1ra-580/2017 — art. 152 alin.1 CP

1ra-580/2017 — art. 152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-580 /2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

judecând fără citarea părților recursul ordinar declarat de către avocatul

Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Ganenco Axxxxx xxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.12.2013 – 09.11.2015;

Instanța de apel: 24.03.2016 – 22.11.2016;

Instanța de recurs: 07.02.2017– 25.04.2017.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Ganenco A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de

probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Russu A. împotriva inculpatului

Ganenco A. a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părți vătămate Russu A. a sumei de 5 000 lei, cu titlul de prejudiciu moral,

în rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

23.08.2013, orele 10:00, aflându-se în magazinul Birotica amplasat în mun. Chișinău,

1

bd. Moscovei 2, în urma unui conflict, a aplicat câteva lovituri cu pumnii și picioarele

cet. Russu A. care a venit la el în vizită, cauzându-i conform raportului de constatare

medico legală nr. 4313 din 26.08.2013, fractura transversală a epimetafizei proximale

a falangei proximale getul nr. 1 mâna dreaptă, echimoza pe față, care au fost cauzate

prin acțiunea traumatic a unui obiect contondent dur, care condiționează o dereglare a

sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

medie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Ganenco A. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății adică vătămarea intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și

nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea

îndelungată a sănătății fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o

treime din capacitatea de muncă.

Răileanu P. în numele inculpatului Ganenco A., care a solicitat casarea integrală

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința inculpatului

inculpatului, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

În motivarea apelului, avocatul a invocat că potrivit conținutului raportului de

constatare medico-legală nr. 4326 din 26.08.2003 la cet. Ganenco A. au fost depistate

vătămări sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție

cerebrală, plagă contuză retroauricular pe stânga, excoriație pe față, echimoze pe

torace, brațul stâng, abdomen, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ceea ce a

condiționat dereglarea sănătății de scurtă durată, iar în baza acestui criteriu se califică

ca vătămare ușoară.

Astfel, apelantul a menționat că prin probele examinate în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit că agresiunea a fost inițiată din partea lui Russu A. împotriva

inculpatului Ganenco A., iar circumstanțele fracturării degetului lui Russu A. nu sunt

cunoscute, însă nu este exclus faptul că acesta putea fi fracturat și în urma aplicării

loviturilor lui Ganenco A.

De asemenea, avocatul a mai menționat că în cadrul urmăririi penale și

judecării cauzei au fost comise încălcări procesuale, care duc la declararea nulității

anumitor acte procesuale și neadmiterea în calitate de probe.

Apelantul, a indicat că în rechizitoriu lipsește data și locul întocmirii lui,

respectiv acesta a fost întocmit contrar prevederilor art. 296 alin. (3) din Codul de

procedură penală, care stipulează că, rechizitoriul se semnează de procurorul care l-a

întocmit, indicându-se locul și data întocmirii lui.

Tot la capitolul dat, avocatul inculpatului a remarcat și faptul că în cadrul

cercetării judecătorești, la etapa audierii partea vătămată Russu A., aceasta nu a fost

2

preîntâmpinat de către instanța de judecată despre răspundere penală pe care o poartă

în cazul depunerii declarațiilor mincinoase în conformitate cu art. 312 din Codul

penal, ceea ce se confirmă prin înregistrările audio a ședinței de judecată.

În concluzie, apelantul a punctat că la materialele dosarului nu există careva

probe pertinente care ar demonstra vinovăția lui Ganenco A. în comiterea infracțiunii

incriminate.

2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat, iar sentința a fost menținută fără

modificări.

apel a conchis că este demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi:

„vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și

stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă”.

În continuare, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a stabilit că

vinovăția inculpatului Ganenco A. se confirmă atât prin declarațiile părții vătămate

Russu A., a martorilor Guțu E., Alexandru R., Cocarev S., Bagrii M., cât și prin

probele materiale anexate la cauza penală, și anume: raportul de constatare medico-

legală nr. 4313 din 26.08.2013, raportul de expertiză medico-legală nr. 2694D din

05.11.2013, iar faptul nerecunoașterii vinei de către inculpat în comiterea infracțiunii

imputate nu-l absolvă de răspundere penală.

Referindu-se la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a considerat că

prima instanța la stabilirea ei s-a condus de prevederile ce reglementează criteriile de

individualizare a pedepsei, prevăzute la art. 75 Cod penal, iar argumentele apelantului

invocate în sensul dat au fost respinse.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele invocate de

către apelant, precum că la etapa urmăririi penale au fost admise încălcări, ce duc la

nulitatea actelor procedurale și în cadrul cercetării judecătorești, și anume că la etapa

audierii părții vătămate, aceasta nu a fost preîntâmpinată de răspunderea penală pe

care o poartă în cazul depunerilor declarațiilor mincinoase, conform art. 312 Cod

penal.

În motivarea respingerii argumentelor date, instanța de apel a indicat că prima

instanță și-a motivat soluția în sensul enunțat mai sus, nu a comis careva erori sau

omisiuni de ordinul celor menționate, nu au fost constatate nici careva încălcări care

ar atrage nulitatea actelor procedurale așa precum a fost expus în apelul declarat, iar

sentința pronunțată în privința inculpatului Ganenco A. este legală și întemeiată.

inculpatului a contestat-o cu recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința inculpatului Ganenco A.

3

În motivarea recursului, avocatul invocă faptul că instanța de apel superficial a

examinat apelul declarat, fără să se expună argumentat asupra motivelor indicate în

cererea de apel.

Recurentul, menționează că în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei au fost

comise încălcări procesuale, care duc la declararea nulității anumitor acte procesuale.

Astfel, se indică că în rechizitoriu lipsește data și locul întocmirii lui, fapt ce

contravine prevederilor art. 296 alin. (3) Cod de procedură penală.

De asemenea, recurentul punctează că în cadrul cercetării judecătorești la etapa

audierii părții vătămate, aceasta nu a fost preîntâmpinată de către instanța de judecată

despre răspunderea penală pe care o poartă în cazul depunerii declarațiilor mincinoase

în conformitate cu art. 312 din Codul penal.

Așadar, potrivit prevederilor art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală,

încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage

nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor

procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Totodată, avocatul indică că argumentele enunțate în cererea de recurs au fost

reflectate în cererea de apel, însă instanța de apel nu s-a expus motivat asupra

acestora, omisiune ce se prevede la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

avocatul Răileanu P. menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, deoarece decizia instanța de apel este legală și întemeiată.

7.1. Partea vătămată Russu A. a depus mai multe referințe asupra recursului

declarat, prin care solicită declararea acestuia ca fiind inadmisibil, din motiv că

argumentele indicate în recurs nu a fost motivate prin prisma erorilor prevăzute la art.

427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi

admis, iar în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente:

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța este în

drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate, cu

dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor. Prin

urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Or, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac

sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat produce un efect devolutiv

complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința

persoanelor care l-au declarat. În același context, se relevă că, potrivit art. 414 Cod de

procedură penală, chestiunile de drept asupra cărora trebuie să se pronunțe prima

4

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel, sânt următoarele: dacă fapta

reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe agravante, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile

de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau

penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile nominalizate supra, hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal lărgit constată că recurentul invocă

faptul că instanța de apel în conținutul deciziei adoptate nu s-a expus motivat asupra

argumentelor indicate în cererea de apel, astfel aceasta a comis eroarea de drept

prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În primul rând, Colegiul penal lărgit menționează că la etapa judecării apelului

instanța de apel are obligația de a verifica argumentele invocate în cererea de apel în

raport cu circumstanțele de fapt și de drept reținute în cauza penală dată, dându-le

răspuns în conținutul deciziei adoptate.

Analizând materialele dosarului, Colegiul penal lărgit constată că în speța dată,

instanțele de fond în procesul examinării cauzei penale date la etapa procedurilor

anterioare au comis erori de drept procesual, care au ca efect desființarea hotărârilor

adoptate.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit menționează că atât la etapa urmăririi

penale, cât și în cadrul examinării cauzei în prima instanță partea vătămată a fost

audiată cu încălcarea regulilor prescrise de legea procesual penală, și anume aceasta

nu a fost preîntâmpinată de răspunderea penală pe care o poartă în situația în care va

dădea declarații mincinoase, infracțiune prevăzută la art. 312 Cod penal.

Tot aici, se indică că avocatul inculpatului la etapa susținerilor verbale în prima

instanță, a invocat că, deși la etapa urmăririi penale partea vătămată Russu A. nu a

fost audiată corespunzător, nici în prima instanță aceasta nu a fost audiată cu

respectarea normelor prescrise de legea procesual penală.

În pofida faptului dat, prima instanță a continuat examinarea cauzei, care a avut

ca finalitate pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului Ganenco A., mai

mult, aceasta în conținutul sentinței adoptate nu s-a expus în niciun fel asupra

pretinselor erori invocate de către avocatul inculpatului.

În continuare, Colegiul penal lărgit reține că apelantul și-a motivat cererea de

apel pe faptul că la etapa urmăririi penale și judecării cauzei în prima instanță, partea

vătămată nu a fost audiată conform dispozițiilor legale ce prevăd procedura de audiere

a părții vătămate, și anume că aceasta nu a fost preîntâmpinată de răspunderea penală

pe care o poartă în baza art. 312 Cod penal (vol. I, f.d. 16, f.d. 88).

5

Astfel, instanța de apel a purces la audierea părții vătămate Russu A., aceasta

fiind preîntâmpinată în baza art. 312 Cod penal, de răspunderea penală pe care o

poartă în cazul dării declarațiilor false și mincinoase. Partea vătămată fiind audiată a

comunicat instanței de apel că susține declarațiile date la etapa urmăririi penale și în

prima instanță, pentru ce a și semnat, fapt confirmat prin procesul verbal de audiere a

părții vătămate din 22 noiembrie 2016 (vol. I, f.d. 234).

În situația dată, Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel eronat a

acceptat afirmațiile părții vătămate, precum că susține declarațiile depuse anterior,

fără ca să se expună asupra corectitudinii audierii părții vătămate la etapa urmăririi

penale și în prima instanță, or declarațiile depuse de către ultima la etapa procedurilor

anterioare nu corespund regulilor de audiere a părții vătămate prescrise de legea

procesual penală.

În cazul când, se constată că partea vătămată a fost audiată în cadrul examinării

cauzei la etapele anterioare cu încălcarea regulilor procedurale, instanța de apel

urmează să purceadă la audierea nemijlocită a acesteia cu respectarea întregii

proceduri prevăzute la art. 370 Cod de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal lărgit indică că instanța de apel nu a motivat din

care considerente a respins argumentele apelantului referitoare la faptul că la etapa

urmăririi penale și în cadrul examinării cauzei în prima instanță, partea vătămată a fost

audiată cu încălcarea normelor procedural penale, aceasta doar s-a rezumat la

indicarea unei fraze de ordin general, și anume: „în motivarea respingerii

argumentelor date, instanța de apel a indicat că prima instanță și-a motivat soluția în

sensul erorilor invocate, nu a comis careva erori sau omisiuni de ordinul celor

menționate, nu au fost constatate nici careva încălcări care ar atrage nulitatea

actelor procedurale așa cum a fost expus în apelul declarat.”

În contextul dat, Colegiului penal lărgit nu reține aprecierile instanței de apel

expuse supra, din motiv că prima instanță în hotărârea adoptată nu a dat nicio

apreciere argumentelor invocate de către avocatul inculpatului în susținerile verbale,

în ceea ce privește corectitudinea procedurii de audiere a părții vătămate și legalitatea

declarațiilor acesteia.

În opinia Colegiul penal lărgit, erorile procesuale admise de către instanța de

apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

și în acest sens decizia urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, după cum prevede art. 435 Cod de procedură penală.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină seama de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel, iar în acest sens să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

6

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22

noiembrie 2016, în cauză penală privindu-l pe Ganenco Axxxx xxxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 25 mai 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

7