1ra-1116/2016 — art.195 alin.2 CP

1ra-1116/2016 — art.195 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1116/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Bejenaru Iurie și Craiu Nicolae

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Leova din 18 iulie 2008 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Tălămbăț Efim Anisim, născut la

16.12.1970, originar din s. Cîmpul Drept,

r-nul Leova, domiciliat mun. Chișinău str.

Ginta Latină, 17 ap. 156.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de recurs: 03.05.2016 – 22.06.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 195 alin. (2) Cod penal la 10 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activități pe un termen de 3

ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Lozan Oxana a fost admisă parțial, cu

încasarea în beneficiul ei de la Tălămbăț Efim a sumei de 1800 euro, sau

echivalentul în valută națională conform cursului oficial al BNM la momentul

executării hotărîrii.

Acțiunea civilă înaintată de către Zaharia Victor a fost admisă, cu încasarea

în beneficiul lui, în mod solidar, de la Tălămbăț Efim și Vicol Nicolae a sumei de

1500 euro, sau echivalentul în valută națională conform cursului oficial al BNM

la momentul executării hotărîrii.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și Vicol Nicolae Trifan, în baza art.

195 alin. (2) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

1

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita activități în serviciul administrării publice pe un termen de 5 ani, în

privința căruia hotărîrile judecătorești nu sunt atacate.

perioada lunii septembrie 2006, împreună, prin înțelegere prealabilă cu Vicol N.,

urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, sub pretextul angajării la lucru peste hotare, în Republica

Italia, au primit și au însușit:

- la 17 septembrie 2006, de la Valentina Soloviov pentru transportarea fiicei

acesteia, Tatiana Soloviov, 3750 euro, echivalentul a 63487,50 lei, pe care

aceasta i-a transmis-o lui Vicol N., cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu

material considerabil;

- în perioada lunii septembrie 2006, de la Vasiliu Tamara, bani în sumă de

3750 euro, echivalentul a 62641 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu

material considerabil;

- la 14 septembrie 2006, de la Zaharia Victor pentru transportarea soției

acestuia, Zaharia Maria, bani în sumă de 1500 euro, echivalentul a 25395 lei, pe

care acesta i-a transmis lui Vicol N., cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu

material considerabil;

- în perioada lunii septembrie 2006, de la Lozan Andrian, pentru

transportarea soției acestuia, Lozan Oxana, bani în sumă de 1100 euro,

echivalentul a 18623 lei, pe care acesta i-a transmis lui Tălămbăț Efim cauzîndu-i

părții vătămate o daună materială considerabilă.

Astfel, prin acțiunile sale, Tălămbăț Efim a comis infracțiunea prevăzută de

art. 195 alin. (2) Cod Penal, escrocherie, adică, însușirea în proporții deosebit de

mari a bunurilor proprietarului, săvîrșită prin înșelăciune și abuz de încredere.

Efim, Vicol Nicolae și avocatul Timofti C. în numele ultimului, care au solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

deoarece ei nu au comis infracțiunea incriminată.

Părțile vătămate Soloviov V., Stanciu A., Zaharia V., care au solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpaților să le fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, considerînd pedeapsa

numită prea aspră.

2008 a fost respins apelul inculpatului Tălămbăț Efim ca nefondat și admise

apelurile inculpatului Vicol N., a avocatului Timofti C. și a părților vătămate,

casată sentința, în latura penală în partea condamnării lui Vicol N., rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, prin care Vicol N. a fost

2

condamnat în baza art.196 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor adoptate pe caz și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare.

pentru judecarea recursului declarat, însă acesta nu a parvenit în instanța de

recurs, fiind pierdut de către ÎS „Poșta Moldovei".

dispusă restabilirea cauzei penale în privința lui Vicol N. și Tălămbăț Efim care a

fost pierdută de către ÎS „Poșta Moldovei".

recurs, solicitînd anularea acesteia.

2010, a fost admis recursul, casată încheierea sus menționată și dispusă

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

restabilirea cauzei penale prin înlocuire, precum și cu restabilirea unor

documente din dosar.

2011, a fost încetată procedura de recurs în cauza penală privindu-l pe Vicol N.,

condamnat în baza art.196 alin.(3) lit. b) Cod penal, în legătură cu retragerea

recursului ordinar.

Totodată, judecînd recursul ordinar declarat de condamnatul Tălămbăț

Efim, Colegiul penal l-a admis, cu casarea deciziei instanței de apel în partea

condamnării acestuia și dispunerea rejudecării cauzei în privința lui de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, pe motivul încălcării

prevederilor art. 325 alin.(1) Cod penal - depășirea limitelor învinuirii formulate

în rechizitoriu.

2011, au fost admise apelurile declarate de inculpatul Tălămbăț Efim și părțile

vătămate, casată sentința în latura penală în partea condamnării lui Tălămbăț

Efim, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, prin care

Tălămbăț Efim a fost condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

care, a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță, motivînd că instanța de apel incorect a reîncadrat acțiunile inculpatului

3

din prevederile art. 195 alin. (2) Cod penal în cele ale art. 196 alin. (4) Cod penal,

deoarece acestea urmau a fi încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, adică,

escrocherie în proporții deosebit de mari.

iunie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat, casată decizia instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

instanței de apel sînt pripite, nu corespund materialelor dosarului și sînt bazate

exclusiv pe temeiurile invocate în apelul părții apărării, fără ca probele

administrate în cauză să fie verificate și apreciate în ansamblu, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și coroborării lor. În decizia atacată

nu este o motivare cuvenită, că în acțiunile inculpatului sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, cu referire la

banii primiți de la părțile vătămate.

Totodată, instanța de recurs a menționat că, deși instanța de apel l-a

condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.196

alin.(4) Cod penal, însă contrar prevederilor art. 394 alin.(1) Cod de procedură

penală, nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, cu indicarea

locului, timpului, modul săvîrșirii acesteia, forma și gradul de vinovăție, motivele

și consecințele infracțiunii, ce ar determina calificarea faptelor săvîrșite conform

semnelor ce caracterizează elementele infracțiunilor prevăzute de art. 196

alin.(4) Cod penal.

au fost admise apelurile declarate de inculpatul Tălămbăț Efim și părțile

vătămate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

prevăzut de prima instanță, prin care Tălămbăț Efim a fost condamnat în baza

art. 196 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

rechizitoriului inculpatul Tălămbăț Efim este învinuit pentru faptul că în comun

acord cu Vicol N. au dus în eroare părțile vătămate Soloviov V., Stanciu A. și

Zaharia V. sub pretextul pregătirii actelor pentru plecare în Republica Italia,

însușind în total de la pătimiți suma de 168453,50 lei. Acțiunile inculpaților au

fost încadrate în baza art. 195 alin.(2) Cod penal. Potrivit modificărilor operate

prin Legea din 25.05.2009 art. 195 Cod penal, în redacția legii nr. 985-XV din

18.04.2002, a fost exclus.

Avînd în vedere modificările operate în Legea Penală a RM, instanța de apel

a considerat oportun de a reîncadra acțiunile inculpatului Tălămbăț E.A. în baza

4

art. 196 alin.(4) Cod penal, adică cauzarea de daune materiale în proporții

deosebit de mari, prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie

o însușire.

Fiind audiate în ședința instanței de apel părțile vătămate Stanciu A.,

Zaharia V. și Soloviov V. au declarat că susțin declarațiile depuse de ei în prima

instanță, adăugând că inculpatul le-a restituit suma de 3700 euro, 1500 euro și

3000 euro. Toate părțile vătămate au declarat că nu au careva pretenții către

inculpat.

În opinia instanței de apel, vinovăția inculpatului este dovedită și prin

declarațiile martorului Lozan A. și prin probele administrate de procuror,

cercetate în cadrul instanței de fond și de apel: recipisa din 17.09.2006,

procesele-verbale de ridicare din 15.12.2006, recipisa din 14.09.2006.

Instanța de apel a menționat că, în situația de față a fost întrunită condiția

cumulativă pentru încadrarea acțiunilor inculpatului Tălămbăț Efim în baza art.

196 alin. (4) Cod penal, adică este prezentă latura subiectivă a infracțiunii,

cauzarea de daune in proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de

încredere, în situația de față folosirea de către inculpatul Vicol N. a ștampilei

primăriei or. Leova s. Hănășenii Noi, precum și a biroului din cadrul primăriei și

a SRL „Litoral,, la eliberarea recipiselor, precum și prezentarea de către

inculpatul Tălămbăț Efim a unor acte într-o limbă străină, pe care părțile

vătămate nu o cunosc, cu aplicarea ștampilelor, asigurarea pătimiților cu polițe

de asigurare medicală peste hotare, dar și faptul ca acesta din urmă se prezenta

de multe ori la întîlnirile cu părțile vătămate, promițîndu-le că acestea din urmă

totuși vor pleca peste hotarele RM, manifestă acțiuni îndreptate direct spre

cauzare de daune materiale prin diverse metode de înșelare și abuz de

încredere.

Instanța de apel a conchis că în situația dată este dovedită pe deplin intenția

inculpatului Tălămbăț Efim de a obține foloase în urma abuzului de încredere a

părților vătămate.

În continuare, instanța de apel a menționat faptul, ca inculpatul Tălămbăț

Efim a restituit integral prejudiciul cauzat părților vătămate, lucru care din nou

demonstrează recunoașterea vinovăției de către dînsul.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a luat în considerație prevederile art.

61 și 75 Cod penal, adică scopul legii penale precum și principiile de

individualizare a pedepsei.

Astfel, ținînd cont de faptul, că în privința inculpatului Tălămbăț Efim nu au

fost stabilite careva circumstanțe agravante în cauză, în calitate de circumstanțe

atenuante s-a stabilit recunoașterea vinovăției, restituirea integrală a

prejudiciului cauzat părților vătămate, acestea din urmă au confirmat faptul că

5

nu au careva pretenții față de inculpat și nu doresc ca dînsul să fie privat de

libertate, inculpatul este caracterizat pozitiv, anterior nu a fost condamnat, este

căsătorit și are la întreținere 2 copii minori.

De asemenea, la stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont și de faptul

că inculpatul s-a aflat în stare de arest din 18.07.2008 până pe 29.11.2011,

circumstanță care denotă conștientizarea de către dînsul al pericolului social al

acțiunilor sale.

Rezumînd totalitatea acestor circumstanțe, instanța de apel a considerat

necesar de a-i deduce inculpatului Tălămbăț Efim din termen perioada aflării lui

în stare de arest de la 18.07.2008 pînă la 29.11.2011, considerând pedeapsa

numită lui ca ispășită.

procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Tălămbăț Efim să fie condamnat în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, la 10 ani închisoare de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activități pe un termen de 3

ani.

În motivarea recursului se invocă că, instanța de apel:

- a dat o apreciere juridică incorectă probelor și faptelor prezentate de

acuzare;

- nu s-a expus asupra declarațiilor părților vătămate, reprezentantului părții

vătămate Vasiliu T., Stanciu A., martorilor Stanciu V., Lozan A., recipisele în

primirea banilor de către Vicol N. de la Soloviov V., Vasiliu T., Zaharia V., recipisa

în primire a 7500 euro de către Tălămbăț Efim de la Vicol N.

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel eronat a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 196

Cod penal;

- instanța de apel, rejudecînd cauza, nu a îndeplinit indicațiile instanței de

recurs.

martie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total

decizia instanței de apel, în privința lui Tălămbăț Efim, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

examinînd cauza, nu a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

precum și prevederile art. 101 Cod de procedură penală, indicînd în decizia

pronunțată selectiv probele pe caz, unele fiind doar redate în decizie, fără a

menționa care fapte concrete confirmă acestea, nefiind apreciate, admise sau

6

respinse, cu argumentarea concluziei sale, iar celelalte fiind integral ignorate,

neanalizate, neapreciate.

Cu referire la încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 196 alin.(4) Cod

penal, Colegiul penal a menționat că, instanța de apel urma să argumenteze prin

probele cercetate că nu a avut loc însușirea banilor primiți de inculpat de la

părțile vătămate, ci a fructului beneficiului, folosului utilizării banilor

încredințați lui, însă în decizia contestată, nu este motivat faptul că în urma

acțiunilor inculpatului, cu referire la banii primiți de la Soloviov V., Vasiliu T.,

Zaharia V., Lozan O., se confirma existența elementelor infracțiunii prevăzute de

art.196 alin.(4) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal a statuat că, primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în

care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul

asumat. Prin urmare, tălmăcirea art. 190 Cod penal indică o deosebire clară între

escrocherie și cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de

încredere prevăzută la art. 196 Cod penal, însă instanța de apel, nu a analizat la

modul cuvenit acțiunile și intenția inculpatului, care prezenta părților vătămate

acte într-o limbă necunoscută acestora, cu aplicarea ștampilelor, asigura

persoanele pentru plecarea peste hotare cu polițe de asigurare, se prezenta de

multiple ori la întîlnirile cu părțile vătămate, insuflîndu-le astfel încredere,

siguranță și legalitate în acțiunile lui, ce a generat transmiterea benevolă a

banilor acestuia.

De asemenea, Colegiul penal a menționat, cu referire la situația faptică

reținută în privința inculpatului Tălămbăț E., de către instanța de apel, care

diferă de cea a inculpatului Vicol N., și anume că ei aveau roluri diferite, prin

prisma acțiunilor de primire și transmitere a banilor, nefiind stipulată

înțelegerea lor în acest sens, ca urmare fiind neîntemeiată concluzia de aceeași

încadrare juridică la ambii inculpați.

Totodată, instanța de recurs a stabilit că, instanța de apel rejudecînd cauza a

ignorat indicațiile din decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 19 iunie 2012, repetînd erorile admise de către instanța de apel la

examinarea cauzei anterioare, precum și nu a respectat prevederile art. 417 Cod

de procedură penală, și anume hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de

fapt și de drept ce au dus la admiterea apelului avocatului și respingerea

apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției date, mai mult, fapta

nici nu a fost constatată în hotărîre.

7

Mai mult, la examinarea apelurilor declarate, de fapt la argumentele

invocate în apeluri nu s-a dat răspuns argumentat, instanța de apel doar s-a

expus printr-o frază cu caracter general.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs a conchis că, decizia instanței

de apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru

rejudecare în alt complet de judecători, în cadrul căreia urmează a fi apreciate

probele toate în cumul, la justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții juste și

corecte, iar la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă

obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală.

2015, au fost admise cererile de retragere a apelurilor declarate de către părțile

vătămate Soloviov V., Stanciu A. și Zaharia V. și încetată procedura de apel la

cererile declarate de părțile vătămate.

A fost admis parțial apelul declarat de către inculpatul Tălămbăț Efim,

casată parțial sentință în partea penală în privința lui Tălămbăț Efim și pronunță

o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează: Tălămbăț Efim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul serviciul

administrării publice pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, pedeapsa stabilită

inculpatului Tălămbăț Efim, a fost redusă, fiindu-i stabilit definitiv 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activități în domeniul serviciul administrării publice pe un

termen de 5 ani.

Termenul executării pedepsei închisorii urmînd a fi calculat din data

reținerii inculpatului Tălămbăț Efim, cu includerea în acest termen a duratei

aflării în stare de arest.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

septembrie 2006, urmărind scopul dobândirii ilicite a mijloacelor bănești,

făcând abuz de încredere, a dus-o în eroare pe Soloviov Valentina, precum că o

va transporta-o pe fiica ei, Soloviov Tatiana în Republica Italia în timp de o lună,

solicitînd suma de 3750 euro. La 17.09.2006, Soloviov Valentina, fiind dusă în

eroare prin intermediul lui Vicol Nicolae, i-a transmis inculpatului suma de 3750

euro.

Astfel, cet. Soloviov Valentina i-a fost cauzată a pagubă materială în sumă de

63487,50 lei.

8

Tot el, Tălămbăț Efim în luna septembrie 2006, urmărind scopul dobândirii

ilicite a mijloacelor bănești, făcând abuz de încredere, a dus-o în eroare pe cet.

Vasiliu Tamara, precum că o va transporta în Republica Italia în timp de o lună,

solicitând suma de 3700 euro.

La data de 18.09.2006, Vasiliu Tamara, fiind dusă în eroare, prin

intermediul lui Vicol Nicolae i-a transmis suma de 3700 euro.

Astfel, cet. Vasiliu Tamara i-a fost cauzată pagubă materială în sumă de

62641 lei.

Tot el, Tălămbăț Efim, în septembrie 2006, urmărind scopul dobândirii

ilicite a mijloacelor bănești, făcând abuz de încredere, l-a dus în eroare pe cet.

Victor Zaharia, precum că va perfecta acte pentru lucru și o va transporta în

Republica Italia pe soția lui, Zaharia Măria, în timp de o lună, solicitând suma de

3750 euro.

La data de 14.09.2006, Zaharia Victor, fiind dus în eroare i-a transmis prin

intermediul lui Vicol Nicolae, lui Tălămbăț Efim suma de 1500 euro.

Tot el, Tălămbăț Efim, în luna septembrie 2006, urmărind scopul dobândirii

ilicite a mijloacelor bănești, l-a dus în eroare pe cet. Lozan Andrian, precum că va

perfecta actele pentru lucru și o va transporta în Republica Italia pe soția lui,

Lozan Oxana, timp de o lună, solicitând suma de 3750 euro.

Fiind dus în eroare, Lozan Andrian i-a transmis lui Tălămbăț Efim suma de

1100 euro.

Astfel, cet. Lozan Oxana i-a fost cauzată a pagubă materială în sumă de

18623 lei.

Ca rezultat al acțiunilor sale, Tălămbăț Efim a însușit bunurile altor

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere în sumă totală de 170146,50 lei.

Astfel, ținînd cont de cele sus menționate precum și de modificările operate

prin Legea din 25.05.2009, potrivit căror art. 195 Cod penal, în redacția Legii nr.

985-XV din 18.04.2002, a fost exclus, instanța de apel a concluzionat că

Tălămbăț Efim prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută la art. 190 alin.

(5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune sau abuz încredere, săvârșite în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul Tălămbăț Efim, nu a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, vina acestuia în

comiterea infracțiunii este demonstrată prin următorul probe: declarațiile

reprezentantul părții vătămate Vasiliu Tamara, Stanciu Agafia, depuse în

cadrul cercetării judecătorești; declarațiile părții vătămate Zaharia Victor,

Soloviov Valentina, Lozan Oxana precum și declarațiile martorilor Stanciu

Vasile, Lozan Andriana, depuse în cadrul cercetării judecătorești; recipisa din

17.09.2006, prin care se confirmă, că Vicol Nicolae a primit de la Soloviov

9

Valentina suma de 3750 euro, indicând-o sub forma unui împrumut, pe un

termen de o lună (f. d. 6 vol. I). Proba în cauză, fiind coroborată cu declarațiile

părții vătămate, confirmă faptul că suma menționată a fost primită de către Vicol

Nicolae pentru organizarea plecării Tatianei Soloviov în Italia în termen de o

lună, fapt confirmat în ședința de judecată atît de Soloviov Valentina, cît și de

inculpatul Vicol Nicolae. Mai mult, pe foaia pe care este scrisă recipisa de

Soloviov Valentina și semnată de Vicol Nicolae, erau aplicate ștampilele

Primăriei com. Hănăsenii Noi r-nul Leova, și i-a fost prezentată părții vătămate

de către inculpatul Vicol Nicolae; procesuI-verbal de ridicare din 15.12.2006

(f.d.10 vol. I), potrivit căruia în prezența lui Vicol Nicolae au fost ridicate recipisa

din numele lui Tălămbăț Efim, care confirmă, că a primit pașapoartele pe numele

lui Lozan, Zaharia, Vasiliu și Soloviova și recipisa din numele lui Tălămbăț Efim

din 18.09.2006, precum și că a împrumutat de la Vicol Nicolae suma de 7500

euro pe termen de o lună; recipisa din 18.09.2006 (f.d.11 vol. I), potrivit căreia

Tălămbăț Efim indică, că a luat pașapoartele pe numele lui Lozan, Zaharia,

Vasiliu și Soloviova pentru perfectarea actelor de plecare în străinătate, dar și

recipisa din 18.09.2006, care fost scrisă, din spusele lui Tălămbăț Efim, de către

dânsul în absența părților vătămate indicînd, că suma de 7500 euro a primit-o de

la Vicol Nicolae ca împrumut pe un termen de o lună; procesul-verbal de

ridicare din 15.12.2006, din care rezultă că de la Vasiliu Tamara a fost ridicată

lista cu inscripția numerelor și nominalului bancnotelor, semnată de Vicol

Nicolae, care a confirmat în ședința de judecată, că includ suma în euro primită

de la Vasiliu Tamara (f.d.58-59 vol. I); recipisa din 14.09.2006 (f.d. 81 vol. I),

potrivit căreia Vicol Nicolae indică, că a împrumutat de la Zaharia Victor suma de

1500 euro, pe un termen de o lună, însă în ședința de judecată din cadrul

instanței de fond a indicat că, de fapt suma enunțată a primit-o pentru plecarea

Măriei Zaharia în Italia. Recipisa în cauză este scrisă pe foaie cu aplicarea

ștampilei SRL „Litoral" or. Leova; actele întocmite într-o limbă străină (f.d.88-

125 vol. II).

Argumentele avocatului Dionis Panov , invocate în cadrul ședinței instanței

de apel, referitor la faptul că spre deosebire de însușire, dobîndirea bunurilor

presupune din start intenția persoanei de a lipsi victima de bunuri prin

înșelăciune sau abuz de încredere, pe cînd însușirea bunurilor poate avea loc

doar în condițiile, cînd bunurile deja se aflau în posesia persoanei, care ulterior a

hotărît să-l lipsească pe proprietar de bunuri și că instanța de judecată nu a

constatat că a avut loc dobîndirea bunurilor altor persoane prin înșelăciune sau

abuz de încredere, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, deoarece

componența de infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, incriminată

inculpatului Tălămbăț Efim, prevede escrocheria, adică dobîndirea ilicită a

10

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz încredere, săvîrșite în

proporții deosebit de mari.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute la art. 190 Cod penal are următoarea structură și anume fapta

prejudiciabilă alcătuită din două acțiuni (inacțiuni): a) acțiunea principală, care

constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, adică sustragerea lor; b)

acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă, în mod alternativ, în înșelăciune

sau în abuz de încredere; 2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului

patrimonial efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile.

Persoanele care intră în relații sociale cu privire la patrimoniu, în speță,

sume de bani pretinse și ulterior dobîndite de la părțile vătămate Soloviov

Valentina, Stanciu Agafia și Zaharia Victor de către inculpatul Tălămbăț Efim,

manifestă un minim de promptitudine. Inculpatul Tălămbăț Efim a beneficiat de

buna credință a părților vătămate, iar personal a manifestat actele de conduită,

care au adus atingere bunei-credințe și anume înșelăciunea și abuzul de

încredere.

Obiectul juridic special al escrocheriei are un caracter complex. Astfel,

obiectul juridic principal al acestei infracțiuni îl formează relațiile sociale cu

privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Obiectul juridic secundar al escrocheriei îl constituie relațiile sociale cu

privire la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de încredere.

Libertatea manifestării de voință, alături de minimul necesar de încredere, sunt

indispensabile pentru formarea și desfășurarea relațiilor sociale cu privire la

patrimoniu, constituind atribute pentru valoarea socială a patrimoniului, fără de

care această valoare nu mai poate genera relații sociale normale.

Obiectul material al escrocheriei este format din bunurile care au o

existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială

și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Astfel,în speță, instanța de apel a reținut că, părțile vătămate Soloviov

Valentina, Stanciu Agafia și Zaharia Victor au transmis banii benevol către Vicol

Nicolae și însușiți de Tălămbăț Efim, aceasta prin acțiunile sale a avut scopul de a

da un caracter aparent legal al tranzacției efectuate.

Latura subiectivă a infracțiunii analizate se manifestă, în primul rând, prin

vinovăție sub formă de intenție directă. Primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în

care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat. Alături de alte circumstanțe, intenția cu privire la sustragere este

11

demonstrată prin situația financiară extrem de neprielnică a persoanei care își

asumă angajamentul la momentul încheierii tranzacției.

Instanța de apel a stabilit că în acțiunile inculpatului Tălămbăț Efim, a

persistat intenția directă, din considerentul că acesta a pretins și ulterior

dobîndit prin înșelăciune, folosindu-se de situația financiară extrem de

neprielnică a părților vătămate Soloviov Valentina, Stanciu Agafia și Zaharia

Victor sume de bani, în vederea întocmirii actelor necesare ca părțile vătămate

să poată pleca la muncă în Italia.

În opinia instanței de apel, inculpatul Talambăț Efim încă la momentul

primirii banilor de la părțile vătămate urmărea scopul însușirii lor și nu avea

intenția de a-și executa angajamentele asumate.

Faptele menționate fiind confirmate și prin declarațiile inculpaților Vicol

Nicolae și Tălămbăț Efim, potrivit cărora, ei nu s-au ocupat cu perfectarea

actelor pentru plecarea persoanelor în străinătate, nu cunoșteau modalitatea și

cerințele legale de perfectare a unor asemenea acte, însă atît Vicol Nicolae, cît și

Tălămbăț Efim, au eliberat recipise, indicând nu scopul real al sumelor primite

de la părțile vătămate, ci le-au dat forma unui contract de împrumut, fapt ce

denotă intenția lor directă de însușire a banilor persoanelor prin înșelăciune

chiar la momentul întocmirii recipiselor, aceasta fiind o formă de însușire a

banilor primiți. Folosirea de către Vicol Nicolae a foilor cu aplicarea ștampilelor

Primăriei s. Hănăsenii Noi r-nul Leova și SRL „Litoral", or. Leova pentru

eliberarea recipiselor din numele său, stabilirea de către dânsul a întâlnirilor

părților vătămate cu Tălămbăț Efim, în biroul de serviciu în primăria s.

Hănăsenii Noi, r-nul Leova, precum și acțiunile întreprinse de către Tălămbăț

Efim, prin prezentarea unor acte într-o limbă străină, necunoscută de părțile

vătămate, cu aplicarea ștampilelor, asigurarea persoanelor pentru plecarea

peste hotare cu polițe de asigurare, prezentarea de multiple ori la întâlnirile cu

părțile vătămate, care se soldau cu promisiuni că vor pleca în străinătate în timp

de o lună se manifestă ca o varietate a înșelăciunii.

Aceste concluzii coroborează cu declarațiile părților vătămate și a

martorilor, din care rezultă că prezentarea lui Tălămbăț Efim, ca pe o persoană

competentă, care se ocupă cu perfectarea actelor pentru plecarea peste hotare,

de către Vicol Nicolae, care deținea funcția de primar al s. Hănăsenii Noi, r-nul

Leova, le-a insuflat încredere, siguranță și legalitate în acțiunile inculpaților.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că, Tălămbăț Efim, a dus

în eroare părțile vătămate privitor la posibilitățile sale de a le perfecta actele

pentru plecarea la lucru în Italia prin modalități legale, care au generat ca

rezultat transmiterea benevolă inculpaților a banilor de către părțile vătămate în

proporții deosebit de mari.

12

Astfel, instanța de apel a conchis, că inculpatul Tălămbăț Efim, prin

intermediul lui Vicol Nicolae a însușit bunurile părților vătămate Soloviov

Valentina, Vasiliu Tamara, Zaharia Victor, Lozan Oxana, prin escrocherie în sumă

totală de 170146,50 lei, iar acțiunile inculpatului constituie componența de

infracțiunea prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod penal.

ordinar avocatul Druță Boris în numele inculpatului Tălămbăț Efim, prin care

invocînd temei de drept pct. 2), 5), 6) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, a solicitat repunerea în termen pentru a declara recurs, admiterea cererii

și casarea sentinței și a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care a-l achita pe Tălămbăț Efim.

În motivarea cerințelor recurentul a invocat:

- decizia instanței de apel a recepționat la data de 19.01.2016 orele 14.00.

Recursul l-a declarat deoarece la 05.04.2016 a fost telefonat de către inculpat

care a insistat să depună recurs, deoarece nu se consideră vinovat;

- atît sentința cît și decizia instanței de apel, privind condamnarea

inculpatului, sunt bazate pe concluzii care contravin probelor din dosar;

- instanțele ierarhic inferioare nu și-au motivat soluțiile adoptate și nu au

dat răspuns la argumentele invocate de partea apărării.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste

termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 22 decembrie 2015, în prezența

procurorului Călugăreanu V. și a avocatului inculpatului Druță Boris, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f. d. 96 Vol. III), din care

rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate

pentru data de 19 ianuarie 2016.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 23 iunie

2015 rezultă, că la pronunțarea deciziei motivate s-a prezentat doar procurorul,

însă inculpatul și apărătorul acestuia nu au fost prezenți, fiind înștiințați despre

ziua pronunțării deciziei motivate.

13

Potrivit art. 231 alin. (1) Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. Alin. (2) prevede că la

calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul

indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care

legea dispune altfel. Alin. (3) prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe

zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora

sau ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, în speța, termenul de 30 zile se calculează, începînd cu 20 ianuarie

2016 și se epuizează la 19 februarie 2016, iar recursul ordinar a fost declarat de

către avocatul inculpatului, prin intermediul poștei (f. d. 134, vol. III), la data de

07 aprilie 2016, înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la data de 08 aprilie

2016, cu numărul de intrare 1115 (f. d. 132 Vol. III).

Din cele expuse supra, instanța de recurs conchide că recursul ordinar

declarat de avocatul Druță Boris în numele inculpatului Tălămbăț Efim este

depus peste termenul legal de 30 zile, prevăzut în art. 422 Cod de procedură

penală.

Nu poate fi reținut argumentul apărătorului, că a declarat recurs la

solicitarea inculpatului, care l-a contactat telefonic la 05.04.2016, deoarece

termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat

după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-

penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune

disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene

peremptorii.

În acest sens, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din

exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual,

conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal, constatînd încălcarea de către recurent a

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală a ajuns la concluzia

inadmisibilității recursului declarat de avocatul Druță Boris, din motiv că este

depus peste termen.

14

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Tălămbăț Efim

Anisim, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 iunie 2016.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Bejenaru Iurie

Craiu Nicolae

15