1ra-455/2017 — art. 264 alin.3 lit.a CP

1ra-455/2017 — art. 264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-455/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2016,

declarate de inculpatul

Arseni Mihail xxxxx, xxxxx xx xx xxxxxxxx xxxx,

xxxxxxx xx xxxxxxxxx xxx. xxxxxxx,

xxx. xxxxxxxx, x, xx.xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.04.2013 – 08.06.2016;

Instanța de apel: 11.07.2016 – 07.11.2016;

Instanța de recurs: 23.01.2017 – 05.04.2017.

A C O N S T A T A T:

Arseni Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 1 (unu) an, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a

fost suspendată condiționat pentru perioada probațiunii de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mîțu Svetlana a fost admisă parțial,

fiind încasat în beneficiul acesteia din contul inculpatului suma de 10000 (zece mii) lei,

cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3000 (trei mii) lei, cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

la 18 ianuarie 2013, aproximativ la ora 17:45, conducând automobilul model „UAZ

3741”, n/î CKE 742 se deplasa pe str. Grădina Botanică, mun. Chișinău din direcția

str. Lunca Bîcului în direcția str. Pădurilor, mun. Chișinău.

Ajungând la trecerea pentru pietoni din regiunea stației de alimentare cu

combustibil a companiei „Petrom Moldova” SA, amplasată pe adresa str. Grădina

Botanică, 2, mun. Chișinău, conducătorul auto Arseni Mihail nu a manifestat prudență

sporită la trafic, a ignorat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, marcajul

trecerii pentru pietoni și indicatoarele rutiere 5.50.1 și 5.50.2 prin care era semnalizată

trecerea pentru pietoni, a neglijat faptul opririi altor automobile la trecerea pentru pietoni

pentru cedarea trecerii de către pietoni a carosabilului în condițiile de siguranță, și a

neglijat cerințele pct. 11 lit. f) a Regulamentului Circulației Rutiere, cerințele art. art. 22

1

alin. (4), 23 alin. (3) Legea nr. 131 din 07 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier și

în rezultat, a tamponat pietonul Mîțu Svetlana, care traversa carosabilul regulamentar pe

marcajul trecerii pentru pietoni, în zona semnalizată și de indicatoarele rutiere 5.50.1 și

5.50.2 de pe dreapta spre stânga relativ direcției de deplasare a automobilului nominalizat

cauzându-i din imprudență leziuni corporale, care conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 540/D din 19 martie 2013, se califică ca vătămare corporală gravă.

blândeței pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 4 ani.

În argumentarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, este nemotivată.

A menționat, că prima instanță a ajuns la concluzia aplicării prevederilor art. 90

Cod penal, în privința inculpatului Arseni Mihail, motivând că acesta are copii minori la

întreținere, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, nu s-au stabilit careva

circumstanțe agravante, însă prima instanță nu a luat în considerație faptul că

Arseni Mihail, în dorința sa de a se eschiva de la răspundere penală, nu a recunoscut

vinovăția și nu a întreprins măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat părții vătămate.

Totodată procurorul a invocat, că prima instanță nu a luat în considerație faptul că

șoferul a tamponat pietonul pe trecerea de pietoni, care traversa regulamentar în locurile

marcate ale carosabilului.

Prin urmare, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, în

cazul dat nu va atinge scopul de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni.

3.1. Inculpatul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu sentința contestată, considerând-o

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece în speță nu a fost demonstrată vinovăția sa în

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și legătura cauzală dintre faptă și

urmările survenite.

În opinia apelantului, prima instanță incorect a apreciat schema anexată la

procesul-verbal de examinare a locului accidentului rutier din care se vede că,

Mîțu Svetlana a traversat neregulamentar carosabilul în afara marcajului trecerii pentru

pietoni după zona semnalizată de indicatoarele rutiere 5.50.1 și 5.50.2 de pe dreapta spre

stânga relativ direcției de deplasare a automobilului model „UAZ 3741”, n/î CKE 742.

A evidențiat, că prima instanță nu a constatat, că Mîțu Svetlana a ignorat cerințele

regulilor de securitate, iar în ipoteza că automobilul model „UAZ 3741”, n/î CKE 742

pentru ea prezenta obstacol, aceasta trebuia să se oprească ori să întreprindă alte măsuri

pentru a evita pericolul.

De asemenea, a specificat, că prima instanță nemotivat a respins demersul lui

Arseni Mihail cu privire la deplasarea instanței la fața locului producerii accidentului

pentru a se convinge personal de circumstanțele accidentului.

Totodată, prima instanță a lăsat fără examinare demersul înaintat de inculpat cu

privire la audierea martorului Guțu Dumitru, precum și a șoferului și echipajului medical

al ambulanței care a sosit la locul producerii accidentului rutier.

2

În opinia inculpatului, prima instanță nu și-a întemeiat concluziile pe baza unor

probe temeinice, fiind enumerate probele prezentate de procuror, ceea ce nu echivalează

cu confirmarea vinovăției lui Arseni Mihail.

au fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința.

4.1. Pentru argumentarea soluției nominalizate, instanța de apel a reținut, că prima

instanță pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpatul

Arseni Mihail, apreciind probele examinate în conformitate cu prevederile art. art. 100

alin. (4), 101 Cod procedură penală, sub toate aspectele, complet și obiectiv din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia de a încadra acțiunile

inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că deși inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția

acestuia este dovedită pe deplin prin probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești și verificate în cadrul instanței de apel, și anume: declarațiile părții vătămate

Mîțu Svetlana, martorilor Vrabie Sergiu, Roșca Liudmila, Sava Olga, Bîrca Victor,

Pădure Liviu, precum și prin materialele dosarului: procesul-verbal de cercetare la fața

locului și schemei accidentului rutier (f.d. 8, 11, vol.I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 540/D din 19 martie 2013 (f.d. 29, vol.I); planșa fotografică cu

imaginile de la fața locului (f.d. 10, vol.I); extrasul din fișa medicală a bolnavului de

staționar nr. 1235 a părții vătămate Mîțu Svetlana (f.d. 17, vol.I).

Așadar, instanța de apel a stabilit, că probele menționate sunt pertinente,

concludente și veridice, iar în ansamblu coroborează între ele și dovedesc cert vinovăția

lui Arseni Alexandru.

Cu referire la argumentele inculpatului privind nevinovăția sa prin care a invocat,

că prima instanță incorect a apreciat schema anexată la procesul-verbal de examinare a

locului accidentului din care se vede că, Mîțu Svetlana a traversat carosabilul

neregulamentar în afara marcajului trecerii pentru pietoni după zona semnalizată de

indicatoarele rutiere 5.50.1 și 5.50.2 de pe dreapta spre stânga relativ direcției de

deplasare a automobilului „UAZ 3741”, n/î CKE 742, instanța de apel a menționat că

acestea nu pot fi reținute ca fiind plauzibile, constituind o formă de autoapărare.

De asemenea, instanța de apel a respins afirmațiile apărării potrivit cărora

accidentul s-ar fi produs exclusiv din vina părții vătămate, care nu a traversat carosabilul

în locul trecerii pentru pietoni și că ultima nu a respectat regulile de circulație rutieră,

neglijând faptul necesității opririi sale pentru a evita impactul, în cazul apariției

obstacolului, deoarece conducătorul Arseni Mihail nu a prezentat probe plauzibile ce ar

confirma poziția sa de apărare, acestea purtând caracter declarativ.

Totodată, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului și schemei

accidentului rutier, rezultă că pietonul Mîțu Svetlana a fost tamponată în zona trecerii

pentru pietoni, semnalizată prin marcajul trecerii pentru pietoni și indicatoarele rutiere

5.50.1. și 5.50.2. (f.d. 8, 11, vol.I).

Mai mult, instanța de apel a reținut că șoferul Arseni Mihail a semnat schema

accidentului rutier și nu a obiectat procesul-verbal, astfel ulterioarele încercări de a

obiecta aceste probe reprezintă o poziție a acestuia de apărare.

La fel, instanța de apel a subliniat, că anume conducătorilor auto le revine prudența

sporită la deplasare astfel încât să nu creeze obstacole sau pericol pietonilor, îndeosebi

3

când se deplasa în zona trecerii pentru pietoni, semnalizată prin marcajul trecerii pentru

pietoni și indicatoarele rutiere 5.50.1 și 5.50.2.

Arseni Mihail urma să admită că având un obstacol pe care personal l-a văzut, urma

să se asigure că nu creează și nu prezintă pericol pentru alți participanți la trafic și în caz

de necesitate să întreprindă măsuri în vederea evitării pericolului, inclusiv și să oprească,

însă astfel de acțiuni Arseni Mihail nu a comis, iar responsabilitatea nu poate fi pusă pe

seama părții vătămate.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului cu privire la ilegalitatea

respingerii de către prima instanță a demersului apărării privind deplasarea la locul

producerii accidentului rutier pentru a se convinge personal de circumstanțele

accidentului, deoarece șoferul Arseni Mihail a semnat schema accidentului rutier și nu a

obiectat, iar sarcina documentării accidentelor rutiere nu este pusă în seama instanței de

judecată, aceasta doar verificând ca un observator independent totalitatea probelor

administrate în cadrul cercetării judecătorești care în speță fără echivoc stabilesc

vinovăția inculpatului.

În opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a respins argumentele apărării

cu referire la lipsa faptului infracțiunii, deoarece acest argument se combate prin

certificatul de vizită nr. 5208 din 18 ianuarie 2013 al Centrului Național

Științifico-Practic Medicină de Urgență (f.d. 16, vol.I) și a Extrasului din Fișa Medicală

a Bolnavului de Staționar nr. 1235 (f.d. 17, vol.I) prin care se constată că din ziua

săvârșirii accidentului – 18 ianuarie 2013 și până la 31 ianuarie 2013 partea vătămată

Mîțu Svetlana s-a aflat la tratament, cu diagnosticul: traumatism cranio-cerebral deschis

manifestat prin fractura osului temporal stâng și piramidei pe stânga cu implicarea

ambelor lamele, pneumocefalee subdiacentă, contuzie cerebrală grad II, hemoragie

subarahnoidiană, factura coastei IX pe stânga, plagă contuză parietală stânga, care

prezintă pericol pentru viață, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 540/D

din 19 martie 2013, a fost calificată drept vătămare corporală gravă (f.d. 29, vol.I).

Concluzia instanței de judecată corect a fost determinată de faptul că inculpatul

Arseni Mihail a declarat că a văzut din timp pietonul, adică partea vătămată Mîțu Svetlana

și acesta potrivit art. 45 pct. 1), 2) al Regulamentului Circulației Rutiere, trebuia să reducă

viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, el însă

deplasându-se în regiunea trecerii de pietoni nedirijată și micșorând viteza, înaintea

începerii deplasării conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că nu va crea obstacole

pentru ceilalți participanți la trafic, totuși a continuat mișcarea fără a se asigura de posibila

punere în pericol a participanților la trafic și a tamponat partea vătămată Mîțu Svetlana.

A mai remarcat instanța de apel, că aceste argumente se confirmă și prin faptul că

potrivit explicațiilor inculpatului, acesta deseori circula pe această porțiune de drum și

cunoștea cert că pietonii pentru a scurta raza de trecere a acestei porțiuni traversau puțin

mai departe de trecerea de pietoni, precum și a observat pietonul Mîțu Svetlana din timp,

având posibilitate să evite tamponarea acestuia.

În susținerea acestei concluzii, instanța de judecată a reținut declarațiile martorului

Pădure Liviu audiat la solicitarea părții apărării, care a confirmat că vizibilitatea era de

aproximativ 100 metri, precum și explicațiile inculpatului Arseni Mihail care a comunicat

că a văzut partea vătămată de la o distanță suficientă.

Alegațiile apărării referitoare la faptul că partea vătămată Mîțu Svetlana era în stare

de ebrietate și nu traversa carosabilul regulamentar, au fost respinse de către instanța de

4

apel, deoarece potrivit practicii judiciare constante, nu poate fi temei pentru eliberarea

conducătorului auto de răspundere penală în cazul în care în acțiunile lui există

componența infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile circulației rutiere și/sau de

exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate și de către pătimit (conducător auto,

pieton, pasager ori de către alt participant la trafic).

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a apreciat ca fiind nejustificată solicitarea

inculpatului privind achitarea sa din motivul că aceasta nu a săvârșit fapta incriminată,

aceste argumente fiind combătute de probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești și verificate în instanța de apel.

Mai mult, declarațiile inculpatului date pe tot parcursul procesului penal nu

coroborează și nu se completează cu materialele cauzei, mai mult vin în contradicție cu

declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării date în cadrul cercetării judecătorești.

Instanța de apel a considerat, că inculpatul Arseni Mihail nu a combătut cu nimic

faptul incriminat în actul de învinuire și anume că la 18 ianuarie 2013, aproximativ la ora

17:45, conducând automobilul model „UAZ 3741”, n/î CKE 742 se deplasa pe

str. Grădina Botanică, mun. Chișinău din direcția str. Lunca Bâcului în direcția

str. Pădurilor, mun. Chișinău și ajungând la trecerea pentru pietoni din regiunea stației de

alimentare cu combustibil a companiei „Petrom Moldova” SA amplasată pe adresa

str. Grădina Botanică, 2, mun. Chișinău, conducătorul auto Arseni Mihail nu a manifestat

prudență sporită la trafic, a ignorat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și în

rezultat, a tamponat pietonul Mîțu Svetlana, care traversa carosabilul regulamentar pe

marcajul trecerii pentru pietoni, în zona semnalizată și de indicatoarele rutiere 5.50.1 și

5.50.2 de pe dreapta spre stânga relativ direcției de deplasare a automobilului nominalizat

cauzându-i din imprudență, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 540/D din

19 martie 2013, vătămări corporale grave.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, menționând că sunt făcute

cu scopul de ușurare a situației și dreptul acestuia de a nu se auto incrimina consfințit în

art. 21 Cod de procedură penală.

4.2. Cu referire la apelul acuzatorului de stat privind dezacordul cu

individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat argumentele invocate ca fiind

neîntemeiate, deoarece acestea au constituit obiect de studiu la cercetarea judecătorească

în prima instanță.

Cu referire la prevederile art. art. 7, 75, 76, 77, 90 Cod penal, instanța de apel a

reținut, că reieșind din circumstanțele cauzei, inclusiv personalitatea inculpatului, luând

în considerație politica penală a statelor europene ce derivă din recomandările

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei potrivit căreia instanțele de judecată ar

trebui să recurgă mai des la pedepse alternative detențiunii când este cazul, prima instanță

corect a ajuns la concluzia aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Astfel, prima instanță corect a ajuns la concluzia că nu este rațional ca inculpatul

Arseni Mihail, să execute pedeapsa închisorii prevăzută de sancțiunea normei

incriminate, deoarece potrivit circumstanțelor obiective ale cauzei, fapta inculpatului nu

reprezintă pericol social vădit pentru societate, iar corectarea și reeducarea este posibilă

și fără izolarea lui de societate cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 1 an.

5

recursului ordinar, a contestat hotărârile judecătorești în partea stabilirii pedepsei,

solicitând să nu fie privat de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Susține că are la întreținere soția, care suferă de dizabilitate accentuată, iar el

activează în calitate de șofer începând cu anul 1982 și nu a fost niciodată implicat în

accidente rutiere.

La 12 ianuarie 2017, inculpatul a mai depus o cerere de recurs prin care a invocat

aceleași argumente ca și în cererea de recurs inițială.

inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanța de apel corect a ajuns la concluzia menținerii

sentinței, argumentând suficient soluția adoptată, ținând cont de principiile generale de

aplicare a pedepsei precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, stabilindu-i acestuia o pedeapsă

echitabilă.

inculpat, în raport cu materialele cauzei, ținând cont și de argumentele expuse în referință,

Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Cu referire la recursul declarat de inculpat la 03 ianuarie 2017.

Din conținutul cererii de recurs se atestă că deși inculpatul nu a indicat expres la

careva temeiuri pentru declararea recursului din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, critica asupra deciziei instanței de apel se axează pe individualizarea

greșită a pedepsei penale, temei pentru recurs prevăzut la pct. 10) al normei citate, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, argumentele recurentului se axează pe dezacordul cu aplicarea de către

instanțele de fond a pedepsei complementare sub forma privării de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termen de 1 an, considerând că instanțele judecătorești au făcut

o individualizare greșită a pedepsei penale aplicate inculpatului și nu au ținut cont de

toate circumstanțele importante ale cauzei.

Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiului de casare

invocat, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei acestora, din următoarele

motive.

6

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și corect

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii

penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal.

Aceste pedepse sunt: minimum și maximum general și minimum și maximum

special prevăzut de fiecare infracțiune în textul incriminator.

Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal

într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă – amenda până la cea mai aspră

– detențiunea pe viață.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Mai mult, Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

O pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Colegiul penal în acest sens indică că, la stabilirea pedepsei instanța de apel a

argumentat detaliat soluția adoptată și a ținut cont de dispozițiile art. 75 Cod penal, care

prevede, că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, a

fost aplicată de către instanțele de fond în limita sancțiunii prevăzute de articolul

incriminat, care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, în toate cazurile cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani.

În sensul art. 65 Cod penal, privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate

ca măsură de pedeapsă presupune interzicerea, în baza sentinței de judecată, de a practica

activitatea nominalizată de către o persoană concretă.

Astfel de activitate poate fi de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit la

săvârșirea infracțiunii. Ea include atât activitatea de bază (serviciul), atunci când

inculpatul conduce mijloacele de transport în bază de contract cât și în cazul când conduce

mijlocul de transport personal.

7

Aplicarea acestui tip de pedeapsă este determinată în mod principal de necesitatea

de a preveni recidiva persoanelor care au săvârșit infracțiuni în legătură cu funcția

ocupată sau cu activitatea profesională.

Având în vedere considerentele enunțate, Colegiul penal conchide, că în speță

instanțele de fond au ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

astfel fiind respectate dispozițiile art. art. 61, 75 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă pentru fapta săvârșită, sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an, executarea pedepsei

închisorii fiind suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

Colegiul penal ține să menționeze că, este neîntemeiat argumentul recurentului

privind excluderea pedepsei complementare stabilite de către instanțele de fond sub

forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece pedeapsa

complementară este o parte componentă a pedepsei principale prevăzute de art. 264

alin. (3) Cod penal și are scopul reeducării inculpatului cât și a prevenirii de săvârșirea

infracțiunilor de către alte persoane.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârilor adoptate în prezenta cauză și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de inculpat la 12 ianuarie 2017.

Potrivit art. 432 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că, recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea

termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 07 noiembrie 2016

(f.d. 120-123, vol.II), dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat în prezența

inculpatului Arseni Mihail, precum și a avocatului acestuia Melinteanu Dorin, ultimii

fiind înștiințați că pronunțarea deciziei integrale va avea loc la 05 decembrie 2016.

Așadar, la 05 decembrie 2016, conform procesului-verbal al ședinței de judecată,

a fost pronunțată decizia motivată, în prezența procurorului și a inculpatului (f.d. 123,

vol.II), cărora contra semnătură le-a fost înmânată copia deciziei integrale, fapt ce rezultă

din recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 140, vol.II).

8

Astfel fiind, reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, în speță,

termenul de declarare a recursului urmează a fi calculat începând cu 06 decembrie 2016

și care a expirat la 05 ianuarie 2017, aceasta fiind și ultima zi pentru declararea recursului.

În speță, Colegiul penal a stabilit că recursul ordinar declarat de inculpatul

Arseni Mihail, a fost depus la 12 ianuarie 2017, acesta fiind depus cu omiterea termenului

de 30 de zile stabilit de lege pentru declararea recursului ordinar.

Având în vedere că, în situația când instanța de recurs respinge recursul ca fiind

depus peste termen, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității

hotărârii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune asupra

legalității deciziei instanței de apel referitor la criticele invocate de inculpat în cererea de

recurs nominalizată.

În astfel de circumstanțe, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca

fiind declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Arseni Mihail

xxxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie

2016, în propria cauză penală, din 03 ianuarie 2017, ca fiind vădit neîntemeiat, iar din

12 ianuarie 2017, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

9