2ra-231/14 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-231/14 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

prima instanță: Iu. Potînga dosarul nr. 2ra-231/14

instanța de apel: N. Budăi, A. Nogai, N. Cernat

D E C I Z I E

05 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Galina Stratulat

Judecătorii:Tamara-Chișcă-Doneva, Iuliana Oprea, Elena Covalenco, Iurie Bejenaru

examinînd recursul declarate de către de societatea pe acțiuni „CET-1”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valigher Irina și

Valigher Alexandru împotriva Ministerului Energeticii, SA „CET-1”, Primăria mun.

Chișinău și Pretura Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013, prin care a

fost admis apelul declarat de către Valigher Irina și Valigher Alexandru, casată

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2010, cu emiterea unei

noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 29 iulie 2004 Valigher Irina a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Energeticii, SA „CET-1”, Primăria mun. Chișinău și Pretura

Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, locuiește pe str. Vadul-lui-Vodă

17j, ap.2, mun. Chișinău. După punerea în funcțiune a turnurilor de răcire a apei de

către S.A „CET-1”, aceasta este influențată de o sursă de zgomot, care depășește

nivelul stabilit de normele sanitare, influența fiind exprimată și prin majorarea în

apartament a nivelului de umiditate, ceea ce face imposibilă locuirea în spațiul

locativ dat, precum și faptul că lui Valigher Alexandru i s-a cauzat reacții alergice

de la mucegai.

Ulterior, Valigher Irina și Valigher Alexandru au depus cerere de concretizare

a pretențiilor:

- încasarea în beneficiul lor a prejudiciului material în mărime de 24000 dolari

SUA (prețul mediu al unui apartament cu două odăi într-o zonă similară); a

prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, Valigher Irina și-a concretizat pretențiile sale

din acțiune, solicitînd încasarea în beneficiul lor a prejudiciului material în mărime

de 31000 dolari SUA (prețul mediu al unui apartament cu două odăi într-o zonă

similară).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iunie 2007 acțiunea

lui Valigher Irina, Valigher Alexandru către Primăria Chișinău, Centrala electrică cu

termoficare nr. 1 (CET-1), Ministerul Industriei și Infrastructurii R. Moldova cu

privire la încasarea prejudiciului material și moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18.12.2007 au fost respinse apelurile

declarate de Valigher Irina și Valigher Alexandru, cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iunie 2007.

La 22.10.2008 Colegiul Civil și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 18.12.2007

și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15.06.2007, cu restituirea

pricinii spre rejudecare în prima instanță.

Rejudecînd cauza, prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani. mun. Chișinău din

01.04.2010, acțiunea depusă de Valigher Irina și Valigher Alexandru a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul SA „CET-1” în beneficiul lui Valigher

Alexandru a prejudiciului moral în mărime de 1000 lei, în rest acțiunea fiind

respinsă.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată, Valigher Irina a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărârii, prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12.01.2011 a fost respins apelul

declarat de Valigher Irina și menținută fără modificări hotărîrea Judecătoria Rîșcani,

mun. Chișinău din 01.04.2010.

La 24 mai 2011 Valigher Irina și Valigher Alexandru au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia Colegiul Civil și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 03.11.2011 a fost admis recursul declarat de Valigher Irina

și Valigher Alexandru, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 12.01.2011 și a

fost restituită pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Pe parcursul examinării cauzei în ordine de apel, apelanții au mai invocat că,

instanța de fond nu a ținut cont de faptul depășirii de 5-10 ori a normei sanitare, care

a fost stabilită prin declarațiile specialiștilor audiați în ședințele de judecată, prin

raportul sanitaro-epidemiologic de expertiză, calculele nivelului zgomotului

2

efectuate de Centrul municipal de medicină preventivă, extrasul din fișa medicală a

lui Valigher Alexandru, etc.

Ulterior Valigher Irina și Valigher Alexandru și-au concretizat cerințele

invocate în cererea de apel și au solicitat admiterea cererii de apel, modificarea

hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2010 în vederea încasării

din contul SA „CET-1” în folosul lui Valigher Alexandr a prejudiciului moral în

mărime de 100 000 lei, emiterea unei noi hotărîri prin care instanța de apel să

dispună încasarea din contul SA „CET-1” în folosul lui Valigher Irina a

prejudiciului material în mărime de 31 000 dolari SUA.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013 s-a admis apelul

declarat de către Valigher Irina și Valigher Alexandru. S-a casat parțial hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2010 în partea respingerii

cerințelor înaintate de Valigher Irina și Valigher Alexandru privind încasarea

prejudiciului material și s-a emis o nouă hotărîre în această parte, prin care s-a

încasat de la SA „CET-1” în folosul lui Valigher Irina și Valigher Alexandru 31 000

dolari SUA în lei RM potrivit cursului Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărîrii. S-a transmis apartamentul nr. 2 din str. Vadul-lui-Vodă 17J,

mun. Chișinău cu drept de proprietate SA „CET-1” cu perfectarea rectificărilor

corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile. În rest hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2010 s-a menținut fără modificări.

La 15 iulie 2013 SA „CET-1” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14

februarie 2013, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel a emis decizia

nominalizată cu încălcarea normelor de drept material și procesual, nu a elucidat

toate circumstanțele cauzei, în cadrul procesului de judecată punînd întrebări despre

existența probelor care în dosar se regăsesc, ca rezultat acestea nefiind examinate în

ansamblul și interconexiunea lor, nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și s-

a interpretat eronat legea.

Se invocă că hotărîrea contestată a fost pronunțată în absența reprezentantului

recurentului, care se afla în concediu medical. Despre aflarea reprezentantului SA

„CET-1” în concediu medical cu diagnoza „gripă” instanța a fost înștiințată prin

intermediul telefonului, însă cu părere de rău nu a ținut cont de aceasta. Acest fapt a

privat recurentul de posibilitatea de a prezenta probe noi și extrem de relevante și ca

consecință a dus la soluționarea greșită a pricinii.

Se arată că a fost lipsit de posibilitatea de a prezenta instanței de apel dovada

că tuburile de răcire a termogeneratorului, care se pretinde a fi izvorul de zgomot, au

fost scoase din funcțiune cu începere din 2010, de aceea reclamanta în principiu nu

mai poate pretinde încălcarea cărorva drepturi din partea recurentului și respectiv la

repararea prejudiciului material sau moral. În acest sens, a intenționat să prezente

3

instanței de apel dările de seamă de strictă evidență prezentate Agenției Naționale de

Reglementare în Energetică anual, care în Tabelul C6 reflectă întreruperile în

activitatea SA „CET-1” Astfel, turnul de răcire a apei care pretinde reclamanta că

provoacă zgomot activează doar cu termogeneratorul TG-4. Din raportul prezentat

ANRE pentru anii 2011 și 2012 se vede că TG-4 în acești ani a staționat numărul

total de ore lucrative s-a redus la 0, sarcina termică datorită instalării unui TG 3U,

mai modern, care este amplasat în alt loc și care nu produce zgomot.

În acest context, a dispărut sursa care intimații pretindeau că îi provoacă

incomodități. Despre acest fapt intimații cunoșteau, însă nu au adus la cunoștința

instanței, astfel impunîndu-se concluzia că ea urmărește doar un scop – de a se

îmbogăți nejustificat din contul statului, deoarece SA „CET-1” este întreprindere a

cărei acțiuni aparțin 100% statului.

Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat SA „CET-1”

întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărîre.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Articolul 241 alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică

circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Această dispoziție legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună

administrare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărîrile judecătorești

și de a da posibilitatea instanțelor superioare să-și exercite controlul judecătoresc.

În speța supusă analizei, se constată că Valigher Irina și Alexanru au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Energeticii, SA „CET-1”,

Primăria mun. Chișinău și Pretura Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la încasarea

repararea prejudiciului material și moral, ca rezultat al exploatării turnurilor de

răcire a apei de către S.A „CET-1”, care produce o sursă de zgomot, care depășește

nivelul stabilit de normele sanitare, influența fiind exprimată și prin majorarea în

4

apartament a nivelului de umiditate, ceea ce face imposibilă locuirea în spațiul

locativ dat.

Litigiul în cauză a fost obiect de studiu în mai multe instanțe judecătorești.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 01.04.2010,

acțiunea depusă de Valigher Irina și Valigher Alexandru a fost admisă parțial, fiind

dispusă încasarea din contul SA „CET-1” în beneficiul lui Valigher Alexandru a

prejudiciului moral în mărime de 1000 lei, în rest acțiunea fiind respinsă.

Judecînd apelul declarat de Valigher Irina și Valigher Alexandru, prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013 s-a admis apelul declarat de către

aceștia, s-a casat parțial hotărârea primei instanțe în partea respingerii cerințelor

înaintate de Valigher Irina și Valigher Alexandru privind încasarea prejudiciului

material și s-a emis o nouă hotărîre în această parte, prin care s-a încasat de la SA

„CET-1” în folosul lui Valigher Irina și Valigher Alexandru 31 000 dolari SUA în

lei RM potrivit cursului Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărîrii. S-a

transmis apartamentul nr. 2 din str. Vadul-lui-Vodă 17J, mun. Chișinău cu drept de

proprietate SA „CET-1” cu perfectarea rectificărilor corespunzătoare în Registrul

bunurilor imobile. În rest hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01

aprilie 2010 s-a menținut fără modificări.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, consideră că soluțiile instanței de apel și primei instanțe sunt neîntemeiate,

emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, soluție care se impune a fi

casată din considerentele ce urmează.

În motivarea soluției sale în vederea admiterii prejudiciului moral în mărime

de 1000 lei, prima instanță a invocat prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil,

menționînd că începînd cu anul 2011 reclamanții au suportat o stare de stres,

frustare în legătură cu exploatarea turnului de răcire a termogeneratorului.

Totodată, instanța de apel în motivarea soluției de încasare a prejudiciului

material a invocat prevederile art. 1398 alin. (1), 1400 alin. (2) și 1416 Cod civil,

menționînd că repararea prejudiciului material, prin încasarea costului unui

apartament analogic în schimbul apartamentului în litigiu constituie o soluție

echitabilă pentru înlăturarea încălcării dreptului la viață a apelantului cauzată de

faptul că în rezultatul acțiunilor pîrîtului CET-1 poluarea sonoră depășește de cîteva

ori normele igienice admisibile, ultimul fiind responsabil pentru prejudicierea

apelantului.

Astfel, conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de altul

în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Prin urmare, răspunderea delictuală se naște prin încălcarea unor drepturi

absolute ale persoanei vătămate (dreptul de proprietate, la viață, sănătate etc).

5

Conform art. 1416 Cod civil, instanța de judecată stabilește felul despăgubirii

în funcție de circumstanțe. Ea va lua hotărîre diferită de cererea păgubitului numai

din motive întemeiate. Instanța de judecată, adoptînd hotărîre cu privire la reparația

prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziție un bun de același gen

și de aceeași calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să repare integral prin

echivalent bănesc prejudiciul cauzat.

Instanța de recurs consideră aceste concluzii neîntemeiate, fiind bazate pe

interpretarea eronată a legii materiale.

Reieșind din materialele cauzei s-a constatat că Valigher Irina și Valigher

Alexandru locuiesc pe str. Vadul-lui-Vodă 17J, ap. 2, mun. Chișinău, iar turnului de

răcire a termogeneratorului ce aparține SA „CET-1” se află pe teritoriul

întreprinderii acestea și anume pe str. Vadul-lui-Vodă 5, mun. Chișinău. Totodată,

blocul locativ unde locuiesc reclamanții se află în zona de protecție sanitară a SA

„CET-1”.

În conformitate cu prevederile art. 377 Cod civil, proprietarii terenurilor

vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă respectarea drepturilor și

obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin

orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influențe reciproce.

În conformitate cu prevederile art. 378 alin. (1) Cod civil, proprietarul

terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influența pe care o exercită

asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura,

vibrația sau o altă influență similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică

proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul acestuia.

Totodată alin. (2) al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) se aplică

și în cazul în care influența este considerabilă, dar este produsă de folosirea

obișnuită a unui alt teren și nu poate fi înlăturată prin măsuri justificate economic.

Dacă este obligat să suporte o asemenea influență și dacă aceasta depășește folosirea

recunoscută obișnuită în localitatea respectivă și limitele economice admisibile,

proprietarul poate cere proprietarului de teren care cauzează influența o compensație

corespunzătoare în formă bănească.

Prin urmare, la caz se constată că instanțele judecătorești ierarhic inferioare,

urmau să aplice speței din litigiu prevederile articolelor menționate mai sus, ce țin

de normele dreptului de vecinătate.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, reieșind din materialele cauzei s-a constatat că apartamentul nr. 2 de

pe str. Vadul-lui-Vodă, 17J a fost privatizat de către reclamanți în baza contractului

de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 27

decembrie 2001 (f.d. 12-13, vol. I), astfel devenind proprietatea intimaților, fiind

6

înregistrat la OCT Chișinău. Începînd cu anul 2001 SA „Centrala electrică de

termoficare nr. 1” a dat în exploatare turnul de răcire al apei, care creează un zgomot

insuportabil în sezonul de încălzire.

Din răspunsul Centrului de medicină preventivă municipal nr. 04-4/5-3569

din 04 septembrie 2003 rezultă că, zgomotul emis de tuburile de răcire a

termogeneratorului depășește nivelul admisibil și că în adresa SA „CET-1” a fost

îndreptată o prescripție sanitară pentru înlăturarea încălcărilor depistate (f.d. 9, vol.

I).

Potrivit raportului de expertiză sanitaro-epidemiologică din 12 iunie 2005 s-a

stabilit că sursa principală de zgomot este turnul de răcire cu ventilator, care

funcționează 24 ore. Distanța între el și gard constituie 20,5 m. Astfel în baza

expertizei efectuate s-a conchis că condițiile de trai ale locatarilor Valigher nu

corespund cerințelor igienice în vigoare din cauza nivelului mărit de zgomot, iar

CET-1 urmează să întreprindă măsurările respective pentru asigurarea nivelului de

zgomot la parametri stabiliți de normele igienice (f.d.96-104, vol. I).

Conform raportului de expertiză sanitaro-epidemiologică din 05 iunie 2006

rezultă că, unica sursă de zgomot, care produce zgomot ce depășește nivelul

maximal admisibil în apartamentul nr. 2 de la blocul locativ de pe str. Vadul-lui-

Vodă, 17J este sistemul de răcire a apei a SA „CET-1” care constă din 10 secții cu

ventilatoare (f.d. 147, vol. I).

Totodată, din concluzia raportului de expertiză a Centrului Național

Științifico-Practic de Medicină Preventivă nr.06C-3/296 din 29 ianuarie 2007

rezultă că deconectarea totală și fără termen a instalațiilor de ventilație a sistemului

de răcire a apei, ce aparține Societății pe Acțiuni „Centrala electrică de termoficare

nr.1”, permite respectarea nivelurilor maxim admisibile de zgomot pe teritoriul

zonei locative (f.d. 184-189).

Astfel, reclamanții Valigher Irina și Valigher Alexandru depunînd cerere de

chemare în judecată au solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 31

000 dolari SUA ce constituie prețul mediu pe piață a unui apartament cu 2 odăi în

același sector, evaluat de Bursa imobiliară „Lara” în or. Chișinău pentru aprilie 2006

care a fost publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.70-72 din 05.05.2006 (f.d.

139, vol. I), invocînd ca temei de admitere a acțiunii – producerea zgomotului din

împrejurarea sa. Colegiul consideră acest temei drept inadmisibil în raport cu

prevederile art. 378 alin. (1) Cod civil, or proprietarul terenului sau al unui alt bun

imobil nu poate interzice influența pe care o exercită asupra bunului său, sau o altă

influență similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică proprietarul în

folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul acestuia.

La caz instanța de recurs relevă că zgomotul produs de către tuburile de răcire

a termogeneratorului nu poate fi considerat semnificativ în sensul art. 378 Cod civil,

or din actele cauzei civile, rezultă că termogeneratorul instalat în anul 2001,

7

conform proiectului de proiectare din or. Kiev, Ucraina corespunde tuturor

standardelor prevăzute pentru construcția utilajului de acest tip.

Mai mult ca atît tuburile de răcire a termogeneratorului, care este izvorul de

zgomot invocat de reclamantă, au fost scoase din funcțiune începînd din 2010, fapt

care este confirmat prin dările de seamă de strictă evidență prezentate Agenției

Naționale de Reglamcntare în Energetică anual, care în Tabelul C6 reflectă

întreruperile în activitatea SA „CET-1”, care pentru anii 2011-2012 în genere nu

funcționează. Astfel, turnul de răcire a apei care pretind reclamanții-intimați că

provoacă zgomot activează doar cu termogeneratorul TG-4. Din raportul prezentat

ANRE pentru anii 2011 și 2012 se vede că TG-4 în acești ani a staționat numărul

total de ore lucrative s-a redus la 0, datorită instalării unui termogenereator TG 3U,

mai modern, care este amplasat în alt loc și care nu produce zgomot (f.d. 178-179,

vol. II).

Instanța de recurs consideră că rapoartele de expertiză sanitaro-

epidemiologică din 12 iunie 2005 și raportul de expertiză sanitaro-epidemiologică

din 05 iunie 2006 nu poate fi luate ca probă la baza emiterii hotărîrii, deoarece

reieșind din răspunsul Medicului șef sanitar de Stat, nr.01-11/9-47 din 19.02.2007

rezultă că Centrul Național de Medicină Preventivă din Moldova nu posedă metode

de dimensionare acustică în zona de protecție sanitară a SA „CET-1”, din care

considerente a încheiat un contract cu Institutul de Ecologie din Moscova pentru

efectuarea acestor lucrări (f.d.201).

Potrivit concluziilor Institutului Științifc de Ecologie din Moscova, SA „CET-

1” i s-a recomandat un șir de măsuri pentru înlăturarea zgomotului emis de tuburile

de răcire a termogeneratorului ce depășește nivelul maximal admisibil (f.d. 188-

189), măsauri care au fost înlăturate în anul 2010 prin instalarea unui

termogenereator TG-3U mai modern care produce un zgomot mai redus în limita

permisă de normele sanitare.

La caz, instanța de recurs menționează că de către recurent s-a creat o

influență vecină admisibilă, zgomotul motoarelor de răcire a apei fiind reduse în

limita permisă de normele sanitare. Totodată, reclamanții-intimați nu au dovedit

faptul că lor li s-a adus un prejudiciu de ordin material prin incomoditățile create de

pîrît, întrucît n-au fost prezentate careva rapoarte de expertize tehnice în construcție,

care să constate mărimea prejudiciului patrimonial adus lor și imposibilitatea

continuării traiului în locuință.

La fel, instanța de recurs ține să menționeze că instanța de apel al adoptarea

soluției sale a comis și o eroare de procedură, pe care instanța de recurs este în drept

să o înlăture din următoarele considerente.

Reieșind din materialele cauzei se constată că prin cererea de concretizare a

pretențiilor (f.d. 155, vol. II), s-a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de

100 000 lei în folosul lui Valigher Alexandru, și a prejudiciului material în mărime

8

de 31 000 dolari SUA în folosul lui Valigher Irina, pe cînd instanța de apel în

decizia sa din 14 februarie 2013 a decis încasarea prejudiciului material în mărime

de 31000 dolari SUA în beneficiul atît a lui Valigher Irina, cît și a lui Valigher

Alexandru. Astfel, instanța de apel a admis o cerință care nu a fost înaintată de

reclamanți, soluție care urmează a fi supusă casării.

În partea ce ține de încasare a prejudiciului moral, instanța de recurs consideră

soluția dată de prima instanță drept una neîntemeiată, deoarece raportul juridic

litigios este bazat pe normele dreptului de vecinătate, care nu cade sub incidența

prevederilor art. 1422-1423 Cod civil.

La acest segment instanța de recurs ține să menționeze că cererile de reparare

a prejudiciului moral se înaintează:

- în litigiile privind apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale,

către persoana care a răspîndit informația.

- în litigiile delictuale, către autorul prejudiciului (persoană fizică sau

juridică);

- în litigiile de muncă, către angajator;

- în litigiile privind protecția consumatorilor, către producător, vînzător,

prestator;

- în litigiile care decurg din acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, către Ministerul Finanțelor și organul

republican de drept în sistemul căruia funcționează autorul;

- în litigiile care decurg din Legea contenciosului administrativ, către

autoritățile publice locale sau centrale.

Aici urmează de menționat că întinderea prejudiciului reprezintă vătămarea

adusă dreptului subiectiv al persoanei care a suferit pierderea vieții sau sănătății,

lezarea unor interese materiale sau morale, ori efectele negative patrimoniale, ca

urmare a faptei ilicite săvîrșite de altă persoană sau a faptei unor lucruri sau ființe

pentru care acesta poartă răspundere în condițiile legii.

Astfel, trimiterea instanței de fond că prejudiciul moral urmează a fi aplicat

reieșind din prevederile art. 1422-1423 Cod civil sunt neîntemeiate, deoarece în

speța dată, prejudiciul moral nu se aplică, pe motiv că obiectul judecării cauzei este

încasarea prejudiciului material în urma relațiilor dreptului de vecinătate, și prin

urmare nu este aplicabilă încasarea prejudiciului moral în cazul dat.

Reieșind de cele expuse și avînd în vedere faptul că circumstanețele pricinii

au fost constatate de către prima instață și instanța de apel și nu este necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul

declarat de către SA „CET-1”, de a casa integral decizia instanței de apel și hotîrîrea

instanței de fond, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acțiunii.

9

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin. (3) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către societatea pe acțiuni „CET-1”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013 și

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2010, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Valigher Irina și Valigher Alexandru

împotriva Ministerului Energeticii, SA „CET-1”, Primăria mun. Chișinău și Pretura

Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material și moral, cu

emiterea unei noi hotărîri prin care:

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Valigher Irina și Valigher Alexandru împotriva Ministerului Energeticii, SA „CET-

1”, Primăria mun. Chișinău și Pretura Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Iuliana Oprea

Elena Covalenco

Iurie Bejenaru

10