1ra-700/2017 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-700/2017 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-700/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș și

Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 martie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie și de

avocatul Suduc Marian în numele părții vătămate Cuciuc Stela, în cauza penală în

privința lui

Struțu Leonid Xxxxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar și domiciliat mun. Xxxxx, xx. Xxxxxx,

str. Xxxxxx, xxx, ap. x.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.07.2014 - 18.03.2015;

Instanța de apel: 29.04.- 17.06.2015;

Instanța de recurs: 24.08.2015 - 23.02.2016;

Instanța de apel: 07.04.- 08.12.2016;

Instanța de recurs: 24.02. - 27.06.2017.

C O N S T A T Ă :

Struțu Leonid a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

faptul, că acesta la 05 iunie 2009, aflându-se în mun. Chișinău, deținând funcția de

director al SRL „Xxxxxx-Xxx” cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul procurării automobilelor noi din

salonul companiei „Xxxx-Xxxxx” pentru necesitățile firmei sale, prin falsificarea

contractului de împrumut a mijloacelor bănești și a chitanței la dispoziția de încasare

cu nr. 110 din 05 iunie 2009, a însușit de la cet. Cuciuc Stela mijloace bănești în

sumă de 24000 euro, bani pe care i-a dobândit și i-a însușit ilicit folosindu-i în

scopuri personale, cauzând părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de

mari.

Tot el, la 25 septembrie 2009, aflându-se în mun. Chișinău, deținând funcția de

director al SRL „Xxxxxx-Xxx” cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz

de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul procurării mai multor

automobile noi din salonul companiei „Xxxx-Xxxxx” pentru necesitățile firmei sale,

prin falsificarea contractului de împrumut a mijloacelor bănești și a chitanței la

dispoziția de încasare cu nr. 25/09 din 25 septembrie 2009 a însușit de la cet. Cuciuc

Stela mijloace bănești în sumă de 36000 euro, bani pe care i-a dobândit și i-a însușit

ilicit, folosindu-i în scopuri personale, cauzând părții vătămate o daună materială în

proporții deosebit de mari.

1

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Struțu Leonid să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități ce țin de gestionarea surselor

financiare, pe termen de 5 ani.

În susținerea cerințelor procurorul a invocat, că inculpatul Struțu Leonid a

împrumutat de la Cuciuc Stela 60000 euro cu dobânda de 6 %, pentru procurarea

automobilelor pentru SRL „Xxxxxx-Xxx”, iar la 29 septembrie 2009 a introdus la

Banca Comercială Română suma de 237555 lei pentru combustibilul procurat la

compania petrolieră Lukoil Moldova, suma de 230371,28 lei transferată la contul

SC „Xx-Xxxxxxxxx” SRL, iar restul sumei 184274 i-a transmis lui

Caminschii Dumitru pentru echiparea transportului cu sisteme de gaz, radiogiraficare,

aparate de casă și nu a avut posibilitate de a restitui datoria și procentul dobânzii,

deoarece a fost concediat.

Totodată, probele acuzării dovedesc cu certitudine că Struțu Leonid a primit

sumele de bani în urma înșelăciunii, deoarece s-a stabilit, că în scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altor persoane, el a prezentat părții vătămate date false precum că

necesită să procure automobile de la compania „Xxxx-Xxxxx”, însă, conform

informației parvenite de la această companie, s-a constatat că Struțu Leonid în

perioada 05 iunie 2009-25 septembrie 2009 nu a procurat careva automobile pentru

necesitățile firmei „Xxxxxx-Xxx” SRL.

Mai mult, s-a stabilit cu certitudine că banii la care se referă instanța au fost

introduși peste 3 luni după primirea sumei de 24000 euro și peste 4 zile după primirea

sumei de 36000 euro de la Cuciuc Stela.

Astfel, instanța nu poate afirma cu certitudine că în Banca Comercială Română

s-au introdus anume banii indicați supra.

Acest fapt este infirmat și de actul controlului IFS și declarațiile martorului

Caminschi Dumitru, de aceea, acuzarea a considerat, că inculpatul a primit sumele de

bani de la partea vătămată în urma abuzului de încredere, deoarece a promis

restituirea banilor în termen strict stabiliți, cu calcularea dobânzii în procente, astfel,

inculpatul în scopul însușirii ilicite a bunurilor altor persoane, prin încheierea

defectuoasă a contractelor din 05 iunie 2009 și 29 septembrie 2009 își asuma unele

obligațiuni ca condiție pentru a primi sumele de bani.

În realitate, inculpatul Struțu Leonid nu intenționa să-și îndeplinească

obligațiunile sale și, folosindu-se de relațiile de încredere cu partea vătămată

Cuciuc Stela, a însușit banii primiți în sumă totală de 952200 lei, deoarece, fiind

chestionat în instanță a înaintat diferite versiuni, precum că i-a transmis banii lui

Caminschii Dumitru, precum că a introdus o parte din bani la Banca Comercială

Română, însă nu a putut explica de ce nu a restituit banii și procentul dobânzii,

conform prevederilor contractului încheiat și termenilor stabiliți, mai mult, fiind

audiat în cadrul altui dosar penal, a declarat o altă versiune precum că suma de 60000

euro a fost achitată pentru procurarea a 6-7 automobile de mare tonaj și utilaj pentru

auto service.

fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

În motivarea deciziei sale instanța de apel a menționat că, în susținerea acuzării

2

procurorul a prezentat următoarele probe materiale acumulate în cadrul efectuării

acțiunilor de urmărire penală și anume:

- Ordonanța de recunoaștere și anexare la materialele cauzei penale a

mijloacelor materiale de probă: contractul de împrumut din 05 iunie 2009, încheiat

între Cuciuc Stela și SC „Xxxxxx-Xxx” SRL; contractul de împrumut din

25 septembrie 2009, încheiat între Cuciuc Stela și SC „Xxxxxx-Xxx” SRL;

dispoziția de încasare nr. 25/09 pe numele Cuciuc Stela la suma de 36000 euro, datată

cu 25 septembrie 2009; chitanța nr. 110 pe numele Cuciuc Stela, la suma de 381600

lei, datată cu 05 iunie 2009; recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000 euro

datată cu 01 noiembrie 2010; recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000

euro, datată cu 15 august 2011; recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 10000

euro, datată cu 05 august 2010; recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 36000

euro, datată cu 25 septembrie 2009 (f.d. 65, vol. III); procesele-verbale de ridicare a

rulajului bancar și ordinelor de plată ridicate de la Banca Comercială Română, filiala

Chișinău (f.d. 59, vol. I);

- Procesul-verbal de examinare a telefonului mobil al părții vătămate și a unui

CD cu înregistrările convorbirilor purtate între Cuciuc Alexandru și Struțu Leonid

(f.d. 182, vol. I);

- Răspunsul parvenit din partea companiei „Xxxx-Xxxxx” prin care s-a

constatat că în perioada 05 iunie 2009-25 septembrie 2009 SC „Xxxxxx-Xxx” SRL

nu a procurat careva automobile noi model „Skoda” (f.d. 50, vol. I);

- Concluziile din raportul de expertiză nr. 767-768 din 17 aprilie 2014 prin care

s-a constatat că: 1-3 a) semnăturile din numele Struțu Leonid:

- de la rubricile „împrumutatul” din cele două exemplare ale contractului de

împrumut din 05 iunie 2009, încheiat între Cuciuc Stela și SC „Xxxxxx-Xxx” SRL;

- de la rubricile „împrumutatul” din cele două exemplare ale contractului de

împrumut din 25 septembrie 2009, încheiat între Cuciuc Stela și SC „Xxxxxx-Xxx”

SRL;

- de la rubrica „Contabil-șef” din dispoziția de încasare nr. 25/09, pe numele

Cuciuc Stela, la suma de 36000 euro;

- de la rubrica „Contabil-șef” din chitanța nr. 25/09 pe numele Cuciuc Stela, la

suma de 36000 euro, datată cu 25 septembrie 2009;

- de la rubrica „Contabil-șef” din chitanța nr. 110 pe numele Cuciuc Stela, la

suma de 381600 lei, datată cu 05 iunie 2009;

- din recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000 euro, datată cu

01 noiembrie 2010;

- din recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000 euro, datată cu 15

august 2011;

- din recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 10000 euro, datată cu 05

august 2010;

- din recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 36000 euro, datată cu 25

septembrie 2009,

au fost executate de către însuși Struțu Leonid, a cărui modele de comparație au

fost prezentate.

- dispoziția de încasare nr. 25/09, pe numele Cuciuc Stela, la suma de 36000

euro;

- chitanța nr. 25/09 pe numele Cuciuc Stela, la suma de 36000 euro, datată cu 25

3

septembrie 2009;

- chitanța nr. 110 pe numele Cuciuc Stela, la suma de 381600 lei, datată cu 05

iunie 2009;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000 euro, datată cu 01

noiembrie 2010;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000 euro, datată cu 15 august

2011;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 10000 euro, datată cu 05 august

2010;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 36000 euro, datată cu 25

septembrie 2009.

- dispoziția de încasare nr. 25/09, pe numele Cuciuc Stela, la suma de 36000

euro;

- chitanța nr. 25/09 pe numele Cuciuc Stela, la suma de 36000 euro, datată cu 25

septembrie 2009;

- chitanța nr. 110 pe numele Cuciuc Stela, la suma de 381600 lei, datată cu 05

iunie 2009;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000 euro, datată cu 01

noiembrie 2010;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 60000 euro, datată cu 15 august

2011;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 10000 euro, datată cu 05 august

2010;

- recipisa din numele Struțu Leonid la suma de 36000 euro, datată cu 25

septembrie 2009.

Astfel, analizând și apreciind cumulul de probe prezentate, instanța de apel a

constatat că nu este dovedită vinovăția inculpatului.

Ținându-se cont de faptul că vina lui Struțu Leonid în cadrul cercetării

judecătorești nu a fost demonstrată, nu au fost prezentate și cercetate probe ce ar

confirma cele imputate acestuia, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a pronunțat sentința de achitare în conformitate cu prevederile art. 390 Cod procedură

penală, această poziție fiind bazată pe următoarele argumente.

În cadrul cercetării judecătorești fiind constatat că la 05 iunie 2009, aflându-se

în mun. Chișinău, deținând funcția de director al SC „Xxxxxx-Xxx”SRL, potrivit

materialelor cauzei penale (f.d. 67-68-70, vol. I) fiind prezente înscrisurile Băncii

Comerciale Române în care sunt invocate dispozițiile de plată ale SC „Xxxxxx-

Xxx” SRL cu privire la transferarea pe contul băncii la 29 septembrie 2009 a sumelor

de 200000 lei și 550000 lei.

În aceeași zi de pe contul societății din Banca Comercială Română au fost

transferate 510371, 28 lei la contul BC„Agroindbank” SA pentru SRL „Xx-

Xxxxxxxxx” pentru achitarea automobilelor luate în leasing, iar 237555 lei la contul

SRL „Lukoil Moldova” pentru achitarea combustibilului.

Celelalte surse împrumutate au fost folosite pentru procurarea și instalarea

echipamentului necesar pentru „TAXI”: stațiile radio, aparatele de casă, semnele

distinctive.

În materialele cauzei penale (f.d. 82, vol. II) - este actul de verificare dintre

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și SRL „Xx-Xxxxxxxxx” cu privire la sumele transferate

4

și automobilele procurate și (f.d. 89, vol. II) - este factura de expediție care confirmă

transmiterea automobilelor.

În materialele cauzei, de asemenea, sunt prezentate actele care confirmă

folosirea aproximativ a 200000 lei din banii împrumutați pentru echiparea

automobilelor procurate cu stații radio, aparate de casa, semne distinctive „TAXI”,

sau altfel spus banii care au fost împrumutați de către inculpatul Struțu Leonid în

sumă de 60000 euro în două rate au fost luați la contul întreprinderii, pentru primirea

acestora fiind semnate contractele de împrumut, eliberate dispoziții de incaso și

semnate de către ultimul în calitate de administrator al firmei, potrivit art. 19 alin.

(12) din Legea contabilității, mai mult, atât controlul fiscal cât și facturile bancare

confirmă că,Struțu Leonid activând în calitate de administrator, a trecut banii

împrumutați pe contul firmei la venit, astfel, fiind supuși achitării impozitelor

respective, or, acesta nu a avut scopul ascunderii lor.

Potrivit art. 71 din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată, a

efectuat actele de gestiune a societății, necesare atingerii scopurilor prevăzute în actul

de constituire și în hotărârile adunării generale a asociaților și care corespund

prevederilor pct. 7.2. din actul de constituire al SC „Xxxxxx-Xxx”SRL, aprobat de

Camera Înregistrării de Stat la 30 noiembrie 2007 (f. d. 131, vol. III).

Astfel, acțiunile inculpatului Struțu Leonid la semnarea tranzacțiilor de

împrumut au fost aprobate de către unicul fondator al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL,

Caminschii Dumitru, așa cum este prevăzut la pct. 6.1. lit. g) din actul de constituire

(f.d. 130, vol. III).

Acest fapt este confirmat de martorul Drevova Elena, precum că persoana care a

împrumutat banii a venit la oficiu și s-au închis în birou împreună cu Struțu Leonid și

Caminschii Dumitru și faptul că dispoziția de plată nr. 34 din 29 septembrie 2009 este

semnată de contabila Drevova Elena, dovedește încă odată că banii au fost

împrumutați de către inculpat în interesele firmei și au fost luați la evidență contabilă

a întreprinderii.

Procentul lunar de achitare pentru împrumut, de asemenea a fost coordonat cu

Caminschii Dumitru, care anterior mai luase cu împrumut tot de la Cuciuc Alexandru

bani cu același procent lunar.

Astfel, în opinia instanței de apel, partea acuzării nu a adus în fața instanței

probe incontestabile care în ansamblu ar fi dovedit că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Mai mult, partea vătămată Cuciuc Stela în cadrul instanței de apel a precizat că a

dat sume cu titlul de împrumut, urmărind scopul de a obține anumite dividende și

profit, adică între părți există relații civile de împrumut.

În acest sens, instanța de apel a precizat, că primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care

făptuitorul încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea

scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Or, din probatoriul prezentat nu este dovedit faptul că inculpatul Struțu Leonid a

urmărit scopul de a însuși banii împrumutați pentru sine, dimpotrivă, fiind constatat

că acesta a luat bani pentru activitatea firmei SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, ce se atestă

prin depunerile de bani la Banca Comercială Română și restul de bani pentru

procurarea motorinei pentru activitatea firmei.

La fel, instanța de apel a reiterat, că intenția inculpatului poate fi demonstrată

5

prin: situația financiară extrem de neprielnică a persoanei care-și asumă

angajamentul, la momentul încheierii tranzacției; lipsa de fundamentare economică și

caracterul nerealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de

beneficii, necesare onorării angajamentului; achitarea veniturilor către primii

deponenți din contul banilor depuși de deponenții ulteriori; prezentarea, la încheierea

tranzacției, a unor documente false; încheierea tranzacției în numele unei persoane

juridice inexistente sau înregistrate pe numele unei persoane de care se folosește o

altă persoană pentru a-și atinge interesele etc.

Or, careva din elementele caracteristice escrocheriei enunțate supra acuzarea nu

a demonstrat, deoarece la momentul împrumutului compania avea o stare financiară

bună, venitul era în creștere.

Astfel, raportând starea de fapt la norma de drept, instanța de apel a ajuns la

concluzia că la materialele cauzei nu există probe concludente, utile și veridice care

ar dovedi vinovăția lui Struțu Leonid privind infracțiunea incriminată, mai mult, în

acțiunile lui Struțu Leonid nu există componența infracțiunii de escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a apreciat faptul că între

Struțu Leonid și Cuciuc Stela sunt relații cu caracter civil și nu există componență de

infracțiune.

contestat cu recurs decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat, că instanța de apel având dreptul

să reformeze sentința atacată în sensul casării soluției adoptate de prima instanță, nu a

supus unei noi aprecieri probele administrate în cauza penală, astfel încât a mers pe

ideea preconcepută a primei instanțe, în care s-a statuat asupra nevinovăției

inculpatului.

Astfel, ambele instanțe axându-se în exclusivitate pe declarațiile inculpatului, au

justificat acțiunile lui Struțu Leonid prin faptul că, acesta a acționat în baza

împuternicirilor acordate de administratorul SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, în persoana

lui Caminschii Dumitru și respectiv inculpatul nu a avut intenția de a dobândi ilicit

bunurile părții vătămate Cuciuc Stela, prin înșelăciune.

Procurorul a invocat că inculpatul Struțu Leonid a împrumutat de la

Cuciuc Stela 60000 euro cu dobânda de 6 %, pentru a procura automobile pentru

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, iar la 29 septembrie 2009 a introdus la Banca Comercială

Română suma de 237555 lei pentru combustibilul procurat la SRL „Lukoil

Moldova”, suma de 230371,28 lei transferată la contul SC „Xx-Xxxxxxxxx” SRL, iar

restul sumei 184274 i-a transmis lui Caminschii Dumitru pentru echiparea

transportului cu sisteme de gaz, radiogiraficare, aparate de casă și nu a avut

posibilitate de a restitui datoria și procentele dobânzii, deoarece a fost concediat.

Totodată, probele acuzării dovedesc cu certitudine că Struțu Leonid a primit

sumele de bani în urma înșelăciunii, deoarece s-a stabilit că, în scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altor persoane, acesta a prezentat părții vătămate date false precum

că necesită să procure automobile de la compania „Xxxx-Xxxxx”, însă, conform

informației parvenite de la această companie, s-a constatat că Struțu Leonid în

perioada 05 iunie 2009-25 septembrie 2009 nu a procurat careva automobile pentru

necesitățile firmei SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

6

Mai mult, banii la care se referă instanța de apel au fost introduși peste 3 luni

după primirea sumei de 24000 euro și peste 4 zile după primirea sumei de 36000 euro

de la Cuciuc Stela.

Astfel, instanța de apel în viziunea procurorului nu putea afirma cu certitudine

că în Banca Comercială Română s-au introdus anume banii indicați supra.

Acest fapt este infirmat și de actul controlului Inspectoratului Fiscal de Stat și

declarațiile martorului Caminschi Dumitru.

De aceea, acuzarea a considerat, că inculpatul a primit sumele de bani de la

partea vătămată în urma abuzului de încredere, deoarece a promis restituirea banilor

în termen strict stabiliți, cu calcularea dobânzii în procente, astfel, inculpatul în

scopul însușirii ilicite a bunurilor altor persoane, prin încheierea defectuoasă a

contractelor din 05 iunie 2009 și 29 septembrie 2009 își asuma unele obligațiuni ca

condiție pentru a primi sumele de bani.

În realitate, inculpatul Struțu Leonid nu intenționa să-și îndeplinească

obligațiunile sale, or, folosindu-se de relațiile de încredere cu partea vătămată Cuciuc

Stela, a însușit banii primiți în sumă totală de 952200 lei, deoarece, fiind chestionat în

instanță a înaintat diferite versiuni, precum că i-a transmis banii lui Caminschii

Dumitru, precum că a introdus o parte de bani la Banca Comercială Română, însă nu

a explicat de ce nu a restituit banii și procentele dobânzii, conform prevederilor

contractului încheiat și termenii stabiliți, mai mult, fiind audiat în cadrul altui dosar

penal, a declarat o altă versiune precum că suma de 60000 euro a fost achitată pentru

procurarea a 6-7 automobile de mare tonaj și utilaj pentru servicii auto.

Cele invocate supra, în opinia acuzării, relevă că ambele instanțe de judecată nu

au supus unei aprecieri minuțioase materialul probator administrat în cauză, sub

aspectul laturii subiective a faptei imputate inculpatului care semnalizează o intenție

cu rea-credință de inducere a părții vătămate în eroare și profitând de încrederea

acesteia, a determinat-o să-i transmită banii, cu consecința deposedării de aceste

bunuri.

Totodată procurorul a specificat, că pe lângă aspectul laturii subiective se

evidențiază și cel al laturii obiective, astfel încât acțiunile inculpatului reprezintă o

simulare, care este demonstrată prin lipsa de fundamentare juridică și economică a

situației inculpatului, caracterul irealizabil al angajamentului asumat, or, prin

promisiunile care au durat timp de 6 ani, părții vătămate nu i-au fost restituite atât

sumele de bani împrumutate cât și dobânda calculată.

Atitudinea inculpatului inclusiv și lipsa disponibilității efective a acestuia de a-și

executa obligațiunile, denotă prezența scopului de cupiditate.

inculpatului Kovali Vladimir, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea

deciziilor contestate, deoarece sentința de achitare menținută prin decizia instanței de

apel, este legală și întemeiată, pronunțată ca urmare a cercetării obiective și

multilaterale ale tuturor probelor prezentate de către părți.

Consideră întemeiată poziția instanțelor de fond precum că partea acuzării nu a

prezentat probe incontestabile care în ansamblu ar fi dovedit că inculpatul a săvârșit

infracțiunea imputată și care întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal.

23 februarie 2016, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total

7

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La adoptarea soluției date, instanța de recurs a conchis, că instanța de apel în

decizia sa, s-a bazat în totalmente și a reiterat argumentele și concluziile primei

instanțe expuse în sentință.

Indicând la nerespectarea în speță a prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de

procedură penală, instanța de recurs a reținut, că prima instanță prematur a reținut

situația de fapt și ca urmare a stabilit nevinovăția lui Struțu Leonid, fără a indica

motivele pentru care instanța a respins unele probe aduse în sprijinul acuzării și fără a

argumenta prin ce sunt relevante pentru cauza dată comentariile din literatura juridică

de specialitate, iar instanța de apel la rândul său, nu a completat aceste omisiuni,

menținând concluzia primei instanțe.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs a constatat prematură concluzia

instanței de apel, deoarece analizând declarațiile date de către partea vătămată

Cuciuc Stela și martorilor Drevova Elena și Bejan Viorel, inculpatul în lipsa aprobării

Adunării Generale (condiție obligatorie conform art. 5 pct. 9 a acordului de constituire

a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL) și contrar prevederilor art. 49 alin. (2) lit. e) al Legii

nr. 135 privind societățile cu răspundere limitată, unilateral a încheiat contracte de

împrumut cu Cuciuc Stela pe sumele de 24000 și 36000 euro, fără a indica numerele

de ordine a contractelor, ceea ce a făcut imposibilă evidența contabilă a acestora.

Mai mult, Struțu Leonid a semnat contractele și dispozițiile de plată, astfel,

asumându-și atribuțiile contabilului, deși, la societatea respectivă activa contabilul-șef

în persoana lui Drevova Elena, care, în cadrul audierii sale a confirmat că „deși a auzit

de la terțe persoane despre împrumutul acordat lui Struțu Leonid, de către

Cuciuc Stela, nu a participat nemijlocit la încheierea tranzacției, nu a semnat în

dispozițiile de plată”, fapt ce confirmă că primirea sumei de 60000 euro nu a fost

reflectată în contabilitatea SC„Xxxxxx-Xxx” SRL.

Partea vătămată a mai declarat că, „deși, a insistat ca în momentul încheierii

contractelor să fie prezentă și contabila, inculpatul i-a asigurat că este suficientă doar

semnătura lui, iar peste ceva timp, de la directorul general al SC „Xxxxxxxxxxx” SRL,

Caminschii Dumitru, a aflat că suma împrumutată nu a fost pusă la contul

întreprinderii, însă, a fost utilizată în scopuri personale”.

La fel, martorul Bejan Viorel a mai precizat că, ,,dacă aveau să existe

împrumuturi, aveau să fie la contul 411, în dependență de termen, dar nu au fost

stabilite. Dacă sunt înregistrate împrumuturi de regulă se reflectă în act, fiind indicat

de la cine a fost luat împrumutul și suma, de obicei sunt două contracte înregistrate,

care se păstrează, unul dintre ele la firmă”.

Totodată, a mai fost precizat că, contractele de împrumut obligatoriu trebuie să

fie numerotate și trebuia să existe și dispoziția de încasare.

După procedură, în urmează să fie indicat în casă și banii se transmit în conturile

curente și dacă societatea are un singur fondator, atunci împrumuturile urmau a fi

luate cu acordul SC „Xxxxxxxxxxx” SRL.

De asemenea, înainte de a lua cu împrumut, SC „Xxxxxx-Xxx” SRL trebuiau să

întocmească un proces-verbal, iar chitanțele privind încasarea banilor trebuiau să fie

păstrate în evidența contabilă.

Chitanța trebuia să fie semnată de contabilul-șef și se acceptă doar în lei, în euro

nu se acceptă, aceste chitanțe merg la rând.

8

Dacă banii au fost încasați, atunci ei obligatoriu trebuiau să fie înregistrați în

casă, banii împrumutați nu pot fi incluși la venituri, iar după act sunt venituri de la

asigurări.

Suma de 60000 euro nu poate fi inclusă la venituri, toate veniturile au fost supuse

controlului, iar careva împrumuturi nu au fost depistate.

Făcând referire la prevederile art. 414 alin. (2), (6) Cod de procedură penală,

instanța de recurs a specificat, că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

17 iunie 2015 (f.d. 194, vol. IV) declarațiile acuzatorii ale martorilor Bejan Viorel și

Drevova Elena nu au fost cercetate suplimentar în instanța de apel.

În acest sens, instanța de recurs a reținut, că potrivit legislației în vigoare

„Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

învinuitului (hotărârea CEDO Spânu vs România din 29 aprilie 2008).

Rezumând cele expuse supra, instanța de recurs a constatat, că instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui Struțu Leonid, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității acesteia, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea

altora (art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală).

Instanțele de fond pripit au ajuns la concluzia, că atât organul de urmărire penală,

cât și acuzatorul de stat nu au prezentat probe convingătoare din conținutul cărora ar

reieși, că Struțu Leonid ar fi întreprins careva acțiuni concrete îndreptate spre însușirea

ilicită a mijloacelor bănești în proporții deosebit de mari de la Cuciuc Stela prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul invocat de acuzare.

Instanța de recurs a mai menționat că, instanța de apel în decizia sa a analizat

superficial probele prezentate de partea acuzării, nu a apreciat la justa valoare

circumstanțele de fapt ce rezultă din declarațiile martorilor Cuciuc Alexandru,

Caminschii Dumitru, Drevova Elena, Bejan Viorel, or, potrivit art. art. 99 alin. (2),

100 alin. (4) Cod de procedură penală, probele administrate urmau să fie verificate sub

toate aspectele și obiectiv.

Mai mult, instanța de apel în descriptivul deciziei a formulat concluzii

contradictorii, deoarece inițial a motivat menținerea sentinței de achitare a inculpatului

prin faptul că banii împrumutați de la partea vătămată au fost luați la evidența

contabilă a întreprinderii, după care a invocat că între inculpatul Struțu Leonid și

partea vătămată Cuciuc Stela există relații cu caracter civil.

2016, a fost respins ca fiind nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la achitarea lui Struțu Leonid de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

9

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din lipsa în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că nevinovăția în săvârșirea

infracțiunii incriminate inculpatului se confirmă prin declarațiile inculpatului

Struțu Leonid; părții vătămate Cuciuc Stela; martorilor Cuciuc Alexandru,

Drevova Elena, Bejan Viorel, Caminschii Dumitru; procesul-verbal de confruntare

între Struțu Leonid și Caminschii Dumitru din 25 februarie 2013 (f.d. 161-164,

vol. II); ordonanța de recunoaștere și anexare la materialele cauzei penale a

mijloacelor materiale de probă (f.d. 59, vol. I); procesele-verbale de ridicare a

rulajului bancar și ordinelor de plată (f.d. 59-103, vol. I); procesul-verbal de

examinare a telefonului mobil al părții vătămate și a CD-lui cu înregistrările

convorbirilor purtate între Cuciuc Alexandru și Struțu Leonid (f.d. 182, vol. I);

răspunsul parvenit din partea companiei „Xxxx-Xxxxx” (f.d. 50, vol. I); concluziile

din raportul de expertiză grafologică nr. 767-768 din 14 aprilie 2014 (f.d. 99-109,

vol. III).

Instanța de apel a statuat, că în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine că

la 05 iunie 2009 între Cuciuc Stela și SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, în persoana

directorului Struțu Leonid, a fost încheiat contractul de împrumut din 05 iunie 2009,

prin care se confirmă că SC „Xxxxxx-Xxx” SRL a împrumutat de la Cuciuc Stela

suma de 24000 euro, cu plata dobânzii de 6% lunar, împrumutatul urmând să restituie

împrumutul la 05 ianuarie 2010.

Contractul de împrumut din 05 iunie 2009 este semnat de ambele părți

(f.d. 43, vol. I) și în acest sens, directorul SC „Xxxxxx-Xxx” SRL a eliberat lui

Cuciuc Stela chitanță la dispoziția de încasarea nr. 110 din 05 iunie 2009, pe care este

indicat codul fiscal al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și aplicată ștampila societății

comerciale SC„Xxxxxx-Xxx” SRL (f.d. 45, vol. I).

La 25 septembrie 2009 între Cuciuc Stela și SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, în

persoana directorului Struțu Leonid, a fost încheiat un contract de împrumut din 25

septembrie 2009, prin care se confirmă că SC „Xxxxxx-Xxx” SRL a împrumutat de

la Cuciuc Stela suma de 36000 euro, cu plata dobânzii de 6% lunar, împrumutatul

urmând să restituie împrumutul la 25 martie 2010.

Contractul de împrumut din 25 septembrie 2009 este semnat de ambele părți

(f.d. 44, vol. I) și în acest sens, directorul SC „Xxxxxx-Xxx” SRL a eliberat lui

Cuciuc Stela chitanță la dispoziția de încasarea nr. 25/09 din 25 septembrie 2009, pe

care este indicat codul fiscal al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și aplicată ștampila

societății comerciale SC „Xxxxxx-Xxx” SRL (f.d. 46, vol. I).

În continuare, instanța de apel a conchis, că conform Extrasului din Registrul de

stat al întreprinderilor și organizațiilor nr. 6570 din 13 martie 2008, eliberat de

Camera Înregistrării de Stat (f.d. 90, vol. II) și deciziei de înregistrare a întreprinderii

din 30 octombrie 2007 (f.d. 125, vol. II) se confirmă cu certitudine că SC „Xxxxxx-

Xxx” SRL a fost înregistrată la 30 octombrie 2007, administratorul societății fiind

Struțu Leonid, iar unicul fondator cu cota de 100% fiind Societatea Comercială

„Xxxxxxxxxxx” SRL, și nici de cum nu este fondator persoana fizică

Caminschii Dumitru, după cum afirmă partea acuzării, partea vătămată, și martorii

Cuciuc Alexandru și Caminschii Dumitru (f.d. 90, vol.2), iar conform Actului de

constituire al societății (f.d. 127-136, vol. II) se confirmă că Caminschii Dumitru este

administratorul Societății Comerciale „Xxxxxxxxxxx” SRL.

10

Instanța de apel a reținut că în ambele contracte de împrumut (f.d. 43-44, vol. I)

nu este indicat scopul primirii banilor împrumutați, nu este indicat că cu acești bani

vor fi procurate anume automobile, după cum afirmă partea vătămată Cuciuc Stela și

martorul Cuciuc Alexandru, astfel fiind combătută afirmațiile acestora precum că

banii au fost acordați în scopul procurării anume a automobilelor.

De asemenea instanța de apel a specificat, că în ședința de judecată a instanței de

apel a fost stabilit, că soțul părții vătămate Cuciuc Alexandru, la momentul acordării

împrumuturilor activa în calitate de inspector superior de investigații în domeniul

economic și cunoștea foarte bine modalitatea de acordare a împrumutului și cui se

acordă împrumut și față de cine pot apărea pretențiile în caz de neonorare a

obligațiilor contractuale.

Conform declarațiilor părții vătămate Cuciuc Stela și a martorului Cuciuc

Alexandru, se confirmă faptul că aceștia au dorit și au acordat împrumut anume

persoanei juridice SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, care avea nevoie de bani pentru

desfășurarea activității societății, procurarea automobilelor, echiparea automobilelor

„TAXI” cu stații radio, aparate de casă, procurarea combustibilului, etc.

Aceste fapte se dovedesc și prin aceea că ambele contracte de împrumut au fost

încheiate la sediul societății, martorul Cuciuc Alexandru a fost prezent la negocierea

și încheierea contractelor de împrumut, iar după ce au semnat contractele, au primit

câte un exemplar al acestora, chitanțe din care este clar că tranzacția de împrumut a

avut loc între Cuciuc Stela și persoana juridică SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

În ședința de judecată s-a dovedit incontestabil că Cuciuc Alexandru era de mai

mult timp în relații de prietenie cu Caminschii Dumitru, și căruia după cum a declarat

Cuciuc Alexandru, în anul 2008 Cuciuc Stela și Cuciuc Alexandru i-au împrumutat

directorului Caminschii Dumitru mai multe sume de bani în Euro în aceleași condiții,

împreună au fost în biroul de serviciu a directorului Caminschii Dumitru amplasat

pe adresa șos. Muncești, 364, mun. Chișinău, la sediul SC „Xxxxxxxxxxx” SRL,

societate care este și fondator a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, Caminschii Dumitru le-a

scris recipise, le-a semnat ca director al societății și le-a autentificat cu ștampila

SC „Xxxxxxxxxxx” SRL, că în baza acestor împrumuturi a primit dobândă.

Tot el a relatat, „Caminschii Dumitru i-a promis că va acorda o funcție bine

plătită soției Cuciuc Stela... Că la acel moment Caminschii Dumitru și Struțu Leonid

care au împrumutat de la soția sa din numele SC „Xxxxxx-Xxx” SRL în anul 2009 în

baza a două contracte de împrumut bani în sumă de 60000 euro, pe care nu i-au

restituit până la moment se ascund de la apelurile telefonice nu răspund (f.d. 15-20,

vol. IV).

Totodată, instanța de apel a stabilit, că adresa juridică a SC „Xxxxxx-Xxx”

SRL se află pe adresa juridică șos. Xxxxxxx, xxx, mun. Xxxxxxx (f.d. 124, vol. II)

unde a fost Cuciuc Alexandru cu Cuciuc Stela și a împrumutat banii și lui Caminschii

Dumitru în anul 2008.

Astfel, însăși soțul părții vătămate a confirmat că Caminschii Dumitru cunoștea

de împrumutul acordat SC „Xxxxxx-Xxx” SRL în anul 2009.

Faptul că Cuciuc Alexandru se cunoștea cu Caminschii Dumitru cu mult timp

înainte de a acorda împrumuturile SC „Xxxxxx-Xxx” SRL în baza contractelor de

împrumut din 05 iunie 2009 și 25 septembrie 2009 a fost confirmat în ședința de

judecată și de către Cuciuc Alexandru și Caminschii Dumitru, iar Cuciuc Stela a

11

confirmat că Caminschii Dumitru i-a promis că o va angaja în calitate de contabilă cu

un salariul bun de 500 euro la SC „Xxxxxx-Xxx” SRL (f.d. 104-109, vol. IV).

Cuciuc Alexandru a mai declarat că „...cu inculpatul a făcut cunoștință prin

intermediul lui Caminschii Dumitru care a împrumutat bani de la partea vătămată,

soția sa, și i-a dat lui Struțu Leonid, motivând că dorește să dezvolte firma sa, dar nu

are mijloace financiare suficiente, a dorit să împrumute de la martor ca persoană

juridică și a fost încheiat totuși un contract de împrumut între soția acestuia și

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL. Un exemplar al contractului a rămas la inculpat și unul la

partea vătămată. Chitanța cu nr. 110 i-a înmânat-o soției sale și le-a spus că merge

la Banca Comercială Română să pună banii pe contul firmei.

La fel, peste ceva timp, inculpatul prin intermediul martorului a mai solicitat

acordarea unui împrumut în sumă de 36000 euro.

Suma de 24000 euro a fost împrumutată în luna ianuarie 2010, iar aproximativ

în luna septembrie 2010 a fost împrumutată a doua sumă.

Contractele au fost încheiate din numele firmei și ambele au fost purtătoare de

dobânda, încheiate pe termen de 6 luni, iar la expirarea termenului inculpatul urma

să restituie suma împrumutată împreună cu dobânda de 6 %... ”.

Astfel, instanța de apel din împrejurările constatate a considerat verosimilă și

dovedită versiunea inculpatului, că acordarea împrumuturilor în sume de 24000 și

36000 euro a fost cunoscută, negociată între Caminschii Dumitru și

Cuciuc Alexandru, iar banii au fost împrumutați pentru persoana juridică SC

„Xxxxxx-Xxx” SRL și nu personal de Struțu Leonid, iar scopul fiind pentru ca să

dezvolte firma SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, neavând mijloace financiare suficiente, a

cărui fondator era SC „Xxxxxxxxxxx” SRL administratorul căruia era

Caminschii Dumitru și unicul fondator al SC „Xxxxxxxxxxx” SRL.

Fiind dovedit în afara oricăror dubii că Caminschii Dumitru cunoștea despre

acordarea împrumuturilor de către Cuciuc Stela persoanei juridice SC „Xxxxxx-

Xxx” SRL, astfel Caminschii Dumitru fiind administratorul

SC „Xxxxxxxxxxx” SRL, care este unicului fondator a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL a dat

acordul ca Struțu Leonid administratorul a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, să încheie

contractele de împrumut cu Cuciuc Stela în interesele societății.

Se atestă că conform legislației fiscale în vigoare Struțu Leonid nu putea depune

pe contul bancar al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL sumele de bani primite ca împrumut de

la Cuciuc Stela în valută Euro, dar putea să-i depună numai în valută națională Leu

moldovenesc.

Prin informația privind conturile bancare deschise de SC „Xxxxxx-Xxx” SRL

și rulajul banilor pe aceste conturi bancare se confirmă că la 05 iunie 2009,

Struțu Leonid a depus pe contul bancar al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL bani în sumă de

151900 lei (f.d.60, vol. I) și la 29 septembrie 2009, Struțu Leonid a depus pe contul

bancar al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL bani în sumă de 200000 lei și 550000 lei (f.d. 70,

vol. I), confirmate și prin ordinul de încasare a numerarului nr. 60 din 29 septembrie

2009 că Struțu Leonid a depus pe contul bancar al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL suma de

550000 lei (f.d. 53, vol. III), prin ordinul de încasare a numerarului nr. 34 din 29

septembrie 2009 că Struțu Leonid a depus pe contul bancar al SC „Xxxxxx-Xxx”

SRL suma de 200000 lei (f.d. 54, vol.III), iar prin ordinul de încasare a numerarului

nr. 100 din 29 septembrie 2009 că Drevova Elena a depus pe contul bancar al

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL suma de 20793 lei (f.d. 52, vol. III), confirmate și prin

12

procesele-verbale de ridicare a rulajului bancar și ordinele de plată ridicate de la

Banca Comercială Română, filiala Chișinău (f.d. 59-103, vol. I), prin informația

privind conturile bancare deschise de SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și rulajul banilor pe

aceste conturi bancare se confirmă cu certitudine că la 05 iunie 2009, Struțu Leonid a

depus pe contul bancar al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL bani în sumă de 151900 lei (f.d.

60, vol. I), și că la 29 septembrie 2009, Struțu Leonid a depus pe contul bancar al

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL bani în sumă de 200000 lei și 550000 lei (f.d. 70, vol.l).

Aceste circumstanțe au fost confirmate prin declarațiile martorului

Drevova Elena, care a relatat că „...i-a fost comunicat că o persoană a împrumutat

această sumă de bani, care au fost schimbați în lei și puși în cont, că era necesar de

cumpărat alte mașini pentru firmă.

Sumele indicate au fost duse de Struțu Leonid la bancă, ea a văzut suma de bani

în lei, Struțu Leonid i-a dat 200000 lei probabil în anul 2008.

Când inculpatul i-a dat banii, i-a spus că sunt pentru procurarea automobilelor,

dar nu i-a comunicat proveniența acestora, este vorba despre 200000 lei.

Confirmă, că semnătura de pe dispoziția de încasare din 29 septembrie 2009 îi

aparține pentru suma de 200000 lei.

Acești bani i-a pus pe cont în bancă, fiind depuși pe contul firmei.

Banii în sumă de 550000 lei au fost depuși separat de către Struțu Leonid pe

contul bancar al firmei.

Ea a pus pe cont doar suma de 200000 lei, iar Struțu Leonid a depus în contul

firmei suma de 550000 lei...”.

Potrivit materialelor cauzei penale, se dovedește ca fiind veridică poziția

inculpatului Struțu Leonid, care a comunicat că „a încheiat contractele de împrumut

cu Cuciuc Stela la 05 iunie 2009 în sumă de 24000 euro și la 25 septembrie 2009 în

sumă de 36000 euro.

Banii luați cu împrumut au fost decontați la contul firmei la 29 septembrie 2009.

A eliberat bon de încasare lui Cuciuc Stela, fapt reflectat în contabilitate.

Ambele părți ale chitanței au fost eliberate lui Cuciuc Stela și Alexandru."

Instanța de apel a reținut că prin extrasul din Registrul tranzacțiilor electronice

transmise/primite prin intermediul sistemului de deservire bancară la distanța pe

perioada 29 septembrie 2009 – 29 septembrie 2009 (f.d. 51, vol. III) se confirmă cu

certitudine că de către SRL „Xxxxxx-Xxx”, la 25 septembrie 2009 a fost efectuată

plata pentru autoturisme în sumă de 530371, 28 lei, confirmat și prin ordinul de plată

nr. 331 din 29 septembrie 2009 că SRL „Xxxxxx-Xxx” a transferat pe contul

SC „Uz-Aauto Trading” SRL în BC „Moldova Agroindbank” SA suma de 530371,

28 lei, ce constituie plata pentru procurarea autoturismelor conform contractului de

leasing nr. 3 din 25 septembrie 2009 (f.d. 56, vol. III), iar prin ordinul de plată nr. 332

din 29 septembrie 2009 (f.d. 55, vol. III) se confirmă cu certitudine că la

29 septembrie 2009 SC „Xxxxxx-Xxx” SRL a achitat suma de 237555 lei pentru

motorină SRL „Lukoil Moldova”.

Instanța de apel a stabilit, că cealaltă sumă de bani a fost folosită pentru

procurarea și echiparea autoturismelor de „TAXI” cu sisteme de gaz, radiogiraficare,

aparate de casă control, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Caminschii

Dumitru.

13

Instanța de apel a reiterat, că prin adeverința de înmatriculare a mijloacelor de

transport din 15 octombrie 2012, eliberată de ÎS „Cris Registru” (f.d. 166, vol. II

176, vol. IV) se confirmă cu certitudine că:

- la 18 mai 2009 Struțu Leonid a procurat autoturismul model „Mercedes

814D” , n/î XXX xxx, iar la 02 iulie 2010 a reînmatriculat acest automobil pe

numele lui Caminschii Angela care este soția lui Caminschii Dumitru;

- la 03 iulie 2010 Struțu Leonid a procurat autoturismul model „Mercedes

612D”, n/î XXX xxx, iar la 03.07.2010 a reînmatriculat acest autoturism pe numele

lui Caminschii Angela care este soția lui Caminschii Dumitru;

- la 19 iunie 2009 Struțu Leonid a procurat autoturismul model „Mercedes

412D”, n/î XXX xxx, iar la 02 iulie 2010 a reînmatriculat acest autoturism pe

numele lui Caminschii Angela care este soția lui Caminschii Dumitru.

La fel, instanța de apel a mai reiterat, că prin adeverința de înmatriculare a

mijloacelor de transport din 16 octombrie 2012, eliberată de ÎS „Cris Registru”

(f.d. 167, vol. II) se confirmă cu certitudine că:

- la 05 octombrie 2009 Galcovscaia Natalia, care este soția lui Struțu Leonid a

procurat autoturismul model „Șkoda Octavia”, n/î XX XX xxx, iar la 13 iulie 2010 a

reînmatriculat acest autoturism pe numele lui Caminschii Angela care este soția lui

Caminschii Dumitru.

Astfel,instanța de apel a atestat, că de fapt în acea perioadă autoturismele erau

procurate și prin alte metode nu numai prin banii transferați prin contul firmei, dar

până la urmă toate ajungeau la Caminschii Dumitru, el fiind beneficiarul final la

toate, inclusiv și în urma vânzării SC „Xxxxxx-Xxx” SRL fără a restitui sumele

împrumutate de la Cuciuc Stela.

Caminschii Dumitru fiind persoana interesată de a nu fi efectuată inventarierea

bunurilor SC „Xxxxxx-Xxx” SRL la momentul concedierii lui Struțu Leonid din

funcția de administrator, or, în această situație este imposibil de a demonstra că Struțu

Leonid a însușit pentru sine banii împrumutați.

Cu referire la învinuirea adusă inculpatului Struțu Leonid prin rechizitoriu

instanța de apel a reținut, că procurorul nu a prezentat instanței de judecată probe care

ar dovedi faptul că Struțu Leonid ar fi dobândit ilicite prin înșelăciune și abuz de

încredere bunurile altei persoane, pentru necesitățile firmei sale deoarece

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL nu era firma acestuia, nu era el fondator al firmei, dar s-a

constatat cu certitudine că conform extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor

și organizațiilor nr. 6570 din 13 martie 2008 (f.d. 90, vol. II) și deciziei de

înregistrare a întreprinderii din 30 octombrie 2007 (f.d. 125, vol. II) că SC „Xxxxxx-

Xxx” SRL a fost înregistrată la 30 octombrie 2007, Struțu Leonid fiind numit

administratorul societății, iar unicul fondator cu cota de 100% fiind SC

„Xxxxxxxxxxx” SRL și conform actului de constituire al societății (f.d. 127-136, vol.

II) a fost confirmat, că Caminschii Dumitru este administratorul SC „Xxxxxxxxxxx”

SRL, și unicul fondator al SC „Xxxxxxxxxxx” SRL.

De asemenea, instanța de apel a specificat, că procurorul nu a prezentat instanței

de judecată probe care ar dovedi faptul că Struțu Leonid ar fi falsificat contractul de

împrumut a mijloacelor bănești, chitanța la dispoziția de încasare nr. 110 din 05 iunie

2009, și contractul de împrumut a mijloacelor bănești și chitanța la dispoziția de

încasare nr. 25/09 din 25 septembrie 2009, or, contractele de împrumut au fost

întocmite cu respectarea prevederilor art. art. 867-872 Cod civil, împrumuturile sunt

14

purtătoare de dobândă, a fost respectată forma scrisă a contractului prevăzută de

art. 210 Cod civil, mai mult, contractele de împrumut corespund cerințelor legislației

civile după formă și conținut și clauzele contractuale au fost convenite de către părți,

contractele sunt în formă scrisă și semnate de părțile contractuale.

La încheierea contractelor a fost prezent de fiecare dată soțul părții vătămate,

Cuciuc Alexandru, care activa în calitate de inspector superior de investigații în

domeniul economic și cunoștea foarte bine modalitatea de întocmire a contractelor de

împrumut, și anume că el a insistat ca contractele de împrumut să fie încheiate cu

persoana juridică SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, anterior în anul 2008 a acordat

împrumutul lui Caminschii Dumitru administratorului SC „Xxxxxxxxxxx” SRL.

Astfel, instanța de apel a reținut, că la încheierea contractelor au fost respectate

întru-totul și condițiile de valabilitate a contractul de împrumut prevăzute de art. art.

199-211 Cod civil, nefiind viciată voința părților contractante.

Contractele de împrumut fiind valabile, nu au fost declarate false și nu au fost

prezentate probe de către partea acuzării care ar servi ca temei de declarare falsă a

acestor contracte.

Astfel, inculpatul a recunoscut faptul că a încheiat contracte de împrumut cu

partea vătămată Cuciuc Stela, având calitatea de director al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL,

cu scopul de a dezvolta firma SC „Xxxxxx-Xxx” SRL dar nu are mijloace financiare

suficiente, inclusiv de a achiziționa mașini pentru compania pe care o conducea.

De asemenea, inculpatul nu a infirmat primirea sumelor pe care le-a împrumutat

de la partea vătămată Cuciuc Stela 24000 și 36000 euro, însă acesta nu le-a însușit,

dar le-a schimbat în lei și le-a pus pe contul firmei.

Cu referire la prezentarea de către procuror a probei cu raportul de expertiză

grafologică nr. 767-768 din 17 aprilie 2014, instanța de apel a considerat că nu era

necesar de a fi efectuat această expertiză, deoarece Struțu Leonid pe tot parcursul

urmării penale și în ședințele de judecată a recunoscut că semnăturile î-i aparțin, nu a

negat acest fapt.

Instanța de apel a specificat, legalitatea contractelor de împrumut se confirmă și

prin aceea că părțile nu au contestat ilegalitatea lor, astfel, afirmația acuzării că prin

această probă se demonstrează vinovăția inculpatului în dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții deosebit de mari, este

greșită.

Instanța de apel a considerat, ca fiind neîntemeiat argumentul procurorului,

precum că Struțu Leonid a primit sumele de bani, în urma înșelăciunii, precum că s-a

stabilit că în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane, acesta a prezentat

părții vătămate date false precum că necesită să procure automobile de la compania

„Xxxx-Xxxxx”, deoarece această afirmație este declarativă fără suport probant,

acuzarea nu a prezentat probe în acest sens,

Mai mult, în contractele de împrumut nu este indicată careva clauză contractuală

că se acordă împrumut anume cu scopul de a procura automobile de la compania

„Xxxx-Xxxxx”, or dacă se acorda împrumutul cu un scop bine determinat atunci

incontestabil că Cuciuc Alexandru era să insiste la indicarea în contracte a scopului

bine determinat de acordare a împrumuturilor.

Din conținutul contractelor rezultă, că familia Cuciuc urmăreau unicul scop de a

acorda împrumuturile cu dobândă lunară și de a câștiga bani, așa cum a mai acordat

anterior lui Caminschii Dumitru.

15

Astfel, Caminschii Dumitru, administratorul și fondatorul SC „Xxxxxxxxxxx”

SRL, se cunoștea de mai mult timp cu Cuciuc Alexandru, soțul părții vătămate

Cuciuc Stela, aceștia erau în relații bune, aveau unele chestiuni de afaceri împreună,

Caminschii Dumitru împrumutând careva sume impunătoare de bani de la Cuciuc

Alexandru tot prin intermediul soției ultimului, Ciciuc Stela.

Anume Caminschii Dumitru i-a recomandat lui Struțu Leonid pe

Cuciuc Alexandru ca fiind persoana de la care ar putea împrumuta bani pentru firmă.

Prin urmare, instanța de apel a exclus posibilitatea, că de către Struțu Leonid să

fi fost manifestat abuzul de încredere, or, între el și partea vătămată Cuciuc Stela nu

exista raport de încredere care ar putut fi exploatat, de asemenea nu exista raport de

încredere între Struțu Leonid și Cuciuc Alexandru, or, Caminschii Dumitru este cel

ce le-a făcut cunoștință și îl cunoștea de mult timp pe soțul părții vătămate, fapt ce

este confirmat prin declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor

Cuciuc Alexandru și Caminschii Dumitru.

În ceea ce ține de declarațiile martorului Caminschii Dumitru precum că acesta

nu cunoștea nimic despre împrumutul luat de Struțu Leonid de la Cuciuc Alexandru,

instanța de apel le-a dat o apreciere critică, considerând că Caminschii Dumitru tinde

să nege implicația sa în împrumutul respectiv, dat fiind faptul că Caminschii Dumitru

de asemenea este în conflict cu Cuciuc Stela și Alexandru pentru nerambursarea unor

împrumuturi și este implicat în alt dosar penal în acest sens, iar, Cuciuc Alexandru

văzând că Caminschii Dumitru a vândut SC „Xxxxxxxxxxx” SRL altei persoane și

nu i-a achitat sumele împrumutate de firmă, nu avea altceva decât a recurge cu

presiuni asupra lui Struțu Leonid de a întoarce banii, pe care l-a impus să scrie și mai

multe recipise pe aceleași sume de la inculpat, care de fapt nu sunt alte sume de bani

decât sunt obiectele litigiului ce rezultă din contractele de împrumut încheiate cu

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

Prin urmare, în opinia instanței de recurs este neîntemeiată și lipsită de suport

probatoriu alegația acuzatorului de stat precum că Struțu Leonid ar fi recurs la abuz

de încredere față de Cuciuc Stela, aceasta fiind o versiune declarativă și

neconfirmată, dat fiind faptul că între inculpat și partea vătămată nu existau relații de

încredere.

În ordinea de idei expusă supra, instanța de apel a enunțat, că acuzarea de stat

nu a demonstrat că Struțu Leonid ar fi dezinformat conștient partea vătămată sau i-ar

fi prezentat fals realitatea, sau ar fi tăcut sub tăcere anumite aspecte ori

circumstanțele care trebuie comunicate în cazul săvârșirii cu bună-credință și în

conformitate cu legea a tranzacției patrimoniale - la caz, afirmația procurorului

precum că Struțu Leonid a prezentat părții vătămate date false precum că necesită să

procure automobile de la compania „Xxxx-Xxxxx” și în așa mod a înșelat partea

vătămată, nu este confirmată prin careva probe.

De asemenea, nu este indicat concret în care formă a avut loc înșelăciunea, cum

anume partea vătămată Cuciuc Stela a fost indusă în eroare.

În același context, în contractele de împrumut încheiate între Struțu Leonid în

calitate de director al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și Cuciuc Stela nu este stipulat care

este scopul împrumutului efectuat sau care ar fi destinația de utilizare a banilor de

către directorul societății comerciale.

Pe lângă faptul că nu a fost demonstrată prezența acțiunilor adiacente în

comportamentul lui Struțu Leonid, în fapta acestuia nu se regăsește nici acțiunea

16

principală a laturii obiective de escrocherie, instanța de apel a accentuat, că la caz,

acuzarea nu a adus probe prin care s-ar dovedi că Struțu Leonid a săvârșit fapta

prejudiciabilă de sustragere a banilor de la Cuciuc Stela.

Or, împrumutul sumelor de 24000 și 36 000 euro a fost efectuat, după spusele

inculpatului, dar și a părții vătămate, pentru a investi în dezvoltarea SC „Xxxxxx-

Xxx” SRL și anume pentru procurarea mașinilor și altor bunuri.

Prin informația despre contul SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și ordinele de încasare

nominalizate supra, se atestă că Struțu Leonid și contabilul Drevova Elena au depus

pe contul firmei suma de aproximativ 750000 lei.

Sumele au fost depuse la intervalul de aproximativ 3-4 zile de la efectuarea

împrumutului, ceea ce arată elocvent că Struțu Leonid nu a avut intenția de a sustrage

aceste sume de bani, de a le însuși ilicit pentru necesități personale, dimpotrivă,

acțiunile acestuia denotă clar că banii împrumutați în numele firmei au fost investiți

anume pentru a acoperi necesitățile societății comerciale.

Instanța de apel a menționat, că organul de urmărire penală nu a verificat și nu

s-a expus asupra sumei de 750000 lei virată de către Struțu Leonid pe contul

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, nu a luat în considerație această circumstanță, care, de

fapt, justifică împrumuturile luate de către Struțu Leonid de la Cuciuc Stela și infirmă

scopul de cupiditate al inculpatului.

De asemenea, în cadrul urmăririi penale nu a fost dispusă efectuarea unei

expertize financiar-contabile a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL care ar fi elucidat

incontestabil care era starea financiară a societății comerciale în acea perioadă, care

este sursa de venituri, cheltuieli și repartizarea acestora în detaliu, totodată ar fi

demonstrat cert din ce surse a fost efectuat viramentului banilor de către Struțu

Leonid sau în ce modalitate a fost cheltuită suma de 750000 lei depusă de Struțu

Leonid pe contul SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

Instanța de apel a reținut, că organul de urmărire penală a neglijat de mai multe

ori indicațiile procurorilor de a fi dispusă și efectuată expertiza financiar-contabilă a

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, necătând la faptul că în cadrul urmăriri penale pe acest

dosar de mai multe ori au fost anulate rechizitoriile din 19 septembrie 2012 și reluată

urmărirea penală (f.d. 15, vol. II), iar prin indicația procurorului din 04 octombrie

2012 (f.d. 16, vol. II) a fost dispus de a fi efectuate mai multe acțiuni de urmărire

penală, inclusiv și de a fi dispusă și efectuată expertiza financiar-contabilă a SC

„Xxxxxx-Xxx” SRL, însă nu a fost dispusă de către organul de urmărire penală,

ulterior prin indicația procurorului din 23 noiembrie 2012 (f.d. 36-37, vol. II) a fost

dispus de a fi efectuate mai multe acțiuni de urmărire penală, inclusiv și de a fi

dispusă și efectuată expertiza financiar-contabilă a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, însă nu

a fost dispusă de către organul de urmărire penală fiind întocmit rechizitoriul la 30

mai 2013 (f. d. 193-203, vol. II); prin ordonanța procurorului din 14 iunie 2013

(f.d. 216-217, vol. II) a fost anulat rechizitoriul din 30 mai 2013 și reluată urmărirea

penală însă la fel nu a fost dispusă și efectuată expertiza financiar-contabilă a

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

Efectuarea expertizei financiar-contabile la SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, nu a fost

solicitată de partea acuzării în ședințele de judecată.

Totodată sunt inexplicabile acțiunile organului de urmărire penală referitor la

dispunerea efectuării perchezițiilor la oficiile SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și

SC „Xxxxxxxxxxx” SRL, domiciliul contabilei SC „Xxxxxx-Xxx” SRL la 25

17

februarie 2014, după 1 an și 8 luni de la momentul pornirii urmăririi penale, după ce

au fost audiați Caminschii Dumitru, contabila, după ce Caminschii Dumitru a vândut

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL unei alte persoane și documentele contabile nu mai erau.

Astfel, având în vedere prevederile art. 8 Cod de procedură penală, instanța de

apel a specificat organul de urmărire penală nu a dispus efectuarea expertizei

financiar-contabile a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL prin care ar elucida incontestabil care

era starea financiară a societății comerciale în acea perioadă, care este sursa de

venituri, cheltuieli și repartizarea acestora în detaliu și ar fi demonstrat cert în ce

modalitate a fost cheltuită suma de 750000 lei depusă de Struțu Leonid pe contul

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

Instanța de apel a respins alegația procurorului precum că prima instanță nu a

dat o apreciere că inculpatul Struțu Leonid, urmând scopul său infracțional, în lipsa

aprobării Adunării Generale și contrar prevederilor alin. (2) lit. e) al Legii privind

societățile cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007, unilateral a încheiat

contracte de împrumut cu Cuciuc Stela vizând sumele de 24000 și 36000 euro, or,

potrivit statutului SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, administratorul încheie tranzacții în

numele societății, fără a fi specificate care anume tranzacții, prin urmare, nu este

indicat că directorul societății nu are dreptul să încheie tranzacții de împrumut.

Contrar celor invocate de acuzatorul de stat, instanța de apel a menționat, că

declarațiile martorului Bejan Viorel nu atestă vinovăția lui Struțu Leonid în săvârșirea

infracțiunii de escrocherie, or, martorul a relatat că „a efectuat control la firma

menționată în anul 2009, a emis decizia Fiscului, a înmânat decizia de inițiere a

controlului, a depistat unele încălcări, erau date incomplete pentru folosirea

drumurilor pentru perioada 2007-2009 ... Toate veniturile au fost supuse controlului,

iar careva împrumuturi nu au fost depistate, ei verifică corectitudinea veniturilor și

cheltuielilor, achitărilor taxelor fiscale, ei nu au verificat acordarea sau primirea

împrumuturilor ...”

Instanța de apel a menționat, că aspectele nominalizate pot avea legătură cu

corectitudinea reflectării datelor în documentația contabilă a firmei de către contabil,

însă nu dovedesc existența în acțiunile lui Struțu Leonid a elementelor infracțiunii de

escrocherie, iar încălcarea unor prevederi ce țin de indicarea, completarea incorectă a

ordinelor de încasare a numerarului în momentul depunerii banilor pe contul bancar

al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare a

inculpatului pentru săvârșirea faptei de escrocherie incriminată, odată ce nu există

concluzia experților în domeniu, nu este efectuată expertiza financiar-contabilă

pentru a exclude orice dubii în acest sens, din motiv că Caminschii Dumitru și

organul de urmărire penală nu au putut spune din ce surse au fost depuse de către

Struțu Leonid suma de 750000 lei, iar contabila a afirmat că suma a fost transmisă,

împrumutată de inculpat și depusă pe contul firmei.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul procurorului precum că

Struțu Leonid, după dobândirea ilicită a sumei date și dispunând de o posibilitate

reală de a le folosi, le-a dispus și folosit la dorința sa, în scopuri personale, or, nu a

fost indicat în ce scop anume au fost folosite aceste sume de bani, ce a achiziționat

inculpatul sau în ce a investit banii inculpatul, în afară de activitatea SC „Xxxxxx-

Xxx” SRL, care dimpotrivă este combătut prin faptul că Struțu Leonid a depus pe

contul bancar al firmei suma de 750000 lei din care au fost efectuate achitări pentru

necesitățile firmei expuse supra și confirmate prin documente contabile, iar faptul că

18

firma avea asemenea venituri, surse financiare (sumele de 530371,28 lei și 237555

lei), înafara sumelor împrumutate la 29 septembrie 2009 nu au fost prezentate probe

în acest sens, pentru a infirma afirmațiile părții apărării.

Avînd în vedere prevederile art. 71 al Legii cu privire la societățile cu

răspundere limitată, instanța de apel a considerat ca fiind nejustificat argumentul

procurorului precum că s-a demonstrat faptul că Struțu Leonid încă la momentul

intrării în posesia banilor, avea drept scop însușirea lor și nu avea de gând să

îndeplinească angajamentele asumate, or, în speță nu este dovedită intenția

inculpatului de a săvârși infracțiunea de escrocherie.

La momentul încheierii contractelor de împrumut, contractele respective au

fost încheiate conform prevederilor legislației civile în vigoare, partea vătămată

urmărind scopul acordării împrumutului și dreptul de a încasa dobânda de 6% lunar.

Struțu Leonid, în calitate de director al SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, a eliberat

contractele și chitanțe cu aplicarea ștampilei societății, astfel, neexistând temei de a

considera că Struțu Leonid ar fi avut intenția de a-și însuși personal banii împrumutați

în numele companiei.

Instanța de apel de asemenea a atestat, că nu a fost demonstrată intenția

inculpatului și în una din următoarele situații: situația financiară extrem de

neprielnică a persoanei care își asumă angajamentul la momentul încheierii

tranzacției; lipsa de fundamentare economică și caracterul irealizabil al

angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii, îndreptate spre

încasarea mijloacelor bănești necesare onorării angajamentului; achitarea veniturilor

către primii deponenți din contul banilor depuși de deponenții ulteriori; prezentarea,

la încheierea tranzacției, din numele unei persoane juridice inexistente sau

înregistrate pe numele unei persoane, de care se folosește o altă persoană pentru a-și

atinge interesele etc.

Din toatele elementele caracteristice escrocheriei, partea acuzării nu a

demonstrat nici unul deoarece la momentul împrumutului societatea avea o stare

financiară bună, venitul era în creștere conform actului întocmit de către Inspectoratul

Fiscal de Stat.

La caz, instanța de apel a specificat că din materialele acumulate în speță se

atestă, că între SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și Cuciuc Stela au existat relații cu caracter

civil, relații de împrumut, care sunt reglementate de capitolul VII, Titlul III, art. art.

867-874 Cod civil, fapt ce rezultă incontestabil din comportamentul lui

Struțu Leonid, de atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor, de

prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele, dar și

din declarațiile părții vătămate Cuciuc Stela, care a indicat în ședința de judecată că a

acordat împrumuturile SC „Xxxxxx-Xxx” SRL cu scopul de a obține profit, fapt

reflectat în contractele respective de împrumut, unde este indicat că dobânda primită

de împrumutător este de 6%.

Instanța de apel nu a omis faptul, că recipisele semnate de Struțu Leonid, la care

face trimitere cu insistență partea vătămată și soțul acesteia, semnate de către inculpat

(f.d. 65, vol. III) au fost scrise sub presiunea de răfuire cu inculpatul și cu familia sa,

iar în legătură cu acest fapt Struțu Leonid s-a adresat către organul de urmărire penală

la 12 decembrie 2012 și procurorului, potrivit legislației în vigoare.

Totodată, în recipisele respective au fost indicate aceleași sume de bani care sunt

obiect al litigiului civil din contractele de împrumut nominalizate, chiar și în acest caz

19

între părți sunt statuate relații civile care se reglementează de legislația civilă, or,

partea vătămată Cuciuc Stela, avînd în vedere că la expirarea termenului de restituire

a împrumutului de către SC „Xxxxxx-Xxx”SRL după cum afirmă ultima că nu i-a

fost achitată dobânda și împrumutul, avea posibilitatea reală să înainteze acțiune

civilă în instanța civilă față de debitorul SC „Xxxxxx-Xxx” SRL pentru a-și asigura

întoarcerea împrumutului din bunurile SC „Xxxxxx-Xxx” SRL care la acel moment

deținea destule bunuri materiale.

Instanța de apel a concluzionat, că Caminschii Dumitru în anul 2010 l-a eliberat

din funcție pe Struțu Leonid și ultimul era în imposibilitate de a mai face ceva, iar

Caminschii Dumitru nu a efectuat inventarierea bunurilor la momentul eliberării din

funcție a inculpatului.

La fel, instanța de apel a supus criticii afirmația martorului Cuciuc Alexandru,

precum că după expirarea termenului de restituire a împrumutului de către

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, acesta din nou fără garanție a împrumutat lui Struțu

Leonid suma de 10000 euro în baza recipisei din 05 august 2010, pe când conform

mesajelor telefonice expediate inculpatului de către familia Ciciuc încă din 02 martie

2010 au început presiunile asupra inculpatului (f.d. 104-181, vol. I).

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a atestat, că soțul părții vătămate,

Cuciuc Alexandru, era colaborator al poliției economice, el a fost prezent la toate

tranzacțiile încheiate de soția sa și el participa la toate negocierile aferente acestor

tranzacții, or, însăși Cuciuc Stela a indicat că nu cunoaște cum și în ce circumstanțe

Struțu Leonid a scris recipisele nominalizate, deși anume ea este parte vătămată.

Totodată, anume Cuciuc Alexandru se cunoștea cu fondatorul SC „Xxxxxx-

Xxx” SRL, Caminschii Dumitru, aceștia erau în relații de afaceri,

Caminschii Dumitru a împrumutat anterior de la Cuciuc Alexandru anumite sume de

bani și tot Caminschii Dumitru a fost cel care i-a spus lui Struțu Leonid să împrumute

bani de la Cuciuc Alexandru, deși Struțu Leonid nu era în careva relație cu soțul

părții vătămate.

Stenogramele convorbirilor și descifrarea mesajelor telefonice, deși au fost puse

de organul de urmărire penală la baza învinuirii, denotă de fapt presiunile care au fost

efectuate asupra inculpatului Struțu Leonid și nu săvârșirea infracțiunii de

escrocherie.

contestat cu recurs decizia instanței de apel solicitând casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor procurorul a invocat dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, specificând în acest sens următoarele aspecte.

După cum reiese din decizia instanței de apel aceste prevederi legale nu au fost

totalmente respectate și nu au fost supuse verificării probele prezentate în sprijinul

acuzării, făcând trimitere unilateral la argumentele invocate de către apărător în

discursul său care au fost puse la baza sentinței de achitare.

Astfel, instanța de judecată a dat apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate,

ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului.

Vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită pe deplin

prin următoarele fapte și probe administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

20

instanța de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța

de apel nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat, fiind

respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar

combate învinuirea incriminată inculpatului.

În viziunea procurorului, decizia instanței de apel de menținere a sentinței de

achitare, este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece este contrară stării de fapt

stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării judecătorești, contravine

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală care stipulează expres că:

„Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor”.

În speță instanțele de judecată au omis aceste prevederi legale și au dat apreciere

numai la unele probe care în opinia lor dovedesc nevinovăția inculpatului, în așa mod

fiind încălcate și cerințele art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală.

În opinia acuzării, instanțele de fond, au omis acel fapt că inculpatul și-a

camuflat acțiunile sale criminale prin semnarea contractelor de împrumut și a

chitanțelor la dispozițiile de încasare din 05 iunie 2009 nr. 110 și respectiv din 25

septembrie 2009 nr. 25/09 între SC „Xxxxxx-Xxx” SRL și Cuciuc Stela, tranzacție

care a avut un rol hotărâtor în determinarea părții vătămate de a intra în raport juridic

cu inculpatul.

Eroarea în care se afla partea vătămată reprezintă un element esențial al faptei de

escrocherie, ce rezultă nemijlocit din acțiunea și intenția făptuitorului.

Prezentarea frauduloasă, denaturată a realității, a fost aptă și suficientă de a

inspira încrederea părții vătămate Cuciuc Stela, de a accepta încheierea tranzacției,

care de facto avea un caracter simulat, or, fiind audiat în instanțele de fond martorul

Caminschii Dumitru a negat categoric precum că l-ar fi investit cu împuterniciri pe

Struțu Leonid în vederea negocierii și încheierii tranzacțiilor de împrumut.

Faptul că, SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, a fost utilizată de către inculpatul Struțu

Leonid, drept instrument pentru realizarea și consumarea escrocheriei, rezultă

nemijlocit și din declarațiile părții vătămate Cuciuc Stela, care la întrebarea

procurorului în instanța de apel, dacă i-ar fi acordat un astfel de împrumut

inculpatului, în calitatea sa de persoană fizică, aceasta a negat categoric.

În opinia acuzării, Struțu Leonid a primit sumele de bani în urma înșelăciunii,

deoarece acționând întru realizarea intenției sale infracționale, acesta a prezentat

părții vătămate date false precum că necesită să procure automobile de la compania

„Xxxx-Xxxxx” însă, conform informației parvenite de la această companie, s-a

constatat că Struțu Leonid în perioada 05 iunie 2009-25 septembrie 2009 nu a

procurat careva automobile, pentru necesitățile firmei SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

Mai mult, banii la care se referă instanțele de fond au fost introduși peste 3 luni

după primirea sumei de 24000 euro și peste 4 zile după primirea sumei de 36000 euro

de la Cuciuc Stela.

Astfel, instanțele de fond nu pot afirma cu certitudine, că în Banca Comercială

Română s-au introdus anume banii sus indicați, or, acest fapt este infirmat și prin

actul controlului Inspectoratului Fiscal de Stat, inclusiv și prin declarațiile martorului

Bejan Viorel, probe care instanța de apel le-a lăsat fără a evalua forța lor probantă în

măsura în care acestea, în coroborare cu celelalte probe în ansamblu, confirma

vinovăția inculpatului.

21

Astfel, potrivit declarațiilor martorului Bejan Viorel, acesta a indicat precum că

a efectuat un control fiscal la SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, pe perioada 01 ianuarie 2007-

30 aprilie 2010, în cadrul controlului nu s-au stabilit cazuri de împrumuturi acordate

de persoanele fizice.

Toate contractele inclusiv și contractele de împrumut, obligatoriu trebuie să

aibă număr, iar dispozițiile de încasare, transmise în conturi curente.

Deoarece fondatorul SC „Xxxxxx-Xxx” SRL, era Caminschii Dumitru,

împrumuturile urmau a fi luate cu acordul fondatorului, prin proces-verbal, ceia ce în

cadrul controlului nu s-a stabilit.

În contabilitate nu erau careva chitanțe sau dispoziții care ar reflecta

împrumuturile declarate.

Acuzarea consideră că inculpatul a primit sumele de bani de la partea vătămată

în urma abuzului de încredere, deoarece a promis restituirea banilor în termen strict

stabiliți, cu calcularea dobânzii în procente, astfel inculpatul în scopul însușirii ilicite

a bunurilor altor persoane, prin încheierea defectuoasă a contractelor din 05 iunie

2009 și 29 septembrie 2009 își asuma unele obligațiuni ca condiție pentru a primi

sumele de bani, în realitate, inculpatul Struțu Leonid nu intenționa să-și îndeplinească

obligațiunile sale și folosindu-se de relațiile de încredere cu partea vătămată Cuciuc

Stela, a însușit banii primiți în sumă totală de 952200 lei.

Fiind audiat pe marginea învinuirii imputate, inculpatul a înaintat diferite

versiuni, precum că i-a transmis banii lui Caminschii Dumitru, apoi chipurile a

introdus o parte de bani la Banca Comercială Română, însă nu a putut explica de ce

nu și-a onorat obligațiunile sale, conform prevederilor contractului încheiat.

Cele invocate denotă că, instanța de apel și-a întemeiat soluția într-un mod

determinat pe declarațiile inculpatului, declarații care au fost prezentate în

detrimentul examinării obiective ale cauzei, or, deși potrivit concluziilor din raportul

de expertiză nr. 767-768 din 17 aprilie 2014 (f.d. 99-109, vol. III), se constată că la

executarea semnăturilor din numele lui Struțu Leonid la recipisele privind suma de

36000 euro, nu s-au reflectat careva indici caracteristici stărilor psihice neobișnuite

ca: frica, violența, constrângerea, stare psihică, instanța de apel contrar acestor

concluzii a acceptat ca fiind credibilă versiunea inculpatului care susține că, a notat

recipisele fiind influențat psihic de către soțul părții vătămate.

Instanța de apel, fără a proceda la o apreciere și evaluare a elementelor de

probă, proprii activității sale, a pronunțat o decizie deficitar motivată, în sensul

oportunității menținerii achitării lui Struțu Leonid, ignorând faptul inculpatul în lipsa

aprobării Adunării generale (condiție obligatorie conform art. 5 pct. 9 al Acordului de

constituire a SC „Xxxxxx-Xxx” SRL) și contrar prevederilor art. 49 alin. (2) lit. e)

al Legii privind societățile cu răspundere limitată nr. 135, unilateral a încheiat

contracte de împrumut cu Stela Cuciuc pe sumele de 24000 și respectiv 36000 euro,

mai mult, nu a indicat numerele de ordine a contractelor date, din start fiind

imposibilă evidența contabilă a acestora.

Nedorința de a reflecta în documentele contabile primirea sumei de 60000 euro

de la Cuciuc Stela, s-a confirmat și prin faptul că, Struțu Leonid a semnat contractul

și dispozițiile de plată asumându-și și atribuțiile contabilului, deși la societatea

respectivă activa contabilul-șef, în persoana lui Drevova Elena.

Astfel, inculpatul nu a prezentat documentele primare contabilei, acțiune care

în opinia acuzării a fost bine chibzuită de către făptaș, or, nemijlocit Drevova Elena

22

în cadrul audierii sale a confirmat că deși a auzit de la terțe persoane despre

împrumutul acordat lui Struțu Leonid, de către Cuciuc Stela, nu a participat

nemijlocit la încheierea tranzacției, nu a plasat semnătura sa în dispozițiile de plată.

Inculpatul ilegal a substituit-o pe contabila Drevova Elena, iar după perfectarea

contractului de împrumut, făptașul i-a oferit lui Cuciuc Stela ambele exemplare a

contractelor inclusiv și ambele exemplare a dispoziției de încasare nr. 25/09, fapt ce

confirmă că primirea sumei de 60000 euro, nu a fost reflectată în contabilitatea

SC „Xxxxxx-Xxx” SRL.

La fel și partea vătămată fiind audiată în ambele instanțe de judecată a susținut

precum, în momentul încheierii contractelor de împrumut, insista să fie prezentă și

contabila, iar la întrebarea acesteia de ce nu este contabila pentru a semna și ea,

inculpatul i-a asigurat că este suficientă doar semnătura lui.

A împrumutat bani lui Struțu Leonid ca administrator, deoarece a pus ștampila

firmei și peste ceva timp, de la directorul general al SC „Xxxxxxxxxxx” SRL,

Caminschii Dumitru, ea a aflat că suma împrumutată nu a fost pusă la contul

întreprinderii ci a fost utilizată în scopuri personale.

Cu acești bani inculpatul a făcut reparație în casa, care se află în sectorul

Centru, mun. Chișinău, apoi Struțu Leonid a fost eliberat din funcție.

Inculpatul a rugat-o să nu apeleze la organele de drept, neachitând nimic din

suma împrumutului și pentru dobândă nu a calculat careva sume de bani.

În momentul când i-a transmis banii lui Struțu Leonid cunoștea ce funcție

deține și că activitatea societății pe care o conducea se ocupa cu cumpărarea

automobilelor pentru „TAXI”. Acesta trebuia să cumpere automobile model

„Dacia Logan”.

După ce inculpatul a fost eliberat din funcție, soțul părții vătămate ca să se

asigure că inculpatul v-a întoarce împrumutul, l-a rugat să mai semneze o recipisă.

În instanța de apel partea vătămată a precizat, că inculpatul i-a inspirat

încredere prin comportamentul lui lingușitor, precum și faptul că soțul ei a rugat-o

să-i împrumute banii, iar la momentul când a fost încheiată tranzacția,

Caminschii Dumitru, nu era prezent.

Referitor la argumentul instanței de apel, prin care se invocă existența relațiilor

de ordin civil, acuzarea a remarcat, că intervenția legii penale a fost justificată odată

ce s-a constatat, că restabilirea drepturilor lezate a părții vătămate prin mijloacele

justiției civile, se face imposibilă, deoarece făptuitorul la apariția raporturilor dintre

dânsul și partea vătămată, urmărea scopul de cupiditate și nu avea intenția și dorința

să-și onoreze angajamentul asumat.

Or, cele invocate supra, în opinia acuzării relevă, că ambele instanțe de

judecată nu au supus unei aprecieri minuțioase materialul probator administrat în

cauză, sub aspectul laturii subiective a faptei imputate inculpatului care semnalizează

o intenție cu rea-credință de inducere a părții vătămate în eroare și profitând de

încrederea acesteia, a determinat-o să-i transmită banii, cu consecința deposedării de

aceste bunuri.

Pe lângă, aspectul laturii subiective se evidențiază și cel al laturii obiective,

astfel încât acțiunile inculpatului reprezintă o simulare, care este demonstrată prin

lipsa de fundamentare juridică și economică a situației inculpatului, caracterul

irealizabil al angajamentului asumat, or, prin promisiunile eronate care au durat timp

23

de 6 ani, părții vătămate nu i-au fost restituite atât sumele de bani împrumutate cât și

dobânda calculată.

Atitudinea inculpatului inclusiv și lipsa disponibilității efective a acestuia de

a-și executa obligațiunile, denotă prezența scopului de cupiditate.

Procurorul a opinat de asemenea, că instanța de apel în decizia sa a analizat

superficial probele prezentate de partea acuzării, nu a apreciat la justa valoare

circumstanțele de fapt ce rezultă din declarațiile martorilor Cuciuc Alexandru,

Caminschii Dumitru, Drevova Elena, Bejan Viorel și alte probe, or, potrivit art. art.

99 alin. (2), 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța urma ca probele

administrate în procesul penal să le verifice sub toate aspectele și obiectiv.

Instanța de apel a făcut trimitere selectat la probe, fără să le aprecieze pe fiecare

în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective.

9.1. Avocatul Suduc Marian în numele părții vătămate Cuciuc Stela, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

decizia instanței de apel solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor apărarea a invocat motive similare cu cele invocate în

recursul acuzării, criticând decizia instanței de apel sub aspectul modalității greșite de

apreciere a probelor, susținând totodată că instanțele de fond la adoptarea și

menținerea soluției de achitare s-au bazat doar pe declarațiile inculpatului, care de

altfel a înaintat diferite versiuni precum că suma de bani i-a transmis lui Caminschii

Dumitru, apoi că i-a depus pe cont la Banca Comercială Română, lăsând fără

apreciere declarațiile părții vătămate Cuciuc Stela, martorilor Cuciuc Alexandru,

Bejan Viorel și Drevova Elena, care în viziunea recurentului pe deplin dovedesc

vinovăția lui Struțu Leonid în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și totodată este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Distinct de prevederile legale enunțate supra, Colegiul penal relevă, că decizia

instanței de apel trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate și coroborarea lor cu

alte probe. Partea descriptivă a deciziei trebuie să cuprindă probele pe care se

24

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins

alte probe.

După cum se observă din textul recursurilor, care sunt asemănătoare după

conținut, autorii acestora critică decizia instanței de apel sub aspectul următoarei

probleme de drept - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, temeiuri care luate în cumul, cad sub incidența pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

În cazul în care instanța nu a fost de acord cu aprecierea probelor de către

procuror și a ajuns la concluzia de achitare, aceasta urma să dezvăluie concluzia

respectivă, expunându-și punctul său de vedere asupra probelor nominalizate.

Dat fiind că acest fapt nu s-a realizat în prima instanță, sarcina dată revenea

instanței de apel la examinarea apelului procurorului, însă asupra tuturor probelor

prezentate de acuzare, nu s-a expus nici instanța de apel.

Colegiul remarcă, că în baza art. 314 Cod de procedură penală, instanța de

judecată este obligată, ca la constatarea unei fapte infracționale precum și a

circumstanțelor săvârșirii ori nesăvîrșirii acesteia, să tragă concluzii în strictă

dependență de probatoriul, sau mai bine zis, de totalitatea probelor prezentate de părți

și administrate de instanța de judecată cu respectarea prevederilor normelor de

procedură penală, cu asigurarea exercitării de către părți a drepturilor de care dispun

în cadrul procesului penal.

În acest context, Colegiul subliniază prevederile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, conform cărora, toate probele administrate în cauză trebuie să fie

verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior analizate în coroborarea

lor din punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

informației ce o conțin.

În cauza lui Struțu Leonid, a fost pronunțată soluția de achitare, motivată în

sensul că fapta săvârșită de acesta prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, nu

întrunește elementele infracțiunii imputate, deoarece între SC „Xxxxxx-Xxx” SRL,

în persoana administratorului Struțu Leonid și partea vătămată Cuciuc Stela au existat

relații civile, de împrumut.

Însă, instanța de apel, respingând probele prezentate de partea acuzării în

susținerea învinuirii nu a combătut prin careva argumentare juridică întemeiată

alegațiile procurorului, astfel formulând soluția sa pe presupuneri și noțiuni teoretice

și, în consecință a reținut generic, că situația de fapt și de drept expusă în sentința

primei instanțe în privința achitării lui Struțu Leonid de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, este corectă, or, procurorul în

prima instanță și în instanța de apel a invocat ca probe decisive declarațiile părții

vătămate Cuciuc Stela; martorilor Cuciuc Alexandru, Drevova Elena, Bejan Viorel

și Caminschii Dumitru, probe care în opinia procurorului confirmă faptul, că

inculpatul Struțu Leonid a întreprins acțiuni concrete îndreptate spre însușirea ilicită a

mijloacelor bănești în proporții deosebit de mari de la Cuciuc Stela, prin înșelăciune

și abuz de încredere.

Sub acest aspect, se constată, că argumentele invocate de procuror în recursul

declarat își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub

aspectul că judecând apelul declarat, instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentelor invocate de procuror și nu le-a analizat în ansamblu, coroborându-le cu

25

probe administrate în cauză, or, la argumentarea necesității respingerii apelului,

instanța de apel a apreciat unilateral probele administrate la dosar, nu a apreciat la

justa valoare circumstanțele de fapt ce reies din declarațiile părții vătămate și

martorilor citați supra.

Rezultă că instanța de apel nu neagă caracterul acuzator a probelor prezentate

de partea acuzării vizate supra, însă din motivele enunțate în decizie, de fapt le-a

respins și, respectiv nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, prin care

procurorul, invocând aceste probe decisive și-a susținut acuzațiile.

Potrivit explicațiilor conținute în literatura de specialitate, temeiul aplicării

răspunderii penale pentru escrocherie apare în cazul imposibilității apărării

drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile, avându-se în vedere caracterul

accesoriu al mijloacelor justiției penale.

Cu alte cuvinte, atunci când este vorba despre două subiecte ale unui raport

juridic, trebuie verificată înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi, și numai

dacă există indici care exced limitele încălcării normelor dreptului civil, atunci se

justifică intervenția legii penale.

Normele de drept civil se aplică în cazul concurenței lor cu normele de drept

penal, dacă: 1) există posibilitatea restabilirii valorii lezate prin infracțiune pe calea

acțiunilor benevole ale subiectului care a lezat valoarea, ori pe calea acțiunii civile; 2)

fapta a fost săvârșită în condițiile unui risc întemeiat (de exemplu, când prejudiciul

este urmare a unei decizii economice nereușite, ori când s-a mizat pe obținerea prea

rapidă a unor beneficii etc.).

Sub incidența legii penale trebuie să intre doar acele încălcări care

demonstrează rea-voință, fraudă, malversațiune din partea făptuitorului.

Atunci când făptuitorul folosește documente false, încheie tranzacții în numele

unei persoane juridice inexistente, își arogă funcții și calități pe care în realitate nu le

are, nu a fost în măsură să-și execute obligațiile, a fost în imposibilitatea de a găsi

mijloace materiale pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale asumate etc.,

demonstrează rea-voința în raport cu victima.

Deoarece făptuitorul a recurs la procedee frauduloase în detrimentul victimei

(care este celălalt subiect la raportul juridic), el nu se mai poate prevala de

imposibilitatea sa de a-și executa obligațiile contractuale față de victimă.

În concluzie, nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a găsi

mijloace materiale pentru a-și îndeplini obligațiile asumate - ca temei de a nu-i fi

aplicată răspunderea penală - dacă a manifestat rea-voință sau intenție frauduloasă

față de obligațiunile asumate în raport cu victima.

În orice caz, imixtiunea penalului în sfera privată, sferă bazată pe principiul

egalității părților, trebuie privită ca o ultimă măsură.

Dacă ambele părți – debitorul și creditorul - obțin profituri de pe urma

parteneriatului lor, rămânând proprietari asupra bunurilor sale (sau una dintre părți

suferă prejudicii sub forma venitului ratat, fără a pierde însă dreptul de proprietate),

atunci raporturile dintre cele două părți trebuie să rămână în continuare pe tărâmul

dreptului civil.

Dacă însă una dintre părți, asumându-și angajamente, nu are posibilitate și nici

dorință să le execute (în prealabil fiindu-i transmise bunuri de cealaltă parte, care

astfel își pierde dreptul de proprietate asupra lor), este foarte probabilă necesitatea

intervenției legii penale.

26

Astfel, în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil

trebuie făcută luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță:

1) atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența

disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

Astfel, cu toate că instanța de apel a cercetat conform principiului nemijlocirii

declarațiile martorilor acuzării Bejan Viorel și Drevova Valentina, aceasta nu a ținut

cont în deplină măsură de restul indicațiilor enunțate prin prisma art. 436 Cod de

procedură penală în decizia instanței de recurs (pct. 7 din prezenta decizie și

f.d. 242-252, vol. IV), ajungând astfel prematur la concluzia că între părți a avut loc

un litigiu civil, izvorât din cele două contracte de împrumut.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează, că instanța de apel a

examinat pur formal apelul declarat de procuror, nu s-a clarificat care circumstanțe

sunt relevante pentru prezenta cauză, adoptând o soluție neargumentată la modul

cuvenit, având un caracter generic, în legătură cu ce o astfel de decizie nu poate fi

menținută.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

adoptând soluția de respingere a apelului declarat de procuror, repetat s-a limitat la o

motivare insuficientă și contrară probatoriului administrat pe cauză, ignorînd

prevederile art. 436 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit, menționează că, dreptul la un proces echitabil, în lumina

Convenției Europene, se bazează pe respectarea cu strictețe a principiilor

fundamentale ale procesului judiciar: „egalitatea armelor”,„contradictorialitatea”

(mai ales în administrarea probelor), „motivarea deciziilor”, care semnifică tratarea

egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața instanțelor de judecată,

fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți în

proces, așa încât, părțile să aibă posibilitatea de a-și susține punctul de vedere într-o

așa manieră, încât să nu fie puse într-o situație net dezavantajată una față de alta

(a se vedea: CEDO, decizia din 22 februarie 1996, în cauza Bulut contra Austriei,

decizia din 07 iunie 2001, în cauza Kress contra Franței, §72).

Având în vedere cele menționate, instanța de apel, în sensul art. 414 alin. (3)

Cod de procedură penală, era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, însă nu a respectat aceste prevederi legale și nu s-a pronunțat

argumentat asupra motivelor indicate în apelul procurorului, reprodus la pct. 3. din

prezenta decizie.

În mod evident, se relevă că partea acuzării destul de substanțial a argumentat

motivele de respingere a tuturor versiunilor invocate de inculpat, însă asupra acestor

argumente nu se regăsește un răspuns corespunzător în textul deciziei adoptate de

instanța de apel.

Relevant Colegiul penal găsește să fie reiterate prevederile art. 394 alin. (3)

Cod de procedură penală, din care rezultă, că partea descriptivă a sentinței de achitare

trebuie să cuprindă descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar

pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

27

Aceste împrejurări determină Colegiul penal lărgit să conchidă asupra

necesității admiterii recursurilor ordinare declarate de procuror și avocatul

Suduc Marian în numele părții vătămate, cu casarea deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecători, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Erorile menționate mai sus, sunt erori de drept procedural și se încadrează în

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de

motivare a soluției instanței de apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, mai mult, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra motivelor invocate de procuror în apel.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate mai sus, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel,

adoptând o hotărâre legală și întemeiată în strictă conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

Se menționează că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

instanța care va judeca apelul, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura

în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie și de avocatul Suduc Marian în numele

părții vătămate Cuciuc Stela, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Struțu Leonid

Xxxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 27 iulie 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Constantin Alerguș

/semnătura/ Nadejda Toma

28