1ra-1268/2016 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1268/2016 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1268/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 septembrie 2016 ` mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe

BĂBĂLĂU Victor Constantin, născut la 20

octombrie 1989, originar și domiciliat în s.

Pelenia, r-nul Drochia.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.03.2014 – 29.04.2015;

Instanța de apel: 27.05.2015 – 02.03.2016;

Instanța de recurs: 24.05.2016 – 13.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

penal în privința lui Băbălău V. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, Băbălău V. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea contravenției prevăzute

de art. 78 alin. (3) Cod Contravențional, cu încetarea procesului, din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională.

avînd intenții huliganice, la 24 ianuarie 2014, aproximativ la ora 02:45, fiind în stare de

ebrietate și aflîndu-se lîngă intrarea în sala „karaoke” a barului „Play Poy”, amplasat în

mun. Bălți, str. Alexandru cel Bun, din neatenție a fost lovit de Fotesco A., în urma cărui

fapt între ei s-a iscat un conflict și ambii au ieșit afară pentru a se clarifica și aflîndu-se la

intrarea în bar, care este loc public, încălcînd grosolan ordinea publică, prin acțiuni

exprimate în încălcarea normelor sociale și morale de comportament în societate, aplicînd

violența asupra persoanei, Băbălău V. i-a aplicat lui Fotesco A. o lovitură cu cuțitul, pe

1

care îl avea asupra sa, în regiunea antebrațului stîng cauzîndu-i, conform raportului de

expertiză medico-legală, leziuni corporale ușoare, după care s-a eschivat de la locul

săvîrșirii infracțiunii.

Pe baza stării de fapt expuse supra, în drept, faptele inculpatului au fost încadrate de

procuror în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganism, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei,

acțiuni săvîrșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

căreia Băbălău V. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să fie suspendată pe un

termen de 2 ani.

În esență, apelantul a menționat că instanța de fond greșit a apreciat probele

acumulate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată și incorect a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 78 Cod Contravențional, întrucît, la caz, a fost dovedit

indubitabil că Băbălău V. a încălcat grosolan ordinea publică, aplicînd violența asupra

persoanei, cu folosirea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății,

acțiuni care urmează a fi calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

procurorului a fost respins, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără careva

modificări.

actelor cauzei, în raport cu probele administrate și alegațiile apelantului, s-a constatat că

prima instanță a judecat cauza sub toate aspectele, în baza unei cercetări obiective și

multilaterale a probelor, pronunțînd o sentință legală și întemeiată.

De asemenea, instanța de apel a reținut, ca fiind corecte și întemeiate concluziile

primei instanțe că acțiunile inculpatului Băbălău V. nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, iar fapta comisă de ultimul

constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod Contravențional, concluzia dată

fiind bazată pe declarațiile martorilor depuse atît în cadrul urmăririi penale, cît și în prima

instanță și cea de apel, precum și reieșind din probele materiale prezente în cauză.

Prin urmare, instanța de apel a specificat că prima instanța legal și întemeiat a

constatat că inculpatul nu a avut careva intenții de a încălca ordinea publică. De altfel, nu

se neagă existența unei altercații între inculpat și partea vătămată, fiecare dintre ei

acționînd în sensul în care a acceptat acțiunile celuilalt, însă aceasta nicidecum nu

confirmă voința inculpatului de a încălca grav ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă

de respect față de societate.

Tot aici, instanța de apel a menționat că partea acuzării nici în cadrul urmăririi

penale, nici la etapa judecării cauzei nu a prezentat careva dovezi certe, care ar fi

2

demonstrat că anume Băbălău V. a generat situația de conflict în incinta barului și la

ieșirea din acesta la data de 24 ianuarie 2014, sau că prin acțiunile întreprinse de dînsul ar

fi avut intenția de a încălca ordinea publică.

În consecință, instanța de apel a reiterat că instanța de fond a cercetat probele

acumulate sub toate aspectele, le-a verificat, a înlăturat divergențele existente și făcînd o

analiză a acestora, întemeiat și legal a concluzionat asupra necesității încetării procesului

penal în privința lui Băbălău V., din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Referitor la argumentele invocate de către apelant, instanța de apel a menționat că

ele sunt declarative, iar procurorul în cererea de apel a preluat textul învinuirii aduse

inculpatului și doar a selectat frazele expuse de martor care sunt în defavoare

inculpatului, fără a ține cont de faptul că nici o probă nu are putere probantă dinainte

stabilită, iar sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine părții acuzării. Mai mult ca

atît, apelantul nu a făcut o analiză amplă a dispozițiilor sentinței adoptate de către prima

instanță, raportîndu-le la circumstanțele cauzei, dar s-a limitat doar la expunerea

declarațiilor părții vătămate, care nu coroborează cu celelalte probe.

Respectiv, s-a conchis că prima instanță legal și întemeiat a constatat că acțiunile

inculpatului Băbălău V. constituie contravenția prevăzută la art. 78 alin. (3) Cod

Contravențional, adică vătămarea integrității corporale ușoare care a provocat o dereglare

de scurta durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacității de muncă.

ordinar solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, deoarece faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

În motivarea recursului, procurorul indică că nu este de acord cu hotărîrile adoptate

de instanțele ierarhic inferioare și consideră că vinovăția lui Băbălău V. în săvîrșirea

infracțiunii incriminate prin rechizitoriu a fost dovedită indubitabil prin probele

administrate, care însă nu au fost apreciate corect, prin prisma coroborării lor, de către

instanțe.

Recurentul consideră că instanțele de judecată greșit au conchis asupra recalificării

acțiunilor inculpatului în baza art. 78 Cod Contravențional, cu dispunerea încetării

procesului, iar argumentele puse la baza acestei soluții sunt contrare actelor cauzei și

materialului probator.

Procurorul, menționează că la baza hotărîrilor judecătorești au fost puse în

exclusivitate declarațiile inculpatului, nefiind apreciate în niciun fel declarațiile părții

vătămate.

Or, apreciind în coroborare probele acumulate atît în cadrul urmăririi penale, cît și

cercetării judecătorești, se constată că acțiunile lui Băbălău V., nu pot fi apreciate doar ca

o simplă contravenție, aceste acțiuni prin caracterul lor ating totalitatea semnelor

caracteristice infracțiunii de huliganism prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

De asemenea, se indică că argumentele instanțelor de judecată precum că lipsește

latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii de huliganism, sunt neîntemeiate, deoarece

3

acțiunile inculpatului au fost efectuate în prezența mai multor persoane, care au fost

audiate în calitate de martori și care au confirmat caracterul public al spațiului în care a

avut loc încăierarea dintre inculpat și partea vătămată.

Totodată, instanțele de judecată nu au luat în considerație că asupra sa inculpatul

avea un cuțit, fapt confirmat prin declarațiile martorului Postolachi A., prin procesul-

verbal de examinare a obiectului din 27.02.2014 și raportul de expertiză medico-legală

nr. 60D din 19.02.2015.

Titularul dreptului de recurs, menționează că versiunea inculpatului precum că l-a

atins pe partea vătămată cu cuțitul întîmplător, atunci cînd cădea jos de la lovitura

ultimului, se combate cu celelalte probe din dosar și nu corespunde realității, respectiv

aceasta urma să fie apreciată critic de instanțe. Totodată, procurorul atenționează instanța

de recurs că nu a fost negat faptul căderii inculpatului de la lovitura părții vătămate, însă

aplicarea tăieturii cu cuțitul nu a fost produsă în acel moment, mai mult că nici un martor

ocular nu declară că a văzut cum inculpatul l-a tăiat pe Fotesco A.

Astfel, acțiunile huliganice a inculpatului au început fără careva motiv și sub un

pretext neînsemnat, în cazul dat fiind realizată desconsiderarea deplină a ordinii publice,

pentru răfuiala fizică cu partea vătămată.

Instanța de apel nu s-a expus asupra acestor argumente invocate și în cererea de apel

a procurorului, ceea ce echivalează cu nepronunțarea instanței asupra tuturor motivelor

invocate în apel și nesoluționarea fondului apelului.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiurile prevăzute de pct. 6) și 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs. Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările

din art. 434 Cod de procedură penală, unde este indicat că, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Din analiza textelor de lege pre-citate, se conchide că instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci cînd se constată

comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri neîntemeiate.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele

precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează,

are un rol preventiv și unul reparator.

4

Prin urmare, reieșind din textul recursului ordinar declarat se constată că procurorul

face trimitere la erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală și în particular se referă la faptul că prin decizia instanței de apel nu s-a

dat răspuns la toate argumentele specificate în cererea de apel a procurorului, probele nu

au fost apreciate corespunzător, iar reieșind din circumstanțele cauzei, acțiunile

inculpatului Băbălău V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, în baza căruia ultimul urmează a fi condamnat.

Verificînd argumentele expuse în textul recursului, în raport cu actele cauzei și

probele administrate, Colegiul penal lărgit constată că judecînd apelul, instanța nu a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de

menținere a sentinței, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui

Băbălău V. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, totodată, ultimul fiind recunoscut vinovat în baza art. 78 alin. (3) Cod

Contravențional, cu încetarea procesului, din motivul expirării termenului de prescripție

de tragere la răspundere contravențională.

Astfel, contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit opinează că

instanța nominalizată la adoptarea soluției nu a elucidat faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, acceptînd niște concluzii de ordin general, statuate de prima instanță, cu privire la

conținutul probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Tot aici, se impune precizarea că, potrivit statuărilor din jurisprudența constantă a

Curții Europene a Drepturilor Omului, motivarea unei hotărîri judecătorești este un

proces de analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale.

În cauza deferită judecății, se constată că instanța de apel a menținut o încadrare

juridică greșită a acțiunilor inculpatului, nu a respins argumentat toate alegațiile

procurorului invocate în cererea sa de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare

asupra chestiunilor care au importanță decisivă în dosar, prin ce a admis erorile de drept

prevăzute de pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Deci, chestiunea asupra căreia instanțele ierarhic inferioare urmau să se expună prin

argumente temeinice constă în aceea dacă faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod penal sau se

încadrează în contravenția din art. 78 alin. (3) Cod Contravențional, după indicii

calificativi vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, care a provocat o

dereglare de scurtă durată a sănătății.

Potrivit rechizitoriului Băbălău V. a fost învinuit de aceea că: „....avînd intenții

huliganice, la 24 ianuarie 2014, aproximativ la ora 02:45, fiind în stare de ebrietate și

aflîndu-se lîngă intrarea în sala „karaoke” a barului „Play Poy”, amplasat în mun.

Bălți, str. Alexandru cel Bun, din neatenție a fost lovit de Fotesco A., în urma cărui fapt

între ei s-a iscat un conflict și ambii au ieșit afară pentru a se clarifica și aflîndu-se la

5

intrarea în bar, care este loc public, încălcînd grosolan ordinea publică, prin acțiuni

exprimate în încălcarea normelor sociale și morale de comportament în societate,

aplicînd violența asupra persoanei, Băbălău V. i-a aplicat lui Fotesco A. o lovitură cu

cuțitul, pe care îl avea asupra sa, în regiunea antebrațului stîng cauzîndu-i, conform

raportului de expertiză medico-legală, leziuni corporale ușoare, după care s-a eschivat

de la locul săvîrșirii infracțiunii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, inculpatului i s-a incriminat

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganism, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, acțiuni săvîrșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Instanțele au conchis că procurorul nu a prezentat probe pertinente și concludente

care ar dovedi intenția inculpatului de a comite anume infracțiunea de huliganism

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal. Însă, Colegiul constată că această soluție este

prematură, iar în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea corespunzătoare și

în coroborare a probelor, avînd în vedere că, în cadrul cercetării judecătorești se

administrează probe pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele

în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate.

Principala problemă pusă în discuție pe o cauză penală este vinovăția persoanei

trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată prin rechizitoriu.

În cauza de față problema vinovăției este determinată de existența sau inexistența în

acțiunile inculpatului a semnelor calificative infracțiunii de huliganism agravat.

De altfel, se amintește că, huliganismul urmează a fi delimitat de alte infracțiuni în

dependență de sensul și orientarea intenției făptuitorului, de motivele, scopurile și

circumstanțele acțiunilor săvîrșite de el. Insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor

corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie, apartament,

în privința rudelor, cunoscuților și provocate de relațiile personale ostile etc., vor fi

calificate în baza articolelor Codului penal ce prevăd răspunderea pentru infracțiunile

împotriva vieții și sănătății persoanei. Însă, în cazurile în care asemenea acțiuni au fost

însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și au

exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, aceste acțiuni urmează a fi calificate

drept huliganism.

Pe de altă parte, instanțele atunci cînd constată lipsa în acțiunile inculpatului a

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate acestuia prin rechizitoriu, urmează

să-și argumenteze poziția prin prisma tuturor probelor acumulate, dîndu-le o apreciere

multilaterală și obiectivă, fără a omite să se expună asupra unora și fără a se eschiva sau

denatura conținutul altora.

Rezumînd cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să încadreze juridic corect

acțiunile inculpatului, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

6

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și

să-și argumenteze corespunzător concluziile în decizia adoptată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reamintește că, pentru delimitarea

contravenției, vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, de huliganismul

agravat, trebuie avute în vedere circumstanțele în care a acționat inculpatul, acțiunile

premergătoare acestora și toate împrejurările în care a fost săvîrșită fapta infracțională.

Prin urmare, este important de a consemna că, pentru a reține în sarcina inculpatului

componența de infracțiune de huliganism trebuie să fie demonstrată desconsiderarea

deplină a ordinii publice de către acesta, care se manifestă prin dorința făptuitorului de a

profita de un pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima. Din cele menționate rezultă

cu claritate că infracțiunea prevăzută la art. 287 Cod penal presupune întotdeauna

ipostaze cu implicații publice, în speță, acțiunile huliganice fiind desfășurate în incinta

unui local de agrement, în timpul orelor de lucru.

În afară de aceasta, pornind de la dispoziția art. 287 alin. (1) Cod penal, componența

de infracțiune există în cazul cînd de către inculpat au fost săvîrșite acțiuni intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de

societate. Ordinea publică a fost definită în doctrina judiciară ca fiind o totalitate de

relații sociale, ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate

a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de

stat și publice.

Prin încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect, se

are în vedere săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale

de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către

violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu

cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității personalității, încălcare îndelungată și

insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a

activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc.

Prin huliganism însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor se are în vedere

violența fizică ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot

surveni în urma săvîrșirii unor acțiuni cu caracter violent produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizarea, îmbrîncire, punerea unei piedici victimei, urmate de cauzarea

vătămărilor intenționate ușoare a integrității corporale sau sănătății.

Huliganismul agravat înseamnă săvîrșirea acțiunilor prevăzute la alin. (1) art. 287

Cod penal în circumstanțe agravante, cu aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc, a

cuțitelor, boxelor sau a altor arme albe, precum și a obiectelor special adaptate pentru

vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității corporale urmează a fi

considerate cele care au fost adaptate de făptuitor din timp sau în momentul săvîrșirii

acțiunilor huliganice, precum și obiectele care, deși n-au fost supuse prelucrării, au fost

special pregătite de către făptuitor și se aflau la el cu același scop. Aplicarea sau intenția

de a aplica diferite cuțite, boxe sau diferite arme albe, precum și alte obiecte, inclusiv cele

special adaptate pentru vătămarea integrității corporale la săvîrșirea actelor de

7

huliganism, constituie temei pentru calificarea infracțiunii în baza alin. (3) art. 287 Cod

penal, nu numai în acele cazuri în care vinovatul cu ajutorul lor cauzează sau

intenționează să cauzeze vătămări corporale, dar și atunci cînd utilizarea obiectelor

menționate în procesul actelor huliganice creează un pericol real pentru viața și sănătatea

cetățenilor.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează prin vinovăție

intenționată, intenție directă, adică făptuitorul înțelege că încalcă ordinea publică și

exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, că aplică o violență asupra persoanelor

sau amenință cu aplicarea violenței, precum și faptul că acțiunile sale, prin conținutul lor

se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită și dorește săvîrșirea acestor

acțiuni și survenirea consecințelor. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de

huliganism se realizează printr-o acțiune, care poate consta în săvîrșirea, în public, de

acte sau gesturi, în proferarea de cuvinte ori expresii sau în orice alte manifestări, acțiune

care aduce atingere bunelor moravuri sau produce un scandal public.

Din cele menționate reiese cu claritate că infracțiunea de huliganism, art. 287 Cod

penal, se delimitează de alte fapte nepenale, în particular de contravenția din art. 78 Cod

contravențional, dat fiind că huliganismul incriminat de norma penală, în afară de

prezența acțiunii principale – încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și

prezența unei acțiunii adiacente – acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței

asupra persoanelor, folosirea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale.

În cauza deferită judecății, aceste acțiuni adiacente au fost comise de inculpat, mai

mult că partea acuzării a prezentat probe în vederea susținerii învinuirii date.

Din atare considerente, instanța de recurs conchide asupra faptului că învinuirea

imputată inculpatului a fost susținută de către procuror în sensul declarat.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că concluziile la care a

ajuns prima instanță, susținute și de Curtea de apel, cu privire la aceea că: „.... fapta dată

nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de legea penală, însă instanța constată în

acțiunile lui Băbălău V. elementele contravenției prevăzute de art. 78 alin. (3) Cod

Contravențional ... nefiind prezentate dovezi incontestabile ce ar dovedi vina

inculpatului, probele aduse în sprijinul învinuirii inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal poartă caracter de presupuneri, care nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare”, sunt incorecte, ținînd seama de învinuirea

înaintată lui Băbălău V., care coroborează cu circumstanțele de fapt ale cauzei și cu

ansamblul de probe administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată.

Respectiv, se constată că sunt vădit neîntemeiate argumentele și concluziile la care

au ajuns instanțele ierarhic inferioare privitor la încetarea procesului penal în privința lui

Băbălău V. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Mai mult, Colegiul penal lărgit consideră nefondate declarațiile inculpatului precum

că dînsul i-a aplicat părții vătămate lovitura cu cuțitul, întîmplător, în timpul căderii, după

ce Fotesco A. l-a lovit la picior. Această versiune vine în contradicție cu declarațiile

expertului Grecu L. și raportul de expertiză medico-legală nr. 60D din 12 februarie 2014.

8

În lumina lacunelor descrise mai sus, Colegiul penal lărgit constată că erorile

admise de către Curtea de apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și

12) Cod de procedură penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fapt și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesual-penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu prevederile legii penale și

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

punctate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate

în instanța de fond, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității

sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei

atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de

Apel Bălți, Valentina Costaș, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 02 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe Băbălău Victor Constantin, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 13 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

9