1ra-115/16 — art. 151 alin. 4, 179 alin. 2, 287 alin. 2 CP

1ra-115/16 — art. 151 alin. 4, 179 alin. 2, 287 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-115/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Elena Covalenco,

judecătorii – Petru Moraru și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Căușeni din 09 decembrie 2011 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2015, declarat de avocatul Aurel Malairău

în numele inculpatului

Ceban Valeriu Pavel, născut la 10 aprilie 1971,

originar din or. Ștefan Vodă, locuitor al s. Fîrlădeni,

r-nul Căușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.09.2011 - 09.12.2011;

Instanța de apel: 20.01.2012 - 10.05.2012;

13.03.2013 - 14.05.2015;

Instanța de recurs: 29.11.2012 - 05.02.2013;

05.11.2015 - 03.02.2016.

A C O N S T A T A T :

fost condamnat:

- în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 10 ani închisoare;

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare (episodul din

04.06.2011);

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare (episodul din

31.08.2011);

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa 13 ani închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită

i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința din 29 iulie 2011,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 13 ani 3 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis, cu aplicarea în privința lui Valeriu Ceban a tratamentului

medical forțat împotriva alcoolismului.

25 mai 2011, aproximativ la ora 23.00, aflîndu-se la domiciliul lui Vladimir

Cebanevici, situat în s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, fiind în stare de ebrietate, în urma unui

conflict iscat între ei, urmărind scopul cauzării lui Vladimir Cebanevici a leziunilor

corporale, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnul în regiunea capului,

cauzîndu-i leziuni corporale grave, în rezultatul cărora, la 27 mai 2011, ultimul a

decedat.

Tot el, la 04 iunie 2011, aproximativ la ora 16.00, aflîndu-se în s. Fîrlădeni,

1

r-nul Căușeni, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul violării de domiciliul, fără

consimțămîntul proprietarei, ilegal a pătruns în ograda consătenei Liubovi Gojan și la

cererea ultimei de a părăsi domiciliul, categoric a refuzat, amenințînd-o cu răfuială

fizică.

Tot Valeriu Ceban, la 31 august 2011, aproximativ la ora 17.00, fiind în stare de

ebrietate, a venit la domiciliul Sofiei Burlac, locuitoare a s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni,

unde ilegal și fără consimțămîntul stăpînei a pătruns în curte și a maltratat-o,

provocîndu-i leziuni corporale ușoare, iar la insistența ei de a părăsi domiciliu nu a

reacționat, plecînd doar după implicarea altor persoane.

Tot el, continuîndu-și acțiunile huliganice, la 31 august 2011, aproximativ la ora

17.00, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se la domiciliul Sofiei Burlac, locuitoare a

s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, încălcînd grosolan ordinea publică, exprimată printr-un

cinism și obrăznicie deosebită, în prezența altor persoane, a maltratat-o pe Sofia

Burlac, aplicîndu-i multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului, în rezultatul cărora

i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare.

cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia în partea condamnării lui Valeriu Ceban în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în această

parte.

Apelantul a invocat că probele prezentate de procuror demonstrează faptul

săvîrșirii omorului, dar nu și participarea inculpatului la săvîrșirea acestei infracțiuni,

or, probele prezentate nu indică direct la faptul că inculpatul a săvîrșit infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal.

alte temeiuri, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, în partea

stabilirii pedepsei, prin care Ceban Valeriu a fost condamnat în baza:

- art. 151 alin. (4) Cod penal, la 10 ani închisoare;

- art. 179 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa 13 ani închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită

i-a fost adăugată parțial pedeapsa aplicată prin sentința din 29 iulie 2011, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă 13 ani 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip închis.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, prima instanță a constatat cu

certitudine săvîrșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod

penal.

Prin sentința primei instanțe Valeriu Ceban a fost corect recunoscut vinovat

pentru săvîrșirea a două episoade prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, însă

incorect a fost condamnat separat pentru fiecare din ele.

,

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia

solicitînd casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a specificat că, în instanța de apel a fost înaintat demers prin care a

fost solicitată efectuarea expertizei medico-legale în comisie de către experții

2

medico-legali ai Centrului de Medicină Legală, mun. Chișinău, str. Corolenco 8.

În fața experților (care au cunoștințe speciale în domeniul medicinii legale)

urmau a fi adresate întrebări suplimentare, care puteau duce la stabilirea

circumstanțelor decesului lui Vladimir Cebanevici, deoarece materialele cauzei,

raportul de examinare medico-legală nr. 175-2011 și raportul de examinare

medico-legală nr. 131/D-2011, sunt neclare.

Totuși, instanța de apel, în decizia adoptată nu a indicat din ce motive a respins

demersul, și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

A mai invocat că, prima instanță și instanța de apel eronat au concluzionat că

vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile martorilor, nefiind stabilite

circumstanțele cauzei.

Instanțele de fond, nu au apreciat și analizat just probele administrate pe dosar.

Instanța de apel a scos din context și a interpretat eronat declarațiile mai multor

martori ai acuzării, fără a verifica în coroborare cu probele administrate declarațiile

acestora.

Subsidiar a menționat că, la ședințele de judecată a instanței de apel nu a fost

prezent nici un martor din partea acuzării, care ar fi putut confirma cele declarate

anterior, și astfel partea apărării nu a avut posibilitatea de a stabili adevărul.

05 februarie 2013, a fost admis recursul declarat, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției, instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu a

asigurat accesul părților în egală măsură la verificarea tuturor probelor în conformitate

cu principiul contradictorialității în procesul penal, și-a întemeiat concluziile pe

probele cercetate de către prima instanță fără a le verifica public și nemijlocit în

ședința de judecată, acestea nefiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată,

adică nu și-a motivat în mod legal soluția adoptată.

La fel, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel nu s-a expus asupra

demersului privind dispunerea unei expertize în comisie, iar soluția privind respingerea

demersului este lipsită de orice motivare.

Prin urmare, instanța de apel a încălcat dreptul inculpatului la o încheiere

judecătorească motivată și nu s-a expus asupra respectivului motiv în modul prevăzut

de lege.

fost admis din alte motive apelul declarat, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei

noi hotărîri în partea stabilirii pedepsei, potrivit căreia Ceban Valeriu a fost condamnat

în baza:

- art. 151 alin. (4) Cod penal, la 10 ani închisoare;

- art. 179 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa 13 ani închisoare.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă 13 ani 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, în rest

sentința a fost menținută.

7.1. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit

corect că, starea de fapt și acțiunile inculpatului Valeriu Ceban se încadrează în

3

dispoziția art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi: vătămare intenționată

a integrității corporale, periculoasă pentru viață, care au provocat decesul victimei; în

baza art. 179 alin. (2) Cod penal, după indicii calificativi: violare de domiciliu

săvîrșită cu aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării ei; în baza art. 287

alin. (1) Cod penal după indicii calificativi: acțiuni intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, care prin conținutul

lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Totodată, inculpatul vina înaintată în baza art. 179 alin. (2) Cod penal și în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, a recunoscut-o pe deplin, însă nu a recunoscut vina

înaintată în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, solicitînd să fie achitat pe acest capăt de

învinuire.

Instanța de apel a specificat că, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, a fost dovedită prin probele

administrate, și anume declarațiile martorilor Ivan Zmeu, Ion Gojan, Dumitru Muntean

și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 229 din 10.04.2013, iar argumentele

inculpatului, prin care pledează nevinovat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, nu și-au

găsit confirmare atît în prima instanță cît și în instanța de apel.

Instanța de apel a reținut că, sentința primei instanțe prin care Valeriu Ceban a

fost recunoscut vinovat pentru săvîrșirea a două episoade prevăzute de art. 179 alin. (2)

Cod penal și condamnat separat pentru fiecare din ele, nu este corectă, acesta urmînd a

fi recunoscut vinovat și condamnat, în ansamblu, în baza art. 179 alin. (2) Cod penal și

sancționat pentru săvîrșirea infracțiunii nominalizate o singură dată.

,

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia

solicitînd casarea acesteia, în partea condamnării lui Valeriu Ceban în baza art. 151

alin. (4) Cod penal, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în această parte.

Recurentul a specificat că, instanța de apel a ignorat și nu s-a expus asupra

raportului de expertiză medico-legală nr. 229 întocmit de experții Centrului de

Medicină Legală al Ministerului Sănătății al R. Moldova.

Totodată, instanța de apel a indicat în decizie că raportul de expertiză

medico-legală nr. 229, a fost întocmit la 10.04.2013, fapt care nu coincide adevărului,

deoarece expertiza a fost începută la 05.07.2013 și terminată la 21.01.2014, fapt care

are importanță la caz, deoarece denotă că instanța nu a examinat minuțios și cu atenție

raportul dat.

Specifică recurentul că, loviturile au fost efectuate cu un obiect(e), însă la fața

locului nu a fost ridicat careva corp delict ce ar confirma faptul dat.

Pe parcursul examinării cauzei, atît prima instanță, cît și instanța de apel, au

stabilit că, potrivit raportului de examinare medico-legală nr. 175-2011 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 131/D-2011, ,,leziunile puteau fi aplicate în poziție

aplecată, cu pumnul peste palma mîinii lipite de vîrful capului și au legătură cauzală

directă cu survenirea decesului victimei”.

Menționează că, instanța de apel urma să solicite prezența unui expert, care

putea să se expună asupra neclarităților apărute între rapoartele de expertiză nr. 229,

nr. 175-2011 și nr. 131/D-2011, ori potrivit cărții medicale nr. 4694, rezultă că, decesul

a survenit la ora 05.40, la 30.05.2011, pe cînd partea vătămată a fost internată în spital

la 25.05.2011.

Susține că, părții vătămate urma să îi fie acordată asistență medicală pe perioada

4

aflării acesteia în spital, fapt confirmat și prin raportul de expertiză medico-legală

nr. 229.

Atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au apreciat și nu au dat o analiză

justă probelor administrate la dosar, totodată, instanța de apel, a exclus din context și a

interpretat eronat declarațiile mai multor martori ai acuzării, fără a verifica în

coroborare cu probele administrate declarațiile acestora.

A specificat că, în ședințele de judecată, nu a fost audiat nici unul din medicii

care au participat la internarea sau la stabilirea diagnozei victimei.

Consideră că, instanțele de fond eronat au concluzionat că vinovăția inculpatului

a fost dovedită prin declarațiile martorilor, or, martorii au depus declarații privind

personalitatea inculpatului și nu privind circumstanțele cauzei, iar sentința de

condamnare este bazată doar pe presupuneri, fiind ignorat integral și raportul de

expertiză medico-legală nr. 229.

Subsidiar a menționat că, instanța de apel greșit a menționat că, succesorul părții

vătămate, Ivan Cebanevici a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărîrii

primei instanțe, ori acesta a fost prezent la toate ședințele, însă nu i-a fost oferit

cuvîntul în cadrul susținerilor verbale, mai mult, Ivan Cebanevici în ședința de

judecată a primei instanțe a declarat că Vladimir Cebanevici a fost bătut de Ivan Zmeu,

cu care se afla în relații ostile.

Totodată, succesorul părții vătămate, Ivan Cebanevici nu are careva pretenții de

ordin material sau moral față de inculpat.

Mai invocă recurentul că, declarațiile martorului Dumitru Muntean sunt în

contradicție cu declarațiile martorului Ivan Zmeu, iar organul de urmărire penală nu a

efectuat măsurile de anchetă pentru verificarea declarațiilor acestor martori.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal (episodul din

04.06.2011), săvîrșită de Valeriu Ceban, a menționat recurentul că, instanța de apel nu

a luat în considerație faptul că inculpatul a recunoscut vina parțial și se căiește.

respingerea acestuia, deoarece temeiurile invocate de recurent au constituit obiect de

examinare la judecarea cauzei în instanțele de fond și asupra cărora acestea s-au expus

argumentat în hotărîrile pronunțate.

cu materialele cauzei și motivele invocate, luînd în considerație și argumentele expuse

în referința procurorului, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, reieșind

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit căruia, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar.

Însă, acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept.

5

În esență, recurentul critică condamnarea lui Valeriu Ceban în baza art. 151

alin. (4) Cod penal, dat fiind că instanța de apel eronat a reținut în sarcina inculpatului

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar probatoriul administrat și cercetat în

cauză nu demonstrează indubitabil vinovăția ultimului.

Sub acest aspect, Colegiul penal specifică că, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție a R. Moldova nr. 9 din 30.10.2009, ,,Cu privire la judecarea

recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de recurs controlează

dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și

dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelurile înaintate de procuror și de apărare, a verificat

minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de prima instanță, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată supra la

pct. 7 al prezentei decizii.

Colegiul penal a stabilit că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la admiterea, din alte motive, a apelului declarat de apărare,

precum și motivele adoptării soluției.

În acest context, instanța de recurs menționează că, din conținutul deciziei

instanței de apel rezultă, că ultima corect a constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii

infracțiunii de către inculpatul Valeriu Ceban, descriindu-le în partea descriptivă,

ulterior, motivînd concluzia de vinovăție a acestuia.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei nu

a comis careva erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Deci, Colegiul penal, reține că instanța de apel, verificînd minuțios probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, fiind stabilite

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului Valeriu Ceban în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (4) Cod penal.

În ce privesc criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 8 al prezentei

decizii, prin care se susține că Valeriu Ceban nu se face vinovat de săvîrșirea

infracțiunii incriminate, - acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în prezenta decizie la pct. 7, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și, a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd

decizia atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în

sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la

casare.

Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiat argumentul recurentului referitor

la faptul că, instanța de apel nu s-a expus asupra raportului de expertiză nr. 229 din

21.01.2014, or, instanța de apel, în decizie a indicat ,,De asemenea vinovăția

inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, a fost dovedită și prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 229 din 10.04.2013, conform căruia moartea lui Vladimir

6

Cebanevici a survenit din cauza traumei cranio-cerebrale închise grave cu hemoragii

difuze în țesuturile moi pericraniene cu hematom subdural temporal pe stînga și

hemoragii punctiforme în trunchiul cerebral. Leziunile corporale sub formă de

hematom subdural și focare de contuzii și hemoragii punctiforme localizate pe partea

stîngă a capului, permite să afirmăm că ele s-au produs în urma acțiunii traumatice

prin lovire cu un obiect contondent. Leziunile corporale depistate la Vladimir

Cebanevici în urma căderii libere se exclude. Astfel leziunile corporale date au

legătură cauzală cu decesul”, iar faptul că instanța de apel a indicat că raportul de

expertiză a fost întocmit la 10.04.2013, constituie o eroare materială care poate fi

corectată de instanța care a adoptat hotărîrea, în temeiul art. 249 Cod de procedură

penală.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 8

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat probele.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, în alt sens decît cel pe care îl propune recurentul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Totodată, apărarea a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerație faptul

că, referitor la infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, pe episodul din

04.06.2011, inculpatul a recunoscut vina parțial și se căiește, urmînd a se subînțelege

că recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită.

Însă, Colegiul penal reține că la aplicarea pedepsei lui Valeriu Ceban pentru

infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și astfel, corect a stabilit categoria

și termenul pedepsei.

În același context, Colegiul penal reține că, în recursul ordinar avocatul Aurel

Malairău menționează că – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, însă în recursul respectiv, nu este specificat care ar fi acele motive

asupra cărora instanța de apel nu s-a expus, fiind omisă în totalitate argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 8 din decizie), iar instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrilor adoptate în cauza penală în privința inculpatului Valeriu Ceban și, prin

7

urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul

Aurel Malairău în numele inculpatului Valeriu Ceban, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Aurel Malairău în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

14 mai 2015, în cauza penală în privința lui Ceban Valeriu Pavel, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 martie 2016.

Președinte Elena Covalenco

Judecătorii Petru Moraru

Constantin Alerguș

.

8