1ra-428/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-428/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-428/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Sîngerei din 25 martie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2016, declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Liliana Pasat, de succesorul

părții vătămate, Ungureanu Mihail, și de avocatul Anatolie Barbacar în numele

inculpatului

Vasilachi Sergiu Xxxxx, născut la

xx xxxx xxxxx, originar și locuitor al or. Xxxxxxxx, str.

Xxxxxxxxx XxX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.05.2014 – 25.03.2016,

instanța de apel: 31.05.2016 – 19.10.2016,

instanța de recurs: 19.01.2017 – 14.03.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul succesorului părții vătămate,

Ungureanu M., prejudiciul material în sumă de 6000 euro - costul automobilului

deteriorat de model „Audi A6”, 112.615,29 lei – tratamentul și serviciile funerare,

5000 lei - cheltuieli de judecată sub formă de asistență juridică, prejudiciul moral

în mărime de 100.000 lei.

1

Sărăteni km 35+550 m., în s. Grigorăuca, r-nul Sîngerei, conducând automobilul

„Mercedes 308 D”, n/î XX XX XXX, în direcția or. Sîngerei, inculpatul Vasilachi

S. a ieșit pe contrasens și s-a tamponat în aripa din partea stângă față a

automobilului „Audi A6”, n/î XX XX XXX, condus de către Gore N., care a

derapat în panoul de la stația de alimentare ÎM „ Tirex Petrol” S.A. În urma

accidentului rutier, pasagera automobilului „Audi A6”, Ungureanu M., a decedat în

rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de

traumatism asociat cranian, toracal, abdominal și membre, traumă cranio cerebrală

închisă sub formă de excoriații pe față, hemoragii în țesuturile moi epicraniene,

hematom subdural parieto-temporo-bazal pe dreapta, hemoragii subarahnoidale

parieto-occipital la nivelul ambelor emisfere cerebrale, traumă închisă a cutiei

toracice sub formă de fracturi a coastelor 3-8 pe dreapta cu deplasare, duble, cu

lezarea pleurei parietale și hemoragie intrapleurală, fractura coastelor 9-10 pe

stânga cu deplasare, cu hemoragii în țesuturile moi din jur și hemoragie

intrapleurală, fractură de claviculă pe dreapta, traumă închisă a abdomenului cu

ruptură de splină, ruptură de ficat, hematom masiv retro-peritonian pe dreapta,

fractură de os iliac pe dreapta, fractură închisă a osului brațului drept cu deplasare,

excoriații pe corp și membre, pasagerul Buțcu S., a primit leziuni corporale în

formă de contuzie a rinichiul drept, hematom retroperitoneal dreapta, traumă

cranio - cerebrală închisă, comoție cerebrală, plagă contuză în regiunea parietală,

excoriații pe față, membre, iar conducătorul automobilului „Audi A6”, Gore N., a

primit leziuni corporale în formă de fractură procesul transvers L1-L2-L3 și L4 din

dreapta, fractură coasta 12 din dreapta, contuzie cerebrală, hemoragie

subarahnoidală.

Instanța a reținut, că inculpatul nu și-a recunoscut vina, declarând că în

timpul deplasării, a văzut cum pe partea opusă se deplasa cu viteză mare un

automobil de culoare albastră. În momentul în care automobilul din sens opus a

ajuns în dreptul său, a simțit lovitura în partea stângă față, de la care a luat volanul

brusc la dreapta și s-a oprit pe marginea carosabilului, pe acostament. Circula

regulamentar, nefiind vinovat de producerea accidentului rutier.

Totodată, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Gore N. a declarat, că se deplasa cu automobilul

„Audi A6” în direcția mun. Chișinău. El se afla la volan, Ungureanu M. se afla pe

bancheta din față, iar Buțcu S. pe cea din spate. În fața sa, pe partea opusă, se

deplasa un microbuz de culoare albă, care a virat spre dânșii. A simțit o lovitură în

partea stângă a automobilului condus, ulterior derapând și lovindu-se în panoul de

la benzinărie. În rezultatul tamponării, el și Buțcu S. au primit diverse leziuni

corporale, iar Ungureanu M. a decedat. Nu se deplasa cu viteză excesivă, însă

automobilul de culoare albă a ieșit pe contrasens la o distanță mică de ei, astfel,

nereușind să evite impactul.

Martorul Șulghin A., a declarat că se deplasa cu inculpatul și a văzut cum

din partea opusă venea un automobil de culoare albastră cu viteză mare, ulterior

simțind o lovitură în partea stângă din față a automobilului. Ei se deplasau

regulamentar și cu viteză redusă.

2

Potrivit procesului-verbal din 16.07.2012 de cercetare la fața locului, cu

tabelul foto și schița accidentului rutier, lățimea carosabilului în locul coliziunii

automobilelor este de 6,4m., iar coliziunea a avut loc la distanța de 3,9 m. de la

marginea dreaptă a părții carosabile din direcția deplasării automobilului

„Mercedes-308 D”, condus de inculpat, ce dovedește că ultimul a ieșit pe

contrasens.

Conform raportului de expertiză nr. 0168/51 din 24.03.2013, în momentul

coliziunii, roata din partea stângă din față a automobilului „Mercedes-308 D”, n/î

XX XX XXX, a intrat în contact cu roata din partea stângă din față a automobilului

„Audi A6”, n/î XX XX XXX. Locul coliziunii vehiculelor este la distanța de 3,9

m. de la marginea dreaptă a părții carosabile, din direcția deplasării automobilului

condus de Vasilachi S. Inculpatul a încălcat cerințele pct. 2) din Regulamentul

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 357 din

13.05.2009, care stabilește că, în R. Moldova vehiculele se conduc pe partea

dreaptă a carosabilului în sensul de mers, pct. 42 alin. 1) din același regulament

prevede că, determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau

indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora, de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și

intervalele de siguranță necesare și pct. 45 alin. (1) lit. a), b), c), d), din

regulamentul nominalizat ce statuează că, conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori, starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră. Executarea de

către Vasilachi S. a cerințelor Regulamentului Circulației Rutiere, ar fi exclus

impactul cu automobilul „AUDI A6”, condus de Gore N.

Concluziile raportului de expertiză nr. 2362 din 21.01.2014, sunt similare.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 431 D din 20.10.2012,

decesul victimei a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase

pentru viață sub formă de traumatism asociat cranian, toracal, abdominal și

membre; traumă cranio - cerebrală închisă sub formă de excoriații pe față,

hemoragii în țesuturile moi epicraniene, hematom subdural parieto-temporo-bazal

pe dreapta, hemoragii subarahnoidale parieto-occipital la nivelul ambelor emisfere

cerebrale; traumă închisă a cutiei toracice sub formă de fracturi a coastelor 3-8 pe

dreapta cu deplasare, duble, cu lezarea pleurei parietale și hemoragie intrapleurală

fractura coastelor 9-10 pe stânga cu deplasare, hemoragii în țesuturile moi din jur

și hemoragie intrapleurală, fractură de claviculă pe dreapta; traumă închisă a

abdomenului cu ruptură de splină, ruptură de ficat, hematom masiv retro-peritonian

pe dreapta fractură de os iliac pe dreapta; fractură închisă a osului brațului drept cu

deplasare, excoriații pe corp și membre.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 239 D din 19.09.2012, la

Gore N. au fost depistate leziuni corporale medii sub formă de fractură procesul

transvers L1-L2-L3 și L4 din dreapta, fractură coasta 12 din dreapta, contuzie

cerebrală, hemoragie subarahnoidală.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 206 D din 14.08.2012, la

Buțcu S. s-au constatat vătămări corporale ușoare, sub formă de contuzie a

3

rinichiul drept, hematom retroperitoneal dreapta, traumă cranio - cerebrală închisă,

comoție cerebrală, plagă contuză regiunea parietală, excoriații pe față, membre.

Schema accidentului rutier întocmită personal de către inculpat, în prezența a

doi martori, este nevalabilă, deoarece a fost efectuată de către persoane fără

abilități în domeniu și cu mijloace tehnice neidentificate, deci nu poate fi

considerată drept probă pe cauza dată.

Argumentele avocatului Barbacar A., că schema efectuată la fața locului nu

este întocmită corect, sunt neîntemeiate, deoarece potrivit materialelor dosarului,

inculpatul, nefiind de acord cu schema accidentului rutier întocmită de ofițerul de

urmărire penală, Cernogal G. și cu raportul de expertiză nr. 0168/51 din

24.03.2013, a solicitat numirea expertizei repetate în comisie, complexe,

autotehnice și traseologice, în urma căreia a și fost întocmit Raportul de expertiză

nr. 2362 din 21.01.2014, care a dat o concluzie asemănătoare cu primul raport de

expertiză.

Declarațiile martorului Șulghin A. nu sunt obiective, așa cum acesta a

declarat că se cunoaște cu inculpatul și au muncit împreună, în instanță declarând

că a fost adus în ședință de către Vasilachi S., astfel orientând instanța spre

concluzia că ultimul putea influența declarațiile acestui martor, în favoarea sa.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

În același timp, instanța a statuat că, conform raportului de expertiză nr.

0168 din 24.04.2013, automobilul „Audi A6” se deplasa cu o viteză mai mare de

50 km/h și dacă s-ar fi deplasat cu viteza regulamentară, după coliziunea cu

automobilul de model „Mercedes”, ar fi stopat la distanța de 11 m. până la locul

aflării panoului de la stația stația PECO „Tirex Petrol”, adică ar fi oprit total

automobilul neajungând la panoul menționat. Depășirea vitezei regulamentare în

localități de 50 km/h de către conducătorul automobilului „AUDI A6”, se află în

legătură cauzală cu impactul automobilului în panoul care se afla la stația PECO

„Tirex Petrol”.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, de circumstanțele atenuante – săvârșirea de către inculpat a infracțiunii

pentru prima dată, caracterizarea pozitivă la locul de trai, comportamentul adecvat

în ședința judiciară, participarea activă la stabilirea adevărului, prezența unui copil

minor la întreținere, de circumstanța agravantă – provocarea prin infracțiune a

decesului unei persoane, concluzionând că reeducarea și corectarea inculpatului

este posibilă prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, ceea ce va

influența și la repararea prejudiciului material și moral cauzat părții vătămate cât

mai real și în termen scurt, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen maxim stabilit de lege.

Instanța a reținut că succesorul părții vătămate a înaintat o acțiune civilă,

solicitând prejudiciul material în sumă de 6000 euro - costul automobilului

deteriorat de model AUDI A6, 112.615,29 lei - tratamentul și serviciile funerare

ale victimei Ungureanu M., 5000 lei - cheltuielile de judecată sub formă de

asistență juridică și prejudiciul moral în mărime 1.000.000 lei, concluzionând că

4

acțiunea este întemeiată și urmează a fi admisă integral în partea ce ține de

prejudiciul material și parțial în cazul celui moral.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelantul a invocat, că în cadrul cercetării judecătorești au fost stabilite cu

certitudine premisele accidentului rutier, ce a avut loc ca rezultat al atitudinii

criminale și abuzive a inculpatului.

Gradul prejudiciabil al infracțiunii incriminate este determinat de faptul, că

persoana care conduce mijlocul de transport prin conținutul său, constituie un izvor

de pericol sporit, nu respectă prevederile regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport și ca rezultat, cauzează prejudicii sănătății,

vieții, patrimoniului altor persoane.

Astfel, instanța de fond, nu a ținut cont de faptul că, potrivit art. 61 alin. (2)

Cod penal, pedeapsa penală are scopul de restabilire a echității sociale, de

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

3.1. A declarat apel și succesorul părții vătămate, Ungureanu Mihail,

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporțională

cu fapta comisă, instanța de fond dispunând neîntemeiat suspendarea condiționată

a executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a reținut drept circumstanță

atenuantă participarea activă la stabilirea adevărului, însă, această constatare

contravine circumstanțelor cauzei, deoarece în tot cursul urmăririi penale și a

judecării cauzei, inculpatul a făcut tot posibilul pentru a tergiversa examinarea

cauzei și a induce instanța în eroare, negând faptele evidente.

Instanța de fond nu a reținut o circumstanță agravantă, invocată de avocatul

Prodan S., că în privința inculpatului anterior a mai fost inițiată o cauză penală în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Inculpatul nu a întreprins măsuri pentru atenuarea urmărilor cauzate de

infracțiune, neîncercând să acorde careva ajutor victimei, nici nu s-a interesat

măcar de starea acesteia.

Instanța de fond, neîntemeiat și neargumentat a redus cuantumul

despăgubirilor morale.

3.2. Partea vătămată Gore N., la fel a declarat apel, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă mai aspră.

Apelantul a invocat, că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

excesiv de blândă.

5

3.3. A declarat apel și avocatul Anatolie Barbacar, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat, că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmare

în instanța de judecată, fiind combătută integral prin probele acumulate în cadrul

urmăririi penale și cercetate în instanța de judecată.

Raportul de expertiză nr. 0168CNEJ/51CML din 24.04.2013, este unul vădit

incomplet, nefiind soluționate toate întrebările adresate expertului.

Astfel, expertul nu a luat în considerație, sau nu i-a fost pusă la dispoziție

schema accidentului rutier întocmită la 25.07.2012 de către OUP Dragancea R.,

schema accidentului rutier întocmită de inculpatul Vasilachi S. la 16.07.2012,

fotografiile executate la fața locului atât la 16.07.2012, cât și la 25.07.2012 – unde

de către expertul prezent la fața locului, au fost întreprinse toate măsurile pentru

ridicarea urmei de stratificare lăsată pe asfalt.

Schema accidentului rutier din 16.07.2012 a fost întocmită greșit de către

OUP al SUP CPR Sîngerei – Cernogal G., necorespunzând dimensiunile reale, cu

cele indicate în schemă, locul tamponării fiind deviat cu 1 m. Or, inculpatul a făcut

personal la fața locului măsurări, în prezența martorilor, despre ce imediat i-a

comunicat lui Cernogal G., însă acesta nu a reacționat.

Organul de urmărire penală nu s-a expus și nu a adresat expertului întrebările

corespunzătoare, nu a înlăturat dubiile cu privire la întrebările: care a fost timpul

parcurgerii distanței de 4 m. a automobilelor implicate în accident, până la axa

drumului, inclusiv până la momentul impactului, luându-se în considerație viteza

de deplasare a automobilului „Audi A6” și viteza de deplasare a automobilului

„Mercedes 308D”, care se deplasa pe banda opusă deplasării automobilului „Audi

A6”, și timpul de reacție pentru ambii șoferi.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Sîngerei, Clevada A., din

25.04.2014, care i-a fost adusă la cunoștință la 29.04.2014, a fost dispusă

respingerea cererii de numire a unei expertize suplimentare, ca fiind neîntemeiată,

iar în instanța de fond, inculpatul a solicitat numirea unei expertize suplimentare

traseologice, cu atragerea expertului independent Hapatniucovschii M., însă

instanța de fond, neîntemeiat a respins această cerere.

Astfel, divergențele apărute nu au fost înlăturare prin raportul de expertiză

din 09.03.2013, care este unul vădit incomplet.

Acuzarea nu a prezentat probe pertinente, verosimile și plauzibile în vederea

elucidării neconcordanțelor expuse în actul de învinuire formulat inculpatului, iar

potrivit art. 8 alin. (2) Cod de procedură penală, acesta nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa.

Instanța de fond nu a luat în considerație, că în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, deoarece ultimul s-a deplasat

pe banda sa, iar coliziunea mijloacelor de transport a avut loc pe banda de

deplasare a inculpatului.

2016, toate apelurile a fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței concludenței, utilității și

6

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

concluzionând privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate.

Probele cercetate și examinate în ansamblu, prezintă o situație clară și fără

dubii a circumstanțelor de fapt, fiind raportate just la prevederile legale.

Probele verbale coroborează întru tot cu cele material-scrise, administrate pe

caz, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere obiectivă în corespundere cu

prevederile art. 93-101 Cod de procedură penală.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, se apreciază ca libertate de

mărturisire împotriva sa, consfințită la art.21 Cod de procedură penală, în cursul

judecării cauzei fiind prezentate probe care dovedesc cu certitudine vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii ce i se impută.

Necătând, că inculpatul nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei

infracționale, aceasta s-a confirmat prin probele administrate și anume:

- declarațiile părții vătămate Gore N.;

- declarațiile succesorului părții vătămate - Ungureanu Mihail;

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 16.07.2012,

cu tabel foto și schița accidentului rutier, potrivit căror lățimea carosabilului în

locul coliziunii automobilelor este de 6,4 m, iar impactul a avut loc la o distanță de

3,9 m de la marginea dreaptă a părții carosabile din direcția deplasării

automobilului „Mercedes 308 D” condus de Vasilachi S., ceea ce dovedește că

ultimul a ieșit pe contrasens;

- raportul de expertiză nr. 0168/51 din 24.03.2013, potrivit cărui, în

momentul coliziunii, roata din partea stângă din față a automobilului „Mercedes

308D”, n/î XX XX XXX, a intrat în contact cu roata din partea stângă din față a

automobilului „Audi A6”, n/î XX XX XXX, că locul coliziunii vehiculelor s-a

aflat la distanța de 3,9 m. de la marginea dreaptă a părții carosabile din direcția

deplasării automobilului condus de Vasilachi S., că inculpatul a încălcat cerințele

pct. 2) din Regulamentul Circulației Rutiere, care stabilește, că în R. Moldova

vehiculele se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers, pct. 42

alin. (1), că determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau

indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora, de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și

intervalele de siguranță necesare și că executarea de către inculpat a cerințelor

Regulamentului Circulației Rutiere menționate ar fi exclus impactul cu

automobilul „Audi A6” ;

- raportul de expertiză nr. 2362 din 21.01.2014, concluzia cărui este

asemănătoare cu cea a raportul de expertiză nr.0168/51;

- raportul de expertiză medico-legală nr.431 D din 18 - 20.10.2012, potrivit

cărui, decesul lui Ungureanu M. a survenit în rezultatul leziunilor corporale

periculoase pentru viață sub formă de traumatism asociat cranian, toracical,

abdominal și membre, traumă cranio - cerebrală închisă sub formă de excoriații pe

față, hemoragii în țesuturile moi epicraniene, hematom subdural parieto -

temporobazal pe dreapta, hemoragii subarahnoidale parieto-occipital la nivelul

ambelor emisfere cerebrale, traumă închisă a cutiei toracice sub formă de fracturi

ale coastelor 3-8 pe dreapta cu deplasare, duble, cu lezarea pleurei parietale și

hemoragie intrapleurală, fractura coastelor 9-10 pe stânga cu deplasare, cu

7

hemoragii în țesuturile moi din jur și hemoragie intrapleurală, fractură de claviculă

pe dreapta, traumă închisă a abdomenului cu ruptură de splină, ruptură de ficat,

hematom masiv retro-peritonian pe dreapta, fractură de os iliac pe dreapta, fractură

închisă a osului brațului drept cu deplasare, excoriații pe corp și membre;

- raportul de expertiză medico-legală nr.239 D din 19.09.2012, că la Gore

N. au fost depistate leziuni corporale medii, sub formă de fractură, procesul

transvers L1 - L2 - L3 și L4 din dreapta, fractură coasta 12 din dreapta, contuzie

cerebrală, hemoragie subarahnoidală;

- raportul de expertiză medico-legală nr.206 D din 14.08.2012, că la Buțcu

S. s-au depistat vătămări corporale ușoare sub formă de contuzie la rinichiul drept,

hematom - retroperitoneal dreapta, traumă cranio cerebrală închisă, comoție

cerebrală, plagă contuză regiunea parietală, excoriație față, membre.

Schema accidentului rutier efectuată de către inculpatul Vasilachi S. în

prezența a doi martori, este nevalabilă pe motiv că a fost efectuată de către

persoane fără abilități în domeniu și cu mijloace tehnice neidentificate, ce nu poate

fi considerată ca probă pe cauza dată.

Invocarea avocatului și inculpatului că schema efectuată la fața locului nu

este întocmită corect, este nefondată, or, inculpatul nefiind de acord cu schema

accidentului rutier întocmit de ofițerul de urmărire penală Cernolog G. și cu

raportul de expertiza nr.0168/51 din 24.03.3013, a solicitat numirea expertizei

repetate în comisie, complexe autotehnice și traseologice, care în raportul nr.2362

din 21.01.2014 a dat o concluzie asemănătoare cu primul raport de expertiză, ce

confirmă circumstanțele cauzei.

Instanța de fond întemeiat a apreciat critic mărturiile martorului Șulghin A.

din motiv, că ultimul se cunoaște cu inculpatul, deoarece au muncit împreună,

astfel acesta îl putea influența în vederea dării declarațiilor în favoarea lui.

Este neîntemeiat și argumentul avocatului Barbacari A. că atât la urmărirea

penală, cât și în instanța de fond, solicitarea de numire a unei expertize

suplimentare traseologice a fost respinsă. Or, potrivit expertizelor efectuate pe

cauza dată nu există îndoieli sau deficiențe după cum prevede art. 148 Cod de

procedură penală.

Mai mult, întrebarea principală, pentru numirea unei expertize suplimentare

invocată de avocat, și anume: stabilirea care este timpul parcurgerii distanței de 4

m. a automobilelor implicate în accident până la axa drumului, inclusiv până la

momentul impactului, luându-se în considerație viteza de deplasare a

automobilului “Audio A6” și viteza de deplasare a automobilului “Mercedes-

308D”, care se deplasa pe banda opusă deplasării automobilului “Audi A6”, și

timpul de reacție pentru ambii șoferi, nu poate fi reținută, deoarece în ambele

rapoarte de expertiză se indică cert, că conducătorul automobilului “Mercedes

308D”, dacă executa cerințele Regulamentului circulației rutiere, și anume,

cerințele art. 2 și art. 41 alin. (l), ar fi exclus impactul cu automobilul „Audi A6”.

La fel, în concluzia acestor expertize, se indică, că în conformitate cu metoda care

există în cadrul expertizei auto-tehnice privind posibilitatea tehnică a

conducătorului automobilului „Audi A6” să evite impactul prin frânare, în cazul

dat își pierde sensul logic tehnic, deoarece automobilul “Mercedes-308 D”, până la

8

coliziune nu a frânat, iar impactul vehiculelor nu s-ar fi exclus, chiar și în cazul

opririi totale a automobilului de model „Audi A6”.

Numirea unei expertize repetate, după executarea expertizelor ordinare și

suplimentare, care au dat răspuns la întrebările apărute privitor la circumstanțele

cauzei, este un pretext al apărării de a tergiversa examinarea cauzei. Mai mult,

necesitatea numirii ei nici nu a fost motivată în fapt și legal.

Reluarea cercetării judecătorești, la fel urmărește scopul de tergiversare a

examinării cauzei. Or, în instanța de fond, tuturor părților procesului penal le-a fost

oferită posibilitatea de a-și expune poziția, de a aduce argumente și a prezenta

probe, iar faptul că aceștia nu au făcut-o, nu impune necesitatea reluării cercetării

judecătorești.

Argumentul avocatului, că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate este neîntemeiat, deoarece contravine

materialelor cauzei, și anume – procesului verbal de cercetare a locului

accidentului rutier din 16.07.2012, cu tabelul foto și schița accidentului rutier,

potrivit căreia lățimea carosabilului în locul coliziunii automobilelor este de 6,4 m.,

iar impactul a avut loc la o distanță de 3.9 m. de la marginea dreaptă a părții

carosabile din direcția deplasării automobilului de model „Mercedes 308 D”

condus de inculpat, ceea ce denotă că ultimul a ieșit pe contrasens, iar conform

concluziei raportului de expertiză nr. 0168/51 din 24.03.2013, în momentul

coliziunii, roata din partea stângă din față a automobilului „Mercedes 308D” a

intrat în contact cu roata din partea stângă din față a automobilului „Audi A6”, iar

locul coliziunii vehiculelor s-a aflat la distanța de 3,9 m. de la marginea dreaptă a

părții carosabile din direcția deplasării automobilului condus de inculpat și

executarea de către inculpat a cerințelor pct. 2) și. pct. 42 alin. 1) din

Regulamentului circulației rutiere ar fi exclus impactul cu automobilul ,,Audi A6”.

Solicitarea avocatului, de achitare a inculpatului, este lipsită de temei,

nerecunoașterea vinei neputând echivala cu achitarea persoanei, careva temeiuri de

achitare a inculpatului nefiind stabilite.

Mai mult, în ședința de judecată a instanței de apel, la ultimul cuvânt al

inculpatul, acesta a dat dovadă în final, că a conștientizat fapta comisă, cerându-și

iertare de la succesorul părții vătămate și partea vătămată.

Instanța de fond corect a stabilit starea de fapt, just a calificat acțiunile

inculpatului, vinovăția acestuia și măsura de pedeapsă.

Probele administrate în prezenta cauză dovedesc cu certitudine comiterea de

către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și

necesitatea sancționării penale.

Instanța de fond, a aplicat o pedeapsă echitabilă și legală, ținând cont de

gravitatea, scopul și motivul infracțiunii săvârșite, consecințele infracțiunii,

personalitatea celui vinovat, poziția părților vătămate și succesorului părții

vătămate, caracteristica de la locul de trai, situația familială, condițiile acestuia de

viață, corect concluzionând că corectarea și reeducarea lui, precum și atingerea

celorlalte scopuri ale pedepsei, va fi posibil prin aplicarea pedepsei date, fiind

respectate prevederile art. 2, 7, 61 alin. (2), 75, 76, 78 Cod penal.

Pedeapsa penală a fost aplicată de către instanța de fond în limita art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, fiind luate în considerație circumstanțele cauzei și

9

persoana vinovată, stabilindu-i-se în baza art. 264 alin. (1) alin. (3) lit. b) Cod

penal, un termen de închisoare la limita medie, iar în baza art. 90 Cod penal, un

termen de probă aproape de limita maximă.

Instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont pe deplin de

principiile și criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, în raport cu

circumstanțele concrete ale cauzei date, de personalitatea inculpatului și corect a

ajuns la concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, numindu-i

acestuia o pedeapsă echitabilă, legală, proporțională faptei și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Or, inculpatul a săvârșit infracțiunea din imprudență, este caracterizat pozitiv

la locul de trai, crește, educă și întreține un copil minor, soția este însărcinată, prin

infracțiune s-a cauzat decesul unei persoane. Corectarea și reeducarea lui este

posibilă fără izolare de societate, iar aflarea lui la libertate va contribui la

restituirea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune în termenii cei mai

restrânși.

Instanța de fond, corect a stabilit cuantumul prejudiciului moral încasat în

mărime de 100.000 lei, precum și prejudiciul material în mărime de 6000 euro -

costul automobilului deteriorat de model „Audi A6”, 112.615,29 lei - pentru

tratament și serviciile funerare ale victimei Ungureanu M., 5000 lei - cheltuieli de

judecată sub formă de asistență juridică, conform bonurilor de plată prezentate de

partea civilă, succesorul părții vătămate, anexate la materialele cauzei penale.

La încasarea prejudiciului moral, instanța de fond just a luat în considerație

circumstanțele cauzei în care s-a produs accidentul rutier, consecințele infracțiunii

pentru partea civilă, succesorul părții vătămate, Ungureanu M., și argumentele pe

care le-a indicat acesta în cererea de chemare în judecată.

Totodată, în privința inculpatului nu poate fi aplicată Legea privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr. 210 din 29.07.2016, deoarece a lipsit căința activă a inculpatului pe

întregul parcurs al procesului penal, cererea acestuia în acest sens, prejudiciul

material și moral nefiind achitat.

recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea

unei noi hotărâri, cu excluderea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Recurenta a invocat, că pedeapsa stabilită este prea blândă în raport cu

circumstanțele cauzei, fiind contrară și principiilor de individualizare a pedepselor.

Instanțele de judecată urmau să țină cont de comportamentul inculpatului în

viața socială, înainte de săvârșirea infracțiunii și după, și numai în măsura în care

s-ar fi dovedit că comiterea faptei se datorează unui concurs accidental de

împrejurări, ar fi fost incidentă instituția suspendări condiționate a executării

pedepsei. Însă, la caz, în rezultatul accidentului rutier a decedat o persoană, o altă

persoană a primit leziuni corporale medii și alteia i-au fost cauzate leziuni

corporale ușoare. Pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut vina,

nu și-a cerut scuze de la părțile vătămate și de la succesorul părții vătămate, nu a

recuperat prejudiciul părților vătămate și numai la ultimul cuvânt, în instanța de

apel, inculpatul și-a cerut scuze de la părțile vătămate și succesorul părții vătămate.

10

Datorită semnificației deosebite a impactului social pe care îl are săvârșirea

în societate a infracțiunilor din domeniul transporturilor, nu pot fi valorificate în

favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale

acestuia, deoarece a lezat profund niște valori sociale concrete ocrotite de lege,

prin comiterea lor.

Inculpatul a comis o infracțiune gravă, care atentează la valoarea primordială

protejată de legea penală – viața și sănătatea persoanei, cu atât mai mult, că aceasta

a fost săvârșită în prezența altor factori declanșatori, precum sunt prezența stării de

ebrietate a inculpatului.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperirii ei, cum ar fi stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii, pentru a repara paguba pricinuită și comportamentul sincer

în cursul procesului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

5.1. Succesorul victimei, Ungureanu M., la fel a declarat recurs ordinar, în

care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate în latura pedepsei și în latura

civilă, în ceea ce privește prejudiciul moral, și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat, că instanța de apel, neîntemeiat i-a respins apelul,

neexpunându-se asupra erorilor admise de instanța de fond.

Instanța de apel, greșit a considerat ca circumstanță atenuantă comiterea

pentru prima dată a unei infracțiuni, deoarece inculpatul anterior a fost tras la

răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, antecedentul penal fiind stins.

Incorect a fost reținută și circumstanța atenuantă – contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, Or, pe tot parcursul urmăririi penale și judecării cauzei,

inculpatul a făcut tot posibilul pentru a induce în eroare organele de ocrotire a

dreptului și doar în ultimul cuvânt, în cadrul ședinței instanței de apel, acesta a

mimat o conștientizare a acțiunilor sale, înscenând un regret, cerându-și scuze.

Căința inculpatului nu este una sinceră, în coraport cu poziția acestuia prin

care dorește să fie achitat, fiind contrară căinței, așa cum persoana care solicită să

fie achitată nu se consideră vinovată, iar conștientizarea la care se referă instanța

de apel, are un caracter fictiv, având doar un scop - evitarea pedepsei bine meritate.

Instanța de apel, neîntemeiat a respins apelul în latura civilă, or, suma

încasată ca prejudiciu moral este disproporțională suferințelor morale, iar

comportamentul inculpatului are un caracter umilitor, exprimat prin conștientizare

și scuze lipsite de bun simț, astfel urmând a fi încasat din contul inculpatului

prejudiciul moral în cuantum deplin.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),

16) Cod de procedură penală –instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

11

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, norma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

5.2. A declarat recurs ordinar și avocatul Anatolie Barbacar, în care solicită

casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurentul a indicat, că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit

confirmare, fiind combătută integral prin probele acumulate în cadrul urmăririi

penale și cercetate în instanța de judecată.

Raportul de expertiză din 24.04.2013, nr. 0168 CNEJ/51CML, este unul

vădit incomplet, nefiind soluționate toate întrebările adresate expertului.

Astfel, expertul nu a luat în considerație, sau nu i-a fost pusă la dispoziție

schema accidentului rutier întocmită la 25.07.2012 de către OUP Dragancea R.,

schema accidentului rutier întocmită de inculpatul Vasilachi S. la 16.07.2012,

fotografiile executate la fața locului atât la 16.07.2012, cât și la 25.07.2012 – unde

de către expertul prezent la fața locului, au fost întreprinse toate măsurile pentru

ridicarea urmei de stratificare lăsată pe asfalt.

Schema accidentului rutier întocmită la 16.07.2012 de către OUP al SUP

CPR Sîngerei – Cernogal G., a fost întocmită greșit, necorespunzând dimensiunile

reale cu cele indicate în schemă, locul tamponării fiind deviat cu 1 m.

Organul de urmărire penală nu s-a expus și nu a adresat expertului întrebările

corespunzătoare, nu a înlăturat dubiile cu privire la întrebările: care a fost timpul

parcurgerii distanței de 4 m. a automobilelor implicate în accident, până la axa

drumului, inclusiv până la momentul impactului luându-se în considerație viteza de

deplasare a automobilului „Audi A6” și viteza de deplasare a automobilului

„Mercedes 308D” care se deplasa pe banda opusă deplasării automobilului „Audi

A6”, și timpul de reacție pentru ambii șoferi.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Sîngerei, Clevada A., din

25.04.2014, a fost dispusă respingerea cererii de numire a unei expertize

suplimentare, ca fiind neîntemeiată. În instanța de fond și de apel, inculpatul a

solicitat numirea unei expertize suplimentare traseologice, cu atragerea expertului

independent Hapatniucovschii M., însă instanțele de fond și de apel, neîntemeiat au

respins această cerere.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 21.09.2016, a fost respins demersul

privind reluarea cercetării judecătorești și numirea unei expertize traseologice

repetate, înaintate de avocatul Barbacar A.

Astfel, divergențele apărute nu au fost înlăturare prin raportul de expertiză

din 09.03.2013, care este unul vădit incomplet.

Acuzarea nu a prezentat probe pertinente, verosimile și plauzibile în vederea

elucidării neconcordanțelor expuse în actul de învinuire formulat inculpatului, iar

potrivit art. 8 alin. (2) Cod de procedură penală, acesta nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa.

Instanțele de fond și de apel nu au luat în considerație, că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, deoarece

12

ultimul s-a deplasat pe banda sa, iar coliziunea mijloacelor de transport a avut loc

pe banda de deplasare a inculpatului.

Ordonanța de punere sub învinuire este una ilegală și abstractă, fiind emisă

cu încălcarea gravă a Codului de procedură penală, acțiunile învinuitului nefiind

individualizate de către procuror, învinuirea fiind expusă în mod neclar și abstract.

Procurorul nu indică concret, în ce circumstanțe, locul comiterii infracțiunii

incriminate, dar se limitează la o deducție personală, abstractă și imprecisă. Astfel

de învinuire nu poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare.

Acțiunea civilă a fost examinată contrar prevederilor legale, fără citarea în

proces a părții civilmente responsabile – Compania de Asigurări „Euroasig Grup”

SRL, astfel acțiunea civilă a fost greșit admisă, urmând a fi lăsată fără examinare

în cadrul procedurii civile.

Atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul examinării cauzei penale în

instanța de judecată nu s-a constatat faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, de către inculpat.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6),

8), 11) Cod de procedură penală –cauza a fost judecată în primă instanță sau în

apel fără citarea legală a unei părți, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, aplicarea

pedepsei a fost înlăturată de un act de amnistie.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile ordinare

ale procurorului și succesorului părții vătămate urmează a fi admise în latura

pedepsei, iar recursul ordinar al avocatului Anatolie Barbacar, urmează a fi respins,

ca fiind inadmisibil, din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroarea

gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul avocatului Barbacar A. este fondat în

drept și pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 11) Cod de procedură penală –

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

aplicarea pedepsei a fost înlăturată/anulată de un act de amnistie (pct. 5.2. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, care

ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că cauza a fost judecată în primă

instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor din apel, că aplicarea pedepsei a fost

înlăturată/anulată de un act de amnistie, în cazul în care apărarea nici nu a solicitat

13

în apel aplicarea amnistiei (pct. 3.3. din decizie), fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5.2. din decizie).

Rezultă, că acest recurs ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar al

avocatului Barbacar A., cu referire la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, că: „…acțiunea civilă a fost examinată contrar prevederilor

legale, fără citarea în proces a părții civilmente responsabile – Compania de

Asigurări „Euroasig Grup” SRL…, ordonanța de punere sub învinuire este una

ilegală și abstractă, fiind emisă cu încălcarea gravă a Codului de procedură

penală, acțiunile învinuitului nefiind individualizate de către procuror, învinuirea

fiind expusă în mod neclar și abstract…, procurorul nu indică concret, în ce

circumstanțe, locul comiteri infracțiunii incriminate, dar se limitează la o deducție

personală, abstractă și imprecisă. Astfel de învinuire nu poate fi pusă la baza unei

sentințe de condamnare” nu au fost invocate de apărare și în apel, deci nu au

niciun suport juridic, fiind neîntemeiate, astfel (pct. 3.3 - 5.2 din decizie).

În al treilea rând, potrivit art. art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al avocatului Barbacar A. (pct. 5.2. din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor

lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Gore N., a succesorului părții vătămate,

Ungureanu M.; procesului-verbal din 16.07.2012 de cercetare la fața locului, cu

tabelul foto și schița accidentului rutier, prin care este stabilit clar că lățimea

carosabilului în locul coliziunii automobilelor este de 6,4m., iar coliziunea a avut

loc la distanța de 3,9 m. de la marginea dreaptă a părții carosabile din direcția

deplasării automobilului „Mercedes-308 D”, condus de inculpat, ce dovedește că

ultimul a ieșit pe contrasens; rapoartele de expertiză nr. 0168/51 din 24.03.2013,

14

și nr. 2362 din 21.01.2014, care conțin concluzii certe că în momentul coliziunii,

roata din partea stângă față a automobilului „Mercedes-308 D” a intrat în contact

cu roata din partea stângă față a automobilului „Audi A6”, locul coliziunii

vehiculelor este la distanța de 3,9 m. de la marginea dreaptă a părții carosabile, din

direcția deplasării automobilului condus de inculpat, care a încălcat cerințele pct.

2), 42 alin. (1), 45 alin. (1) lit. a), b), c), d) din Regulamentul Circulației Rutiere

care stabilesc că în R. Moldova vehiculele se conduc pe partea dreaptă a

carosabilului în sensul de mers, determinarea benzilor de circulație se efectuează

prin marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora, de către

conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele

vehiculelor și intervalele de siguranță necesare, conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii, situația rutieră, totodată dacă inculpatul ar fi executat

aceste reguli ar fi fost exclus impactul cu automobilul „AUDI A6”, condus de Gore

N.; raportul de expertiză medico-legală nr.431 D din 18 -20.10.2012, conform

cărui decesul lui Ungureanu M. a survenit în rezultatul leziunilor corporale

periculoase pentru viață sub formă de traumatism asociat cranian, toracical,

abdominal și membre, traumă cranio - cerebrală închisă sub formă de excoriații pe

față, hemoragii în țesuturile moi epicraniene, hematom subdural parieto -

temporobazal pe dreapta, hemoragii subarahnoidale parieto - occipitale la nivelul

ambelor emisfere cerebrale, traumă închisă a cutiei toracice sub formă de fracturi

ale coastelor 3-8 pe dreapta cu deplasare, duble, cu lezarea pleurei parietale și

hemoragie intrapleurală, fractura coastelor 9-10 pe stânga cu deplasare, cu

hemoragii în țesuturile moi din jur și hemoragie intrapleurală, fractură de claviculă

pe dreapta, traumă închisă a abdomenului cu ruptură de splină, ruptură de ficat,

hematom masiv retro-peritonian pe dreapta, fractură de os iliac pe dreapta, fractură

închisă a osului brațului drept cu deplasare, excoriații pe corp și membre; raportul

de expertiză medico-legală nr.239 D din 19.09.2012, care a depistat la Gore N.

leziuni corporale medii sub formă de fractură, procesul transvers L1 - L2 - L3 și L4

din dreapta, fractură coasta 12 din dreapta, contuzie cerebrală, hemoragie

subarahnoidală; raportul de expertiză medico-legală nr.206 D din 14.08.2012,

prin care la Buțcu S. s-au depistat vătămări corporale ușoare sub formă de contuzie

la rinichiul drept, hematom - retroperitoneal dreapta, traumă cranio cerebrală

închisă, comoție cerebrală, plagă contuză regiunea parietală, excoriație pe față și

membre; fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, instanțele indicând clar și argumentat motivele pentru care au

respins probele și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat și

detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, probele administrate

pe caz demonstrând concludent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal (pct. 2., 4. din decizie).

Totodată, în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

succesorul părții vătămate cu referire la despăgubiri (pct. 5.1. din decizie), se atestă că

15

instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind soluționarea acțiunii civile în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont

de prevederile art. 219 alin. (3) pct. 1), (4), 220 alin. (3) Cod de procedură penală,

art. 1398 alin. (1), 1418, 1423 Cod civil, conform căror prejudiciul material se

consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se exprimă

în cheltuieli pentru tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia. La evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată

ia în considerare suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea

civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil. Cel care acționează față

de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar

în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune. În caz de

vătămare a integrității corporale sau de altă vătămare a sănătății, autorul

prejudiciului are obligația să compenseze persoanei vătămate cheltuielile suportate

în legătură cu vătămarea sănătății – de tratament, etc. Mărimea compensației

pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Totodată, recursul avocatului Barbacar A., cât și a succesorului părții

vătămate în latura civilă, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1,

5.2. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

16

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

civilă, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea și succesorul părții vătămate

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

Mai mult, toate motivele invocate în recursul apărării și cele în latura civilă

indicate în recursul succesorului părții vătămate au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5.2. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Pe lângă acesta, se reține că instanța de recurs este în imposibilitate de a se

pronunța asupra aplicării actului de amnistie față de inculpat (pct. 5.2. din decizie),

deoarece procedura de judecare în ședința de judecată, a recursurilor ordinare, fără

citarea părților, cât și materialele cauzei, nu permit verificarea întrunirii condițiilor

de aplicare în speță a legii menționate.

Împrejurările enunțate relevă că instanțele de fond și de apel nu au comis erori

de drept în raport cu stabilirea vinovăției inculpatului, încadrării juridice a

acțiunilor lui infracționale și soluționarea acțiunii civile, și că recursul ordinar al

avocatului Barbacar A. este neîntemeiat integral.

Totodată, recursul ordinar al succesorului părții vătămate este neîntemeiat

parțial, doar în latura despăgubirilor morale.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide respingerea recursul ca inadmisibil, dacă este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul avocatului Barbacar A. este totalmente

neîntemeiat, el urmează a fi respins ca inadmisibil.

În al patrulea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la recursurile procurorului și succesorului

părții vătămate în sensul vizat, se atestă că instanțele de fond și de apel au comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 7, 61 alin. (2),

75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

17

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului doar dacă va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, în virtutea

circumstanțelor cauzei și persoanei celui vinovat, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. În acest

caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul

de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Conform art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de judecată

este obligată să motiveze în partea descriptivă a sentinței aplicarea unei

condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, potrivit jurisprudenței naționale, instanțele urmează să asigure

aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din

11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de fond, deoarece,

potrivit părții descriptive a sentinței, la aplicarea pedepsei inculpatului (pct. 1. și 2.

din decizie):

a) nu a motivat în niciun fel oportunitatea aplicării față de inculpat a

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu

prescripțiile art. 90 alin. (1) Cod penal, adică nu a constatat și stabilit

circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită;

b) la fel, în consecutivitatea enunțată, instanța nu a ținut cont că în cazul în

care inculpatul a comis o infracțiune gravă, cu consecințe ireparabile - decesul unei

persoane, cauzarea altor persoane a vătămărilor corporale medii și a vătămărilor

corporale ușoare, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate

inculpatului, reprezintă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât

și a altor persoane.

Astfel, instanța de fond nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale

în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

În același timp, potrivit art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt - în ce

împrejurări a comis fapta inculpatul, dacă normele de drept procesual și penal au

18

fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată parțial, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate, menținând o sentință

neîntemeiată în latura pedepsei aplicate inculpatului, nu a reacționat în modul

prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, le-a repetat

întocmai și nu a desființat sentința în partea suspendării necondiționate a pedepsei

închisorii aplicate inculpatului, cu rejudecarea cauzei în aspectul vizat (pct. 3. și 4.

din decizie).

Prin urmare, instanțele de fond și de apel, i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale enunțate, suspendându-i

necondiționat, nemotivat și inechitabil pedeapsa închisorii.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedura penală, instanța admite

recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, erorile de drept nominalizate, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală și comise de instanțele de fond și de apel, impun soluția

casării parțiale a hotărârilor contestate, cu excluderea dispoziției privind aplicarea

față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal (pct. 1., 2., 4. din decizie).

Este de menționat că, în asemenea caz, principiul neagravării situației

condamnatului în recurs nu va fi afectat, deoarece o asemenea agravare se

subînțelege în situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de

încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau la un alt alineat nou, altă literă, de

înlocuire a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiunea legii, a amenzii

cu închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicare a unor masuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat inculpatul, de reținere în recurs a

stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuată,

situații de reținere a unei învinuiri care în mod esențial diferă de cea de la început,

ori orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Anatolie

Barbacar, împotriva sentinței Judecătoriei Sîngerei din 25 martie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2016, în privința

inculpatului Vasilachi Sergiu Xxxxxx.

19

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Liliana Pasat, de succesorul părții vătămate, Ungureanu

Mihail, casează parțial sentința Judecătoriei Sîngerei din 25 martie 2016 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2016, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre, prin care se exclude dispoziția privind aplicarea față de

inculpatul Vasilachi Sergiu Xxxxxx a prevederilor art. 90 Cod penal.

Vasilachi Sergiu Xxxxxx se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, de la

reținere.

În rest, hotărârile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

20