank” SA conform contractului

de gaj nr. 1638 (C) din 21.12.2011, dar nu și nr. 1638 (B), care se regăsesc în fapta

constatată de către instanța de apel (f. d. 88-89, vol. III), prin ce la fel au fost depășite

limitele apelului procurorului Zamă Sergiu, ce nu poate fi menținut de instanța de

recurs ordinar.

În concluzie, reieșind din motivele indicate, Colegiul penal lărgit constată că

recursul ordinar declarat urmează a fi admis, fiindcă și-au găsit confirmarea temeiul

pentru recurs ordinar prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

cazul cînd decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și s-a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, cu

casarea totală a deciziei instanței de apel și cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale –asupra motivelor esențiale indicate în cererea de

apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate și în prezenta decizie, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

15

analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în

ședința de judecată a instanței de apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod de

procedură penală, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CEDO, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bordian Stanislav în numele

inculpatului Boghean Ivan, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 februarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Boghean Ivan Xxxxx,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

16