1ra-574/2016 — art. 166/1 alin. 4 lit. c, 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-574/2016 — art. 166/1 alin. 4 lit. c, 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-574/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte –Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpații

Șontea Vadim, Brînza Marin și avocatul acestora Raciula Alexandru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Brînza Marin Valeriu,

născut la 22 septembrie 1987, originar și domiciliat în s.

Catranic, r-nul Fălești,

și

Șontea Vadim Svetoslav,

născut la 14 ianuarie 1986, originar din s. Cuhnești,

r-nul Glodeni, domiciliat în or.Glodeni, str. Suveranității

5, ap. 7

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 16 februarie 2015 - pînă la 26 august 2015; (instanța

de fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Șontea Vadim au fost achitați de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. c) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motiv

că faptele nu au fost săvîrșite de inculpați.

Acțiunea civilă înaintată de Grisman Ruslan a fost respinsă.

organul de urmărire penală Șontea Vadim și Brînză Marin au fost învinuiți de

faptul că deținînd în baza ordinului nr. l2 ef din 03.04.2012 al Directorului

General interimar a Departamentului Instituțiilor Penitenciare și respectiv

nr. 4 ef din 26.01.2009 al Șefului Penitenciarului nr. 11, funcțiile de

1

supraveghetori ai serviciului regim și supraveghere, iar în baza art. 123

alin.(2) din Codul penal, fiind persoane publice, investite de stat să

îndeplinească activități de interes public, contrar prevederilor art. 3 din

CoEDO, art. 24 alin. (2) din Constituția R. Moldova, pct. 1, 2 din Statutul

disciplinar al colaboratorilor sistemului penitenciar al Ministerului

Justiției, art.2 alin.(l) lit. d), c), art.20, pct. 1) lit. a) al Legii nr. 1036 din

17.12.1996 „Cu privire la sistemul penitenciar”; pct.6) al Statutului

executării pedepsei de către condamnați; pct. 46) alin. (1), (2), (5) din

Regulamentul cu privire la satisfacerea serviciului de către efectivul de

trupă și corpul de comandă din sistemul penitenciar al Ministerului

Justiției, și atribuțiilor funcționale stipulate în fișele postului a funcțiilor

deținute, au comis infracțiune de tortură în următoarele circumstanțe:

Astfel, la 15 septembrie 2013, aproximativ la 2330, Brînza Marin

împreună cu Șontea Vadim, la ordinul superiorului, ofițerului de serviciu

pe Penitenciarul nr. 11, se aflau în holul din preajma secției de serviciu, de

la primul etaj al blocului administrativ, pentru a supraveghea deținutul

celulei nr.32, Grisman Ruslan, care se bănuia de încălcarea regimului de

detenție și care avea un comportament agitat, numind colaboratorii

prezenți cu cuvinte injurioase. Tot atunci supraveghetorul Brînza Marin,

fiind persoană publică, în contextul exercitării atribuțiilor de serviciu,

acționînd cu titlu oficial, împreună cu Șontea Vadim, urmărind scopul de

a-l pedepsi pe Grisman Ruslan, pentru faptul că acesta i-ar fi numit cu

cuvinte injurioase, de a-l intimida și de a exercita presiune asupra lui,

precum și din motiv de a-l discrimina prin ași demonstra supremația, fără

temei și necesitate, intenționat au intervenit ilegal în forță , deși aplicarea

acesteia nu era necesară , deoarece deținutul Grisman nu opunea rezistență

fizică și ținea mîinile la spate, l-au supus pe numitul la acțiuni de tortură

exprimate prin aplicarea de către Brînza Marin față de Grisman Ruslan a

unei lovituri puternice cu palma în regiunea mandibulei din stînga, iar

Șontea Vadim în același timp și în aceleași circumstanțe – o altă lovitură

puternică cu palma, tot în regiunea mandibulei din partea dreaptă, acțiuni

în rezultatul cărora i-au cauzat fractura unghiurilor mandibulei bilateral

cu deplasarea în plan transversal a fragmentelor, fapt ce i-a provocat lui

Grisman Ruslan dureri.

2

Tot ei, Brînza Marin și Șontea Vadim, în timp ce comiteau acțiunile

de tortură, avînd scopul de a-i provoca cet. Grisman Ruslan vătămarea

intenționată medie a integrității corporale i-au aplicat numitului, pe rând,

cîte o lovitură puternică, cu palmele în regiunea mandibulei din ambele

părți anatomice (stânga și dreapta) cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.205 D din 30.06.2014, vătămări corporale medii.

400-405 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de

stat, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță cu condamnarea inculpaților conform

învinuirii formulate și în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, cu

numirea pedepsei definitive 9 ani închisoare, fiecare cu executarea în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

natura celeia de care s-au folosit la comiterea crimei pe un termen de 10

ani, fiecare, iar în baza art. 66 Cod penal, gradele speciale deținute de

Brînză Marin și Șontea Vadim de a retrage.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat următoarele:

- instanța de fond greșit a conchis că vina inculpaților nu este

dovedită, iar faptele incriminate nu au fost săvîrșite de aceștia, astfel că

probele prezentate de acuzare au fost greșit apreciate;

- acțiunile inculpaților Brînza, evident întrunesc elementele

infracțiunilor prevăzute de art.1661 alin. (4) lit. c) și de art. 152 alin. (2) lit.

e) Cod penal, iar faptele incriminate au fost comise anume de ei.

- prin acțiunile sale Brînza M. și Șontea V. au cauzat un prejudiciu nu

doar părții vătămate Grisman R., dar au compromis statutul de funcționar

al statului, au știrbit considerabil imaginea de colaborator al instituțiilor

penitenciare, lăsând o amprentă negativă în societate, prin ce au diminuat

încrederea societății în întregul sistem penitenciar.

decembrie 2015, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Șontea Vadim

și Brînza Marin au fost condamnați:

- în baza art. 1661 alin. (4) lit. c) Cod penal, la 8 ani închisoare, fiecare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită

3

activitate în organele de drept și administrației publice pe un termen de 10 ani,

fiecare;

- în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, fiecare.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor numite lui Șontea Vadim și Brînza

Marin, definitiv le-a fost stabilită pedeapsa 8 ani 6 luni închisoare, fiecăruia, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita anumită activitate în organele de drept și administrației

publice pe un termen de 10 ani, fiecare.

comiterii infracțiunilor de tortură, care reprezintă tratament inuman sau

degradant și vătămarea intenționată medie a integrității corporale, săvîrșită de

două persoane, invocate în rechizitoriu, concluzionînd totodată că, deși

inculpații nu și-au recunoscut vina, în comiterea infracțiunilor imputate,

vinovăția acestora este dovedită pe deplin prin declarațiile părții vătămate,

martorilor Ciuricov V., Rusu A., Lungu A., Buza I., Guzgan Șt., Guțu A. precum

și prin materialele cauzei cercetate în cadrul ședinței instanței de fond și apel: -

plîngerea deținutului Grisman R., procesul- verbal de percheziție; decizia nr. 444

din 16.09.2013; trimiterea extras și actul de examinare medicală a leziunilor

corporale a deținutului Grisman R., ordinul nr. 905 din 17.09.2013; raportul de

constatare medico-legală nr. 692 din 01.11.2013; raportul de expertiză medico-

legală nr. 205/D din 30.06.2014; declarațiile expertului Grecu L.; informația

prezentată de Penitenciarul nr. 11 din 30.04.2014; ordinul nr. 363 din 13.09.2013

a șefului Penitenciarului nr. 11, cu privire la executarea serviciului de luptă

pentru paza și supravegherea deținuților în penitenciar; procesul - verbal de

verificare a declarațiilor părții vătămate la locul infracțiunii din 23.04.2014;

informația cu privire la persoanele care la 15.09.2013 se dețineau în celula nr. 32;

procesul-verbal de examinare a fișei medicale din 12.09.2014; actul de expertiză

psihiatrico - psihologică nr. 361a-2014 din 23.09.2014; extrasele din ordinele nr.

121ef din 03.04.2012 și nr. 4ef din 26.01.2009; procesele-verbale de confruntare

din 20.11.2014 dintre partea vătămată și bănuiții Brînă M. și Șontea V.;

procesele-verbale de ridicare și de examinarea a descifrărilor convorbirilor

telefonice din 04.09.2014 și respectiv 09.09.2014; discul DVD-R pe care se conțin

imaginile video din data de 15.09.2013; raportul de constatare tehnico-științific

nr. 7504 din 15.07.2015.

4

Colegiul penal a apreciat critic declarațiile inculpaților privind nevinovăția

lor în săvârșirea infracțiunilor incriminate, argumentînd că versiunea acestora a

fost combătută prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 205D

din 30.06.2004 prin care s-a constatat că apariția fracturilor la Grisman R. în urma

unei căderi sau automutilări nu se exclude, dar luînd în considerație

circumstanțele cauzei (...) e puțin probabil, deoarece sunt absente leziuni a

țesuturilor moi a feței, în consecință s-a concluzionat că fractura bilaterală a

mandibulei a apărut în urma loviturilor în regiunea mandibulei.

La fel, instanța a dat o apreciere critică declarațiilor expertului Grecu L.,

date în cadrul ședinței de judecată, deoarece acestea se contrazic cu concluziile

din raportul de expertiză formulat tot de el, unde clar s-a indicat că fractura de

mandibulă la Grisman R. ar fi putut apărea prin două lovituri separate, pe rînd

din ambele părți, în circumstanțele indicate anume de partea vătămată, adică cu

un interval mai mare de timp dintre acestea. Totodată, instanța a menționat că

nu este clar, care ar fi importanța intervalului mic sau mai mare de timp în

procesul mecanismului de formare a fracturii la pătimit în circumstanțele

descrise.

Versiunea apărării precum că fractura la partea vătămată ar fi apărut în

urma aplicării loviturii de către A. Lungu, la fel a fost respinsă, deoarece din

declarațiile pătimitului rezultă că Lungu A. i-a aplicat o lovitură în piept și de la

acțiunile acestuia nu a simțit dureri în regiunea mandibulei, aceste dureri au

apărut în urma loviturilor lui Șontea și Brînză. Astfel, loviturile aplicate de către

A. Lungu au fost constatate la nivelul pieptului și brațelor prin concluzia

medicală.

Cît privește înregistrarea video, instanța a menționat, că conform

raportului tehnico-științific nr. 7504 din 16.06.2015 deși s-a constatat o relație

logică în ceea ce privește momentul schimbării orei/minutei din înregistrarea

video, însă, totodată s-au depistat urme de utilizare a programului ”VirtualDub

build 32507/relase”- program care este utilizat pentru modificarea (montarea)

înregistrărilor video.

La acest capitol, instanța de apel a mai reținut că la examinarea înregistrării

video s-a constatat că multe secvențe lipsesc, iar imaginile de pe acestea sunt

neclare. Astfel, pe epizoadele de la orele 2313 Brînza M. și Grisman R. se află de

unii singuri pe hol și se contrează, iar cînd spiritele sunt mai aprinse, dispare o

secvență a înregistrărilor, după care se vizualizează cum Brînză M. deja se află la

5

o distanță de 5-6 m. depărtare de la Grisman R., iar partea vătămată prin gesturi

și acțiuni oftează de durere și indică cu mîina în regiunea mandibulei. Astfel,

instanța a conchis, că lipsa acestei secvențe indică asupra faptului că aceasta

intenționat a fost radiată din înregistrarea video, pentru a ascunde în așa mod

acțiunile de aplicare a violenței de către inculpați față de deținutul Grisman R.

Ulterior, la minutul 2315 intervine Șontea V. care ceva discută cu partea vătămată,

se contrează și îl îmbrâncește pe ultimul cu palmele în piept, după care îi aplică

o lovitură cu palma în regiunea feței din partea dreaptă, iar după aceste acțiuni

Grisman R. se culcă la pămînt și oftează de la durerile suportate.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă instanța de apel ținînd

cont de prevederile art.7,61,75-78 Cod penal, precum și de gravitatea infracțiunii

săvîrșite a conchis că este rațional a le stabili inculpaților pedeapsa închisorii cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita anumite activități în

organele de drept și administrației publice .

Șontea Vadim, Brînza Marin și avocatul acestora Raciula Alexandru, care,

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, au

solicitat casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursurilor declarate recurenții au invocat următoarele:

- la soluționarea cauzei instanța de apel a ignorat prevederile art. 8 alin. (2)

și 66 alin. (4) Cod de procedură penală, stipulări care caracterizează un proces

echitabil și asigură un drept la apărare efectiv;

- instanța de apel a admis ca fiind veridice declarațiile părții vătămate și a

deținuților Ciuricov V. și Rusu A., iar toate argumentele invocate de apărare

le-a respins printr-o motivare generală;

- o sentință de condamnare trebuie să fie bazată pe probe exacte, cînd au fost

înlăturate toate divergențele, iar motivarea soluției adoptate este o îndatorire a

instanței;

- instanța nu a luat în considerație că partea vătămată de nenumărate ori

și-a schimbat depozițiile, astfel rămînînd neclar și fără o argumentare cuvenită

din care motive instanța a respins declarațiile acestuia cu privire la aplicarea unei

lovituri în față de către A. Lungu;

- instanța de apel fără a audia pe viu expertul L. Grecu, a dat o apreciere

critică declarațiilor acestuia invocînd că sunt contraziceri între explicațiile

dînsului și raportul de expertiză medico-legală nr. 205D din 30.06.2004, astfel că

6

instanța nu a întreprins nici o măsură în vederea înlăturării acestor contradicții

și contrar prevederilor art. 148 Cod de procedură penală, nu s-a dispus

efectuarea unei expertize repetate;

- pripit și fără o motivare cuvenită, instanța a respins proba cu înregistrarea

video care confirmă că inculpații nu i-au aplicat părții vătămate nici o lovitură,

acesta fiind lovit în față cu pumnul de către un alt colaborator al penitenciarului;

- acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma că infracțiunea a fost

săvîrșită de 2 persoane, fapt care duce spre încadrarea neîntemeiată în baza

art. 1661 alin. (4) lit. c) Cod penal;

- instanța de apel contrar prevederilor art. 425 Cod de procedură penală, a

ieșit din limitele învinuirii incriminîndu-le inculpaților cauzarea intenționată

unei persoane (...), care reprezintă tratament inuman ori degradant, acțiuni

violente care au cauzat vătămări corporale medii a integrității corporale;

- martorii acuzării au fost audiați fără a fi înaintat vre-un demers în acest

sens de către părți, însă reluarea cercetării judecătorești și cercetarea

suplimentară a probelor inclusiv audierea martorilor acuzării, în sensul

prevederilor art. 413 alin. (3), 415 alin.(21) Cod de procedură penală, poate avea

loc la cererea motivată a părților. Faptul dat denotă caracterul neobiectiv a

cercetării judecătorești și încălcarea dreptului la un proces echitabil;

6.1 La 25 ianuarie 2015 inculpatul Șontea Vadim a depus cerere de recurs

suplimentară, unde invocînd aceleași solicitări ca și în recursul declarat anterior

a menționat următoarele:

- declarațiile părții vătămate pe care s-a bazat instanța de apel sunt

contradictorii și imprecise, or acesta după vizionarea înregistrării video a

declarat că din motiv că era în stare de ebrietate nu-și amintește că a fost lovit de

către Lungu A. cu pumnul în față, dar după vizionarea înregistrării îl admite;

- în cadrul cercetării judecătorești nu a fost înlăturat dubiul referitor la faptul

că mandibula părții vătămate putea fi fracturată în urma loviturii aplicate de

către un alt colaborator al penitenciarului și anume Lungu A., or din

înregistrările video clar se vede la secvența din ora 21:58 că Lungu A. i-a aplicat

o lovitură cu pumnul în față părții vătămate;

- cele imputate lui Șontea V. prin prisma circumstanțelor agravante de la art.

152 și 1661 Cod penal, nu au fost demonstrate de către acuzator, și anume

existența participației în sensul art. 41 alin. (1) Cod penal;

- participația lui Șontea Vadim la săvîrșirea infracțiunilor incriminate nu se

7

demonstrează nici printr-un mijloc de probă existent la materialele cauzei;

- scopul infracțiunii de tortură indicat în textul rechizitoriului și în decizia

contestată este preluat din legea penală (art. 166/1 alin. (3) Cod penal), fără a fi

descris prezența scopului la inculpatul Șontea V, or acest scop este abstract și nu

este concretizat prin careva circumstanțe de fapt relevante cazului;

- în speță nu au fost înlăturate următoarele neclarități: - fractura mandibulei

s-a produs ca urmare a unei singure lovituri în partea centrală a mandibulei sau

de la două lovituri laterale; nu a fost clarificat intervalul de timp în care s-au

produs cele 2 presupuse lovituri; automutilarea lui Grisman R. prin lovirea cu

capul de gratii, perete, podea, alte obiecte prin raportul de expertiză nu a fost

exclusă, pe cînd declarațiile martorilor și imaginele video indică asupra

acțiunilor de automutilare.

- prezența acestor neclarități nu permit de a stabili exact legătura de

cauzalitate dintre fractura mandibulei lui Grisman R. și fapta exactă care a și

determinat apariția acestei fracturi.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

ordinare declarate de inculpați și avocatul acestora, solicitînd respingerea

acestora pe motiv că recurenții contrar prevederilor art. 430 Cod de procedură

penală, nu au invocat în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauză și care este eroarea de drept comisă de instanță ce ar duce la

casarea hotărîrii contestate. Astfel, aceștia solicită reaprecierea probelor

considerînd că nu au fost respectate prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art.

434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea hotărîrilor atacate pe baza

materialelor cauzei și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

8

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control

integral atît în fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea

acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către

jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii primei instanțe.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe

prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect

au fost apreciate în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la

ele, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Articolul 389 alin.(1) Cod de procedură penală prevede că, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul

de probe cercetate de instanța de judecată.

Colegiul penal enunță că judecînd apelul, instanța de apel nu a respectat

întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii.

La examinarea probelor care confirmă sau infirmă vinovăția persoanei,

instanța de judecată urmează în hotărîre să argumenteze motivele admiterii sau

respingerii probelor atît de învinuire, cît și de apărare, fiind obligată să aprecieze

toate probele examinate în ședință, indiferent de faptul dacă sînt cuprinse în

dosar sau au fost prezentate de părți în ședința de judecată.

Colegiul penal lărgit constată că la judecarea apelului, instanța nu a ținut

seama în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală și

nu a apreciat fiecare probă separat adusă de participanții la proces și nu s-a

pronunțat în mod convingător asupra acestora.

La acest capitol Colegiul relevă, că învinuirea se bazează pe declarațiile

părții vătămate Grisman R., iar din conținutul deciziei instanței de apel rezultă

că aceasta a admis apelul acuzatorului de stat, apreciind ca fiind veridice

9

depozițiile părții vătămate, fără a preciza care declarații au fost reținute de

instanța de apel ca fiind adevărate, cele date în cadrul urmăririi penale, în

instanța de fond sau cele depuse nemijlocit în ședința instanței de apel, or

Grisman R. fiind audiat la diferite etape a procesului penal a dat declarații

contradictorii.

Astfel fiind audiat în cadrul urmăririi penale la 08 aprilie 2014 Grisman R.

(f.d.239-240, vol. I) a declarat că a fost lovit în regiunea feții doar de către

colaboratorii penitenciarului pe nume Marin și Vadim, fiecare aplicîndu-i

cite o lovitură. Ulterior, în cadrul cercetării judecătorești (f.d.143, vol. III) partea

vătămată și-a modificat declarațiile invocînd „În noaptea de 15 spre 16

septembrie 2013, în afară de inculpați, m-a lovit și ajutorul ofițerului de

serviciu pe nume Anatol. Sunt sigur că în față ajutorul ofițerului de

serviciu nu m-a lovit.”

După vizionarea înregistrării incidentului Grisman R. din nou și-a

schimbat depozițiile indicînd „Confirm că am fost lovit în față cu pumnul,

însă nu pot să-mi aduc aminte de faptul că mi-a fost aplicată lovitura. M-a lovit ofițerul

de serviciu Anatolie. Se vede pe înregistrare că și capul l-am dat în urmă după aplicarea

loviturii.” iar la întrebarea instanței a declarat „Nu țin minte faptul că am fost lovit

în față de către ajutorul ofițerului de serviciu Anatol, dar admit că aș fi putut fi lovit și

în față. Brînză m-a lovit după incidentul cu ajutorul ofițerului de serviciu Anatol, dar

nu țin minte momentul acesta fiindcă atunci eram în stare de ebrietate. Brînză sigur

mi-a aplicat lovitura, dar în privința lui Șontea deja am dubii.”

În cadrul ședinței instanței de apel partea vătămată din nou și-a modificat

declarațiile invocînd „Am fost lovit de Marin Brînză, după care am început să înjur,

unde era și Vadim și mi-a mai aplicat iar lovituri, am căzut jos m-am ridicat și

iar am fost lovit” (f.d.43, vol. IV).

Reieșind din cele menționate Colegiul lărgit constată că în declarațiile

părții vătămate sunt divergențe esențiale referitor la faptul cine, cînd și în ce

parte a corpului i-a aplicat lovituri, precum și cîte lovituri i-au fost aplicate în

acea seară.

Aceste divergențe urmau a fi apreciate și luate în considerație de către

instanța de apel, ceea ce nu a avut loc, rămînînd neclar și fără o argumentare

cuvenită din care motive instanța a respins declarațiile lui Grisman R. cu privire

la aplicarea unei lovituri în față de către A. Lungu.

10

Tot aici Colegiul reține că constatările instanței de apel din decizia recurată

sunt contradictorii și se exclud reciproc.

La acest capitol instanța de recurs reține că la f.d.122, vol. IV instanța de

apel a constatat ”În cadrul examinării și vizualizării înregistrării video (segvența de la

ora 21:58, minuta 01.35) se vede cum doi colaboratori îl țin de mîini pe Grisman R., unul

din partea dreaptă (care, din spusele părții vătămate, se presupune că este ajutorul

ofițerului de serviciu Lungu A.). Colaboratorul care îl ține pe Grisman R. de mîina

dreaptă, îi dă drumul și îi aplică o lovitură în regiunea pieptului-burtă din partea dreaptă,

de la ce Grisman cade jos așezîndu-se la podea, în același timp fiind ținut de către celălalt

colaborator de mîina stîngă cu ambele mîini (nu aplică lovituri). Stînd la podea,

colaboratorul care l-a lovit în regiunea pieptului îi mai aplică o lovitură în regiunea

feței. Din motivul vizibilității slabe a imaginii nu este posibil de apreciat cert în care

parte a feței îi revine lovitura, centru sau dreapta, de la ce capul lui Grisman R. se

lasă în spate”.

Ulterior, la f.d.126, vol. IV Colegiul penal face o altă constatare, diametral

opusă celei menționate mai sus, și anume: „Versiunea apărării, prin care fractura de

mandibulă la deținutul Grisman R. ar fi fost provocată în alte circumstanțe așa ca

aplicarea loviturii de către Lungu Anatol (...), nu poate fi admisă, deoarece partea

vătămată clar a indicat că Lungu A. l-ar fi lovit în piept și de la acțiunile lui nu simțea

dureri fizice în regiunea mandibulei (...) Loviturile aplicate de Lungu A. au fost

constatate prin concluzia medicală prin stabilirea de leziuni corporale la nivelul pieptului

și brațelor.”

Prin urmare, Colegiul penal constată, că instanța a pronunțat concluzii care

se exclud una pe alta, pe de o parte constată că ajutorul ofițerului de serviciu

Lungu A. i-a aplicat lui Grisman două lovituri una în regiunea pieptului și alta

în față, iar pe de altă parte constată că Lungu A. i-a aplicat părții vătămate doar

o lovitură în regiunea pieptului.

Astfel, aceste constatări contradictorii nu pot fi acceptate într-o decizie a

instanței judecătorești.

Tot aici, dar în alt context, Colegiul reține că în ședința instanței de fond

din 13 mai 2015 apărarea invocînd că concluziile expuse în raportul de expertiză

privind mecanismul de apariție a leziunilor stabilite la Grisman R. nu sunt

suficient de clare în temeiul art. 153 Cod de procedură penală a înaintat un

demers, prin care a solicitat audierea expertului Grecu L., demers care a fost

admis (f.d.96 vol. III).

11

Ulterior, instanța de apel, fără a audia expertul L. Grecu, și neținînd cont

în deplină măsură de prevederile art. 148 alin. (2) Cod de procedură penală, care

stipulează că instanța poate dispune efectuarea unei expertize repetate de un alt

expert sau alți experți în cazul în care: - concluziile expertului sunt neclare,

contradictorii, neîntemeiate, dacă există îndoieli în privința lor, a dat o apreciere

critică declarațiilor acestuia invocînd că sunt contraziceri între explicațiile

dînsului date în ședința instanței de fond și raportul de expertiză medico-legală

nr. 205D din 30.06.2004.

La acest capitol Colegiul lărgit mai menționează și faptul, că în cadrul

cercetării instanței de apel explicațiile expertului Grecu L. nu au fost obiect de

discuție, această probă nefiind verificată în ședința de judecată a instanței de apel

și nu a fost consemnată în procesul-verbal (f.d.99-100, vol. IV) așa cum prevede

art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală.

În continuare instanța de recurs constată că recurenții critică decizia

instanței de apel și sub aspectul depășirii limitelor învinuirii formulate prin

rechizitoriu.

Analizînd textul deciziei instanței de apel prin prisma criticilor formulate

de recurenți Colegiul conchide că acestea sunt întemeiate și în argumentarea

concluziei sale Colegiul va purcede la verificarea deciziei în cumul cu

rechizitoriul.

Astfel, potrivit rechizitoriului (f.d.255-267, vol. I) inculpații au fost învinuiți

în aceia că „fiind persoane publice acționînd cu titlu oficial prin acțiunile sale

intenționate au comis tortura, acțiuni prin care au provocat cet. Grisman R. dureri,

suferințe fizice și psihice puternice cu scopul de a-l pedepsi pentru un act pe care

aceasta l-ar fi comis, de a-l intimida sau de a exercita presiune asupra lui, pentru a-l

discrimina (…)”

Potrivit deciziei (f.d.127, vol. IV) la descrierea faptei criminale constatate

ca fiind dovedite instanța de apel a menționat „Brînză Marin și Șontea Vadim au

comis infracțiunea de tortură – cauzarea intenționată unei persoane o durere fizică sau

suferință fizică sau psihică puternică, care reprezintă tratament inuman ori

degradant, de către o persoană publică care acționează cu titlu oficial, acțiuni violente

prin cauzare de vătămări corporale medii a integrității corporale cu scopul de a-l

pedepsi pentru un act pe care aceasta l-ar fi comis, de a-l intimida sau de a exercita

presiune asupra lui, pentru a-l discrimina”.

12

Prin urmare Colegiul constată că instanța de apel contrar prevederilor

art.325 Cod de procedură penală, a depășind limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu și în decizia adoptată le-a imputat inculpaților un semn calificativ

care nu le-a fost incriminat prin rechizitoriu și care se referă la infracțiunea

prevăzută de art. 166 1 alin. (1) Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal atestă că, motivarea soluției pronunțate de

instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar

în realizarea justiției, dînd părților din proces posibilitatea să-și formeze

convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței

de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Colegiul constată că, în speță, instanța de apel și-a motivat insuficient

decizia pronunțată și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

examinînd cauza penală prezentă cu abateri de la normele de procedură.

Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a

respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură

penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, astfel că hotărîrea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și

de drept ce au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Astfel, Colegiul constată că în speță și-au găsit confirmare temeiurile

invocate de recurenți, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, și anume decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, se casează

hotărîrea atacată și se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în

conformitate cu art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, avînd în vedere prevederile art.93-95, 100-101 Cod de procedură penală,

să verifice și să aprecieze just probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

analizeze și să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele

expuse în pct. 8 al prezentei decizii și, ca urmare, să pronunțe o hotărîre legală,

13

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de inculpații Șontea Vadim, Brînza

Marin și avocatul acestora Raciula Alexandru, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, în cauza penală în

privința lui Brînza Marin Valeriu și Șontea Vadim Svetoslav și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 08 iulie

2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

14