1ra-1126/2015 — art. 281 CP

1ra-1126/2015 — art. 281 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1126/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Spînu Iurie în numele inculpatului Mahu Eugen, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Mahu Eugen Vasile, născut la 29 octombrie 1994,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Petru

Zadnipru 18/1, ap. 124.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

inculpatul Mahu Eugen, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 281 Cod penal și i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 200 unități convenționale, ceea ce constituie 4 000 lei.

la data 04.10.2013, aproximativ în jurul orelor 12:00, având scopul comunicării

mincinoase cu bună-știință despre pregătirea unei explozii, acțiune care periclitează

viața oamenilor, cauzează daune materiale în proporții mari sau provoacă alte

urmări grave, aflându-se în incinta liceului „Mircea Eliade”, amplasat în mun.

Chișinău, str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni 33, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în

mod conștient survenirea acestora, a efectuat un apel telefonic de la telefonul mobil

al minorului Pătrașcu Vladislav, cu cartela SIM 079171586, la telefonul staționar cu

1

nr. 022-22-16-32 înregistrat după S.C. „Migdal-P” SRL, amplasată pe str. Piața Veche

4, mun. Chișinău și a comunicat cu bună-știință mincinos că, clădirea este minată și

toți trebuie să părăsească sediul, perturbând astfel activitatea S.C. „Migdal-P” SRL și

S.C. „Azolux” SRL și determinând intervenirea la fața locului a autorităților de stat

competente.

parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, recunoscându-l pe Mahu Eugen, culpabil de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 281 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa cu închisoare pe un termen

de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului Mahu Eugen, de

suspendat condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele:

- la pronunțarea sentinței, instanța de judecată nu a luat în considerație nici

gravitatea infracțiunii comise, nici personalitatea inculpatului, și anume faptul că,

inculpatul, nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, respectiv,

pedeapsa cu amendă nu va atinge scopul legii penale;

- pedeapsa penală stabilită inculpatului, este prea blândă, ceea ce nu

corespunde cu personalitatea acestuia și gradului de pericol social sporit al

infracțiunii în cauză.

3.1. Împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 martie 2015,

a declarat apel și avocatul Spînu Iurie în numele inculpatului Mahu E., prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mahu E., să fie achitat.

Totodată, solicită emiterea unei încheierii interlocutorii cu privire la încălcările

normelor procesual-penale, încălcarea principiului prezumției nevinovăției, care au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților lui Mahu E., cauzându-i prejudicii și

suferințe de ordin fizic și psihic.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele:

- analiza conținutului sentinței denotă caracterul formal al acesteia și confirmă

doar faptul că, inculpatului i se încriminează o faptă pe care acesta nu a săvârșit-o și

nici nu putea să o săvârșească, or, instanța a ignorat divergențele esențiale din actul

acuzării, declarațiile martorilor, înscrisurile prezentate și starea de fapt stabilită, care

demonstrează cu certitudine că, inculpatul nu a comunicat amenințări, că timpul

convorbirii acestuia este cu mult mai mic decât timpul din descifrările telefonice, că

în timpul apelului telefonic amenințător, Mahu E. se afla în altă parte și a fost în

2

imposibilitate de a-l efectua, că între declarațiile martorilor sunt divergențe esențiale,

că majoritatea probelor contravin soluției date;

- prima instanța a repetat greșeala acuzării și a constatat eronat, că „inculpatul

...a comunicat…că clădirea este minată și toți trebuie să părăsească sediul”, fără a indica în

temeiul căror probe a ajuns la această concluzie eronată, or, potrivit ordonanței de

pornire a urmăririi penale din 07.10.2013, cât și a altor acte din dosar (f.d. 3, 22, 23, 30,

34, 43, 46, 53, 77) rezultă că o persoană necunoscută a comunicat că, „ograda este

minată”, potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 28.11.2013 rezultă că,

inculpatul a comunicat faptul că, „clădirea este minată”, potrivit rechizitoriului rezultă

că, inculpatul a comunicat că, „ograda este minată”, iar contrar acestor concluzii

inculpatul și martorul Epureanu Cristian au declarat că, în comunicare inculpatul a

folosit cuvântul „demolare”;

- prima instanța a ignorat argumentele apărării referitor la aceste divergente,

or, martorul acuzarii Nacu Larisa a declarat că, la 04.10.2013, în jurul orelor 12:00, a

primit comunicarea la telefonul staționar înregistrat după S.C. „Migdal-P” SA „...că

în ogradă este un colet cu bombă,...că persoana de la telefon s-a prezentat polițist, a spus un

nume și că este locotenent al poliție....ulterior a început să strige ca toți să fugă din

clădire....peste 5-10 min., au mai fost sunete și cineva tăcea la telefon... ”;

- instanța a ignorat argumentul apărării, că declarațiile martorilor acuzarii

Pătrașcu V., Harea L., Oprea M., Beșleaga C., date în judecată ca la comandă și în

unison, precum că, inculpatul a spus la telefon sintagma „cladirea este minată”, nu

corespund adevărului și au fost impuse elevilor de la bun început de organul de

urmărire penală, concluzia ce rezultă din procesul-verbal de audiere a elevilor tapate

la calculator cu conținut identic, din faptul că, alte cuvinte aceștia nu țin minte, că

toți ei au participat nemijlocit la efectuarea sunetelor de farsă și nu este exclus că,

anume cineva din ei putea să facă acel sunet amenințător, iar când au aflat despre

cauza dată au luat o poziție comună pentru a se eschiva de la răspundere;

- cele expuse și-au găsit confirmarea în declarațiile martorului acuzării

Epureanu Cristian, care a afirmat în instanță că, inculpatul nu a spus așa cuvinte, în

declarațiile lui Nacu L., care a primit comunicarea amenințătoare, în declarațiile

martorului acuzării Pătrașcu V., care a declarat „că nu tine minte ca inculpatul să se

prezinte ca polițist”, or, în cazul când martorii acuzării au spus adevărul, divergențe

în cele auzite și declarate nu trebuiau să fie, iar în cazul stabilirii acestora instanța era

obligată să le aprecieze în favoarea inculpatului;

- instanța a ignorat declarațiile martorului acuzării Epurean C., pe care nici nu

le-a expus în partea descriptivă, iar apreciindu-le critic nu a indicat motivele

3

respingerii acestei probe invocate de apărare în folosul inculpatului, fapt ce confirmă

favorizarea acuzării;

- contrar concluziei eronate a instanței, martorul acuzării Epurean C., a

declarat clar și cinstit că, fiind chemat la politie i s-au citit declarațiile altor elevi din

care cauză a dat declarații eronate, însă de fapt, inculpatul a spus la telefon „Buna

ziua, reprezint compania de demolări, casa dvs. va fi demolată în 20 min.” și nu sintagma

„casa este minată”. A mai menționat că, declarațiile false de la început le-a dat din

frică, că discuția a auzit-o clar, deoarece era la o bancă de inculpat;

- instanța a apreciat greșit declarațiile martorului apărării Garbuz N., în raport

cu alte probe, or, apărarea consideră importante declarațiile, că a înlocuit profesorii

de biologie la clasa a IX-a „P” după lecția de engleză, că un grup de elevi ai clasei a

IX-a „P”, efectuau sunete de pe telefonul mobil cu amenințări și făceau comande de

pizza și plăcinte la adrese false și ea le-a făcut observație, că ora de biologie a început

la 12:00, și a durat până la 12:30, or, acest martor a fost invitat nu pentru a învinui pe

cineva, dar pentru a confirma, că intimatul nu era prezent în timpul apelului de la

ora 11:59:29, adică începutul lecției de biologie și contrar declarațiilor minorilor

făcute sub xerox de către organul de urmărire penală ei nu s-au speriat după apelul

făcut de inculpat și au continuat farsele la lecția următoare, astfel că, inculpatul nu

putea să facă asemenea amenințare;

- în acest sens, este eronată concluzia instanței de fond că, martorul nu a

declarat că, minorii au folosit cuvintele „minat, bombă, explozibil”, ceea ce exclude, că

apelul telefonic a fost făcut de către aceștia, or, din descifrările telefonice rezultă că,

comunicarea a fost efectuată de la numărul telefonului mobil 079171586, la ora

11:59:29, cu o durată de 61 secunde, iar potrivit orarului sunetelor pentru 04.10.2013,

și orarul clasei a IX-a „P” eliberate la 07.11.2013, de administrația liceului „Mircea

Eliade”, la demersul avocatului rezultă că, ora de limbă engleză la clasa a IX-a „P”, a

fost lecția a 5 în perioada de timp 11:20-11:50, iar lecția de biologie a fost lecția a 6 în

perioada 12:00-12:30, fapt ce exclude participarea inculpatului;

- instanța a ignorat declarațiile inculpatului din care rezultă că, la mijlocul

lecției de engleza la clasa a IX-a „P”, elevii făceau sunete de glume și el a efectuat un

sunet la întâmplare în timpul căruia a comunicat vre-o 15 secunde. Nu-și aduce

aminte precis conținutul convorbirii, însă în discuție nu a folosit amenințări și nu a

utilizat cuvintele „minat” sau „explozibil”;

- la prima audiere a declarat eronat că, a folosit în discuția telefonică cuvântul

„minat”, deoarece a fost influențat de polițiști, care afirmau că au dovezi și ar fi bine

să-și recunoască vina, fiind pentru prima dată la poliție s-a speriat, era în stare de

stres și a spus ce au dorit să audă polițiștii;

4

- instanța de fond a ignorat argumentul apărării că, în timpul convorbirii

inculpatului (10-15 secunde) este cu mult mai mic decât timpul din descifrările

telefonice (61 secunde) și că, în timpul telefonului amenințător el se afla în altă parte

și nu putea să-l facă;

- instanța de fond a ignorat argumentul apărării, confirmat prin descifrările

telefonice și declarațiile lui Nacu L. că, organul de urmărire penală a concluzionat

grăbit și fără verificări suplimentare, că comunicarea amenințătoare a fost efectuată

de la numărul telefonului mobil 079171586, prin apelul de la 11:59:29, cu o durată de

61 secunde, or, potrivit descifrărilor rezultă încă un apel de pe acest număr de la ora

12:06:45, cu o durată de 3 secunde, iar un alt apel a fost efectuat la ora 11:28:06, de pe

nr. 079020504;

- instanța nu a examinat și apreciat argumentele aduse de către apărare contra

actului propus de acuzare în calitate de probă, procesul-verbal de cercetare la fața

locului din care rezultă că, acțiunea a fost efectuată contrar art. 279 (2) Cod de

procedură penală, adică fără acordul proprietarului sau autorizația procurorului;

- instanța de fond a ignorant argumentul apărării că, din actele dosarului nu

rezultă prin ce mijloc sau procedeu de probă a fost identificat deținătorul numărului

telefonului mobil 079171586, sau cine se folosește de el, or, la dosar nu există

asemenea date sau acte și acest fapt pune la îndoială legalitatea acțiunilor organului

de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului;

- prima instanță nu a examinat și apreciat argumentul apărării, că procurorul l-

a pus sub învinuire pe Mahu E., și a întocmit rechizitoriul în baza unui act

procedural nul, or, din raportul organului de urmărire penală privind propunerea

de transmitere a cauzei penale în judecată din 22.10.13 (f.d.58-63) rezultă că, se

propune a-l pune sub învinuire pe cet. Mahu E., încriminându-i săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 281 alin. (l) Cod penal, adică o normă penală

inexistentă, or, conform art. 289 alin. (2) Cod de procedură penală, raportul trebuie

să cuprindă fapta care a servit temei pentru pornirea urmăririi penale, încadrarea

juridică a faptei și probele administrate;

- instanța de fond contrar art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală, a

constatat fapta criminală considerată ca fiind dovedită fără a indica timpul săvârșirii

ei, probele pe care se întemeiază concluziile instanței și motivele pentru care au fost

respinse alte probe, repetând greșeala acuzării, care a întocmit rechizitoriul cu

aceleași devieri;

- contrar art. 393 Cod de procedură penală, instanța nu a indicat în partea

introductivă a sentinței toți participanții la proces și rezultă că, inculpatul și

reprezentantul părților vătămate nu au participat, ceea ce nu corespunde stării de

5

fapt, or, în proces au participat atât inculpatul, cât și reprezentantul părților

vătămate, avocatul Vieru Vasile;

- instanța a ignorat argumentele apărării enunțate pe parcursul examinării

cauzei și în dezbaterile judiciare referitor la ilegalitatea recunoașterii în calitate de

părți vătămate și părți civile a S.C. „Migdal–P” SA și SRL „Azolux” de către

procuror, precum și ilegalitatea participării reprezentantului acestor companii,

avocatului Vasile Vieru, atât la urmărirea penală, cât și în judecată;

- instanța de fond neîntemeiat a preluat ca probe a vinovăției declarațiile

inculpatului și ale unor martori prin ce a comis o eroare de drept, or, conform art. 93

alin. (2) Cod de procedură penală, declarațiile inculpatului și a martorilor se

consideră probe egale, legea nu stipulează care declarații au prioritate;

- instanța a ignorat argumentele apărării referitor la calificarea greșită a

infracțiunii și contrar art. 113 Cod penal, s-a limitat la transcrierea normei de drept -

art. 281 Cod penal, în bază căreia a fost încadrată greșit fapta inculpatului, or,

aceasta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal;

- instanță nu a examinat legal plângerea din 18.01.2014, privind anularea

ordonanței procurorului din 27.12.2013, anularea sesizării organului de urmărire

penală, a conducerii liceului unde a învățat inculpatul în baza art. 217 Cod de

procedură penală, constatării încălcării principiului prezumției nevinovăției în

privința lui Mahu E., iar mențiunea din sentință referitor la sesizare este formală și

contradictorie.

fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 05.03.2015, iar apelul declarat de avocatul Spînu Iurie în

numele inculpatului Mahu E., împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 05.03.2015, s-a admis, casând sentința parțial și pronunță o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Plângerea avocatului Spînu Iurie în numele Mahu E., înaintată la 18.01.2014

împotriva ordonanței procurorului în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Oleg

Russu din 26.11.2013, prin care a fost respinsă plângerea avocatului cu privire la

anularea sesizării IP Rîșcani, mun. Chișinău cu privire la luarea măsurilor pentru

înlăturarea condițiilor care au contribuit la săvârșirea infracțiunii și împotriva

ordonanței procurorului adjunct al procurorului sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Eugen

Jomir din 27.12.2013, prin care a fost respinsă plângerea avocatului ca fiind

neîntemeiată, se respinge.

În rest, sentința s-a menținut.

6

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, astfel întemeiat și just a

fost recunoscut vinovat inculpatul de săvârșirea infracțiunilor imputate.

Totodată, Colegiul penal a reținut că, în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond, inculpatul Mahu E., vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a

recunoscut-o (f.d. 162-163).

Necătând la acest fapt, comiterea acțiunilor infracționale imputate ultimului este

dovedită prin următoarele mijloace de probă:

-declarațiile martorului Nacu Larisa (f.d. 145-146), Pisova Nina (f.d. 147), Beșleaga

Cătălin (f.d. 151), Andronic Mihail (f.d. 148), Panuș Grigore (f.d. 153-154), Harea Lucian

(f.d. 150), Oprea Mihail (f.d. 158), Garbuz Niculina (f.d. 157), Mahu Vasile (f.d. 156),

Pătrașcu Vlad (f.d. 159);

-denunțul din 04.10.2013 depus de către Darii Ivan (f.d. 4);

-procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică din 04.10.2013, prin

care a fost cercetată clădirea cu trei nivele a SC „Migdal-P” SRL, situată pe str. Piața Veche

nr. 4, mun. Chișinău (f.d. 5-11);

-descifrările serviciilor prestate de SA „Moldtelecom” din 01.10.2013 - 31.10.2013 și

lista apelurilor intrate din 01.10.2013 - 15.10.2013, la numărul de telefon 022-22-16-32

SC „Migdal–P” SRL (f.d. 31-32);

-procesul-verbal de examinare a obiectului din 16.10.2013 și anume a descifrărilor

apelurilor telefonice în regim de intrare, efectuate de la postul de telefonie fixă numărul 022-

22-16-32, conform căruia s-a stabilit că, la data de 04.10.2013 orele 11:59 min. a efectuat un

apel de pe nr. 079171586, care conform cauzei penale aparține minorului Pătrașcu Vladislav

Ruslan (f.d. 33);

-procesul-verbal de confruntare din 18.10.2013 între martorul minor Pătrașcu

Vladislav Ruslan și bănuitul Mahu Eugen Vasile, în care părțile și-au susținut declarațiile

date anterior (f.d. 48-49).

În urma acestor probe, instanța de apel a reiterat că, din ansamblul

materialului probatoriu administrat la cauza penală s-a constatat cu certitudine

faptul că, inculpatul când a efectuat apelul telefonic a menționat faptul că „clădirea

este minată”, fapt bazat pe declarațiile martorului Nacu L., care a fost nemijlocit

persoana care a răspuns la sunetul inculpatului Mahu E., precum și declarațiile

martorilor Oprea M., Harea L., Pătrașcu V., Beșleaga C., care la acest moment se

aflau lângă inculpatul Mahu E. sau care au auzit convorbirea telefonică a acestuia.

Totodată, cu referire la declarațiile inculpatului Mahu E., care nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii, instanța a apreciat critic, or, această poziție nu se

confirmă prin materialele probatorii anexate la cauza penală, mai mult ca atât se

7

reține că, inculpatul Mahu E., la faza urmăririi penale a recunoscut parțial vina și a

indicat că, la data de 04.10.2013, se afla în clasa a IX-a ,,P”, unde înlocuia profesoara

de limbă engleză. În acest timp, împreună cu câțiva elevi din clasa menționată, de pe

telefonul mobil al unuia din ei, s-au efectuat sunete la întâmplare. Telefonul fiind la

el, a cules la întâmplare un număr la care a răspuns o doamnă, cu care a discutat. A

întrebat dacă încăperea lor nu se demolează. La solicitarea doamnei de a se prezenta,

a numit un nume la întâmplare, pe care nu-l ține minte. Despre conținutul discuției

ce a urmat nu își amintește în detalii, însă în discuție a folosit cuvântul „minat”, însă

nu ține minte în ce context (f.d. 45).

Tot în acest context, instanța de apel nu a reținut afirmațiile inculpatului Mahu

E., precum că, la prima audiere, polițiștii au afirmat că au dovezi clare, înregistrări

cu așa zisul sunet efectuat de dânsul, iar în aceste circumstanțe ar fi mai bine să

recunoască vina, respectiv, dânsul a fost speriat, a fost în stare de șoc și a considerat

că ar fi mai bine să spună și să scrie ceea ce zic polițiștii, or, inculpatul Mahu E., a

fost audiat în prezența avocatului Spînu I., fapt confirmat prin semnătura acestuia de

pe procesul-verbal de audiere a bănuitului, iar careva obiecții nu au fost formulate.

Totodată, instanța de apel reține că, martorul Mahu V., tatăl inculpatului a

menționat faptul că, a fost sunat de Mahu E., care i-a spus că, a venit după el de la

poliție și este dus la poliție. Ajungând la poliția din sect. Rîșcani, martorul Mahu V. a

indicat că, în biroul erau doi colaboratori de poliție și fiul său, i s-a comunicat din ce

cauză a fost reținut Mahu E., și de ce a fost dus la comisariat, atunci el l-a sunat pe

Spînu I., ca să îl reprezinte pe ultimul în instanță în calitate de avocat.

Totodată, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a dat o apreciere

critică declarațiilor martorului Epurean C., care a recunoscut toate circumstanțele

invocate și de ceilalți martori în privința cazului dat (loc, oră, telefonul colegului

Pătrașcu Vlad) inclusiv că s-a desfășurat o glumă, cu excepția faptului că, inculpatul a

anunțat despre minarea clădirii, indicând că acesta a vorbit despre demolarea

clădirii. Fiind audiat la faza de urmărire penală, martorul Epurean C. a indicat că,

persoana care a apelat la un număr la întâmplare și a comunicat că, clădirea sau casa

este minată, nu poate comunica cum îl cheamă.

Instanța de apel a conchis că, corect instanța de fond a constat faptul că,

inculpatul a comunicat faptul că „clădirea este minată”, fapt care și-a găsit confirmare

prin declarațiile martorilor audiați atât la faza urmăririi penale cât și în ședința de

judecată în instanța de fond, iar faptul că, în ordonanța de pornire a urmăririi penale

este indicat că „ograda este minată”, instanța de apel le-a considerat irelevante,

deoarece esențial a fost constatarea faptului că, inculpatul Mahu E., a efectuat

acțiunea de comunicare mincinoasă cu bună-știință despre actul de terorism,

8

informații care au fost percepute ca reale de reprezentanții S.C. „Migdal-P” SA și

S.C. „Azolux” SRL. Tot în acest context, instanța de apel a indicat că, infracțiunea

prevăzută de art. 281 Cod penal, se consideră consumată din momentul în care

ajunge la destinatar comunicarea mincinoasă despre pregătirea unor explozii,

incendieri sau a altor acțiuni care periclitează viața oamenilor, cauzează daune

materiale în proporții mari sau provoacă alte urmări grave.

La fel instanța s-a pronunțat asupra faptului că, descifrările telefonice indică o

durată a convorbirii de 61 secunde, iar martorii au apreciat discuția la o durată de 5-

10 secunde, nu poate confirma faptul că, inculpatul nu a efectuat acest apel telefonic.

Tot în contextul descifrărilor telefonice, Colegiul penal a constat că, avocatul

Spînu I., neîntemeiat invocă faptul că, organul de urmărire penală nu a verificat și nu

a stabilit cine a efectuat al doilea sunet de pe nr. 079171586, și cui îi aparține nr.

079020504, de pe care s-a efectuat un alt apel, or, instanța de apel a reținut, inclusiv

din declarațiile martorului Nacu Larisa faptul că, pe la orele 12:00, a primit un sunet

precum că, la ei în ogradă este un colet cu bombă după sunetul amenințător a mai

urmat câteva sunete.

Totodată, martorul Nacu L., a declarat că, peste un interval de timp de 5-10

minute a sunt cineva la telefon, dar tăcea, respectiv, declarațiile martorului Nacu L.,

urmează a fi apreciate în coroborare cu descifrările apelurilor telefonice în regim de

intrare efectuate de la postul de telefonie fixă, numărul 022-22-16-32, conform căruia

s-a stabilit că, la data de 04.10.2013, orele 11:59, a fost efectuat un apel de pe nr.

079171586, care aparține minorului Pătrașcu Vladislav (f.d. 33).

În ceea ce privește critica avocatului precum că, acțiunea de cercetare la fața

locului a fost efectuată contrar prevederilor art. 279 alin. (2) Cod de procedură

penală, adică fără acordul proprietarului sau autorizația procurorului, instanța de

apel a considerat-o neîntemeiată, iar în acest sens a indicat că, în procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 04.10.2013, este inserată mențiunea că, cercetarea la fața

locului se efectuează cu acordul proprietarului (f.d. 5-11).

Instanța de apel nu a reținut ca fiind întemeiată critica adusă de avocatul Spînu

Iurie, referitor la faptul că, procurorul l-a pus sub învinuire pe Mahu E. și a întocmit

rechizitoriul în baza unui act procedural nul, respectiv, din raportul organului de

urmărire penală privind propunerea de transmitere a cauzei penale în judecată din

22.10.2013, rezultă că, se propune a-l pune sub învinuire pe cet. Mahu E.,

incriminându-i săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 281 alin. (1) Cod penal, adică

o normă penală inexistentă.

În acest context, instanța de apel a conchis că, procurorul a respectat prevederile

legale prevăzute de art. 289 alin (1), 291 alin. (2), 290 alin. (1), 211 alin. (2) Cod de

9

procedură penală și nu a constatat careva abateri procesual-penale în ceea ce

privește emiterea ordonanței de punere sub învinuire în privința lui Mahu E. și

întocmirea rechizitoriului, or, procurorul a indicat în ordonanța de învinuire,

respectiv, în rechizitoriu, componența de infracțiune care se incriminează

inculpatului, și anume, art. 281 Cod penal.

Instanța de apel s-a expus și asupra motivului indicat de către avocatul

inculpatului, cu privire la faptul că, instanța de fond nu a indicat în partea

introductivă a sentinței toți participanții la proces. În acest sens instanța de apel a

reiterat că, instanța de fond a respectat prevederile art. 393 pct. 3) Cod de procedură

penală, indicând denumirea instanței de judecată care a adoptat sentința, numele

judecătorului sau, după caz, al judecătorilor completului de judecată, grefierului,

interpretului, traducătorului, procurorului, apărătorului.

Totodată, instanța a considerat neîntemeiate argumentele avocatului precum că,

S.C. „Migdal-P” SA și „Azolux” SRL au fost recunoscute ilegal în calitate de părți

vătămate și părți civile, prin ordonanțele procurorului în baza cererii

reprezentantului acestor companii din 14.11.2013, care nu a fost confirmată prin

împuternicirile necesare, în lipsa actelor de înregistrare a companiilor și fără

prezentarea probelor prejudiciilor, în acest sens instanța de apel a făcut trimitere la

prevederile art. 59, 61 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a respins argumentele apărării invocate și a indicat că, la

29.11.2013 prin ordonanțele de recunoaștere în calitate de parte vătămată și

ordonanțele de recunoaștere în calitate de parte civilă a S.C. „Migdal-P” SA și S.C.

„Azolux” SRL, a satisfăcut solicitarea reprezentantului acestora, Vieru Vasile

(împuternicirile avocatului fiind confirmate prin mandatul avocațial cu seria MA, nr.

0266542 din 08 noiembrie 2013 pentru SRL „Azolux” și mandatul avocațial cu seria MA,

nr. 0266543 din 08 noiembrie 2013 pentru SA „Migdal-P”), respectând prevederile

procesual-penale privind recunoașterea în calitate de parte vătămată, respectiv, parte

civilă (f.d. 83-84, 85-86. 90-91, 92-93).

La fel instanța de apel, a constatat întrunirea în acțiunile inculpatului Mahu E., a

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal, în acest

sens, fiind respinse argumentele avocatului Spînu I., care a indicat că, comunicarea

unei fraze precum că „clădirea sau ograda este minată” nu poate fi calificată ca

infracțiune, deoarece nu indică despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor

acțiuni, dar se referă la o acțiune finalizată, adică lipsește un element obligatoriu al

calificării corecte a infracțiunii.

În acest context, instanța de apel a menționat că, latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 281 Cod penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea

10

de comunicare mincinoasă cu bună-știință despre pregătirea unor explozii,

incendieri sau a altor acțiuni care periclitează viața oamenilor, cauzează daune

materiale în proporții mari sau provoacă alte urmări grave.

Respectiv, avocatul Spînu I., eronat a interpretat faptul că, comunicarea unei

fraze precum că „clădirea sau ograda este minată”, nu poate fi calificată ca infracțiune,

deoarece nu indică despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acțiuni, dar

se referă la o acțiune finalizată, or, această comunicare este una mincinoasă, făcută

cu bună-știință care se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii, acțiune care a

periclitat activitatea S.C. „Migadal-P” SA și „Azolux” SRL.

Cu referire la apelul procurorului prin care a solicitat pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, recunoscându-l pe Mahu E.,

culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 281 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani, în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa

aplicată inculpatului, de suspendat condiționat pe un termen de probă de 5 ani,

instanța de apel l-a considerat neîntemeiat, iar în acest sens a indicat următoarele

circumstanțe:

În corespundere cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și cercetând în

cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, instanța de fond corect a calificat situația

de fapt și i-a dat o încadrarea juridică corespunzătoare faptei penale comise de către

inculpat, stabilindu-i o pedeapsă proporțională infracțiunii săvârșite.

Totodată, instanța de apel a constat că, avocatul Spînu I., just a indicat că,

instanța de fond nu a examinat plângerea din 18.04.2014, privind anularea

ordonanței procurorului din 27.12.2013, anularea sesizării organului de urmărire

penală a conducerii liceului unde a învățat inculpatul în baza art. 217 Cod de

procedură penală, or, instanța de fond nu a soluționat plângerea avocatului în

ordinea art. 313 Cod de procedură penală.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12 martie 2014, s-a

transmis plângerea avocatului Spînu I. în numele lui Mahu E., privind anularea

ordonanței procurorului Jomir E. din 27.12.2013, de respingere a plângerii despre

anularea ordonanței procurorului în Procuratura Rîșcani, mun. Chișinău, Russu

Oleg din 26.11.2013, de respingere a cererii și anularea sesizării, emisă în cadrul

dosarului penal nr. 2013022270, judecătorului de drept comun al Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, Miron Aliona pentru examinare în cadrul dosarului penal

nr. 1-619/14.

11

Instanța de apel a considerat că, în speță, nu sunt careva temeiuri de a anula

ordonanța de refuz în admiterea plângerii avocatului Spînu I. din 26 noiembrie 2013,

și respectiv, ordonanța din 27 decembrie 2013, s-a dispus de a respinge plângerea

avocatului Spînu Iurie din 06.12.2013, prin care a solicitat anularea ordonanței din

26.11.2013, or, organul de urmărire penală corect a sesizat faptul că, în cazul în care

organul de urmărire penală a constatat existența unor cauze și condiții care au

contribuit la săvârșirea infracțiunii, acesta este obligat să sesizeze organul respectiv

sau persoana cu funcție de răspundere cu privire la luarea unor măsuri pentru

înlăturarea acestor cauze și condiții, astfel, organul de urmărire penală întemeiat a

înaintat sesizarea dată pentru întreprinderea măsurilor corespunzătoare.

Astfel, instanța de apel a reiterat că, organul de urmărire penală a fost îndreptățit

de a face sesizarea respectivă, fiind implicați mai mulți copii, în scopul de a preveni

pe viitor asemenea situații.

în numele inculpatului Mahu E., întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06.05.2015, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri prin care inculpatul să fie achitat sau dispunerea rejudecării de către

instanța de apel.

În motivarea recursului, avocatul invocă faptul că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, nu a apreciat proba cu privire la orarul

sunetelor din data 04.10.2013, și orarul lecțiilor al clasei a IX-a ,,P”, durata

convorbirii, legătura cauzală între sunetul efectuat de către inculpat și apelul

amenințător, a dedus concluzii eronate asupra declarațiilor martorului Garbuz N.,

Epurean C., a ignorat argumentul apărării în ce privește contradicțiile declarațiilor

participanților la proces, a examinat formal procesul-verbal de cercetare la fața

locului, nu s-a expus care este mijlocul identificării deținătorului telefonului mobil-

079171586.

La fel instanța de apel a concluzionat eronat asupra argumentul apărării a

faptului că, rechizitoriul a fost întocmit în baza unui act procedural nul, asupra

argumentului ilegalității recunoașterii în calitate de părți vătămate a S.C. ,,Migdal-P”

SA și ,,Azolux” SRL, precum și ilegalitatea participării reprezentantului acestor

companii la procesul penal, a ignorat argumentele apărării referitor la încadrarea

juridică greșită a faptei prejudiciabile săvîrșită de către inculpat, deoarece fapta

acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 281

Cod penal. De asemenea instanța de apel a dispus eronat că instanța de fond nu a

examinat plăngerea din 18 aprilie 2014.

12

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Spînu I. în numele inculpatului Mahu E., solicitând respingerea

acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționînd netemeinicia cerințelor

solicitate de către recurent, deoarece motivele invocate nu sunt aplicabile din punct

de vedere al prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Din conținutul recursului, rezultă că, recurentul indică temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, adică hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii imputate inculpaților și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Colegiul penal reține din textul recursului ordinar că, recurentul critică

hotărârile judecătorești în partea încadrării juridice a faptelor inculpatului,

considerând că instanțele de judecată eronat au calificat acțiunile inculpatului în

baza art. 281 Cod penal.

Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 6. din

prezenta decizie, recursul se bazează pe critica modului în care instanțele au estimat

circumstanțele cauzei. În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele

art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele

în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul, este o competență legală a instanțelor de judecată, care, nefiind

13

temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici

nu poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar.

Totodată, Colegiul penal va respinge argumentele avocatului precum că,

instanțele de judecată nu s-au expus asupra probelor prezentate de apărare, or

instanța de apel stabilind faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate

inculpatului a expus pe larg mijloacele de probă prezentate atât de partea acuzării

cât și de partea apărării, care fiind cercetate prin prisma veridicității, pertinenții,

concludenții și utilității, a stabilit o corectă situație de fapt dând faptelor reținute în

sarcina inculpatului, o încadrare juridică corectă pe art. 281 Cod penal – comunicarea

mincinoasă cu bună-știință despre actul de terorism, adică comunicarea mincinoasă

cu bună-știință despre pregătirea unei explozii, acțiune care periclitează viața

oamenilor, cauzează daune materiale în proporții mari sau provoacă alte urmări

grave.

Criticile recurentului în ceia ce privește încadrarea juridică greșită a faptei

comise de către inculpat nu pot fi reținute, nefiind altceva decât o reluare a motivelor

de apel.

Colegiul penal nu a putut reține argumentul cu privire la faptul că, instanța de

apel nu s-a expus care este mijlocul identificării deținătorului telefonului mobil –

079171586 (f.d. 234, vol. I), acest fapt este confirmat și prin declarațiile martorului

Pătrașcu V., care a declarat că, numărul telefonului mobil – 079171586, îi aparține.

Totodată, Colegiul reține că, instanța de apel s-a pronunțat asupra duratei

convorbirii inculpatului cu Nacu L., indicând că, discifrările telefonice indică o

durată de 61 secunde, iar martorii au indicat o durată de 15 secunde, ceia ce nu

confirmă faptul că, inculpatul nu a efectuat acest apel, deoarece durata apelului

începe din momentul apelării și pînă la terminarea apelului, iar discursul începe cu

primirea apelului și terminarea acestuia (f.d. 237, vol I).

În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta

speță și temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că, recurentul critică

stabilirea vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunii imputate și solicită

achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz sânt dubioase și nu

sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului.

Astfel, Colegiul conchide că, din punctul de vedere al laturii obiective, fapta

infracțională specificată la art. 281 Cod penal, cuprinde acțiunea de comunicare

mincinoasă depsre pregătirea exploziei, acțiune ce periclitează viața oamenilor,

cauzează daune în proporții mari sau provoacă alte urmări grave (sunetul efectuat

14

de către inculpat, care prin înșelăciune activă a informat pe Nacu L., despre faptul

că, clădirea este minată, constând în prezentarea vădit falsă a realității).

Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă, cerința obligatorie

constă în manifestarea de către faptuitor a bunei științe în raport cu comunicarea

mincinoasă despre pregătirea unei explozii, care periclitează viața oamenilor și

cauzează daune materiale în proporții mari sau provoacă alte urmări grave.

Necătând la faptul că, inculpatul nu și-a recunoscut vina pe învinuirea adusă,

faptul comiterii infracțiunii imputate este dovedită nemijlocit prin probe și anume:

declarațiile martorilor Nacu Larisa (f.d. 145-146), Pisova Nina (f.d. 147), Beșleaga Cătălin

(f.d. 151), Andronic Mihail (f.d. 148), Panuș Grigore (f.d. 153-154), Harea Lucian (f.d. 150),

Oprea Mihail (f.d. 158), Garbuz Niculina (f.d. 157), Mahu Vasile (f.d. 156), Pătrașcu Vlad

(f.d. 15); denunțul din 04.10.2013 depus de către Darii Ivan (f.d. 4); procesul-verbal de

cercetare la fața locului și planșă fotografică din 04.10.2013, prin care a fost cercetată clădirea

cu trei nivele a SC „Migdal-P” SRL, situată pe str. Piața Veche nr.4, mun. Chișinău (f.d. 5-

11); descifrările serviciilor prestate de SA „Moldtelecom” din 01.10.2013 - 31.10.2013 și lista

apelurilor intrate din 01.10.2013 - 15.10.2013, la numărul de telefon 022-22-16-32 S.C.

„Migdal–P” SRL (f.d. 31-32); procesul-verbal de examinare a obiectului din 16.10.2013 și

anume a descifrărilor apelurilor telefonice în regim de intrare, efectuate de la postul de

telefonie fixă numărul 022-22-16-32, conform căruia s-a stabilit că, la data de 04.10.2013

orele 11:59 min. a efectuat un apel de pe nr. 079171586, care conform cauzei penale aparține

minorului Pătrașcu Vladislav Ruslan (f.d. 33); procesul-verbal de confruntare din

18.10.2013 între martorul minor Pătrașcu Vladislav Ruslan și bănuitul Mahu Eugen Vasile,

în care părțile și-au susținut declarațiile date anterior (f.d. 48-49).

În același context, Colegiul reține că, temeiul invocat privind modul de

apreciere a probelor, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală. Mai mult ca atât, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în

drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest

sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare. Astfel, lecturând textul hotărârilor recurate, se observă

că acestea corespund tuturor prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale

și întemeiate.

Astfel, Colegiul penal va respinge și celelalte argumente ale apărării privind

inadmisibilitatea unor probe, or toate probele care au fost puse la baza sentinței de

condamnare a inculpatei au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și

au fost consemnate în procesul-verbal.

15

Colegiul reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, Colegiul reține prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Rebait și

alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995) că ,, ... art. 6 parag. 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.”

Astfel, argumentul invocat de apărare, precum că instanțele incorect au apreciat

circumstanțele cauzei, Colegiul penal îl respinge din motiv că el nu se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu constitue temei de casare

a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Ca urmare, Colegiul conchide că, temeiurile indicate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supremem de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Spînu Iurie în numele

inculpatului Mahu Eugen, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2015, în cauza penală în privința lui Mahu Eugen

Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 30 decembrie 2015.

16

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

17