1ra-137/2016 — art. 186 alin. 1 CP

1ra-137/2016 — art. 186 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-137/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Anatolie Bobu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Ungheni din 22 iulie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

23 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Gherasim Anatolie Anatolii, născut la 08 aprilie

1979, originar și domiciliat or. Ungheni, str.

G. Crestiuc 4 A, ap.31.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.10.2013 - 22.07.2014;

Instanța de apel: 04.08.2014 - 23.09.2015;

Instanța de recurs: 18.11.2015 - 30.03.2016.

A CONSTATAT:

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal,

cu încetarea procesului penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție.

Totodată, s-a dispus admiterea acțiunii civile, cu încasarea de la inculpatul

Anatolie Gherasim în beneficiul SRL „Euroatlant” a sumei de 15568 (cincisprezece mii

cinci sute șaizeci și opt) lei 90 bani, cu titlu de prejudiciu material.

Anatolie Gherasim a fost pus sub învinuire pentru faptul că, în primăvara anului 2010

din depozitul ce aparține SRL „Cavio”, au fost sustrase 12 scaune cu braț model „113

A”, în stare crudă, la prețul de 371,51 lei pentru o unitate, 2 mese model „CV 101” în

stare crudă, la prețul de 4297,01 lei pentru o unitate și 1 pat nefinisat model „FS 2203”

la prețul de 2515,84 lei, astfel fiind cauzat întreprinderii un prejudiciu material în

valoare totală de 15568,90 lei.

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cererii de apel inculpatul a menționat, că activând în calitate de hamal

la depozitul SRL „Cavio”, el nu a avut încheiat cu angajatorul un contract de răspundere

materială. La desfășurarea inventarierilor în cadrul întreprinderii, el a participat de mai

multe ori, însă nu au fost depistate neajunsuri.

1

Prima instanță a neglijat declarațiile martorului Alexandru Pascaru, care fiind

lemnar, a declarat, că scaunele și masa i-au fost aduse de niște persoane necunoscute,

care l-au rugat să le asambleze, spunându-i că aceste obiecte au fost aduse din România.

În legătură cu acest fapt, a fost solicitată informația despre furnizorul român pentru

stabilirea dacă în afară de SRL „Cavio”, dețin și alți cumpărători părțile componente de

mobilă identice, demers care a fost însă respins de către instanța de judecată.

Inculpatul a evidențiat, că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece a încercat să

dovedească, că asemenea mobilă este adusă în țară și de către alte persoane, iar

proprietarul nu are dreptul de a declara scaunele și masa de la Adrian Solomon, ca fiind

proprietatea sa.

Astfel, prima instanță neîntemeiat a considerat ca probă incontestabilă faptul, că

proprietarul a recunoscut mobila ca fiind proprietatea sa, cu toate că pe ele nu existau

careva semne distinctive, însemnări referitor la producător și proprietar.

Inculpatul a invocat, că prima instanță incorect a aplicat prevederile art. 60 Cod

penal, cu încetarea procesului penal, deoarece în cazul dat urma a fi emisă o sentință de

achitare prin prisma art. 390 Cod de procedură penală.

La fel, apelantul a indicat, că prima instanță ilegal a dispus admiterea acțiunii

civile, deoarece cauza nu a fost examinată în fond.

fost admis apelul inculpatului, casată parțial sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat în

privința lui Anatolie Gherasim în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din

motivul intervenirii termenului de prescripție.

În rest, a fost menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prima instanță

nu a respectat normele procesuale ce țin de întocmirea sentinței prevăzute de art. 394

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit cărora partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a evidențiat, că potrivit textului sentinței, prima instanță a

concluzionat asupra vinovăției inculpatului, însă partea descriptivă nu cuprinde

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, dar expune rechizitoriul.

Prin urmare, în urma cercetării suplimentare a probelor solicitate de procuror,

instanța de apel a ajuns la concluzia că probele cercetate corespund cerințelor stipulate

de art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile, fiind în

coroborare între ele și demonstrând în deplină măsură vinovăția inculpatului

Anatolie Gherasim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat, că probele cercetate de către prima instanță și

suplimentar în ședința instanței de apel, permit a reține în sarcina inculpatului

Anatolie Gherasim faptul că acesta, în primăvara anului 2010 din depozitul ce aparține

SRL „Cavio”, a sustras 12 scaune cu braț model „113 A” în stare crudă, la prețul de

371,51 lei pentru o unitate, 2 mese model „CV 101” în stare crudă, la prețul de 4297,01

lei pentru o unitate și 1 pat nefinisat model „FS 2203” la prețul de 2515,84 lei, astfel

fiind cauzat întreprinderii un prejudiciu material în valoare totală de 15568,90 lei.

Instanța de apel, a considerat, că nu pot fi reținute afirmațiile inculpatului

Anatolie Gherasim invocate în cererea de apel, precum că au fost ignorate declarațiile

2

martorului Alexandru Pascaru, deoarece acesta fiind audiat în ședința de judecată (f. d.

247, vol. I) a declarat, că inculpatul cu încă două persoane, seara, aproximativ la ora

19:00, i-a adus 12 scaune și masa pentru a le vopsi, aceste declarații fiind în

concordanță cu declarațiile martorului Cătălin Solomon, care a indicat, că în anul 2010,

a procurat de la inculpat scaunele și masa (f. d. 16, vol. III).

Argumentul inculpatului, precum că nu i-a fost admis demersul privind solicitarea

informației despre furnizorul român, pentru a stabili dacă în afară de SRL „Cavio” dețin

și alți cumpărători părțile componente de mobilă identice, instanța de apel l-a considerat

declarativ, menționând că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată un asemenea

demers nu a fost înaintat, fiind înaintat doar demers privind acordarea termenului pentru

solicitarea de la biroul vamal a actelor de revizie.

Cu referire la argumentul apelantului că, la 19 decembrie 2011, nu a fost efectuată

inventarierea și actul de inventariere a apărut ulterior, instanța de apel l-a apreciat ca

fiind neîntemeiat, indicând că la materialele cauzei este anexată copia actului respectiv,

iar faptul neîntocmirii acestuia la data indicată, nu a fost confirmat în careva mod de

inculpat.

La fel, instanța de apel a constatat netemeinicia cerinței inculpatului cu privire la

adoptarea în privința sa a unei sentințe de achitare, menționând că, probele administrate

în ansamblu dovedesc cu certitudine vinovăția lui Anatolie Gherasim în săvârșirea

faptelor imputate, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat reprezintă o

modalitate de apărare și nu echivalează cu achitarea, de vreme ce probele prezentate în

sprijinul învinuirii dovedesc vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la motivul invocat de apelant precum că, cauza penală nu a fost

examinată în fond și prima instanță nu avea dreptul să se expună asupra acțiunii civile,

instanța de apel a menționat că acest argument este pasibil respingerii, din motiv că

potrivit art. 221 Cod de procedură penală, prima instanță corect a încasat prejudiciul

material de la inculpat.

Totodată, instanța de apel în temeiul art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală și

art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, a menționat, că infracțiunea prevăzută de art. 186

alin. (1) Cod penal, conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor ușoare, de

la săvârșirea cărei au expirat 2 ani, motiv din care, instanța a considerat necesar de a

înceta procesul penal în privința lui Anatolie Gherasim.

pct. 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva hotărârilor

judecătorești adoptate la caz, solicitând casarea acestora și pronunțarea unei hotărâri de

achitare în privința inculpatului.

În motivarea recursului apărarea a menționat, că la examinarea cauzei nu au fost

stabilite careva probe în confirmarea vinovăției lui Anatolie Gherasim, instanțele

judiciare axându-se doar pe declarațiile reprezentantului părții vătămate referitor la

asemănarea mobilei depistate de către proprietarul întreprinderii Iurie Chirinciuc, la o

rudă a sa din s. Costuleni, r-nul Ungheni, Adrian Solomon, pe când ceilalți martori au

descris doar faptul, că Anatolie Gherasim a lucrat la depozit unde avea un

comportament exemplar.

Instanțele judecătorești au respins demersurile apărării referitor la efectuarea unei

expertize de stabilire a identității mobilei depistate cu producția SRL „Cavio”, care se

ocupă doar cu asamblarea pieselor aduse de la întreprinderile de producere a mobilei din

3

România, or simpla asemănare a mobilei depistate nu poate fi declarată ca producție a

acestei întreprinderi.

Apărarea este de opinia, că la stabilirea vinovăției lui Anatolie Gherasim în

săvârșirea infracțiunii de furt al pieselor de mobilier, era necesar ca organele de anchetă

să stabilească modul și circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea.

Anatolie Gherasim, în virtutea obligațiunilor de serviciu avea acces în depozit doar

în prezența șefului depozitului, de aceea reieșind din volumul detaliilor, era imposibil de

a sustrage mobila, deoarece după finisarea zilei de lucru, depozitul era încuiat și sigilat.

Zona economică liberă are statut special, pe teritoriul căreia orice mijloc de

transport este verificat în detaliu cu prezentarea documentelor de însoțire a mărfii, iar

scoaterea pieselor de mobilier de pe acest teritoriu, fără documente confirmative, este

imposibilă.

Referitor la situația descrisă, reprezentantul părții vătămate a declarat, că

întreprinderea mai dispune de un depozit în afara Zonei economice libere și posibil, că

în procesul deplasării ei, putea fi efectuată sustragerea, însă aceste camioane sunt

însoțite de către colaboratorii vamali.

Mai indică recurentul, că neajunsul pieselor de mobilier a fost depistat în urma

inventarierii bunurilor, la 19 decembrie 2011, după eliberarea de la serviciu a lui

Anatolie Gherasim, însă la organele competente nu a fost depusă cerere în vederea

stabilirii persoanelor care au săvârșit sustragerea bunurilor respective, și numai după ce

Iurie Chirinciuc a văzut mobilierul la rudele sale, a depus o plângere în vederea atragerii

la răspundere penală a persoanelor care au sustras piesele de mobilier, fiind prezentat și

actul de inventariere.

La fel, insistă apărarea că, nu au fost depistate neajunsuri la depozit nici până la

această dată, cu toate că în învinuire este indicată săvârșirea infracțiunii de furt în anul

2010, iar afirmația, că în procesul inventarierii Anatolie Gherasim putea induce în

eroare comisia de inventariere nu poate fi reținută, deoarece ceilalți membri ai comisiei

aveau responsabilitatea de a îndeplini actul respectiv.

Apărarea susține, că instanțele judecătorești au ignorat declarațiile martorului

Alexandru Pascaru, care a mărturisit, că mobila indicată i-a fost adusă de către persoane

necunoscute, cetățeni români, iar solicitarea prezentării de către reprezentantul

întreprinderii a informației despre furnizorul pieselor de mobilier, a fost respinsă sub

pretextul secretului comercial, fiind astfel încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil, contrar cerințelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, deoarece argumentele la care face

trimitere recurentul au constituit obiect de judecare în instanța de apel, care în

conformitate cu prevederile art. art. 414, 417 Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere argumentată și detaliată.

cu materialele cauzei și motivele invocate, luând în considerație și argumentele expuse

în referință, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, reieșind din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

4

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat de avocatul Anatolie Bobu în numele

inculpatului Anatolie Gherasim, se deduce că acesta critică decizia instanței de apel sub

aspectul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În esență, cererea de recurs se axează pe ideea că instanța de apel incomplet a

apreciat probele administrate la dosar și greșit a ajuns la concluzia vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, apărarea considerând că la caz sunt

prezente temeiuri de achitare a lui Anatolie Gherasim de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal.

Contrar solicitărilor recurentului, Colegiul penal, verificând argumentele

recursului prin prisma materialelor cauzei și deciziei recurate, constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la caz, la admiterea apelului inculpatului Anatolie Gherasim, din alte

motive decât cele invocate în apel, cu casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care procesul penal intentat în privința inculpatului în baza art. 186 alin. (1)

Cod penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată, nefiind semnalizate erorile de drept

invocate în recursul supus examinării, or instanța de apel corect a reținut încadrarea

juridică a faptelor săvârșite de inculpat, fiind prezente toate elementele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 186 alin. (1) Cod penal.

Sub condiția de neîntrunire a elementelor infracțiunii se includ cazurile când nu a

fost stabilită fapta care ar corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacelor de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Apreciind aspectele menționate în raport cu speța dedusă judecății, instanța de

recurs apreciază ca fiind neîntemeiate criticile recurentului privitor la adoptarea unei

decizii ilegale de către instanța de apel, aceasta deoarece instanța de apel a ajuns la

concluzia corectă privind probele cercetate, care coroborând între ele, formează un

ansamblu probatoriu ce dovedește vinovăția inculpatului Anatolie Gherasim în

săvârșirea infracțiunii imputate și totalmente se combat cu argumentele aduse de către

partea apărării în susținerea nevinovăției inculpatului.

Prin urmare, instanța de recurs, verificând suplimentar materialele dosarului,

specifică faptul că, judecând apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, remarcând că prima instanță la adoptarea sentinței a

încălcat prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, deoarece

concluzionând asupra vinovăției inculpatului, în partea descriptivă a sentinței nu a

purces la descrierea faptei criminale, ca fiind dovedită, ci a expus-o conform

rechizitoriului.

Așa fiind, se constată că la examinarea apelului, instanța de apel a adoptat o

soluție corectă privind constatarea vinovăției lui Anatolie Gherasim în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal, iar reieșind din conținutul art. 16

5

Cod penal, a stabilit că infracțiunea respectivă face parte din categoria infracțiunilor

ușoare și corect a ajuns la concluzia încetării procesului penal în baza temeiului

prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal.

În ceea ce ține de dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a probelor

de către instanțele de fond, Colegiul penal menționează că, aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de apel, și

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a

unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Pe cale de consecință, în fapt, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind motivată, mai mult, instanța de

apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, a apreciat just probele

cercetate, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, iar criticele din

recursul declarat de partea apărării în acest aspect, sunt vădit neîntemeiate.

În continuare, Colegiul penal mai reține că criticele formulate de recurent au

format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora instanța

de apel, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 4.1.

din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în

raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a

hotărârii atacate, nu s-au stabilit.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii adoptate în cauza penală în privința inculpatului Anatolie Gherasim și, prin

urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul

Anatolie Bobu în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Anatolie Bobu în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

23 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Gherasim Anatolie Anatolii, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6