1ra-133/2017 — Art. 361 alin. 1 CP

1ra-133/2017 — Art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-133/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

21 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda și Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie și de către

reprezentantul părții vătămate – Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39,

Cerneavscaia Adriana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Bezedei Petru XXXXX, născut la XXXXXXX,

originar din or. Camenca Podoima, domiciliat în mun.

Chișinău, str. XXXXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

XXXXX, a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii încadrate în baza art. 361

alin. (l) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

XXXXX se învinuiește că în perioada anului 2006, urmărind scopul realizării unor

drepturi sau eliberării de anumite obligații față de membrii CCL-39, prin falsificarea de

documente, ilegal, a aplicat ștampila cooperativei nr. 1003600067920 fabricate prin

adeverința nr. AA 1962277 din 30 ianuarie 2006, și a efectuat semnătura sa pe contractul

1

nr. 1 din 27 noiembrie 2003 privind prestarea serviciilor juridice, încheiat între el în

calitate de președinte al CCL-39 și avocatul Dodon Elena, încât potrivit raportului de

expertiză nr. 6517 din 01 octombrie 2013 s-a stabilit, că impresiunea de ștampilă din

numele CCL-39 la rubrica „МП” sub indicația „ЖСК” din contractul nr. 1 privind

prestarea serviciilor juridice din 27 noiembrie 2003, a fost îndeplinită cu clișeul de

ștampilă eliberat la 30 noiembrie 2006, iar consecutivitatea aplicării semnăturii și a

impresiunii de ștampilă la rubrica „МП” sub indicația „ЖCK-39” din același contract,

fiind executate după cum urmează: în primul rând a fost îndeplinită impresiunea de

ștampilă, apoi îndeplinită semnătura.

Aceste acțiuni ale inculpatului Bezedei Petru au fost încadrate în baza art. 361

alin. (1) Cod penal, după semnele calificative – confecționarea și deținerea documentelor

oficiale false, care acordă drepturi și eliberează persoana de obligațiuni.

3.1. Procurorul în Procuratura sec. Rîșcani, mun. Chișinău, Brînza Ion, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Bezedei Petru

să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (l) Cod

penal, iar conform art. 60 Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală, procesul penal în privința acestuia de încetat.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- la adoptarea hotărârii instanța de judecată, nu a luat în considerație declarațiile

martorilor, cât și alte probe prezentate de partea acuzării, adoptând o hotărâre reieșind în

mod parțial doar din declarațiile inculpatului și pledoria apărătorului acestuia;

- potrivit raportului de expertiză tehnică a documentului cu nr. 6517 din 01

octombrie 2013, conform căruia impresiunea de ștampilă din numele „CCL-39” la

rubrica „MП” sub indicația „ЖCK-39” din contractul nr. 1 privind prestarea serviciilor

juridice din 27 noiembrie 2003, a fost îndeplinită cu clișeul de ștampilă eliberat la data de

30 ianuarie 2006. Consecutivitatea aplicării semnăturii și a impresiunii de ștampilă la

rubrica „MП” sub indicația „ЖCK – 39” din contractul nr. 1 privind prestarea serviciilor

juridice din 27 noiembrie 2003, este următoarea în primul rând a fost îndeplinită

impresiunea de ștampilă, apoi îndeplinită semnătura. Conform raportului de expertiză

tehnică a documentului cu nr. 3686 din 14 mai 2014, conform căruia în contractul nr. 1

din 27 noiembrie 2003, privind prestarea serviciilor juridice încheiate între BIA „Dodon

Elena” și CCL- 39, probabil una din file a fost substituită;

- atât martorul Iacoveț Dmitrii, cât și martorul Roman Boris, au declarat, că a existat

contractul nr. 11, ci nu nr. 1. Martorii au explicat instanței în ce condiții a fost încheiat

contractul privind prestarea de servicii și care variantă a fost acceptată de către membrii

cooperativei, și anume în conținutul contractului nr. 11 era indicat onorariul avocatului,

care constituia 13 % din valoarea apartamentului în litigiu, ci nu 24 %;

2

- la adoptarea sentinței de achitare instanța de judecată a considerat și apreciat

contractul de prestare a serviciilor juridice, ca un document cu caracter privat, ci nu ca

unul oficial, pe motiv că emană de la particulari, dar nu a reținut faptul că acest act a fost

prezentat de către inculpat autorităților publice în soluționarea unor litigii civile, adică,

anume din acest moment poate fi considerat un document oficial;

- în cazul dat contractul de prestare a serviciilor juridice, este reglementat juridic de

prevederile legii civile în vigoare, adică întrunind cerințele legale după formă și conținut

necesare actelor juridice, motiv din care nu poate fi tratat de către instanță doar ca un act

valabil doar între particulari;

- instanța de judecată tendențios a constatat, că în acțiunile inculpatului nu există

semnele laturii obiective și subiective ale infracțiunii, or, pe contract nu a fost aplicată cu

intenție impresiunea de ștampilă eliberată în 2006, după care executată semnătura, anume

pentru a fi prezentat în instanța de judecată, cunoscându-se cu certitudine că vor fi lezate

drepturile și interesele membrilor cooperative, care în realitate au acceptat anumite clauze

contractuale, ci nu cele existente.

3.2. președintele CCL nr. 39, Cerneavscaia Adriana prin care a solicitat admiterea

cererii de apel, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care cauza penală să fie trimisă la

rejudecare din motivul că instanța la adoptarea sentinței incorect a aplicat normele de

drept material și procedural.

În motivarea cererii de apel apelantul a invocat că:

- instanța a interpretat și aplicat eronat prevederile legii materiale penale, deoarece

instanța nu a recunoscut ca parte vătămată CCL-39, nu s-a expus asupra demersului de

restituire a dosarului către organul de investigare în vederea instrumentării suplimentare,

nu s-a expus referitor la plângerea împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale

față de avocata Dodon Elena prin care nu au fost calificate sub aspectul legii penale

acțiunile săvârșite de aceasta.

apelurile declarate de către procuror și reprezentantul părții vătămate, Cerneavscaia

Adriana au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că în urma analizelor

circumstanțelor și probelor administrate la urmărirea penală și cercetate în instanța de

judecată, a considerat că instanța de fond legal și fondat a motivat sentința prin faptul, că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

A reținut că just de către instanța de fond a fost reținut faptul că contractul privind

prestarea serviciilor juridice încheiat între CCL-39 și avocatul Dodon Elena, nu este un

document oficial.

Instanța de fond corect a reținut că potrivit recomandării Rec (2002)2 Comitatului

de Miniștri a Consiliului Europei, către Statele membre, privind accesul la documente

publice, din 21 februarie 2002, stipulează că „documentele publice” semnifică: - toate

3

informațiile înregistrate în orice formă, elaborate, primite sau deținute de autoritățile

publice și care au legătură cu funcția administrativă, excepție făcând documentele care

sunt în curs de pregătire. Termenul de „documente publice” reprezintă în sensul

prezentei recomandări, toate informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă

recuperabilă (texte scrise, înregistrate pe banda sonoră sau audiovizuală, fotografii,

email-uri, informații stocate pe suport electronic cum ar fi bazele de date electronice

etc.). Atât documentele produse de o autoritate, cât și documentele ce provin de la terți și

care au fost primite de o autoritate publică sunt acoperite de definiție.

Mai reține că în sensul art. 6 alin. (l) din Legea privind accesul la informație

nr. 182-XIV din 11 mai 2000, informații oficiale sânt considerate toate informațiile aflate

în posesia și la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate,

prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la

dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept. Astfel, documentul oficial

este documentul care conține informații care au fost elaborate, selectate, prelucrate,

sistematizate și/sau adoptate de către organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția

lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept, care atestă fapte având relevanță

juridică, care circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control al

circulației. Circuitul documentului în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și

control al circulației trebuie considerat trăsătura indispensabilă a documentului oficial.

Această trăsătură reprezintă o diferență specifică, ce permite distingerea documentului

oficial în raport cu documentul care nu are caracter oficial. Astfel, se evidențiază

concluzia că documentul oficial este acel document care emană de la o autoritate publică

de orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o autoritate.

Documentelor private li se recunoaște posibilitatea de a deveni documente oficiale.

Momentul convertirii documentelor private în documente oficiale este desemnat prin

punerea acestuia la dispoziția organelor sau a persoanelor oficiale în condițiile legii. În

concluzie-momentul înregistrării documentului privat de către organul sau persoana

oficială este momentul convertirii documentului privat în document oficial.

Instanța de apel a mai statuat că just instanța de fond a reținut faptul că orice

document care emană de la această asociație, care nu este o autoritate publică, nu poartă

caracter oficial și, respectiv, actele nu sunt documente oficiale.

A mai reținut instanța de apel că corect instanța de fond a constatat că în acțiunile

inculpatului Bezedei Petru, lipsește realizarea laturii obiective și subiective a infracțiunii,

or, pornind de la conținutul laturii obiective a componenței date de infracțiune, acuzarea

inculpatului Bezedei Petru îi este imputată fapta aplicării ștampilei din 30 ianuarie 2006

și efectuării semnăturii sale pe contractul nr. 1 din 27 noiembrie 2003, privind prestarea

serviciilor juridice încheiat între el în calitate de președinte al CCL-39 și avocatul Dodon

Elena, cu clișeul de ștampilă eliberat la 30 ianuarie 2006, iar consecutivitatea aplicării

4

semnăturii și a impresiunii de ștampilă la rubrica „MП” sub indicația „ЖСК – 39” din

același contract, fiind executate după cum urmează: în primul rând a fost îndeplinită

impresiunea de ștampilă, apoi îndeplinită semnătura, iar drept probă ce ar indica direct la

această circumstanță se prezintă raportul de expertiză tehnică a documentului nr. 6517

din 01 octombrie 2013, conform căruia impresiunea de ștampilă din numele CCL-39 la

rubrica „МП” sub indicația „ЖСК – 39” din contractul nr. 1 privind prestarea serviciilor

juridice din 27 noiembrie 2003, a fost îndeplinită cu clișeul de ștampilă eliberat la data de

30 ianuarie 2006 și consecutivitatea aplicării semnăturii și a impresiunii de ștampilă la

rubrica „МП” sub indicația „ЖСК – 39” din contractul nr. 1 privind prestarea serviciilor

juridice din 27 noiembrie 2003, este următoarea: în primul rând a fost îndeplinită

impresiunea de ștampilă apoi îndeplinită semnătura (f. d. 138-139, vol. I).

Instanța de apel a indicat că corect instanța de fond a constatat că nu pot fi reținute

actele în cauză în calitate de probă ce ar dovedi vinovăția lui Bezedei Petru, având în

vedere că din acestea se deduce și este stabilit cu certitudine că corespunde cerințelor

legale, or, contractul nr. 1 din 27 noiembrie 2003 privind prestarea serviciilor juridice

încheiat între Bezedei Petru în calitate de președinte al CCL-39 și avocatul Dodon Elena,

a fost suspus examinării și în cadrul procesului civil la acțiunea CCL-39 împotriva lui

Dodon Elena cu privire la declararea nulității acestuia și a acordului, acțiune care prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2013 și decizia CSJ din 25 septembrie

2013 a fost respinsă, specificând în sensul dat că în virtutea art. 210 Cod civil coroborat

cu art. 211 alin. (l) și (2) din Codul civil, forma scrisă a actului juridic a cărui obiect

depășește valoarea de 1000 lei, este necesară dovedirea ei (ad probationem) și nu pentru

validitatea acestuia (ad validitatem). Astfel, legiuitorul prevede expres în art. 211 alin. (2)

din Codul civil că părțile vor putea invoca nevaliditatea actului juridic încheiat pentru

nerespectarea formei scrise, doar atunci când acest efect este prevăzut de lege sau de

convenția părților.

Totodată, a mai specificat instanța de apel că având în vedere că contractul de

asistență juridică nr. 1 din 27 noiembrie 2003 privind prestarea serviciilor juridice

încheiat între avocatul Dodon Elena pe de o parte și CCL-39 pe de altă parte, a fost

încheiat în formă scrisă, fiind semnat de către reprezentantul CCL-39 președintele CCL-

39 Bezedei Petru, este valabil, fiind obligatoriu și opozabil CCL-39 în virtutea art. 668

alin. (l) Cod civil, soluție care a fost menținută prin decizia CSJ din 25 septembrie 2013

devenită irevocabilă, mai mult, careva înscrieri, rectificări sau alte acțiuni ce ar modifica

conținutul contractului nr. 1 din 27 noiembrie 2003, nu au fost efectuate.

Instanța de apel a mai relevat că nu poate fi reținut argumentul acuzării precum că

falsul se manifestă prin aplicarea ștampilei din 30 ianuarie 2016 și efectuării semnăturii

pe contractul nr. 1 din 27 noiembrie 2003, cu clișeul de ștampilă eliberat la 30 ianuarie

2006, iar consecutivitatea aplicării semnăturii și a impresiunii de ștampilă la rubrica

5

„МП” din același contract, fiind executate după cum urmează: în primul rând a fost

îndeplinită impresiunea de ștampilă, apoi îndeplinită semnătura, ori o astfel de

manifestare a laturii obiective, nu poate exista în cadrul componenței de infracțiune

prevăzute de la art. 361 alin. (l) Cod penal, or, în acțiunile inculpatului nu se regăsesc

trăsăturile caracteristice unei infracțiuni de confecționare și folosire a documentelor

oficiale, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Prin urmare, nu poate fi imputată inculpatului Bezedei Petru realizarea laturii

obiective, nici prin folosirea documentului oficial fals, având în vedere situația că

contractul nr. 1 din 27 noiembrie 2003 privind prestarea serviciilor juridice, încheiat între

Bezedei Petru în calitate de președinte al CCL-39 și avocatul Dodon Elena, nu acordă

nici un drept și nu eliberează de nici o obligație pe Bezedei Petru, fapt confirmat în

cadrul cercetării judecătorești, or, după cum s-a constatat acesta nu a dobândit niciun

beneficiu și nu a cauzat niciun prejudiciu CCL-39.

Totodată, menționează instanța de apel că corect de către instanța de fond nu a fost

reținut nici argumentul acuzării precum că scopul aplicării ștampilei din 30 ianuarie 2006

și efectuării semnăturii pe contractul nr. 1 din 27 noiembrie 2003, cu clișeul de ștampilă

eliberat la 30 ianuarie 2006, de către Bezedei Petru a fost realizarea unor drepturi sau

eliberării de anumite obligații față de membrii CCL-39, or, careva probe în acest sens nu

au fost prezentate.

Potrivit laturii subiective a componenței de infracțiune imputate lui Bezedei Petru,

aceasta se caracterizează doar prin intenție directă, adică subiectul infracțiunii urmează

să-și dea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, să prevadă urmările ei

prejudiciabile, să le dorească în mod conștient sau să admită în mod conștient survenirea

acestor urmări. În cazul în care persoana nu conștientizează obținerea cărorva drepturi

sau eliberarea de careva obligații de pe urma faptei imputate, și nu falsifică sau folosește

careva documente oficiale în acest sens, el nu poate duce răspunderea pentru

confecționarea și folosirea documentelor oficiale false.

Astfel în speță, instanța de judecată nu a stabilit careva prejudiciu material sau

urmări prejudiciabile, cauzat unei terțe persoane sau CCL-39, de pe urma acțiunilor de

aplicare a ștampilei din 30 ianuarie 2006, și efectuării semnăturii pe contractul nr. 1 din

27 noiembrie 2003, cu clișeul de ștampilă eliberat la 30 noiembrie 2006, de către Bezedei

Petru.

5.1. procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care

indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un

alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:

6

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de

apel;

- nu au fost supuse verificării probele prezentate în sprijinul acuzării, făcând

trimitere unilateral la argumentele invocate de către apărător în discursul său, care au fost

puse la baza sentinței de achitare;

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și

nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, ori nu s-a expus

asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului;

- decizia instanței de apel este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor

examinate în cadrul cercetării judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală;

- instanțele au încălcat și cerințele art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală,

conform cărora instanța de judecată la pronunțarea sentinței de achitare are obligația de a

indica motivele pentru care sânt respinse probele aduse în sprijinul acuzării;

- la adoptarea hotărârii instanța de judecată, nu a luat în considerație declarațiile

martorilor, cât și alte probe prezentate de partea acuzării, adoptând o hotărâre reieșind în

mod parțial doar din declarațiile inculpatului și pledoria apărătorului acestuia;

- potrivit raportului de expertiză tehnică a documentului cu nr. 6517 din

01 octombrie 2013, conform căruia impresiunea de ștampilă din numele „CCL-39” la

rubrica „МП” sub indicația „ЖСК-39” din contractul nr. 1, privind prestarea serviciilor

juridice din 27 noiembrie 2003, a fost îndeplinită cu clișeul de ștampilă eliberat la data de

30 ianuarie 2006. Consecutivitatea aplicării semnăturii și a impresiunii de ștampilă la

rubrica „МП” sub indicația „ЖСК-39” din contractul nr. 1 privind prestarea serviciilor

juridice din 27 noiembrie 2003, este următoarea în primul rând a fost îndeplinită

impresiunea de ștampilă, apoi îndeplinită semnătura. Conform raportului de expertiză

tehnică a documentului cu nr. 3686 din 14 mai 2014, conform căruia în contractul nr. 1,

din 27 noiembrie 2003, privind prestarea serviciilor juridice încheiate între BIA „Dodon

Elena” și CCL-39, probabil una din file a fost substituită;

- atât martorul Iacoveț Dmitrii, cât și martorul Roman Boris, au declarat, că a existat

contractul nr. 11, ci nu nr. 1. Martorii au explicat instanței, în ce condiții a fost încheiat

contractul privind prestarea de servicii și care variantă a fost acceptată de către membrii

cooperativei, și anume, în conținutul contractului nr. 11, era indicat onorariul avocatului,

care constituia 13 % din valoarea apartamentului în litigiu, ci nu 24 %;

- la adoptarea sentinței de achitare instanța de judecată a considerat și apreciat

contractul de prestare a serviciilor juridice, ca un document cu caracter privat, ci nu ca

unul oficial, pe motiv că emană de la particulari, dar nu a reținut faptul că acest act a fost

prezentat de către inculpat autorităților publice în soluționarea unor litigii civile, adică,

7

anume din acest moment poate fi considerat un document oficial. În cazul dat contractul

de prestare a serviciilor juridice, este reglementat juridic de prevederile legii civile în

vigoare, adică, întrunind cerințele legale după formă și conținut necesare actelor juridice,

motiv din care nu poate fi tratat de către instanță doar ca un act valabil doar între

particulari;

- instanța de judecată a ignorat concluziile experților expuse în rapoartele de

expertiză nr. 6517 din 01 octombrie 2013 și nr. 3686 din 14 mai 2014, potrivit cărora s-a

stabilit cu certitudine, că consecutivitatea aplicării semnăturii și a impresiunii de ștampilă

la rubrica din contractul nr. 1 privind prestarea serviciilor juridice din 27 noiembrie 2003,

este următoarea în primul rând a fost îndeplinită impresiunea de ștampilă, apoi

îndeplinită semnătura, totodată, și faptul, că una din filele contractului a fost substituită;

- instanța de judecată tendențios, a constatat, că în acțiunile inculpatului nu există

semnele laturii obiective și subiective ale infracțiunii, or, pe contract nu a fost aplicată cu

intenție impresiunea de ștampilă eliberată în 2006, după care executată semnătura pe

contract, anume pentru a fi prezentat în instanța de judecată, cunoscându-se cu

certitudine, că vor fi lezate drepturile și interesele membrilor cooperative, care în realitate

au acceptat anumite clauze contractuale, ci nu cele existente;

- declarațiile inculpatului, care evident este cointeresat de adoptarea unei hotărâri în

favoarea sa, instanța nu le-a pus la îndoială și nu le-a apreciat critic, cum a solicitat

procurorul, cu toate că această versiune a inculpatului a fost combătută prin declarațiile

martorilor acuzării.

5.2. Partea vătămată președintele CCL – 39, Cerneavscaia Adriana, prin care indicând

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt

complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:

- atât instanțele de judecată, cât și procurorul au examinat formal circumstanțele,

omițând fapte care aveau un rol foarte important în calificare, sub aspectul legii penale a

acțiunilor persoanelor care au comis ilegalități;

- circumstanțele în raport cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale,

confirmă pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

- totodată în ședințele de judecată instanța de fond nu i-a permis reprezentantului

părții civile și procurorului de a-și expune opiniile și a înainta întrebări inculpatului;

referință a depus inculpatul Bezedei Petru, în care și-a expus opinia sa asupra recursurilor

declarate, solicitând declararea inadmisibilității acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

8

La fel, inculpatul a declarat că fapta incriminată lui nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și corect a fost achitat de către

instanțele ierarhic inferioare.

ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii atacate și să dispună

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă constată că

eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Totodată, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv să

o caseze total, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța

de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au

fost consemnate în procesul-verbal.

Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi apreciată din

punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect

aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

9

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține

că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, invocat de recurenți,

și-a găsit confirmarea în cauza dată, invocând în acest context următoarele.

În acest sens, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel greșit și pripit și-a

motivat soluția, bazându-se doar pe constatarea instanței de fond, neluând în considerație

unele circumstanțe, foarte importante pentru speța dată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că la 14 mai 2015 prin

hotărârea nr. 12, Curtea Constituțională examinând sesizarea Curții Supreme de Justiție

privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală a declarat drept neconstituțională dispoziția articolului nominalizat.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală,

hotărârile Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind

neconstituționalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire

penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală încălcarea prevederilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în

cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată

decât prin anularea acelui act. Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu se înlătură în nici un

mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de

instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea

adevărului și justa soluționare a cauzei.

În continuare, raportând prevederile legale expuse supra, la actele cauzei, se constată

că, potrivit ordonanței procurorului Brînza Ion din 30 noiembrie 2013 s-a dispus

încetarea urmăririi penale în cauza nr. 2013021951, în privința lui Bezedei Petru, a.n. 12

iulie 1938, învinuit în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție (f. d. 173 – 174, vol. I). În textul ordonanței s-a indicat că „la 29

noiembrie 2013 în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, a parvenit cererea avocatului

Zadorojnîi Liudmila, susținută pe deplin de către inculpatul Bezedei Petru Eugeniu, prin

care au solicitat, ca în condițiile art. 60 Cod penal, să fie dispusă încetarea urmării penale

în privința sa, totodată, a indicat, că consecințele de ordin juridic civil și penal, care

survin ca rezultat al adoptării acestei hotărâri, i-au fost explicate și careva pretenții nu

are”.

Ulterior, ordonanța procurorului din 30 noiembrie 2013 nu a fost contestată, căpătând

caracter obligatoriu conform prevederilor art. 467 Cod de procedură penală.

10

Prin urmare, ordonanța respectivă, prin care a fost încetat procesul penal în privința

lui Bezedei Petru din motivul intervenirii termenului de prescripție și respectiv prin care

a fost încetat procesul penal în privința lui Bezedei Petru, se echivalează cu o hotărâre

judecătorească irevocabilă și reprezintă autoritatea de lucru judecat, care nu permite

declanșarea unei noi proceduri cu privire la aceiași faptă și aceiași persoană, decât

conform prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală.

Or, pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărâre definitivă”, în raport cu

reglementările juridice naționale, trebuie reținute interpretările date de legiuitor în

art. 466 - 467 Cod de procedură penală.

Astfel, reieșind din prevederile art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul

penal constată că hotărârile judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind

încetarea urmăririi penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din

țară și au putere executorie pe întreg teritoriu al Republicii Moldova.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat prin non bis

in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași

faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care există

deja o hotărâre definitivă.

Însă, contrar exigențelor legale, în cauză, se constată că, în urma controlului

procurorului ierarhic superior, potrivit ordonanței adjunctului procurorului sect. Rîșcani,

mun. Chișinău din 03 decembrie 2013 (f. d. 175, vol. I) Jomir E., s-a dispus anularea, ca

fiind neîntemeiată, a ordonanței de clasare a procesului penal nr. 2013021951, emise de

procurorul în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Brînza Ion, cu dispunerea reluării

urmării penale în speța dată, cu reluarea urmării penale în speța dată, fiind întemeiată pe

prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, care au fost declarate

neconstituționale la 14 mai 2015 prin hotărârea nr. 12.

În expunerea argumentelor privitor la necesitatea reluării urmăririi penale în cauza

deferită judecății, s-a indicat că: „...ordonanța din 30 noiembrie 2013, prin care s-a

dispus clasarea procesului penal în prezenta cauză este neîntemeiată, deci, pasibilă

anulării, deoarece nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestei măsuri,

nefiind efectuate pe deplin acțiunile de urmărire penală necesare pentru stabilirea

completă și obiectivă a circumstanțelor cazului cercetat.”

Raportat la cele expuse supra, Colegiul penal lărgit reține că pentru ca procurorul

ierarhic superior să poată relua urmărirea penală, legiuitorul la alin. (4) al art. 287 Cod de

procedură penală a stipulat că această acțiune se admite „numai dacă apar fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadru procedurii precedente sunt de

natură să afecteze hotărârea pronunțată”. Adică acestea sunt unicele circumstanțe care

corespund și art. 4 alin. (2) al Protocolului nr. 7 adițional la Convenție (CEDO), în care

intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe

11

ori pentru aceiași faptă, consacrat în alin. (2) al art. 22 Cod de procedură penală, care

prevede derogările admisibile.

Totodată, în acest context urmează a se evidenția și stipulările din art. 6 a Hotărârii

Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală

(Monitorul Oficial 235-240/27, 03 decembrie 2010), potrivit cărora principiul

constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă impune în linii mari autorităților publice competente nu numai interdicția de a

judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana pentru

aceeași faptă.

La fel, Curtea Constituțională a statuat că pentru a nu transforma dreptul de a nu fi

urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept absolut, ceea ce ar

împiedica descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sistemele de drept, inclusiv

Convenția, au reglementat expres derogările admisibile. Aceste derogări oferă organelor

de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea și sunt formulate, în termeni aproape

identici, în art. 22 și art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și în art. 4

alin. (2) al Protocolului nr. 7 adițional la Convenție. Conform acestor norme, reluarea

urmăririi penale se admite numai dacă „fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

pronunțată”.

Aceste chestiuni foarte importante pentru speța dată, nu au fost analizate și

soluționate de către instanța de apel în cadrul examinării cauzei penale în privința lui

Bezedei Petru, or, reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2)

și art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 alin. (2) al

Protocolului nr. 7 adițional la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței, prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de

procedură penală. Nulitatea reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată la

orice etapă a procesului penal de către părți și se ia în considerație de instanță, inclusiv

din oficiu.

Colegiul penal lărgit, mai invocă că instanțele ierarhic inferioare urmau să stabilească

dacă în ordonanța procurorului din 03 decembrie 2013 (f. d. 175, vol. I) de reluare a

urmăririi penale în privința lui Bezedei Petru, se regăsesc careva circumstanțe noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea urmăririi

penale în cauza nominalizată. Astfel, motivarea soluției instanței de apel nu reflectă

aceste circumstanțe în speța dată și nu poate fi menținută de către instanța de recurs

ordinar.

În consecință se constată că instanța de apel greșit a adoptat o decizie de menținere a

sentinței prin care Bezedei Petru a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

12

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, efectuând o studiere și motivare superficială a actelor cauzei,

motivelor apelului și astfel decizia instanței de apel urmează a fi casată total, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie și de către reprezentantul părții vătămate –

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 39, Cerneavscaia Adriana, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 în cauza

penală privindu-l pe Bezedei Petru XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 23 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

13