1ra-413/2017 — art.190 alin.2 lit.c CP

1ra-413/2017 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-413/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

06 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de

partea vătămată Gorgos Maria și avocatul acesteia Chiriac Igor, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Calcatinge Maria Gheorghe, născută la

XXXXXX, originară din XXXXXX, domiciliată în

XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Rejudecare: 03.05.2016 – 16.11.2016;

2) 17.01.2017 – 06.06.2017.

C O N S T A T Ă:

Gheorghe a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a acorda

servicii juridice pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe

termen de probă de 3 ani.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă a părții vătămate Gorgos Valentina

privind încasarea din contul lui Calcatinge Maria a prejudiciului material și moral,

urmând ca asupra cuantumului acestor despăgubiri să hotărască instanța civilă.

1

în vara anului 2008 a comis escrocherie, cauzând daune în proporții

considerabile părții vătămate Gorgos Valentina, în următoarele circumstanțe:

La 13 iunie 2008, partea vătămată Gorgos Valentina a încheiat cu XXXXXX un

contract de împrumut cu destinație specială cu dobîndă nr. XXXXXX. Potrivit

acestui contract XXXXXX i-a acordat părții vătămate Gorgos Valentina, un

împrumut bănesc cu dobîndă în cuantum de 60 000 lei, pe care ultima urma să-l

achite în 36 de rate lunare.

După încheierea acestui contract de împrumut bănesc cu dobîndă din

13 iunie 2008, partea vătămată Gorgos Valentina a plecat la muncă în Federația

Rusă, iar înainte de plecare s-a înțeles cu Calcatinge Maria, precum că ea îi va

expedia lui Calcatinge Maria din Federația Rusă, prin intermediul sistemelor de

transfer bănesc internațional, anumite sume de bani, iar ultima îi va achita pentru

ea aceste sume bănești la XXXXXX pentru stingerea obligațiunilor contractuale la

contractul ei de împrumut descris mai sus.

Astfel, în perioada de timp 18 august 2008 și 31 decembrie 2009, partea

vătămată Gorgos Valentina i-a transferat lui Calcatinge Maria din Federația Rusă

suma de 43 569 lei 71 bani pentru achitarea creditului bănesc indicat mai sus,

însă Calcatinge Maria, prin înșelăciune și abuz de încredere, a achitat din această

sumă bănească primită, din numele părții vătămate Gorgos Valentina la contul

XXXXXX, banii în sumă de numai 20 750 lei 22 bani, iar banii în sumă de 22 819

lei 49 bani i-a însușit, cauzându-i în acest mod părții vătămate un prejudiciu

material considerabil.

acesteia, Briceac Ion, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpata să fie achitată sau adoptarea unei noi hotărâri, prin

care procesul penal în cauză să fie încetat în legătură cu existența unor hotărâri

neanulate de neîncepere a urmăririi penale pe cazul dat. Apelanții au invocat

următoarele motive:

- sentința instanței de fond este o transcriere a rechizitoriului,

menționând că, instanța de fond a concluzionat însușirea de către Calcatinge

Maria a sumei de 22 819,49 lei, în timp ce partea vătămată revendică suma

de 16 305,41 lei. Astfel, instanța de fond a preluat aceste sume și le-a atribuit

autoritate de lucru judecat;

- acuzarea este formulată în lipsa unei anchete obiective, deoarece

circumstanțele privitor la achitarea ratelor de credit la instituția XXXXXX, nu au

fost elucidate de către acuzare (f. d. 189), conține informația privind acțiunile ce

urmau a fi realizate de către organul de urmărire penală, precum și necesitatea

audierii în calitate de martori a angajaților XXXXXX referitor la rambursarea

creditului, iar martorii respectivi nu au fost audiați și circumstanțele privitor la

restituirea creditului nu au fost elucidate pe deplin;

- instanța a invocat că Calcatinge Maria, cunoscând că Gorgos Valentina,

având o situație materială grea, a ajutat-o să obțină un credit în mărime de

2

60 000 lei și un împrumut de la mătușa XXXXXX în sumă de 3 000 euro și în acest

mod încă de la început a urmărit însușirea sumei de 22 819.49 lei, însă după

părerea apelanților, aceste aprecieri ale instanței sunt absurde, or intermedierea

obținerii mijloacelor financiare s-a realizat întocmai așteptărilor părții vătămate,

care nu a raportat vreun comportament criminal în acest sens din partea

inculpatei, or, sprijinul acordat de către inculpată, atestă mai degrabă lipsa relelor

intenții ale sale;

- a menționat că, Calcatinge Maria nu a cunoscut textul contractului de

împrumut și anexa acestuia, iar instanța de fond nu a stabilit contrariul, fiind

imputat inculpatei obligativitatea executării unui contract de împrumut;

- pretențiile din acțiunea civilă nu corespund învinuirii, astfel că sumele

solicitate nu reprezintă prejudiciu cauzat prin infracțiunea incriminată, iar

instanța de fond a apreciat drept considerabil pretinsul prejudiciu, însă nu s-a

referit la faptul cum s-a ajuns la concluzia că prejudiciul ar fi considerabil;

- a considerat că, instanța de fond i-a aplicat inculpatei o pedeapsă mai

aspră, decât cea solicitată de procuror, menționând că, acuzarea a solicitat

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 1 an, iar

judecătorul a stabilit 3 ani de suspendare condiționată.

25 septembrie 2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea

hotărârii atacate.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatei Calcatinge Maria Gheorghe de

săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatei este dovedită pe deplin

prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală,

examinate de prima instanță și verificate de instanța de apel, ajungând la

concluzia că probele în speța dată au fost apreciate sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege, care și au fost puse la baza hotărârii de

condamnare a inculpatei Calcatinge Maria Gheorghe.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, declarațiile părții

vătămate Gorgos Valentina despre faptul transferării sumelor bănești în perioada

12.08.2008 - 31.12.2009 de la Gorgos Valentina la Calcatinge Maria au

fost confirmate prin informația Consiliului de Administrație a băncii XXXXXX

(f. d. 37 vol. I), prin actele de transfer internațional XXXXXX(f. d. 92-93 vol. I).

La fel, a menționat că, din actele XXXXXX, rezultă că la 03.05.2010 Gorgos

Valentina a fost acționată în instanța civilă din motivul nerespectării condițiilor

contractuale conform contractului de credit nr. XXXXXX, iar la 25.06.2010,

Judecătoria Criuleni a dispus transmiterea în posesia XXXXXX a bunului ( teren în

3

XXXXXX) ipotecat, ce aparținea Gorgos Valentinei și despre acest lucru aceasta nu

a fost anunțată de către Calcatinge Maria (f. d. 14).

Totodată, instanța de apel a considerat că apelanta a încercat să ducă

instanța în eroare, afirmând că urmărirea penală în privința ei a fost încetată și pe

acest motiv urmează să fie achitată, or, ordonanța de încetare a urmăririi penale

pe cazul dat din 07.07.2012 a fost anulată prin ordonanța procurorului ierarhic

superior din 18.03.2013 (f. d. 22).

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a

declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestora, cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare în privința sa, sau procesul penal în cauză să fie încetat în

legătură cu existența unor hotărâri neanulate de neîncepere a urmăririi penale pe

cazul dat, invocând aceleași motive declarate și în apel.

05 aprilie 2016 s-a admis recursul ordinar declarat de inculpata Calcatinge Maria

Gheorghe, casată total hotărârea atacată cu rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

confirmarea temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de

apel de către apărare și descrise în pct. 3 al deciziei, sau s-a pronunțat superficial-

arbitrar, fără argumentarea cuvenită, fiind respinse ca neîntemeiate printr-o

singură frază.

Totodată, a indicat că, în procesul-verbal al ședinței instanței de apel au fost

verificate un șir probe, cărora instanța în decizia sa, nu le-a dat nici o apreciere

din punct de vedere al pertinenței, utilității, coroborării acestora, făcând referire

doar la două probe care ar dovedi fapta de transfer de bani, fapt confirmat și de

către inculpată.

Astfel, instanța de recurs a ajuns la concluzia, că instanța de apel a examinat

superficial apelul declarat, nu a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru

prezenta cauză și a adoptat o soluție neargumentată.

16 noiembrie 2016 a fost admis apelul declarat de inculpata Calcatinge Maria și

avocatul acesteia, Briceag Ion, casată sentința integral și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Calcatinge

Maria Gheorghe a fost achitată de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3)

Cod de procedură penală, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

Acțiunea civilă a părții vătămate Gorgos Valentina privind încasarea de la

inculpata Calcatinge Maria Gheorghe a prejudiciului material și moral a fost lăsată

fără soluționare.

4

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

reținând indicațiile instanței de recurs din Decizia Curții Supreme de Justiție din

05 aprilie 2016, a constatat că, inculpata Calcatinge Maria Gheorghe este învinuită

de către organul de urmărire penală pentru faptul că, în vara anului 2008 a comis

escrocherie, cauzând daune în proporții considerabile părții vătămate Gorgos

Valentina Vasile, în următoarele circumstanțe:

Astfel, la data de 13 iunie 2018 partea vătămată Gorgos Valentina a încheiat

cu XXXXXX contractul de împrumut cu destinație specială cu dobândă nr. XXXXXX.

Potrivit acestui contract XXXXXX i-a acordat pătimitei Gorgos Tatiana un

împrumut bănesc cu dobândă în cuantum de 60 000 lei, pe care ultima urma să-l

achite în 36 de rate lunare.

După încheierea acestui contract de împrumut bănesc cu dobândă de

25,30 % anual din 13 iunie 2008 partea vătămată Gorgos Valentina Vasile a plecat

la muncă peste hotarele țării în Federația Rusă, iar înainte de plecare s-a înțeles

cu Calcatinge Maria Gheorghe precum că ea îi va expedia lui Calcatinge Maria

Gheorghe din Federația Rusă, prin intermediul sistemelor de transfer bănesc

internațional, anumite sume de bani, iar ultima va achita pentru ea aceste sume

bănești la XXXXXX pentru stingerea obligațiunilor contractuale la contractul ei de

împrumut descris mai sus.

Astfel, în perioada de timp de la 18 august 2008 și până pe data de

31 decembrie 2009 partea vătămată Gorgos Valentina Vasile i-a transferat din

Federația Rusă lui Calcatinge Maria Gheorghe 43 569 lei 71 bani pentru achitarea

creditului bănesc indicat mai sus, însă Calcatinge Maria Gheorghe, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a achitat din această sumă bănească primită de

la partea vătămată Gorgos Valentina Vasile, din numele acesteia la contul XXXXXX

bani în sumă de numai 20 750 lei 22 bani, iar banii în sumă de 22 819 lei 49 bani

i-a însușit, cauzându-i în acest mod părții vătămate un prejudiciu material

considerabil.

Instanța de apel, cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a concluzionat că, soluția instanței de fond privind condamnarea

inculpatei Calcatinge Maria în comiterea faptei prejudiciabile este incorectă, or,

învinuirea înaintată lui Calcatinge Maria în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal

„escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile” nu și-a găsit

confirmare, fapt, ce a impus adoptarea soluției privind achitarea inculpatei

Calcatinge Maria Gheorghe, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea soluției sale instanța de apel a menționat că, prin contractul de

împrumut cu destinație specială cu dobândă nr. XXXXXX se atestă că

împrumutătorul XXXXXX a acordat un împrumut sub formă de mijloace bănești în

5

sumă de 60 000 lei, cu dobânda anuală de 25,30%, iar împrumutatul Gorgos

Valentina s-a obligat să utilizeze împrumutul conform destinației și să-l restituie

conform graficului de rambursare a împrumutului.

Din contractul de ipotecă XXXXXX se atestă că, pentru asigurarea executării

în timp a obligațiilor conform contractului de împrumut XXXXXX din 13.06.2008,

debitorul gajist (Gorgos Valentina) a transmis ca gaj următorul bun imobil - teren

pentru construcție cu suprafața de 0,0942 ha, astfel, în baza acestor acte juridice,

instanța de apel a reținut că, între Gorgos Valentina și XXXXXX au apărut relații

civile ca urmare a încheierii unui contract de împrumut, respectiv, în sarcina

părților au apărut obligații civile.

Partea vătămată Gorgos Valentina a indicat că, având nevoie de consultații

juridice s-a adresat la Calcatinge Maria, întrebând-o pe ultima dacă ea știe pe

cineva care i-ar fi putut împrumuta ei o sumă de bani, la care Calcatinge Maria i-a

răspuns că dânsa poate ca să o ajute ca să i-a un credit bănesc de la bancă, însă

acest fapt, nu poate fi interpretat ca un element al unei „înșelăciuni”, deoarece

partea vătămată a indicat că a avut nevoie de careva sume bănești, dânsa și-a

exprimat liberul consimțământ la încheierea contractului de împrumut, iar suma

împrumutului a fost preluată în totalitate de către debitorul Gorgos Valentina.

În continuare, instanța de apel a notat că, atât din declarațiile Mariei

Calcatinge, cât și din declarațiile Valentinei Gorgos rezultă că, dânsele s-au înțeles

ca Gorgos Valentina să-i transmită lui Calcatinge Maria din Federația Rusă,

prin intermediul băncii XXXXXX filiala Criuleni, sume bănești, iar

Calcatinge Maria, din numele ei, îi va achita creditul bănesc luat de la XXXXXX.

Așa dar, din materialele acumulate la cauză, instanța de apel a notificat că,

din informația eliberată de BC XXXXXX nr. 09/02-13/1785 din XXXXXX rezult că,

în adresa cet. Calcatinge Maria Gheorghe din adresa cet. Gorgos Valentina în

perioada 01.07.2008-31.12.2009 au fost înregistrate următoarele transferuri de

mijloace bănești: 1) 12.08.2008 - 3040 Lei; 2) 26.08.2008 - 600 Euro;

3) 13.09.2008 - 3000 lei; 4) 11.10.2008 - 3000 lei; 5) 10.11.2008 - 230 Euro;

6) 12.12.2008 - 3000 lei; 7) 20.02.2009 - 3204,50 lei; 8) 23.04.2008 - 3501,23 lei;

9) 29.04.2009 - 1000 Euro; 10) 07.05.2009 – 500 Euro; 11) 13.05.2009 - 3000,08

lei; 12) 26.06.2009 - 6500,01 lei; 13) 12.10.2009 - 6022,50 lei; 14) 18.11.2009 -

6001,40 lei; 15) 31.12.2009 – 3300 lei (f.d.137-138, vol. I).

Din informația eliberată de XXXXXX rezultă că, clientul Gorgos Valentina a

fost acționată în judecată la data de 03.05.2010, pe motivul nerespectării

condițiilor contractuale, conform contractului nr. XXXXXX, iar la data de

25.06.2010 Judecătoria Criuleni a dispus transmiterea în posesia XXXXXX a

bunului ipotecat cu nr. cadastral XXXXXX cu suprafața totală de 0,0942 ha, situat

în XXXXXX (f.d. 141, vol. I).

Din conținutul graficului de rambursare pentru contractul de împrumut

XXXXXX pentru clientul Gorgos Valentina (împrumutul de 60 000 lei) rezultă că,

acesta a fost acordat pe un termen de 36 luni, urmând a fi achitată lunar suma de

2 949,33 lei, iar în total suma de 106 176, 15 lei (f. d. 146, vol. I).

6

Din clauzele contractuale ale contractului de împrumut cu destinație

specială cu dobândă nr. XXXXXX rezultă că, pentru utilizarea împrumutului

Împrumutatul se obligă să plătească Împrumutătorului dobânda cu rata flotantă,

stabilită inițial în mărime de 25,3% anual, iar în cazul neefectuării de către

Împrumutat a plăților privind restituirea împrumutului și dobânzii aferente în

conformitate cu Graficul de rambursare, sumele respective se consideră restante

și la ele se aplică penalitate în mărime de 1,0 % pentru fiecare zi de întârziere a

plății. Penalitatea se calculează în bază zilnică, începând cu ziua apariției datoriei

restante până la momentul achitării integrale a restanței. Se penalizează atât

restanța la împrumut, cât și restanța la dobândă (clauzele 2.3.1 și 2.9.1.).

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 25 iunie 2010 s-a admis cererea de

chemare în judecată înaintată de XXXXXX împotriva lui Gorgos Valentina și s-a

transmis în posesia XXXXXX bunul ipotecat - terenul pentru construcții cu nr.

cadastral XXXXXX, cu suprafața de 0,0942 ha, ce-i aparține lui Gorgos Valentina,

pentru a fi vândut (f.d. 147-150, vol. I).

Instanța de apel a reținut că, urmare a încheierii contractului de împrumut

cu XXXXXX debitorului Gorgos Valentina i-a fost înmânat graficul de rambursare a

creditului, respectiv, dânsa cunoștea care este data scadentă a fiecărei luni și

suma de bani care urma a fi achitată, or, careva clauze contractuale sau temeiuri

de drept de a imputa aceste chestiuni inculpatei Calcatinge Maria nu au fost

stabilite, mai mult ca atât, efectele contractului de împrumut nu se răsfrâng

asupra ultimei.

Din materialele cauzei penale rezultă că, Calcatinge Maria în perioada iulie

2008-decembrie 2009 a primit transferuri bănești de la Gorgos Valentina în

valută străină în anul 2008 conform transferurilor din 26.08.2008 - 600 Euro,

10.11.2008 - 230 Euro și în anul 2009, la 28.04.2009 -1000 Euro, 05.05.2009 -

500 Euro, în total 2330 Euro, iar în valută națională în perioada anului 2008-

9000 lei, în anul 2009 - 31529 lei, în total 40529 lei.

Conform recipisei din 26.06.2008 se atestă că, Gorgos Valentina a primit cu

împrumut de la XXXXXX suma de 3000 Euro, cu dobânda de 10 % lunar,

obligându-se să restituie împrumutul în decurs de 3 luni, până la data de

26.09.2008.

Instanța de apel a reținut din informația eliberată de BC XXXXXX nr. 09/02-

13/1785 din XXXXXX că în adresa cet. Calcatinge Maria Gheorghe din adresa

cet. Gorgos Valentina în perioada 01.07.2008-31.12.2009 au fost înregistrate

transferuri de mijloace bănești, care însă au fost efectuate la date lunare diferite

și în cuantum diferit, astfel, fiind constatat că, Calcatinge Maria a efectuat plăți

pentru a stinge împrumutul acordat de XXXXXX, fapt reflectat de informația

privind evoluția contului de împrumut din care rezultă că, pe perioada iulie 2008-

decembrie 2009 pentru rambursarea creditului, prin intermediul Mariei

Calcatinge a fost achitată suma în mărime de 42632,89 lei.

La fel, a reținut și faptul că, inculpata Maria Calcatinge efectua plățile în

dependență de transferurile bănești care erau transmise de către Gorgos

7

Valentina, care însă s-au dovedit a fi la date lunare diferite, în unele luni nu erau

efectuate careva sume de bani (și anume, ianuarie 2009, martie 2009, iulie –

august - septembrie 2009), ceea ce impune apariția unor penalități de întârziere,

care însă nu au fost acoperite prin mijloace bănești transmise de către Gorgos

Valentina.

Instanța de apel a notat că, pentru a fi în prezența unei infracțiuni de

escrocherie este necesară prezența elementelor de „înșelăciune” și „abuz de

încredere”, care se exprimă prin faptul că făptuitorul exercită o influențare

psihică asupra conștiinței și voinței victimei care, ca și cum cedând bunurile sale

făptuitorului, presupune în mod eronat că ultimul este îndreptățit a le lua, or,

dezinformarea conștientă a victimei, care constă în prezentarea vădit falsă a

realității (înșelăciune activă) sau în trecerea sub tăcere a realității, când sunt

ascunse faptele și circumstanțele care trebuie comunicate în cazul săvârșirii cu

bună-credință și în conformitate cu legea a tranzacției patrimoniale (înșelăciunea

pasivă).

În speță, instanța de apel nu a constatat în acțiunile inculpatei Calcatinge

Maria că dânsa a dobândit ilicit prin înșelăciune și abuz de încredere mijloacele

bănești ale părții vătămate Gorgos Valentina, or, inculpata nu a exercitat careva

acțiuni prin a determina partea vătămată să-i transfere aceste mijloace bănești,

dânsa nu a însușit aceste sume de bani, prin neachitarea acestora la bancă și

comunicarea părții vătămate că plățile sunt efectuate, fiind constatat faptul că,

partea vătămată a rugat-o pe Calcatinge Maria să-i achite creditul la bancă, în

legătură cu faptul că, dânsa va fi plecată în Federația Rusă, respectiv, Calcatinge

Maria a efectuat plățile la bancă în cuantumul transmis de către partea vătămată

și în dependență de data lunară la care erau transmiși banii.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că, sumele de bani expediate de

către partea vătămată Gorgos Valentina nu erau fixe și la date lunare concrete,

ceea ce majora plata lunară a creditului în legătură cu aplicarea penalităților de

întârziere, iar faptul că, inculpata Calcatinge Maria achita la bancă sumele de bani

transmise de către Gorgos Valentina, care nu acopereau întreaga valoare a plății

lunare, respectiv, fiind acumulate datorii la credit, nu implică faptul că, inculpata

Calcatinge Maria a însușit careva mijloace bănești de la partea vătămată, prin

neexecutarea unei „obligații nescrise” de a achita sumele de bani la bancă, or,

partea vătămată în calitate de debitor al contractului, urma să țină cont de

graficul de rambursare a creditului, inclusiv de data lunară și de cuantumul lunar

a creditului care urma a fi plătit.

Totodată, instanța de apel a constatat că, instanța de fond la stabilirea

vinovăției inculpatei Calcatinge Maria în comiterea infracțiunii de escrocherie nu

a elucidat pe deplin aspectul referitor la suma care ar fi fost însușită de inculpată,

or, instanța de fond a reținut că, inculpata a însușit suma de 22 819,49 lei,

iar partea vătămată Gorgos Valentina a indicat că, suma prejudiciului constituie

16 305,41 lei.

8

Referitor la cele constatate de prima instanță, instanța de apel a notat că,

potrivit actului de învinuire inculpatei Calcatinge Maria i s-a incriminat faptul că,

în perioada de timp 18 august 2008 și până la 31 decembrie 2009 partea

vătămată Gorgos Valentina i-a transferat din Federația Rusă lui Calcatinge Maria

43 569, 71 bani pentru achitarea creditului bănesc ca urmare a încheierii

contractului de împrumut bănesc cu dobândă din 13 iunie 2008, însă prin

înșelăciune și abuz de încredere a achitat din această sumă bănească primită de la

partea vătămată, din numele acesteia la contul XXXXXX banii în sumă de

20 750 lei 22 bani, iar banii în sumă de 22 819,49 lei i-a însușit, însă, instanța de

fond a constatat că, partea vătămată Gorgos Valentina i-a propus lui Calcatinge

Maria ca ea să-i transmită ei din Federația Rusă, prin intermediul transferurilor

bancare internaționale, bani pentru ca inculpata să-i achite pentru ea ratele de

bani întru stingerea creditului față de XXXXXX și a împrumutului față de Bobeica

Valentina.

Astfel, cu referire la împrumutul luat de către Gorgos Valentina de la

XXXXXX, instanța de apel a reținut că, acest episod nu a fost incriminat inculpatei

Calcatinge Maria, or, atât inculpata cât și partea vătămată au confirmat că, din

luna iulie 2008 și până în luna decembrie 2009, i-a trimis lui Calcatinge Maria

pentru ca ultima să achite creditul la XXXXXX și împrumutul lui XXXXXX, în acest

sens fiind reținută și copia recipisei din 26 iunie 2008 din care rezultă că Gorgos

Valentina a împrumutat de la XXXXXX suma de 3000 Euro pe un termen de 3 luni.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, relațiile civile apărute între

Gorgos Valentina și XXXXXXca urmare a împrumutului a sumei de 3000 Euro și

relațiile dintre partea vătămată și inculpata Calcatinge Maria, care a fost persoana

ce achita pentru ea ratele de bani întru stingerea împrumutului față de Bobeica

Valentina nu se încadrează în sfera legii penale, or, inculpata Calcatinge Maria la

inițiativa părții vătămate a acceptat de a-i achita creditele, în dependență de

sumele care erau transmise și de data lunară la care erau transmise.

Cu referire la aprecierea instanței de fond precum că, Calcatinge Maria,

cunoscând că Gorgos Valentina, având o situația materială grea, a ajutat-o să

obțină un credit în mărime de 60 000 lei și un împrumut de la mătușa XXXXXX în

sumă de 3 000 Euro și în acest mod încă de la început a urmărit însușirea sumei

de 22 819,49 lei, instanța de apel o considerat-o nefondată, deoarece obținerea

mijloacelor bănești s-a realizat întocmai așteptărilor părții vătămate, respectiv,

actele juridice - contractul de împrumut cu destinație specială cu dobândă nr.

XXXXXX și recipisa din 26.06.2008 nu au fost declarate nule în conformitate cu

art. 216-219 Cod Civil, partea vătămată Gorgos Valentina, exprimându-și liberul

consimțământ la încheierea acestora, dânsa fiind beneficiarul sumelor acordate

prin împrumut.

La fel, instanța de apel a reținut că, inculpata Calcatinge Maria nu a fost parte

la contractul de împrumut cu destinație specială cu dobândă nr. XXXXXX din

13 iunie 2008, care a fost încheiat între împrumutătorul XXXXXX și împrumutatul

Valentina Gorgos, respectiv, efectele acestui contract nu se răsfrâng asupra

9

inculpatei Calcatinge Maria, or, obligația efectivă de executare a obligațiilor ce se

răsfrâng din contractul de împrumut au fost puse în sarcina părții vătămate

Gorgos Valentina.

După cum a indicat martorul Plăcintă Vasile în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel, din dosarul de creditare a lui Gorgos Valentina nu este un

certificat prin care Calcatinge Maria se obligă să achite creditul, totodată, indicând

că, este posibilă achitarea creditului de către o altă persoană decât beneficiarul

creditului, însă această sarcina care i-a fost încredințată inculpatei de către partea

vătămată Gorgos Valentina nu poate fi apreciată ca constituind acțiunea

prejudiciabilă a infracțiunii de escrocherie realizată prin dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de încredere, or, inculpata

Calcatinge Maria a manifestat buna-credință referitor la îndeplinirea unor

obligații verbale față de Gorgos Valentina, prin faptul că, dânsa a achitat ratele de

credit la bancă, fapt confirmat prin informația eliberată de XXXXXX ce se referă la

evoluția contului de împrumut și prin care se atestă că, a fost achitată suma de

42 632,89 lei, precum și achitarea sumelor de bani XXXXXX, fapt confirmat prin

declarațiile acesteia, care a indicat că, Calcatinge Maria i-a achitat banii prin rate,

din procente i-au fost întoarse doar o parte.

În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că, sub incidența legii

penale trebuie să intre doar acele încălcări care demonstrează rea-voința, frauda,

malversațiune din partea făptuitorului și notificând delimitarea escrocheriei de

încălcarea normelor de drept civil a indicat că, împărtășește poziția apărării

referitor la faptul că, în această speță, pot fi constatate existența raporturilor

civile, atâta timp cât acuzarea nu a demonstrat faptul că făptuitorul Calcatinge

Maria, încă la momentul intrării în stăpânire a banilor trimiși de partea vătămată

Gorgos Valentina urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat. Intenția în acțiunile inculpatei nu sunt demonstrate, or, în

cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că situația financiară a Mariei Calcatinge,

care și-a asumat angajamentul de a achita creditul bănesc este una prielnică,

caracterul angajamentului asumat era unul realizabil, ultima dispunea de

activitate aducătoare de beneficii.

În ceea ce privește poziția avocatului Briceag Ion privind adoptarea unei

hotărâri, prin care procesul penal să fie încetat în legătură cu existența unor

hotărâri neanulate de neîncepere a urmăririi penale, instanța de apel a considerat

nefondată și în acest sens a indicat că, prin ordonanța din 15.02.2011 s-a refuzat

în pornirea urmăririi penale privind însușirea mijloacelor bănești de la Gorgos

Valentina de către Calcatinge Maria, din motivul că în cazul dat, fapta nu

întrunește elementele infracțiunii (f.d. 33, vol. I), iar prin încheierea Judecătoriei

Criuleni din 27 octombrie 2011 s-a admis plângerea înaintată de Gantea Vasile în

interesele lui Gorgos Valentina, s-a anulat rezoluția Procurorului-interimar

Alexandru Machedon din 15 februarie 2011, obligând procuratura să înlăture

neajunsurile și să adopte o rezoluție temeinică și legală (f. d. 48, vol. I)

10

Prin ordonanța de încetare a urmăririi penale din 07 iulie 2012 s-a dispus

încetarea urmăririi penale pe cauza penală nr. XXXXXX, din motiv că fapta nu

întrunește elementele componenței de infracțiune; (f.d. 160-166, vol. I), iar

prin ordonanța din 18 martie 2013 s-a anulat ordonanța de încetare a urmăririi

penale pe cauza penală nr. XXXXXX emisă la 07 iulie 2012 de către procurorul în

Procuratura r-lui Criuleni, Gheorghe Graur, cu reluarea urmăririi penale

(f. d. 183-185, vol. I)

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat că, faptele inculpatei

Calcatinge Maria nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, or, acuzarea de stat nu a prezentat probe pertinente și

concludente, care, apreciate conform prevederilor art. 101 alin. (1) Cod

procedură penală să denote dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sau abuz de încredere, iar acțiunea civilă a părții vătămate Gorgos

Valentina privind încasarea de la inculpata Calcatinge Maria Gheorghe a

prejudiciului material și moral, în temeiul art. 225 alin. (4) Cod procedură penală,

a fost lăsată fără soluționare.

procuror, de partea vătămată Gorgos Maria și avocatul acesteia, Chiriac Igor.

11.1. Procurorul, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori motivarea soluției este expus neclar, solicită casarea acesteia, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea solicitării sale acuzarea consideră, că decizia instanței de apel

prin care Calcatinge Maria a fost achitată de sub acuzarea imputată în baza

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece

instanța de apel, verificând cauza sub aspectul legalității hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, urma să raporteze situația de fapt

constatată la fiecare din elementele constitutive ale infracțiunii imputate

inculpatei Calcatinge Maria, să subsumeze aceste fapte cu împrejurările cauzei,

respectiv să dezvăluie concluzia de achitare a inculpatei, expunându-și punctul

său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii imputate

acesteia, fapt ce pe caz n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală

de ordin general, a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

În opinia recurentului cumulul de probe administrate în cauza dată,

confirmă pe deplin vinovăția inculpatei Calcatinge Maria, însă instanța de apel nu

a reținut în acțiunile acesteia dobândirea ilicită prin înșelăciune și abuz de

încredere mijloacele bănești ale părții vătămate Gorgos Valentina, or, inculpata

nu a exercitat careva acțiuni prin a determina partea vătămată să-i transfere

aceste mijloace bănești, adică aceasta a acționat cu bună-credință când achita

plățile pentru rambursarea creditului bănesc.

Contrar celor invocate, acuzarea remarcă că din considerentele teoretice se

desprinde că, buna-credință este o categorie etico-morală, de aceea și actele de

conduită, care aduc atingere bunei-credințe, cum sunt înșelăciunea și abuzul de

11

încredere, se pot transforma din acte imorale în acte ce au relevanță juridico-

penală, astfel încât aceste elemente se regăsesc în conjunctura infracțiunii de

escrocherie, care constă din dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere.

Astfel, la cazul din speță, se constată că partea vătămată Gorgos Valentina

pentru a economisi bani și timp, deoarece se afla în străinătate la muncă, s-a lăsat

convinsă de inculpata Calcatinge Maria, precum anume aceasta din urmă va

achita creditul, în așa mod fiind înfățișată una din acțiunile adiacente

escrocheriei, cum este înșelăciunea. Anume aceste promisiuni ce țin de

executarea unor servicii si care la rândul său au fost determinate de necesitățile

de moment ale victimei, au condiționat transmiterea anilor către făptașă, partea

vătămată, considerând eronat că aceasta v-a soluționa rapid și calitativ problema.

Recurentul indică că, colegiul penal a omis faptul că, Calcatinge Maria a

efectuat plăți pentru a stinge împrumutul acordat părții vătămate Gorgos

Valentina de XXXXXX, însă aceste plăți nu au fost efectuate în volum deplin în

raport cu sumele care au fost transferate de partea vătămată Gorgos Valentina

către inculpată, ori cum se explică faptul că prin intermediul transferurilor

bănești internaționale, inculpata a primit suma de bani în cuantum de 43 569 lei

71 bani, dintre care 20 750 lei 22 bani i-a achitat întru stingerea creditului și

datoriei față de XXXXXX, iar suma în cuantum de 22 819, 49 bani, nu a fost

introdusă în casieria instituției financiare.

Instanța justifică acțiunile inculpatei, invocând în acest sens că sumele de

bani expediate de către partea vătămată Gorgos Valentina nu erau fixe și la date

lunare concrete, ceea ce majora plata lunară a creditului în legătură cu aplicarea

penalităților de întârziere, iar faptul că, inculpata Calcatinge Maria achita la bancă

sumele de bani transmise de către Gorgos Valentina, însă acestea nu acopereau

întreaga valoare a plății lunare, respectiv, fiind acumulate datorii la credit, nu

implică că, inculpata Calcatinge Măria a însușit careva mijloace bănești de la

partea vătămată, prin neexecutarea unei „obligații nescrise” de a achita sumele de

bani la bancă, or, partea vătămată în calitate de debitor al contractului, urma să

țină cont de graficul de rambursare a creditului, inclusiv de data lunară și de

cuantumul lunar a creditului care urma a fi plătit.

Această abordare de fapt, reținută de către instanța de apel este una vădit

eronată, atâta timp cât prin contrapunerea datelor prezentate de către

BC XXXXXX nr. 09/02-13/1785 din XXXXXXX, prin intermediul căruia se efectuau

transferurile bănești internaționale către Calcatinge Maria, cu informația

eliberată de XXXXXX, unde se efectuau plățile pentru rambursarea creditului

bancar, se constată că, în adresa inculpatei în perioada 31.07.2008-31.12.2009 au

fost înregistrate transferuri de mijloace bănești, care indică că Gorgos Valentina,

deși se încadra în graficul stabilit de instituția financiară, banii nu ajungeau după

destinație și nici la timp: 1. 13.09.2008 - 3000 lei, pe cînd Calcatinge Maria achită

plățile de credit abia către 26.09.2008 (13 zile calendaristice cu întârziere);

12

către 23.10.2008; etc.

Mai mult, conform datelor prezentate de către BC XXXXXX, ultimul transfer

bănesc a fost efectuat de către partea vătămată Gorgos Valentina către Calcatinge

Maria la data de 31.12.2009 în sumă de 3.300 lei, pe când reprezentanții XXXXXX,

în persoana lui Plăcintă Vasile, a relatat instanței de apel că partea vătămată a

început a acumula restanțe începând cu perioada 30.12.2009-02.09.2010,

circumstanță care nu a fost elucidată de către instanța de apel.

Acuzatorul de stat nu este de acord cu concluzia instanței de apel, care a pus

pe seama părții vătămate, acumularea restanțelor la rambursarea creditului, însă

tacit a evitat să se expună la circumstanța la care s-a referit și partea acuzării,

precum transferurile bănești se efectuau nu în mărime de 2 949, 33 lei, după cum

a fost stabilite ratele fixe de rambursare a creditului, ci cu un oarecare surplus,

acesta variind și la sume destul de semnificative.

La fel, a trecut cu vederea și faptul că nemijlocit Calcatinge Maria o suna pe

partea vătămată Gorgos Valentina în Federația Rusă, cu o zi înainte de termenul

în care urma să achite rata la XXXXXX și îi aducea aminte că ea trebuie să achite

creditul și aceasta la rândul său îi trimitea inculpatei suma de bani necesară, fapt

ce denotă că angajamentul asumat de către inculpată a avut un caracter formal și

făptașa în așa mod a obținut posibilitatea reală de a se folosi și dispune de

bunurile părții vătămate la propria sa dorință, iar circumstanțele intenționat

ascunse de către inculpată demonstrează că conduita acesteia nu a fost una de

bună-credință. Mai mult ca atât, deși Calcatinge Maria și-a asumat angajamentul

de a achita plățile de credit, nu a informat-o pe Gorgos Valentina, că mijloacele

bănești transferate sunt insuficiente, ori s-au acumulat careva datorii privind

nerespectarea graficului de achitare a plăților, inculpata nu a putut să-și urmeze o

poziție convingătoare, care să justifice trecerea sub tăcere a realității ascunse.

Referitor la argumentul instanței, care a invocat că la stabilirea vinovăției

inculpatei Calcatinge Maria în comiterea infracțiunii de escrocherie nu a fost

elucidat pe deplin aspectul privind suma care ar fi fost însușită de inculpată,

or, instanța de fond a reținut că, inculpata a însușit suma de 22 319,49 lei,

iar partea vătămată Gorgos Valentina a indicat că, suma prejudiciului constituie

16 305,41 lei.

În acest sens, acuzarea a orientat instanța de apel că, modificarea

cuantumului prejudiciului nu condiționează reîncadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, ci această circumstanță este în favoarea ei, iar colegiului penal îi

rămânea doar să constate fapta ca fiind dovedită cu încadrarea juridică a

acțiunilor potrivit învinuirii formulate în rechizitoriu, însă cu minimizarea

prejudiciului material care urma să fie încasat în beneficiul părții vătămate, la

soluționarea acțiunii civile.

Procurorul recurent, notificând prevederile art. 436 alin.(2) Cod de

procedură penală și decizia instanței de recurs din 05 aprilie 2016, enunță, că

instanța de apel la pronunțarea deciziei sale, deși a reținut indicațiile specificate

13

în decizia CSJ, nu s-a condus în strictă conformitate cu prevederile legii

procesuale penale, astfel încât distorsionat a tratat indicațiile instanței de recurs,

fără a expune clar în ce constă caracterul ilegal al activității primei instanțe, prin

ce se exprimă aceste încălcări, precum și analiza erorilor de fapt și de drept care

au dus la adoptarea acestei soluții.

11.2. Partea vătămată Gorgos Maria și avocatul acesteia, Chiriac Igor,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală -

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului declarat menționează că, instanța de apel în

hotărârea sa a expus concluzii contradictorii, eronate, și anume în ce privește

suma mijloacelor bănești și nu este clar ce probe au fost luate în calcul de instanța

de apel și cum anume a fost stabilit că Gorgos Valentina i-a transferat lui

Calcatinge Maria suma de 40 529 lei, deoarece din materialele cauzei se constată

că suma transferată este de 43 569,72 lei și 2330 Euro, iar suma însușită de către

inculpata Calcatinge Maria este de 9721,7 lei și 1500 Euro, ceia ce pentru partea

vătămată este un prejudiciu considerabil.

În opinia recurenților, vinovăția inculpatei este dovedită pe deplin prin

probele administrate în speța dată, care nu au fost apreciate corect de către

instanța de apel, menționând că partea vătămată era dusă în eroare de către

inculpată, care îți manifesta intenția să ajute partea vătămată, dar în realitate o

parte din bani îi însușea în interes personal.

privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de procuror, solicitând

admiterea acestuia, precum și Calcatinge Maria, a depus referință privind opinia

sa asupra recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora,

cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și întemeiată.

lărgit concluzionează, că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Recurenții invocă temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

14

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal, analizând decizia atacată, conchide că temeiurile prevăzute

de norma menționată supra, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a ținut cont de

procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărârii în recurs, prevăzută în

art. 436 Cod de procedură penală, a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a casat

hotărârea primei instanțe, constatând, că concluzia instanței de fond privind

condamnarea inculpatei Calcatinge Maria de comiterea faptei prejudiciabile este

incorectă, or, învinuirea înaintată lui Calcatinge Maria în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile” nu și-a găsit confirmare, deoarece analizând cumulul de probe,

cercetate în coroborare cu alte probe administrate în cauza dată, prin рrisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității lor, instanța de apel corect a concluzionat asupra

nevinovăției inculpatei de săvârșirea infracțiunii imputate, pe motiv că fapta

acesteia nu întrunește elementele infracțiunii.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de

către recurenți, precum și argumentele acestora au constituit obiect de examinare

la rejudecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța

judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată, așa cum este

indicat în pct.10 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Subsidiar, Colegiul lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările,

15

care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO

Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Cu referire la alegațiile părții vătămate și avocatul acesteia, precum că

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul

lărgit menționează, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală și anume, stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de

fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să

rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Contrar acestor prevederi legale, argumentele recursului se rezumă la o altă

apreciere a probelor, care diferă de cea enunțată în hotărârile judecătorești

pronunțate în cauză, dar care nu argumentează prezența în speța dată a erorii

grave de fapt în calitate de temei de casare.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece

instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

procuror și de partea vătămată Gorgos Maria și avocatul acesteia Chiriac Igor

urmează a fi respinse, ca inadmisibile.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de partea vătămată

Gorgos Maria și avocatul acesteia Chiriac Igor, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, în cauza penală în

privința lui Calcatinge Maria Gheorghe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 30 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

16

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Moraru Petru

17