1ra-162/2016 — art. 328 al. 3, 332 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 328 al. 3, 332 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 10, 12 CPP
1ra-162/2016 — art. 328 al. 3, 332 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-162/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ion Guzun,
Judecători – Nadejda Toma, Galina Stratulat, Tamara Chișcă-Doneva și
Sveatoslav Moldovan,
judecînd în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță,
succesorul părții vătămate (Ghimp) Bereșteanu Lilia, avocatul Igor Chiriac în numele
inculpatului Sergiu Cojucari, avocatul Vasile Țurcan în numele inculpaților Iurie Bagrii
și Sergiu Cojucari, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 09 iulie 2007 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08
septembrie 2015, în cauza penală, în privința lui
Pascari Andrei Andrei, născut la 28 ianuarie 1979, originar
din s. Glijeni, r-nul Fălești, domiciliat în mun. Chișinău, s.
Bubuieci, str. V. Dumbravă 12, ap.2;
Cojucari Sergiu Petru, născut la 13 iulie 1979, originar din s.
Sărătenii Vechi, r-nul Telenești, domiciliat în mun. Chișinău,
str. Timiș 50, ap. 15;
și
Bagrii Iurie Constantin, născut la 21 ianuarie 1979, originar și
domiciliat în r-nul Edineț, s. Hlinaia, str. D.Cantemir 21.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 24.11.2006 pînă la 09.07.2007;
Instanța de apel de la 21.09.2007. pînă la 07.11.2007;
Instanța de recurs de la 21.01.2008 pînă la 11.03.2008;
Instanța de apel de la 14.04.2008. pînă la 06.06.2008;
Instanța de recurs de la 17.09.2008 pînă la 27.01.2009;
Instanța de recurs în anulare de la 06.11.2009 pînă la 01.03.2010;
Instanța de apel de la 18.06.2010. pînă la 28.02.2011;
Instanța de recurs de la 28.10.2011 pînă la 29.05.2012;
Instanța de recurs în anulare de la 20.08.2012 pînă la 24.12.2012;
Instanța de apel de la 20.03.2013. pînă la 08.09.2015;
Instanța de recurs de la 25.11.2015 pînă la 29.03.2016.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în
cauză, în baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 09 iulie 2007:
Pascari Andrei Andrei:
- a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 327
alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii;
1
- a fost condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 79
Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere
pe un termen de 5 ani;
- a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod
penal, la 6 ani închisoare;
- a fost condamnat în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 5 ani.
Cojucari Sergiu Petru:
- a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 327
alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii;
- a fost condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 79
Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere
pe un termen de 5 ani;
- a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod
penal, la 6 ani închisoare;
- a fost condamnat în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 5 ani.
Bagrii Iurie Constantin:
- a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 327
alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii;
- a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 332
alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el;
- a fost condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 79
Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe
un termen de 5 ani;
- a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod
penal, la 6 ani închisoare.
Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al
pedepselor aplicate, a fost stabilită pedeapsa definitivă fiecărui inculpat cîte 8 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 5 ani pentru fiecare inculpat în
parte.
S-a dispus încasarea de la fiecare inculpat în beneficiul Liliei Ghimp, cîte 100 000
lei prejudiciul moral.
Acțiunea Liliei Ghimp în partea încasării prejudiciului material legat de cheltuielile
funerare în sumă de 14 900 lei și a încasării pensiei pentru întreținerea copiilor în sumă
de 1 500 lei lunar s-a admis în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor
să decidă instanța civilă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Pascari Andrei,
Cojucari Sergiu și Bagrii Iurie, la 10 decembrie 2005, în jurul orei 22.30, aflîndu-se în
incinta unității de gardă al CPs Ciocana din str. Voluntarilor 3/1, mun. Chișinău,
acționînd în comun acord, fiind persoane cu funcții de răspundere, polițiști în
Regimentul patrulă și santinelă „Scut”, depășind în mod vădit limitele drepturilor și
atribuțiilor acordate prin art. 4, 14, 15 din Legea cu privire la poliție, în lipsa temeiurilor
și a mecanismelor de drept de aplicare a forței fizice, ilegal și intenționat i-au aplicat
pătimitului Ghimp Leonid multiple lovituri cu pumnii în diferite regiuni ale corpului,
cauzîndu-i vătămări corporale grave, soldate cu decesul victimei la 12 decembrie 2005,
acțiunile inculpaților fiind încadrate în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.
2
Tot ei, în același loc, timp și circumstanțe, i-au aplicat intenționat pătimitului
Ghimp Leonid multiple lovituri cu pumnii în diferite regiuni ale corpului, pricinuindu-i
o vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață
și care a provocat decesul victimei, acțiunile inculpaților fiind încadrate în baza art. 151
alin. (4) Cod penal.
Cojucari Sergiu, a mai fost condamnat pentru faptul că, la 10 decembrie 2005, în
jurul orei 23.30, aflîndu-se în CPs Ciocana din str. Voluntarilor 3/1, mun. Chișinău,
fiind persoană cu funcție de răspundere, polițist în Regimentul patrulă și santinelă
„Scut", în scopul interesului personal de a-și justifica acțiunile reținerii neîntemeiate a
pătimitei Olga Oprea, a înscris în procesul-verbal cu privire la contravenția
administrativă comisă de aceasta din 10 decembrie 2005, date vădit false, precum că, la
10 decembrie 2005, în jurul orei 22.00, pe str. Ginta Latină 19, mun. Chișinău, a fost
observată în stare de ebrietate, cu mersul clătinat, vorbea neclar, cu miros puternic de
alcool, care, cu înfățișarea sa, jignea demnitatea umană și moralitatea socială, cu toate
că, tot el, în aceeași seară a reținut-o și adus-o în CPs Ciocana, mun. Chișinău, pe Olga
Oprea din locuința ei, ap. 171 din str. Ginta Latină 19, mun. Chișinău.
Pascari Andrei, de către organele de urmărire penală a fost învinuit de faptul, că, la
10 decembrie 2005, în jurul orei 23.30, aflîndu-se în CPs Ciocana din str. Voluntarilor
3/1, mun. Chișinău, fiind persoană cu funcție de răspundere, polițist în Regimentul
patrulă și santinelă „Scut", în scopul interesului personal de a-și justifica acțiunile
reținerii neîntemeiate a pătimitului Leonid Ghimp, a înscris în procesul-verbal cu privire
la contravenția administrativă din 10 decembrie 2005, date vădit false, precum că pe str.
Voluntarilor 3, mun. Chișinău, la 10 decembrie 2005, în jurul orei 23.00, a apărut în
stare de ebrietate, avea mersul clătinat și nu se orienta în spațiu, care, prin acțiunile sale,
jignea demnitatea umană și moralitatea socială, cu toate că, tot el, în aceiași timp l-a
reținut și maltratat fizic pe Leonid Ghimp deja în incinta CPs Ciocana, mun. Chișinău,
unde acesta fusese adus de un taximetrist neidentificat.
Pe aceste capete de învinuire acțiunile inculpaților Pascari Andrei și Cojucari
Sergiu au fost încadrate în baza art. 332 alin. (1) Cod penal - înscrierea de către o
persoană cu funcții de răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false, din
interes personal.
Prin sentința nominalizată, inculpații, fiind învinuiți de către organul de urmărire
penală și de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, au
fost achitați, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii, iar inculpatul
Bagrii Iurie a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.
332 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el.
Împotriva sentinței menționate au declarat apeluri avocații Țurcan Vasile,
Șipitca Alexandru și Barba Daria în numele inculpaților, prin care au solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care Bagrii I., Pascari A. și
Cojucari S. să fie achitați, pe motiv că faptele inculpaților nu întrunesc elementele
infracțiunilor imputate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie
2007, au fost admise parțial apelurile avocaților cu casarea, inclusiv din oficiu în baza
art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a sentinței, rejudecată cauza și pronunțată o
nouă hotărîre, prin care:
- Bagrii Iurie, Pascari Andrei și Cojucari Sergiu au fost condamnați pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, stabilindu-le
pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod penal:
3
- Bagrii Iurie, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele MAI pe
un termen de 5 ani;
- Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, cîte 5 ani închisoare fiecăruia, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele MAI pe un termen de 5 ani
pentru fiecare;
- Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, au fost condamnați în baza art. 332 alin. (1)
Cod penal, la 1 an închisoare fiecăruia, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de
răspundere în organele MAI pe un termen de 5 ani pentru fiecare.
În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al
pedepselor aplicate lui Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, le-a fost stabilită pedeapsa
definitivă cîte 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere in organele MAI pe un termen de 5
ani pentru fiecare.
În rest, sentința primei instanțe a fost menținută.
Decizia instanței de apel a fost contestată cu recursuri ordinare de către
condamnatul Cojucari Sergiu și avocatul Daria Barba, avocatul Șipitca Alexandru și
condamnatul Pascari Andrei și de către avocatul Țurcan Vasile în numele
condamnatului Bagrii Iurie, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei hotărîri de achitare.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11 martie
2008, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată decizia Curții de Apel
Chișinău din 07 noiembrie 2007 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță
de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2008, au
fost admise apelurile avocaților, casată sentința în partea condamnării inculpaților,
rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care:
Bagrii Iurie, Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, au fost achitați de sub învinuirea de
săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) și art. 151 alin. (4) Cod
penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de ei;
Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, au fost achitați de sub învinuirea de săvîrșire a
infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta lor nu conține
elementele infracțiunii.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ghimp Lilia a fost respinsă, ca
nefondată.
Decizia menționată a fost contestată cu recurs ordinar de către procuror, prin
care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 09 iulie 2007.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27
ianuarie 2009, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procuror, cu
menținerea hotărîrii atacate.
Procurorul a declarat recurs în anulare împotriva deciziei instanței de recurs,
prin care a solicitat casarea acesteia, cît și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 06 iunie 2008, cu restituirea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel.
Prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2010, a fost
admis recursul în anulare declarat de procuror, casată decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 06 iunie 2008 și decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme
4
de Justiție din 27 ianuarie 2009 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de
apel, în alt complet de judecată.
11.1. La adoptarea soluției date, Plenul a menționat că instanța de apel neîntemeiat
a acceptat și a pus la baza deciziei de achitare explicațiile doar a unui expert, I.
Cuvșinov, pe cînd în cauză, a fost efectuată o expertiză medico-legală în comisie.
Astfel, Plenul a menționat că în raportul în comisie neclarități sau deficiențe nu au
fost depistate, acesta a fost expus clar, a fost semnat de toți experții, prin urmare,
instanța de apel neîntemaiat a pus la baza deciziei sale explicațiile unui singur expert,
neglijînd celelalte rapoarte de expertiză, întocmite legal și semnate de experți.
Plenul Curții Supreme de Justiție a conchis că declarațiile expertului I. Cuvșinov
au permis a presupune că rapoartele de expertiză petrecute în cauza dată nu sunt
întemeiate și există îndoieli în privința lor. Or, potrivit prevederilor art. 148 Cod de
procedură penală, în cazul în care concluziile expertului nu sunt întemeiate, există
îndoieli în privința lor sau a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei,
poate fi dispusă efectuarea unei contraexpertize de către un alt expert sau alți experți.
Plenul a constatat că, în cauză a fost încălcat principiul contradictorialității și
egalității armelor, părțile vătămate și partea acuzării au fost lipsiți de posibilitatea de a
adresa întrebări suplimentare față de expert în cadrul unei proceduri care se prezuma și
urma să fie legală.
Rezumînd cele expuse mai sus, în opinia Plenului, în speța dată a fost evidențiat un
viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, ce a afectat hotărîrea pronunțată, și
anume, că instanța de apel urma să aprecieze dacă era prezent echilibrul echitabil între
interesele indivizilor (victimei și persoanelor inculpate) și necesitatea de a asigura
eficiența sistemului justiției penale. Prin acțiunile organelor de urmărire penală și a
instanțelor de judecată nu au fost întreprinse măsuri eficiente de a stabili în ce condiții
au fost cauzate vătămări corporale grave care au dus la decesul lui Ghimp Leonid aflat
în custodia statului sau în afara acesteia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie
2011, au fost admise apelurile, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă
hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
- Bagrii Iurie, Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, au fost achitați de sub învinuirea
de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) și art. 151 alin. (4) Cod
penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpați;
- Cojucari Sergiu și Pascari Andrei învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 332 alin. (1) Cod penal, au fost achitați, pe motiv că fapta lor nu întrunește
elementele infracțiunii.
Acțiunea civilă declarată de partea vătămată Ghimp Lilia a fost respinsă, ca
nefondată.
12.1. Instanța de apel a reținut că, pe parcursul examinării cauzei date s-a stabilit cu
certitudine faptul că învinuirea adusă inculpaților nu și-a găsit confirmare, precum și
încălcarea drepturilor lui Pascari A. la urmărirea penală, astfel declarațiile acestuia
potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu pot fi reținute.
Declarațiile părții vătămate Oprea Olga și ale reprezentantului legal al victimei,
Ghimp Lilia, instanța le-a apreciat critic, deoarece nu coroborează cu celelalte probe
constatate pe parcursul examinării cauzei.
Instanța de apel a concluzionat că, declarațiile reprezentantului legal al părții
vătămate, Ghimp Lilia, depuse atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată nu
5
dovedesc faptul că anume inculpații Bagrii I., Pascari A. și Cojucari S. l-au reținut, l-au
încătușat și l-au adus pe Ghimp Leonid la Comisariatul de Poliție.
Mai mult ca atît, nevinovăția inculpaților de reținerea, agresarea, maltratarea
victimei Ghimp Leonid a fost probată și prin declarațiile martorilor Cocieru Marin,
Țiganciuc Gheorghe și Fiodor Priguza.
De asemenea, a fost apreciat critic declarațiile părții vătămate Oprea Olga,
deoarece avea o atitudine ostilă față de inculpați. Fiind reținută, amendată, interogată, ea
s-a simțit victimă a abuzului din partea polițiștilor, iar declarațiile acesteia au avut scop
de răzbunare. Ilegalitatea reținerii acesteia a fost infirmată prin faptul că ea nu a atacat
decizia de recunoaștere a vinovăției și sancționarea pentru comiterea contravenției
prevăzute de art. 167 alin. (1) CCA. Totodată, declarațiile ei au fost combătute și
contrazise prin declarațiile martorilor Cocieru Marin, Mutu Nicolae și Ghimp Lilia.
Instanța de apel a conchis că, contradicția declarațiilor părții vătămate Oprea Olga
constă și în faptul că aceasta inițial a comunicat că a văzut cum Ghimp Leonid a fost
bătut de către inculpați peste diferite părți ale corpului și ca rezultat acesta cădea pe jos
și peste scaunele din birou, ca ulterior, aceasta declarînd că, în timpul ce pătimitul era
maltratat de inculpați, ea nu se uita în direcția lor de frică, declarații ce contravin
rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 9/2706 din 17 ianuarie 2006 și nr. 30 din 31
mai 2006, prin care s-a constatat că pe corpul lui Ghimp Leonid nu au fost depistate
leziuni corporale, precum și prin declarațiile soțului acesteia, care a declarat că a venit la
poliție în seara de 10 decembrie 2005 și în jurul orei 01.00, a luat-o pe Oprea Olga acasă
(Vol. III, f.d. 511), pe cînd Oprea Olga a comunicat instanței că de la Comisariatul de
Poliție a plecat la o prietenă și a înnoptat. (Vol. VI, f.d. 50).
Totodată, instanța de apel a menționat că, la baza învinuirii, nu putea fi pusă
recunoașterea inculpaților de către Oprea Olga după fotografii, deoarece aceasta fiind
contrară prevederilor art. 116 Cod de procedură penală, în condițiile în care acțiunile
procedurale de recunoaștere a acestora a fost posibilă pe viu și cu participarea
nemijlocită a apărătorilor, luîndu-se în considerație și faptul că între declarațiile lui
Oprea Olga și a inculpaților fiind divergențe esențiale. Instanța de apel a menționat că,
poziția organului de urmărire penală a fost neclară și suspicioasă în ce privește
neefectuarea confruntărilor directe între părți, mai ales, că și apărarea a insistat asupra
acestui fapt. Cele menționate mai sus, în opinia instanței de apel, nu pot fi puse la baza
unei sentințe de condamnare a inculpaților.
Instanța de apel a menționat că, conform învinuirii aduse inculpaților, lui Ghimp
Leonid, leziunile corporale care au dus la decesul acestuia, i-au fost cauzate la 10
decembrie 2005, după ora 23:00, însă prin raportul de expertiză medico-legală în
comisie nr. 353 din 01 noiembrie 2010, dispusă de către instanța de apel, s-a constatat
cu certitudine timpul real al traumatismului abdominal (lezarea intestinului subțire) care
au dus la decesul lui Ghimp L., ce s-a încadrat în perioada de timp: 09 decembrie ora
06.35 - 10 decembrie 2005 ora 06.35. Prin urmare, circumstanțele menționate exclud
participarea inculpaților la maltratarea lui Ghimp Leonid și dovedesc nevinovăția lor.
De asemenea, în opinia instanței de apel, învinuirea adusă inculpaților în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, nu și-a găsit confirmare, în
acțiunile lor nu a existat interesul personal la falsificarea documentelor oficiale, mai
ales, că ele au fost întocmite la indicația ofițerului de serviciu.
Decizia în cauză a fost contestată cu recurs ordinar declarat de procuror,
invocîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
în care a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, pe motiv că
6
instanța de apel nu a apreciat probele prezentare de acuzare, care demonstrează cu
certitudine culpabilitatea inculpaților, nu s-a ținut cont de depozițiile părții vătămate
Oprea Olga, a reprezentantului legal al părții vătămate Ghimp Lilia, ale martorilor și de
alte probe din dosar, care în cumulul lor demască inculpații: Pascari A. în comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d), 332 alin. (1) Cod penal, Cojucari S.
în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d), 332 alin. (1) Cod penal,
Bagrii I., în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal și
toți trei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, la rejudecarea
cauzei în instanța de apel nu au fost respectate prevederile art. 414 Cod de procedură
penală. Recurentul critică și aprecierea probelor ce au stat la baza hotărîrii atacate.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29 mai
2012, a fost respins, ca inadmisibil, recursul procurorului, cu menținerea hotărîrii
contestate.
14.1. La adoptarea soluției date, instanța de recurs a menționat că, la soluționarea
cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de
procedură penală și întemeiat i-a achitat pe Pascari A., Cojucari S. și Bagrii I. de
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d), art. 151 alin. (4) Cod penal
și pe Cojucari S. și Pascari A. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1)
Cod penal.
Rejudecînd cauza, instanța de apel just a stabilit că învinuirea nu a prezentat probe
pertinente și concludente, care în ansamblu cu circumstanțele cauzei ar dovedi vinovăția
inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate.
Instanța de recurs a constat că, instanța de apel în decizia adoptată, s-a pronunțat
asupra tuturor probelor prezentate și cercetate în cadrul procesului penal, le-a verificat,
făcînd o analiză amplă și minuțioasă, a indicat din care motive nu a admis probele la
care se referă recurentul, a apreciat probele la justa valoare, legal și întemeiat a adoptat
o hotărîre de achitare.
În opinia instanței de recurs, instanța de apel corect a stabilit încălcarea drepturilor
procesuale ale lui Pascari A. în cadrul urmăririi penale și just a concluzionat că
declarațiile acestuia, date la urmărirea penală, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) pct.
8) Cod de procedură penală, urmează a fi respinse ca inadmisibile.
De asemenea, ca temei de casare a deciziei instanței de apel, recurentul a invocat și
faptul că aceasta la adoptarea deciziei nu a luat în considerație pe deplin declarațiile
reprezentantului legal al părții vătămate Ghimp Lilia și a părții vătămate Oprea Olga,
care, în coroborare cu alte probe, dovedesc incontestabil faptul aplicării de către
inculpați a loviturilor față de Ghimp Leonid, în circumstanțele indicate în învinuire.
În dezbaterea acestui argument instanța de recurs a enunțat că, declarațiile
reprezentatului părții vătămate Ghimp Lilia sunt în contradicție cu alte circumstanțe
stabilite în cauza dată, precum și declarațiile martorilor: Mutu Nicolae, (Vol. VI, f.d. 40-
42) și Cocieru Marin, (Vol. VI, f.d. 31-33).
În opinia instanței de recurs, instanța de apel a apreciat critic declarațiile lui Oprea
Olga, deoarece aceasta avea atitudine ostilă față de inculpați, fiindcă a fost reținută la
domiciliu și adusă la poliție, ulterior audiată și amendată potrivit prevederilor art. 167
alin. (1) CCA, decizie care nu a fost contestată, ea simțindu-se victimă a abuzului din
partea inculpaților.
În astfel de circumstanțe, instanța de apel corect a concluzionat că, împrejurările
expuse de reprezentantul decedatului și partea vătămată nu sunt obiective, fapt ce
exclude posibilitatea punerii lor la baza unei sentințe de condamnare.
7
Totodată, instanța de apel just a reținut că, la baza învinuirii, nu putea fi pusă
recunoașterea inculpaților de către Oprea Olga după fotografii, deoarece aceasta fiind
contrară prevederilor art. 116 Cod de procedură penală, în condițiile în care acțiunile
procedurale de recunoaștere a acestora a fost posibilă pe viu și cu participarea
nemijlocită a apărătorilor.
De asemenea, instanța de recurs consideră că nu poate fi reținut argumentul
recurentului referitor la declarațiile expertului Cuvșinov I. ce sunt contradictorii
rapoartelor de expertiză medico-legale, deoarece din declarațiile acestuia a rezultat că
decesul lui Ghimp Leonid nu a putut surveni în urma loviturilor aplicate de inculpați la
ora indicată în învinuire.
Mai mult ca atît, instanța de recurs a conchis că instanța de apel corect a reținut
faptul că, prin raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 353 din 01.11.2010
(Vol. VII, f.d. 150-155), dispusă de către instanța de apel, cu certitudine s-a constatat
timpul real al traumatismului abdominal (lezarea intestinului subțire) care a dus la
decesul lui Ghimp Leonid, ce s-a încadrat în perioada de timp: 09 decembrie ora 06.35 -
10 decembrie 2005 ora 06.35, însă, conform învinuirii aduse inculpaților, lui L. Ghimp
leziunile corporale care au dus la decesul acestuia, i-au fost cauzate la data de
10.12.2005, după orele 23.00.
Prin urmare, în opinia instanței de recurs, instanța de apel just a reținut că
circumstanțele menționate exclud participarea inculpaților la maltratarea lui Ghimp
Leonid și dovedesc nevinovăția acestora.
Referitor la argumentul recurentului precum că, instanța de apel neîntemeiat i-a
achitat pe Cojucari S. și Pascari A. în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, instanța de
recurs l-a considerat neîntemeiat, deoarece instanța de apel întemeiat și-a motivat soluția
privind achitarea acestora, concluzionînd că inculpații nu au manifestat în cazul dat
vreun interes material sau personal.
Decizia instanței de recurs a fost contestată cu recurs în anulare de către
Procurorul General, Valeriu Zubco, care a solicitat casarea deciziilor Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2011 și Colegiului penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție din 29 mai 2012, cu dispunerea rejudecării de către aceeași instanță
de apel, în alt complet de judecată, invocînd următoarele:
- la baza deciziei de achitare a inculpaților a fost pusă opinia specialistului
Pancenco S., fără a verifica prin acte confirmative specialitatea ce o deține în domeniu
și identitatea acestuia;
- instanța de apel, la baza deciziei de achitare, în mod prioritar și unilateral a pus
doar declarațiile din ședința judiciară a inculpaților, ce se combat prin probele
administrate în cadrul urmăririi penale și examinate în instanța de fond, și care au stat la
baza condamnării;
- instanța de apel nu a luat în considerație concluziile expuse în raportul de
expertiză medico-legală nr.9/2706 și în raportul de expertiză medico-legală în comisie
nr.30, care se completează unul pe altul, coroborează cu alte probe și consolidează
ipoteza înaintată de partea acuzării cu privire la mecanismul și timpul producerii
leziunilor corporale. În această ordine de idei, declarațiile expertului Cuvșinov L, din
instanța de apel, contravin tuturor celorlalte probe;
- faptul provocării loviturilor de către inculpați lui Ghimp Leonid în circumstanțele
indicate în învinuire, cercetate și reținute în instanța de fond, se dovedesc și prin
declarațiile părții vătămate Oprea Olga;
8
- instanța de apel, rejudecînd cauza, nu a luat în considerație recomandările expuse
în hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2010;
- în ce privește achitarea lui Pascari A. și Cojucari S. în baza art. 332 alin. (1) Cod
penal, instanța de apel nu a negat includerea de către aceștia în procesele-verbale a
datelor neadevărate, ci formal, fără o analiză, a invocat doar faptul că ei nu au avut nici
un interes personal și au făcut-o la indicația superiorilor;
- hotărîrea instanței de apel, privind achitarea inculpaților, nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, deoarece probele din dosar în coroborare dovedesc
incontestabil faptul aplicării de către inculpați a loviturilor față de Leonid Ghimp, în
circumstanțele indicate în învinuire.
În prezent, urmare a acestei soluții procesuale adoptată de către instanțele de
judecată, perspectiva procesului penal în cauză, prin prisma principiilor aflării
adevărului, reprezintă un eșec, deoarece alți făptuitori decît cei puși sub învinuire nu
există în realitate. În context, eforturile organului de urmărire penală de a deferi justiției
persoanele ce au comis infracțiuni, sunt mușamalizate prin invocarea unor tertipuri ce
nu rezistă nici o critică, în speță fiind abordat un drept fundamental - dreptul la viață.
Pornind de la cele expuse, deciziile instanțelor de apel și recurs în mod vădit sunt
afectate de un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, fapt ce impune
redeschiderea procesului penal în cauză.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie
2012, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General, Valeriu Zubco,
casate deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2011 și
Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29 mai 2012, în cauza penală în
privința lui Pascari Andrei, Cojucari Sergiu și Bagrii Iurie, cu dispunerea rejudecării
cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
16.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, instanțele de judecată
nu au considerat necesar de a-și argumenta poziția în ce privește acceptarea integrală a
ultimelor concluzii medicale, în raport cu celelalte concluzii, nr. 2706 și 9/2706 (f.d.
396-398, 404, 405 vol. III), care deduc că trauma închisă a abdomenului a fost suportată
de către victimă la data de 10 decembrie 2005 ora 23:00, în perioada cînd el se afla în
custodia statului.
Curtea a considerat că modul în care instanțele naționale au evaluat circumstanțele
cauzei ar crea unui observator independent impresia că nu a avut loc o încercare
veritabilă de a elucida circumstanțele cauzei și a descoperi adevărul.
Autoritățile au eșuat să efectueze o investigație efectivă a circumstanțelor
decesului lui Ghimp Leonid și a considerat că există suficiente dovezi care permit a
concluziona, în afara oricăror dubii, că Ghimp Leonid a decedat în rezultatul leziunilor
corporale cauzate pe durata aflări lui în custodia poliției.
În situația în care la examinarea apelurilor s-au admis încălcări în ce privește
interpretarea eronată a probelor înaintate de procuror în susținerea învinuirii, și avînd în
vedere concluziile Curții Europene în cazul Ghimp Leonid versus Moldova, instanța de
recurs va dispune casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28
februarie 2011 și deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29
mai 2012, instanță, care la judecarea cauzei în recurs nu a corectat erorile admise de
instanța de apel, cu trimiterea cauzei la o nouă rejudecare în aceeași instanță de apel,
pentru a se expune asupra tuturor motivelor invocate de părți și asupra concluziei
CEDO în hotărîrea din 30 octombrie 2012.
9
La 02 mai 2013, succesorul victimei, Ghimp Lilia, a contestat cu apel
sentința primei instanțe, solicitînd casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei cu
stabilirea pedepselor maxime prevăzute de Lege pentru inculpații Pascari Andrei,
Cojucari Sergiu și Bagrii Iurie.
În motivarea apelului declarat, Ghimp Lilia a invocat că, pedeapsa aplicată
inculpaților este prea blîndă, deoarece prima instanță nu a luat în considerație că, aceștia
nu au recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, nu s-au căit de cele comise, nu
au conștientizat consecințele infracțiunilor, nu au contribuit la descoperirea fracțiunilor,
asta deși ei au săvîrșit infracțiuni grave, etc.
Consideră apelanta că, deși instanța a apreciat corect probele, aceasta nu a luat cont
de faptul că, pedeapsa stabilită inculpaților nu va atinge scopul instituit de legea penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie
2015, a fost respins ca fiind depusă peste termen cererea de apel declarată de succesorul
legal al victimei, Lilia Ghimp.
Au fost admise apelurile declarate de avocatul Șipitca Alexandru în interesele
inculpatului Pascari Andrei, avocatul Țurcan Vasile în interesele inculpatului Bagrii
Iurie și avocatul Barba Daria în interesele inculpatului Cojucari Sergiu, casată inclusiv
din oficiu, în baza art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, în latura penală sentința
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09.07.2007 și pronunță în acest sens o nouă
hotărîre, după cum urmează:
Pascari Andrei Andrei se recunoaște vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de
art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi i se numește o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate în organele MAI a Republicii Moldova, pentru un termen de 2 (doi)
ani.
Cojucari Sergiu Petru se recunoaște vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de
art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi i se numește o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate în organele MAI a Republicii Moldova, pentru un termen de 2 (doi)
ani.
Bagrii Iurie Constantin se recunoaște vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute
de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi i se numește o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate în organele MAI a Republicii Moldova, pentru un termen de 2 (doi).
Pascari Andrei Andrei, Bagrii Iurie Constantin și Cojucari Sergiu Petru se
liberează de răspunderea penală în baza art. 332 alin.(l) Cod penal, în legătură cu
expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.
În rest, sentința s-a menținut.
18.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, succesorul părții
vătămate Ghimp Lilia, a participat în ședință la data pronunțării sentinței contestate de
către prima instanță, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței judiciare din
09.07.2007 (fd. 135-136, Vol. VI), iar apelanta nu a prezentat nici o probă prin care s-ar
confirma existența unor motive întemeiate de omitere a termenului de atac cu apel,
astfel încît, instanța de apel a concluzionat asupra neîntrunirii în prezenta cauză a
10
temeiurilor legale pentru repunerea apelului în termen, motiv pentru care, acesta a fost
respins, ca fiind depus peste termen.
Cu referire la celelalte apeluri declarate de apărători, instanța de apel a reținut vina
inculpaților Bagrii Iurie, Cojucari Sergiu și Pascari Andrei în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal este dovedit integral.
Instanța de apel a conchis că, inculpații Pascari Andrei, Bagrii Iurie și Cojucari
Sergiu în virtutea funcțiilor deținute la acel moment constituiau persoane publice, astfel
încît, aceștia întrunesc calitatea de subiecți speciali în infracțiunea imputate.
Latura obiectivă în cazul dat, a fost realizată printr-un act de violență împotriva
victimei Ghimp Leonid, acțiune ce a depășit vădit limitele drepturilor și atribuțiilor
acordate prin lege funcționarului din cadrul poliției, acestea cauzînd daune în proporții
considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor victimei, fiind soldată cu
urmări grave și anume cu decesul lui Ghimp Leonid.
Instanța a reținut că, prin raportul de expertiză medico-legală nr. A.5/9433/2013
din 13.11.2014, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina
Minovici”, România, a fost constatată legătura de cauzalitate directă între acțiunile
inculpaților și decesul ulterior al lui Ghimp Leonid.
Latura subiectivă în speță s-a manifestat prin imprudența inculpaților Pascari
Andrei, Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu, deoarece aceștia nu își dădeau seama de
caracterul prejudiciații al acțiunilor sale, nu au prevăzut posibilitatea survenirii
urmărilor lor prejudiciabile, deși trebuiau și puteau să le prevadă.
Astfel, instanța de apel a reiterat că, Ghimp Leonid nu a acuzat dureri anterior
momentului în care a fost adus la CPs Ciocana și în care s-a aflat în camera de audieri a
Comisariatului împreună cu inculpații, acestea fiind invocate imediat după ce a ieșit din
camera indicată, fapt confirmat de martorul Cocieru Marin, iar odată ce potrivit
raportului de expertiză invocat mai sus, vătămarea corporală cauzată lui Ghimp Leonid
a survenit pe cale violentă în perioada de după ora 23:00 a zilei de 10.12.2005, este
indubitabil că, această vătămare a fost cauzată în perioada de timp în care victima s-a
aflat în aceeași odaie cu inculpații.
Instanța de apel a conchis că, discrepanțele identificate de CtEDO au fost înlăturate
prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr.A.5/9433/2013 din 13.11.2014,
întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, România,
concluziile căreia, coroborate prin declarațiile martorilor audiați, denotă cert perioada în
care a fost cauzată vătămarea victimei și motivul cauzării acestora.
Astfel, instanța de apel a respins concluziile experților expuse în rapoartele de
expertiză naționale efectuate anterior și anume cu nr.30 din 30.05.2006, nr.002488/0152
din 26.01.2006, seria IE nr.002354/0122 din 25.01.2006 și nr.212-213 din 26.04.2006,
or, acestea sunt în contradicție cu declarațiile martorilor și circumstanțele de fapt, ce
exclud posibilitatea cauzării leziunii corporale anterior orei 23:00, adică anterior
momentului în care victima a interacționat cu inculpații Pascari Andrei, Bagrii Iurie și
Cojucari Sergiu.
Instanța de apel a respins și argumentele apelanților cu trimitere la declarațiile lui
Oprea Olga, deoarece instanța le-a apreciat doar prin prisma faptului că, aceasta a văzut
victima Ghimp Leonid împreună cu inculpații în camera de audieri, declarații care,
raportate la cele oferite de martorii Cocieru Marin și Mutu Nicolae, dobîndesc un
caracter veridic.
Concomitent, instanța de apel a explicat că, nu poate oferi un caracter veridic
celorlalte declarații ale martorului nominalizat, deoarece acestea nu se confirmă prin
11
materialele cauzei, iar schimbarea radicală a declarațiilor oferite în instanța de apel,
inclusiv în aceia că, inculpații doar încercau să-l liniștească pe Ghimp Leonid, fără a
vedea să i se aplice lovituri, este apreciată critic de instanță, în condițiile în care această
schimbare a survenit după expirarea a mai mult de 10 ani de la data de referință, fiind
una radicală, astfel încît aceasta nu poate fi credibilă, cu atît mai mult cu cît contravine
instanțelor de fapt și nu se coroborează cu aceleași declarații, în care martorul invocă că,
l-a văzut pe Ghimp Leonid doar două ori, cînd acesta a fost adus și cînd a părăsit
Comisariatul, totodată văzînd cum inculpații încercau să-l liniștească.
Instanța de apel a respins și argumentele apelanților referitor la faptul că, martorii
Cocieru Marin și Mutu Nicolae au declarat că, nu au văzut ca inculpații să-l fi maltratat
Ghimp Leonid or, potrivit declarațiilor acestora, nici unul din martorii dați nu s-a aflat în
permanență în prezența lui Ghimp Leonid, motiv din care, nu putea vedea momentul
maltratării, fără însă, ca aceasta să excludă faptul maltratării, constatat cert după cum s-a
indicat mai sus.
Referitor la primele declarații ale inculpatului Pascari Andrei, instanța de apel a
menționat că, nu le pune la baza constatării vinovăției inculpaților în comiterea
infracțiunii menționate, celelalte probele invocate fiind suficiente pentru susținerea
concluziei de vinovăție, instanța apreciind că, declarațiile corespunzătoare nu pot fi
reținute ca fiind cu forță probantă ca urmare a încălcării la obținerea acestora a
prevederilor art. 104 alin. (l) Cod de procedură penală, potrivit cărora, nu se permite
audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de oboseală, precum și în timpul
nopții, decît doar la cererea persoanei audiate în cazurile ce nu suferă amînare, care
vor fi motivate în procesul-verbal al audierii.
Instanța de apel a respins și argumentele apelanților cu trimitere la declarațiile
succesorului părții vătămate Ghimp Lilia, în partea ce se referă la faptul că, soțul său,
Ghimp Leonid i-ar fi spus la 11.12.2015 că, a fost reținut de doi polițiști, care l-au adus
la comisariatul de poliție și tot ei l-au și bătut în regiunea abdomenului, deoarece în
circumstanțele constatate mai sus acestea puteau constitui doar o consecință a percepției
persoanelor care au comis agresiunea de către partea vătămată, sau percepția cuvintelor
acestuia de către Ghimp Lilia, care putea înțelege greșit că, persoanele care l-au lovit pe
soțul său sunt aceleași persoane care l-au și adus la Comisariat or, în speță, declarațiile
succesorului părții vătămate prezintă relevanță doar în coroborare cu celelalte probe în
modul indicat.
În consecință, instanța de apel a constatat că, în speță probele invocate de apărători
ce ar putea fi interpretate în beneficiul inculpaților prin prisma prezumției nevinovăției,
instituită de art. 6 al CEDO, art. 21 al Constituției Republicii Moldova și art. 8 din
Codul de procedură penală, sunt combătute prin probele nominalizate, care, examinate
în comun și prin coroborare, denotă indubitabil vina inculpaților în comiterea
infracțiunilor imputate, acestea din urmă excluzînd integral dubiile generate de unele
probe acumulate la materialele cauzei.
Cu referire la învinuirea adusă de acuzare inculpaților Pascari Andrei, Bagrii Iurie
si Cojucari Sergiu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal
instanța de apel a reținut că, potrivit acestei norme, în redacția în vigoare la data
comiterii faptei, se sancționează penal vătămarea intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață ori care a provocat pierderea
vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcționării cestuia, o boală
psihică sau o altă vătămare a sănătății, însoțită de pierderea stabilă a d puțin o treime din
12
capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii u la o desfigurare
iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente.
Cele invocate de către acuzare precum că, acțiunile inculpaților Pascari Andrei,
Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu urmează a fi calificate conform cumulului de infracțiuni
prevăzute pentru vătămare intenționat gravă a integrității corporale sau a sănătății și
exces de putere, instanța de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate or, în sensul
dispoziției de la lit. d) alin. (3) al art. 328 Cod penal, prin urmări grave se înțelege și
decesul victimei. Important este faptul că, față de această urmare prejudiciabilă, adică
omorul lui Ghimp Leonid, în speța dată, urmare care se află în legătură cauzală cu fapta
de depășire a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, inculpații manifestă
imprudență, motive pentru care, instanța de apel a conchis că, acțiunile acestora,
urmează a fi încadrate doar potrivit lit. d) alin. (3) al art. 328 Cod penal, fără a fi
necesară și o încadrare în baza alin. (4) al art. 151 Cod penal or, în acțiunile inculpaților
nu se regăsesc elementele componenței infracțiunii date. Mai mult, acuzarea nu a
demonstrat prezența în acțiunile inculpaților a laturii subiective a infracțiunii invocate
intenția directă or, sancționarea concomitentă a inculpaților pentru comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 328 alin. (3) lit. d) și la art. 151 alin. (4) Cod penal, ar însemna dubla
sancționare a acestora pentru aceeași faptă, situație inadmisibilă în temeiul art. 4 al
Protocolului nr. 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale și art. 7 alin. (2) Cod penal.
Referitor la învinuirea inculpaților Pascari Andrei, Bagrii Iurie si Cojucari Servili
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (l) Cod penal, instanța de apel a
reținut că, potrivit acesteia constituie infracțiune înscrierea de către o persoană ca
funcție de răspundere, precum și de către un funcționar al autorității publice care nu este
persoană cu funcție de răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false,
precum și falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din
interes material sau din alte interese personale, normă care instituia, la data comiterii
faptei, o pedeapsă cu amendă în mărime de pînă la 500 unități convenționale sau cu
închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Din materialele speței, instanța de apel a constatat că, la 10 decembrie 2005
aproximativ pe la orele 23:00, Pascari Andrei, pentru a da o aparență legală justificativă
acțiunilor sale anterioare cu caracter ilicit săvîrșite în privința lui Ghimp Leonid, a
întocmit pe numele acestuia procesul-verbal cu nr.06987, în baza art. 167 Cod de
contravenții dministrative, în care a înscris date vădit false și anume că - pe str.
Voluntarilor, la 10 decembrie 2005 orele 23:00 a apărut în stare de ebrietate, avea
mersul clătinat și nu se orienta în spațiu care prin acțiunile sale jignea demnitatea umană
și moralitatea socială - fapt pentru care, Ghimp Leonid a fost sancționat cu amendă
administrativă, în mărime de 1 uc. Instanța de apel a constatat și faptul că, la
10.12.2005, în circumstanțe identice, a întocmit în privința lui Oprea Olga, procesul-
verbal nr. 06989, în baza art. 167 Cod de contravenții administrative, în care a înscris
date vădit false și anume că - pe str. Ginta Latină, la 10 decembrie 2005, la orele 22:00,
a apărut în stare de ebrietate, avea mersul clătinat și nu se orienta în spațiu, care prin
acțiunile sale jignea demnitatea umană și moralitatea socială - fapt pentru care, a fost
sancționată cu amendă administrativă, în mărime de 1 u.c.
Instanța a conchis că, potrivit materialelor cauzei, vina inculpaților Pascari Andrei
și Cojucari Sergiu în comiterea infracțiunii nominalizate este dovedită deplin, deoarece,
din acestea reiese că, inculpații au întocmit lui Oprea Olga și Ghimp Leonid, procese-
13
verbale cu privire la contravenție în care au introdus date false referitoare la locul și
faptul comiterii contravențiilor imputate acestora.
Urmare a celor indicate, instanța de apel a reiterat că, prin act public se înțelege
actul scris care urmează să fie confirmat, adoptat sau perfectat de către un organ al
autorităților publice, al administrației publice centrale sau de către organele de drept,
organizații, instituții sau întreprinderi de stat, act menit să certifice evenimentele și
faptele care provoacă sau au urmări juridice.
În speță, latura obiectivă a infracțiuni imputate s-a manifestat prin introducerea în
actele nominalizate a unor date vădit false prin care, persoanelor indicate s-au
incriminat comiterea unor contravenții cu denaturarea datelor reale, acțiuni ce au fost
comise intenționat, astfel încît, în cazul dat se întrunește și latura subiectivă a
infracțiunii imputate. Instanța de apel a considerat că, infracțiunea dată a fost comisă din
interesele personale ale inculpaților Pascari și Cojucari pentru a da o aparență
justificativă acțiunilor sale ilicite.
Privitor la Bagrii Iurie – învinuirea în privința acestuia nu și-a găsit confirmare or,
acuzarea nu a probat în nici un fel participarea lui la comiterea acestei infracțiuni.
În speță, instanța de apel a reținut că, inculpații nu și-au recunoscut vina în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 lin. (3) lit. d) Cod penal și nu s-au căit
pentru fapta comisă, dar, totodată și faptul că, aceștia nu au dorit survenirea decesului
persoanei vătămate, astfel încît, instanța de apel a considerat necesar de a aplica
inculpaților pedeapsa cu închisoare, însă la limita minimă prevăzută de Lege, avînd în
vedere și faptul că, aceștia sunt la prima încălcare a Legii penale.
Concomitent instanța de apel a dedus necesitatea aplicării pedepsei complimentare
prin privarea inculpaților de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate în organele MAI a Republicii Moldova, pentru un termen de 2 ani
fiecare.
Instanța consideră că, întinderea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților
corespunde scopului pedepsei penale și va asigura realizarea integrală a acestuia, în
timp ce aplicarea unei pedepse mai aspre ar putea fi retributivă.
Totodată, referitor la soluția expusă în sentința contestată în partea acțiunii civile,
Colegiul conchide că, aceasta este legală și fondată.
Respectiv, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a dispus
compensarea de către inculpații Pascari Andrei, Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu a
prejudiciului moral cauzat Ghimp Liliei în urma decesului soțului acesteia Ghimp
Leonid, acesta fiind în legătură de cauzalitate directă cu fapta ilicită comisă de inculpați,
cert fiind că, decesul soțului, i-a cauzat succesorului suferințe psihice excesive.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe și decizia instanței de apel,
procurorul, succesorul părții vătămate, Bereșteanu Lilia, avocatul Chiriac Igor în
numele inculpatului Cojucari Sergiu, avocatul Țurcan Vasile în numele inculpaților
Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu au atacat-o cu recursuri ordinate, potrivit căreia:
procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, solicită casarea parțială deciziei instanței de apel, cu pronunțarea uni
noi hotărîri prin care lui Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu să fie stabilită pedeapsa conform
deciziei instanței de apel din 07.11.2007, în rest decizia instanței de apel de menținut.
Recurentul invocă că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, astfel decizia instanței
de apel urmează a fi casată în partea individualizării pedepsei, iar pedeapsa urmează a fi
14
stabilită în limitele expuse în decizia Curții de Apel Chișinău din 07.11.2007, care nu a
fost contestată de către procuror;
succesorul părții vătămate, (Ghimp) Bereșteanu Lilia, făcînd trimitere la
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea
sentinței primei instanțe și decizia instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin
care Pascari Andrei, Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu, să fiu recunoscuți vinovați în
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) și 151 alin. (4) Cod penal
cu aplicarea art. 84 Cod penal, la 25 ani închisoare pentru fiecare, să se încaseze de la
inculpați 3 milioane de lei pentru pagubă morală, iar pentru pensie de întreținere a
copiilor cîte 3000 lei lunar de la fiecare, începînd cu dara decesului 12.12.2005, pînă la
finisarea studiilor copiilor (31.07.2020), să se încaseze din contul fiecărui inculpat cîte
13 333 lei, costul contractului pentru studiile fiului, să se dispună încasarea din contul
inculpaților în favoarea recurentei a sumei de 15 700 lei drept pierderi materiale
suportate și respectiv 3,6 milioane lei drept pagubă materială cauzată prin ratare,
neîncasarea sumelor financiare sub formă de salariu. Recurenta invocă dezacordul
hotărîrii instanței de apel referitor la aplicarea pedepsei prea blînde, motivînd că,
inculpații nu au recunoscut fapta, nu au conștientizat că au omorît un om, nu au susținut
familia care a pierdut unicul întreținător, nu au regretat și nu regretă de cele comise, au
depus depoziții false. Nu este clară sentința primei instanțe, din care moment se achită
pensia pentru întreținerea copiilor și modul de încasare. Suma de 300 000 lei încasată de
instanța de fond din contul celor trei inculpați, este o sumă modestă și nu acoperă
suferințele morale la care familia decedatului a fost supusă, or în 2007, această sumă era
echitabilă, iar acum nu; mai există și pierderi materiale suportate în rezultatul decesului
lui Ghimp Leonid (șofer de camion), reflectate prin neîncasarea salariului pentru
perioada 2006 și pînă la atingerea vîrstei de pensie, adică încasarea a circa 1,8 – 3,6
milioane de lei. Recurenta consideră că, în materialele cauzei sunt suficiente probe de
acuzare a inculpaților. De asemenea, declară dezacordul cu respingerea demersului
recurentei privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest în privința
inculpaților și dezacordul privind recuzarea acuzatorului de stat, deoarece acestea sunt
ilegale și nemotivate. Instanța de apel nu s-a expus asupra acestor motive. Mai invocă
recurenta că nu este de acord cu poziția instanței de apel precum că apelul declarat este
tardiv, deoarece nu i-au fost eliberate hotărîrele de judecată, iar normele de drept
material, care ulterior au fost declarate neconstituționale, nu permiteau reprezentantului
părții vătămate să conteste sentința. Consideră că apelul declarat nu este tardiv și
instanța de apel urma să se expună în privința pretențiilor expuse în cererea de apel.
avocatul Chiriac Igor în numele lui Cojucari Sergiu, făcînd trimitere la
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, declară recurs
ordinar, prin care solicită casarea acestora, cu transmiterea cauzei penal la rejudecare în
instanța de apel. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.
Totodată, recurentul invocă că, prima instanță l-a condamnat pe Cojucari Sergiu în baza
art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, iar instanța de apel a
exclus prevederile art. 79 Cod penal, fără a argumenta acesta; instanța de apel nu a
specificat care anume activitate din organele MAI, nu poate ocupa inculpatul, astfel
acesta a fost individualizat contrat prevederilor legale; martorul Oprea Olga este
vorbitor de limba rusă, însă în declarațiile din prima instanță sunt în romînă, astfel se
atestă nulitatea probei, iar instanța de apel a preluat declarația martorului învinuirii
admițînd o eroare gravă de fapt; urmărirea penală a fost efectuată unilateral, fabricînd
probele învinuirii; actele din cauza penală sunt efectuate cu încălcări grave; decizia
15
instanței de apel este contradictorie; declarațiile părții vătămate nu corespunde realității
și vin în contradicție cu celelalte declarații ale acuzării; la 06.07.2006 procurorul îl
recunoaște pe Pascari Andrei ca bănuit, care prin complicitate cu Cojucari Sergiu și
Bagrii Iurie au săvîrșit infracțiunea, iar la data de 07.07.2006 procurorul îl recunoaște pe
Cujucari Sergiu ca martor apoi ca bănuit, astfel a fost încălcat art. 90 alin. (3) pct. 8)
Cod de procedură penală; declarațiile martorului Cliciuc Ala trebuie să fie apreciate ca
declarative deoarece sunt vecini cu succesorul pății vătămate; expertiza medico-legală a
fost efectuată cu încălcări; martorul Oprea Constantin nu a fost audiat în prima instanță
nici în instanța de apel, însă declarațiile lui au fost puse în învinuire, iar în faza urmăririi
penale nu a avut loc confruntare între martor cu bănuit/învinut; nu sunt întrunite
elementele infracțiunii; acțiunea civilă a fost admisă neîntemeiat de la Cojucari Sergiu
deoarece vina lui nu a fost dovedită în cauzarea decesului lui Ghimp Leonid;
avocatul Țurcan Vasile în numele lui Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu, făcînd
trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală,
declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora, cu transmiterea cauzei penal la
rejudecare în instanța de apel. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere
a probelor. Totodată, recurentul invocă aceleași motive ca și avocatul Igor Chiriac;
19.1. Avocatul Chiriac Igor în numele lui Cojucari Sergiu, în conformitate cu
prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind
opinia sa asupra recursurilor declarate de către succesorul părții vătămate, (Ghimp)
Bereșteanu Lilia și procuror, solicitînd respingerea acestora și admiterea recursului său.
Apărătorul invocă aceleași motive declarate în recurs, totodată, menționează că
reprezentantul părții vătămate în instanța de recurs și-a modificat acțiunea civilă
înaintată față de inculpați, iar potrivit legii procesual civile, obiectul cuantumului și
obiectul acțiunii nu poate fi modificat în instanța de recurs; în cererea de recurs al
reprezentantului părții vătămate se invocă că nu i s-ar fi adus la cunoștință hotărîrea
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09.06.2007, la fel nu i-au fost aduse la
cunoștință și restul deciziilor adoptate de instanțele superioare, or reprezentantul părții
vătămate a fost prezentă la ședința de judecată din 29.05.2007 (f.d. 91, vol. VI), cînd s-a
anunțat întrerupere pentru 09.06.2007, la fel Ghimp Lilia și reprezentantul acesteia au
fost prezenți la 09.06.2007 la pronunțarea sentinței, mai mult, aceasta a fost prezentă și
în ședințele de judecată a instanțelor de apel și de recurs. De asemenea, sunt declarative
motivele lui Ghimp Lilia precum că ea nu avea dreptul să conteste sentința primei
instanțe.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și temeiurile
invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse ca
inadmisibile din următoarele considerente.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,
instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.
Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul
numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea
pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod
de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă
a i se agrava situația.
Referitor la recursul ordinar succesorul părții vătămate (Ghimp) Bereșteanu
Lilia:
Din conținutul recursului ordinar declarat de către succesorul părții vătămate,
(Ghimp) Bereșteanu Lilia, rezultă că aceasta nu este de acord cu decizia instanței de
16
apel invocînd că instanța greșit i-a respins apelul declarat, ca fiind depus peste termen,
deoarece ultima s-ar fi aflat în imposibilitate de a ataca hotărîrea Judecătoriei Ciocana
din 09.07.2007 și a instanțelor de apel și recurs pentru că prevederea pct. 3) alin. (l) art.
401 Cod de procedură penală, permitea părții-vătămate de a declara apel ,,în partea
laturii penale doar în cazurile în care procesul penal se pornește doar la plîngerea
prealabilă a acesteia în condițiile legii”.
Recurenta Breșteanu (Ghimp) Lilia, menționează că prevederile pct. 3) alin. (l) art.
401 Cod de procedură penală au fost declarate neconstituționale prin Hotărîrea Curții
Constituționale din data de 20.05.2008 și din acest motiv consideră că ar fi în drept să
supună căilor de atac și hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09.07.2007.
În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, Hotărîrea Curții
Constituționale din 20.05.2008, prin care se declară neconstituțională prevederea în ce
privește latura penală în cazurile în care procesul penal se pornește doar la plîngerea
prealabilă a acestuia în condițiile legii din pct. 3) alin. (1) art. 401 Cod de procedură
penală, a intrat în vigoare la data adoptării și nu are efect retroactiv. Pînă la acel moment
latura penală putea fi atacată în toate cazurile de către acuzatorul de stat iar partea-
vătămată și reprezentanții acesteia erau în drept să atace hotărîrea de judecată în măsura
în care prin infracțiune s-a cauzat un prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial.
Potrivit, procesului-verbal al ședinței judiciare din 09.07.2007 (fd. 135-136, Vol.
VI), (Ghimp) Bereșteanu Lilia, a fost prezentă în ședință la data pronunțării sentinței
contestate, dar nu a supus-o în termen căilor de atac nici în partea ce ține de latura
civilă. De asemenea, apelanta nu a prezentat nici o probă prin care s-ar confirma
existența unor motive întemeiate de omitere a termenului de atac cu apel, astfel instanța
de apel corect a concluzionat asupra neîntrunirii în prezenta cauză a temeiurilor legale
pentru repunerea apelului în termen, motiv pentru care, apelul a fost respins, ca fiind
depus peste termen.
Prin urmare, depunerea apelului de către (Ghimp) Bereșteanu Lilia la data de
02.05.2013 s-a efectuat cu omiterea termenului legal, ori potrivit art. 402 alin. (1) Cod
de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței
integrale dacă legea nu dispune altfel.
Astfel, în cazul recunoașterii apelului ca tardiv, instanța de apel nu mai examinează
legalitatea și temeinicia apelului, adică nu poate fi vorba despre o examinare în fapt și în
drept a hotărîrii atacate, ceea ce înseamnă că nu se verifică fondul cauzei. Așadar,
sentința rămîne definitivă la data expirării termenului de apel.
Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 420 alin. (4) Cod de
procedură penală rezultă că, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora
persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă
legea prevede această cale de atac.
Avînd în vedere că decizia instanței de apel cu privire la tardivitatea apelului este
întemeiată, instanța de recurs nu se expune asupra fondului recursului declarat de
succesorul părții vătămate (Ghimp) Bereșteanu Lilia.
Prin urmare, potrivit celor expuse mai sus, recursul urmează a fi declarat
inadmisibil.
Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:
În recursul ordinar, procurorul a invocat în drept temei de casare a deciziei
instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum
că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia
instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
17
Conform art. 424 alin (2) Cod de procedură penală , instanța de recurs se pronunță
doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin (1) Cod de
procedură penală recursul trebuie să fie motivat.
Însă, în pofida prevederilor enunțate, recurentul nu specifică asupra căror motive
concrete din apelul procurorului nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, omițîndu-se
totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor
concrete erori în aspectul vizat, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze
din oficiu recursul acuzatorului de stat cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava
situația inculpaților și care ar justifica acest recurs.
Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu
este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu
exprimă alte interese decît interesele legii.
Recurentul la fel solicită casarea deciziei instanței de apel în partea individualizării
pedepsei, concluzionînd că urmează a fi stabilită în limitele expuse în decizia instanței
de apel din 07.11.2007, care nu a fost contestată de procuror.
Astfel, recurentul consideră că urmează a fi menținută sentința de condamnare doar
pe art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, iar pedeapsa să fie aplicată conform deciziei
instanței de apel din 07.11.2007, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal,
inculpaților Pascari Andrei și Cojucari Sergiu.
În sensul vizat se reține că, prin decizia Curții de Apel din 07 noiembrie 2007 au
fost admise parțial apelurile avocaților cu casarea, inclusiv din oficiu în baza art. 409
alin. (2) Cod de procedură penală, a sentinței, rejudecată cauza și pronunțată o nouă
hotărîre, prin care Bagrii Iurie, Pascari Andrei și Cojucari Sergiu au fost condamnați
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, stabilindu-
le pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod penal cîte 6 ani închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere in
organele MAI pe un termen de 5 ani pentru fiecare. În rest, sentința primei instanțe a
fost menținută.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 11 martie
2008, au fost admise recursurile ordinare declarate de către condamnatul Cojucari
Sergiu și avocatul Barba Daria, avocatul Șipitca Alexandru și condamnatul Pascari
Andrei și de către avocatul Țurcan Vasile în numele condamnatului Bagrii Iurie, casată
decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2007 și dispusă rejudecarea cauzei de
către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08.09.2015,
au fost admise apelurile declarate de către condamnatul Cojucari Sergiu și avocatul
Barba Daria, avocatul Șipitca Alexandru și condamnatul Pascari Andrei și de către
avocatul Țurcan Vasile în numele condamnatului Bagrii Iurie, casată inclusiv din oficiu
în baza art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, în latura penală, sentința Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 09.07.2007 și pronunțată în acest sens o nouă hotărîre, prin
care Pascari Andrei, Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu au fost condamnați în baza art. 328
alin. (3) lit. d) Cod penal, la 6 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în organele
MAI a Republicii Moldova, pentru un termen de 2 ani.
Astfel, rejudecînd cauza instanța de apel a lăsat pentru inculpați aceiași pedeapsă
de 6 ani închisoare, micșorînd pedeapsa complimentară pînă la doi ani prin ce nu a
înrăutățit situația inculpaților.
18
Colegiul penal reține că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpaților nu a
stabilit careva circumstanțe excepționale ce ar permite aplicarea unei pedepse mai
blînde, astfel corect a exclus aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.
Prin urmare, argumentele procurorului invocate în recurs nu si-au găsit
confirmarea, din această cauză Colegiul penal lărgit îl va respinge ca inadmisibil.
Referitor la recursurile ordinare declarate de avocatul Igor Chiriac în numele
lui Sergiu Cojucari și avocatul Vasile Țurcan în numele lui Iurie Bagrii și Sergiu
Cojucari:
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță
doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de
procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)
Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor
prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.
În această consecutivitate se reține că, în recursurile ordinare, apărătorii au invocat
în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),
8), 10), 12) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită.
În fapt, recurenții însă invocă faptul că, instanța de apel incorect a apreciat probele
prezentate de apelanți care confirmă nevinovăția inculpaților în cele incriminate.
Motivele aduse de către autorii recursurilor, referitor la dezacordul cu aprecierea
probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei
pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală. La etapa recursului ordinar
instanța de recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea
corectă a normelor de drept material și de procedură față de faptele constatate de
instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel. Această verificare se efectuează
numai în limita temeiurilor formulate în recurs.
Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor probatorie
este detaliat analizată în textul deciziei instanței de apel, iar careva temeiuri de a pune la
îndoială veridicitatea probelor și concluziile instanței nu au fost stabilite. Totodată,
Colegiul penal menționează că, argumentele invocate în recursurile apărătorilor au
constituit obiect de examinare în instanța de apel, care respectînd prevederile art. 414,
417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
iar careva argumente noi, apărătorii nu au indicat în recursuri.
De asemenea, nu pot fi reținute argumentele avocaților precum că, urmărirea
penală a fost efectuată unilateral, cu enumerarea în acest sens a unui șir de probe care, în
opinia lor, au fost fabricate.
Potrivit prevederilor art. 251 Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor
legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea actului
procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce
nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act. Încălcarea prevederilor legale
referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea
instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea
părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă sînt
obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea prevăzută în alin.
(2) al aceluiași articol, nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a
procesului penal de către părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu,
19
dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa
soluționare a cauzei. Încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în art.
251 alin. (2) Cod de procedură penală, inclusiv și cele menționate de partea apărării
atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este
prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele
dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii
procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.
În această ordine de idei Colegiul penal reține că avocații, dar și inculpații, nu au
solicitat declararea nulității actelor procedurale, presupuse a fi viciate juridic, în
termenul prevăzut de lege, prezumîndu-se că ei au acceptat modul în care s-a desfășurat
respectivul proces penal, astfel, ei au pierdut dreptul să conteste aceste acte ulterior, iar
instanța de fond, dar și cea de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nu a avut
temei și suport legal pentru a invoca din oficiu chestiunile abordate.
Referitor la motivul invocat de avocatul Țurcan Vasile în numele lui Bagrii Iurie
și Cojucari Sergiu, precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal
menționează că, vina inculpaților Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu, în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(3) lit. d) Cod penal este dovedită integral, or, în
virtutea funcțiilor deținute la acel moment, acesștea exercitau atribuțiile unei persoane
publice, astfel, întrunind calitatea de subiecți speciali ai infracțiunii imputate.
Latura obiectivă în cazul dat, a fost realizată printr-un act de violență împotriva
victimei Ghimp Leonid, acțiune ce a depășit vădit limitele drepturilor și atribuțiilor
acordate prin lege funcționarului din cadrul poliției, acestea cauzînd daune în proporții
considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor victimei, fiind soldată cu
urmări grave și anume cu decesul lui Ghimp Leonid.
Instanța reține că, prin raportul de expertiză medico-legală nr.A.5/9433/2013 din
13.11.2014, întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”,
Romînia, a fost constatată legătura de cauzalitate directă între acțiunile inculpaților și
decesul ulterior al lui Ghimp Leonid.
Latura subiectivă în speță s-a manifestat prin imprudența inculpaților Bagrii Iurie
și Cojucari Sergiu, deoarece aceștia nu își dădeau seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, nu au prevăzut posibilitatea survenirii consecințelor prejudiciabile ale
acestora, deși trebuiau și puteau să le prevadă.
Astfel, Colegiul reiterează că, Ghimp Leonid nu a acuzat dureri anterior
momentului în care a fost adus la CPs Ciocana și în care s-a aflat în camera de audieri a
Comisariatului împreună cu inculpații, acestea fiind invocate imediat după ce a ieșit din
camera indicată, fapt confirmat de martorul Cocieru Marin, iar odată ce potrivit
raportului de expertiză invocat mai sus, vătămarea corporală cauzată lui Ghimp Leonid
a survenit pe cale violentă în perioada de după ora 23:00 a zilei de 10.12.2005, este
indubitabil faptul că, această vătămare a fost cauzată în perioada de timp în care victima
s-a aflat în aceeași odaie cu inculpații.
În acest sens Colegiul penal consideră relevant faptul că, prin hotărîrea Curții
Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Ghimp și alții c.Republicii
Moldova, cererea 32520/09, înalta Curte a observat că, Leonid Ghimp a prezentat
vătămări. Mai mult, Curtea notează că, … că declarațiile colaboratorilor de poliție au
fost incoerente și uneori puțin plauzibile. În particular, ei toți și-au schimbat depozițiile
cu privire la modul în care Leonid Ghimp a sosit la Comisariatul de poliție. Unul dintre
ei, A.P., mai tîrziu a recunoscut că pe parcursul detenției față de Leonid Ghimp a fost
20
aplicată violența, dar și-a retras declarațiile ceva mai tîrziu, invocînd astfel de motive
cum ar fi oboseala și foamea la momentul interogării. La o etapă avansată a
procedurilor, alt colaborator de poliție acuzat, I.B., a prezentat o altă explicație
posibilă pentru apariția leziunilor la Leonid Ghimp, afirmînd că pe parcursul
interogării o masă ar fi căzut peste victimă și l-a lovit în regiunea stomacală. Acest
comportament contradictoriu din partea colaboratorilor de poliție nu a fost apreciat de
instanțele judecătorești sau luat în considerație la adoptarea deciziei cu privire la
acuzarea acestora. … Suplimentar, Curtea constată că sunt suficiente probe urmare a
cărora poate fi conchis în afara oricărui dubiu rezonabil, că Leonid Ghimp a decedat în
urma leziunilor cauzate în timp ce se afla în custodia poliției”.
Urmare a celor indicate, Colegiul penal conchide că, discrepanțele identificate de
CtEDO au fost înlăturate prin raportul de nouă expertiză medico-legală
nr.A.5/9433/2013 din 13.11.2014, întocmit de către Institutul Național de Medicină
Legală „Mina Minovici”, Romînia, concluziile căreia, coroborate cu declarațiile
martorilor audiați, au stabilit cert perioada în care a fost cauzată vătămarea victimei și
motivul cauzării acestora.
Cu privire la motivul invocat de apărători precum că, prima instanță l-a condamnat
pe Sergiu Cojucari în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod
penal, iar instanța de apel a exclus prevederile art. 79 Cod penal, fără a argumenta
acesta, astfel fiind aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul
penal lărgit menționează că instanța de apel a casat sentința în latura penală și a
pronunțat o nouă hotărîre în această parte, astfel instanța de apel nu a găsit careva
motive de a aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru
infracțiunea respectivă.
Totodată, potrivit prevederilor art.79 alin. (l) Cod penal, instanța de judecată poate
aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea
respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie tinînd cont de circumstanțele
excepționale ale cauzei, legate de scopul si motivele faptei, de rolul vinovatului în
săvîrsirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de
alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei.
Prin aceste prevederi urmează să se înțeleagă că, pentru aplicarea art.79 Cod
penal, în împrejurările în care a derulat fapta infracțională ori în datele privind
personalitatea infractorului, trebuie să existe careva circumstanțe, particularități, situații
sau stări a lucrurilor, care ar fi ceva deosebit, ieșit din comun sau care ar constitui
excepție, de la starea lor obișnuită, de la personalitatea inculpatului.
Asemenea circumstanțe ce ar permite instanței aplicarea prevederilor art. 79 Cod
penal nu au fost stabilite, fapt ce denotă că pedeapsa a fost stabilită în limitele legale.
Mai mult, cu toate că instanța de apel, la stabilirea pedepsei, deși nu a aplicat
prevederile art. 79 Cod penal, a stabilit inculpaților aceiași pedeapsă stabilită prin
sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09 iulie 2007, în acest mod nefiind
înrăutățită situația lor.
Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentul recurenților precum că, instanța
de apel nu a specificat care anume activitate din organele MAI, nu pot ocupa inculpații,
fapt ce duce la individualizarea contrară prevederilor legale, deoarece dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita anumită activitate constă în interzicerea de a
ocupa o funcție sau o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la
săvîrșirea infracțiunii.
21
Argumentul recurenților precum că, martorul Oprea Olga este vorbitor de limba
rusă, însă în declarațiile din prima instanță sunt întocmite în limba romînă, fapt ce
condiționează nulitatea probei, Colegiul penal lărgit îl consideră neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a apreciat aceste declarații în coroborare cu declarațiile martorilor
Cocieru Marin și Mutu Nicolae, care confirmă caracterul veridic al declarațiilor lui
Oprea Olga, precum că aceasta l-a văzut pe victima Ghimp Leonid împreună cu
inculpații în camera de audieri.
Referitor la eroarea invocată prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de
procedură penală, care stipulează că, faptei săvîrșie i s-a dat o încadrare juridică greșită,
Colegiul penal nu se va expune, deoarece recurentul își exprimă dezacordul cu
neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate inculpaților.
Referitor la dezacordul apărătorilor privind învinuirea inculpaților Pascari Andrei
și Cojucari Sergiu pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.332 alin.(l) Cod penal,
Colegiu penal menționează că, instanța de apel just a conchis că, potrivit materialelor
cauzei, vina inculpaților Pascari Andrei și Cojucari Sergiu în comiterea infracțiunii
nominalizate este dovedită pe deplin, deoarece, potrivit materialelor cauzei, inculpații
au întocmit în privința lui Oprea Olga și Ghimp Leonid, procese-verbale cu privire la
contravenție în care au introdus date false referitoare la locul și faptul comiterii
contravențiilor imputate acestora.
În speță, latura obiectivă a infracțiuni imputate s-a manifestat prin introducerea în
actele nominalizate a unor date vădit false prin care, persoanelor indicate li s-au
incriminat comiterea unor contravenții cu denaturarea datelor reale, acțiuni ce au fost
comise intenționat, astfel fiind întrunită și latura subiectivă a infracțiunii imputate.
Colegiul consideră că această infracțiune a fost comisă din interesele personale ale
inculpaților Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, în scopul de a da o aparență justificativă
acțiunilor sale ilicite.
Totodată, dat fiind faptul că, infracțiunea imputată inculpaților a avut loc la
10.12.2005, astfel că din momentul comiterii acesteia au expirat 5 ani, aceasta este
calificată ca fiind o infracțiune ușoară, instanța de apel corect a aplicat în cazul dat
prevederile art. 60 alin. (1) Cod penal, cu liberarea inculpaților de răspunderea penală pe
art. 332 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la
răspundere penală.
La soluționarea chestiunii privind pedeapsa, Colegiul penal menționează, că s-a
acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75, Cod penal, ținîndu-se cont de
criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii, datele privind personalitatea inculpaților, circumstanțele atenuante și
agravante.
Referitor la soluția expusă în sentința contestată în partea acțiunii civile, Colegiul
conchide că, aceasta este legală și fondată. Or instanța de fond corect a dispus
compensarea de către inculpații Pascari Andrei, Bagrii Iurie și Cojucari Sergiu a
prejudiciului moral cauzat Liliei Ghimp în urma decesului soțului acesteia Ghimp
Leonid, acesta fiind în legătură de cauzalitate directă cu fapta ilicită comisă de inculpați,
cert fiind că, decesul soțului, i-a cauzat succesorului suferințe psihice excesive.
De asemenea, Instanțele au ținut cont de practica CEDO privitor la modul de
încasare a prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă //Buletinul
CSJ a RM8-9/24, 2012), cît și de prevederile art. art. 1423 Cod Civil, conform căruia,
mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța
judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate
22
persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția
este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce
satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le
apreciază instanța judecătorească, luînd în considerație circumstanțele în care a fost
cauzat prejudiciul (locul, timpul vîrsta etc.), precum și statutul social al persoanei
vătămate.
Din considerentele menționate Colegiul lărgit a conchis că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-417
Cod de procedură penală, de aceia recursurile ordinare declarate de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, succesorul părții
vătămate, (Ghimp) Bereșteanu Lilia, avocatul Chiriac Igor în numele inculpatului
Cojucari Sergiu, avocatul Țurcan Vasile în numele inculpaților Bagrii Iurie și Cojucari
Sergiu, se resping ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare, declarate de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, succesorul părții
vătămate (Ghimp) Bereșteanu Lilia, avocatul Igor Chiriac în numele inculpatului Sergiu
Cojucari, avocatul Vasile Țurcan în numele inculpaților Iurie Bagrii și Sergiu Cojucari,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2015,
în cauza penală, în privința lui Pascari Andrei Andrei, Cojucari Sergiu Petru și Bagrii
Iurie Constantin, cu menținerea hotărîrei atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 12 mai 2016.
Președinte: Ion Guzun
Judecători: Nadejda Toma
Galina Stratulat
Tamara Chișcă-Doneva
Sveatoslav Moldovan
23