1ra-765/2017 — art. 152 alin. 1 Cod penal

Dosarul nr.1ra-765/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Chilinciuc Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Chilinciuc Andrei Xxxxxx, născut la xxxxxxxxx

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

3.13.03.2017 - 14.06.2017 (instanța de recurs ordinar).

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Chilinciuc Andrei a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 150 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Canțîr Gheorghe a fost admisă

parțial cu încasarea din contul lui Chilinciuc Andrei în beneficiul lui Canțîr

Gheorghe a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 1700 lei.

Andrei, la 09 mai 2016, aproximativ la ora 15.00, pe o stradă din satul Morenii

1

Vechi, raionul Ungheni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict

apărut spontan, i-a aplicat cet. Canțîr Gheorghe, o lovitură cu pumnul în regiunea

pieptului de la care ultimul a căzut jos, după care i-а mai aplicat mai multe lovituri

cu pumnii și picioarele peste corp, provocându-i ultimului, conform raportului de

expertiză medico - legală nr. 126 din 15.06.2016, leziuni sub formă de traumă

închisă a cutiei toracice cu fractura coastelor 8.9.10 pe stînga linia omoplatului, care

se califică ca vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal – după indicii calificativi:

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a

fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de о pierdere considerabilă

și stabilă a mai puțin de о treime din capacitatea de muncă.

vătămate Canțîr Gheorghe, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în latura civilă,

cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de Canțîr Gheorghe.

În motivarea apelului a invocat că integritatea fizică a persoanei este un atribut

esențial și un drept fundamental al persoanei, care în caz de orice vătămare corporală

poate pretinde o compensație bănească sau de altă natură atît prin sistemul

asigurărilor sociale cît și prin repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a

integrității corporale sau prin altă vătămare a sănătății.

Apelantul a făcut referire la prevederile art. 1398 alin. (1), 1418 alin. (1), 1422,

1423 Cod civil și a menționat că, suferința psihologică constă în faptul, că Canțîr

Gheorghe este o persoană cu o vîrstă înaintată, fiindu-i lezată imaginea în localitate

în care locuiește ca urmare a acțiunilor ilegale a inculpatului privind vătămarea

integrității corporale, la fel partea vătămată a fost internat în instituția medicală

pentru reabilitare, fapt ce i-a creat incomodități, dureri fizice și psihologice.

La fel, a invocat că partea vătămată a fost traumată pentru toată viața, nu este

capabilă de a efectua lucru fizic, fiind nevoit de a solicita ajutorul altor persoane,

fapt ce îl face de a se simți intimidat permanent.

apelul declarat a fost admis, fiind casată parțial sentința, în latura civilă, și pronunțată

în această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Canțîr Gheorghe a fost admisă

parțial în latura prejudiciului moral cu încasarea din contul lui Chilinciuc Andrei în

beneficiul lui Canțîr Gheorghe a prejudiciului moral în sumă de 15000 lei.

2

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat și ținînd cont de prevederile

art. 61, 67 alin. (4), 75 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Chilinciuc Andrei pedeapsa

în limitele legale ale sancțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal și corect

stabilindu-i acestuia pedeapsa prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Referitor la soluționarea acțiunii civile instanța de apel a menționat că în

conformitate cu prevederile art. 219 alin. (4) Cod penal, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în

considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea

speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de

decesul rudelor apropiate etc.

Potrivit prevederilor art. 1422 alin. (2) Cod civil, prejudiciu moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

La rândul său, art. 1423 alin. (1) Cod civil prevede că mărimea compensației

pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

Raportând această concluzie la normele citate mai sus, instanța de apel a

statuat că suma de 5 000 lei încasată de instanța de fond este prea mică, pe cînd suma

de 15 000 lei este o despăgubire echitabilă pentru daunele morale cauzate în funcție

de gravitatea suferințelor cauzate.

În acest sens, instanța de apel a considerat necesar de a acorda cu titlu de

prejudiciu moral suma de 15 000 lei, care necesită să fie încasată din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate.

pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale recurentul indică următoarele:

- nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii în fond;

- nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite;

- au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța

3

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel neîntemeiat a majorat cuantumul prejudiciului moral, având

în vedere că nu au fost prezentate probe care ar confirma această poziție.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de inculpat, menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat,

atunci cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt

subsecvente circumstanțelor cauzei, sau cînd argumentele formulate de recurent sunt

nefondate.

La caz, reieșind din criticele expuse de recurent se constată că, în esență, acesta

nu este de acord cu faptul că instanța de apel a majorat cuantumul prejudiciului

moral.

În același timp, instanța de recurs constată că, recurentul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

reținute în sarcina inculpatului Chilinciuc Andrei, respectiv în această parte instanța

de recurs nu se va expune.

Verificând actele cauzei, în raport cu criticele punctate în cererea de recurs,

Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului instanța a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este

argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța

dată.

Respectiv, avînd în vedere esența încălcării invocate de recurent, la cele

consemnate în decizia instanței de apel, Colegiul penal menționează că, potrivit art.

23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte, care constituie componență

de infracțiune, este în drept să ceară, în condițiile legii procesual-penale, pornirea

4

unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată și să-i

fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Exercitarea acțiunii civile depinde de voința părții vătămate, care consideră că

a suferit un prejudiciu în urma infracțiunii comise de inculpat. Art. 219 alin. (1) Cod

de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată

la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale

nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în

legătură cu săvîrșirea acesteia.

În cazul în care partea vătămată a fost recunoscută ca parte civilă și a înaintat

acțiunea civilă, aceasta este soluționată de instanță în ordinea prevăzută de art. 225

Cod de procedură penală.

În temeiul art. 1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate părții

vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Prejudiciul moral se compensează de instanțe doar prin echivalent bănesc,

partea urmând a fi despăgubită proporțional suferințelor suportate. Totodată, este

important de a specifica că, instanțele judecătorești, la determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în considerație atît

aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice, cît și

datele obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare,

precum sunt situația materială și familială a persoanei care poartă răspunderea pentru

cauzarea prejudiciului moral.

Tot aici, Colegiul penal menționează că despăgubirile pentru daunele morale

suportate se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei, este

necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale care au fost cauzate

prin fapta săvîrșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum

rezultă din actele medicale sau alte probe administrate în cauză.

În acțiunea civilă, partea vătămată a menționat expres că, comportamentul

agresiv al inculpatului i-a cauzat suferințe psihice, exprimate prin simțul de

inferioritate, față de inculpat ca agresor, mai mult că după producerea incidentului

Chilinciuc Andrei nu i-a acordat nici un ajutor, nu i-a achitat medicamentele și nici

serviciile medicale pentru tratamentul efectuat. (f.d. 86)

5

În esență, toate acestea conturează că instanța de apel, la judecarea cauzei, nu

a admis pretinsa eroare de drept prevăzută de pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, în partea soluționării acțiunii civile, ci corect și echitabil a stabilit

echivalentul bănesc al suferințelor morale suportate de partea vătămată în urma

acțiunilor infracționale realizate de inculpat.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că pretențiile părții vătămate față de

inculpat, sunt întemeiate, iar instanța de apel corect a dispus încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei de 15000 lei, drept recompensă

pentru prejudiciul moral cauzat.

Reieșind din cele consemnate mai sus, se conchide că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărîrea contestată

fiind bazată pe motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în latura civilă,

iar din aceste considerente Colegiul penal constată că recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Chilinciuc

Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie

2017, în cauza penală în privința lui Chilinciuc Andrei Xxxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

6