1ra-1268/15 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP

1ra-1268/15 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1268/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015,

declarat de avocatul Alina Valah în numele inculpatei

Bîrca Anna Alexei, născută la 08 noiembrie 1960,

originară și domiciliată s. Puhăceni, r-nul Anenii

Noi.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.02.2012 - 14.05.2012;

Instanța de apel: 12.06.2012 - 27.11.2013;

16.06.2014 - 15.04.2015;

Instanța de recurs: 18.02.2014 - 06.05.2014;

19.08.2015 - 09.12.2015.

A C O N S T A T A T :

condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar conform

art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 2 ani.

11 octombrie 2011, aproximativ la ora 12:00, aflîndu-se la domiciliul său amplasat în

s. Puhăceni, r-nul Anenii Noi, în rezultatul relațiilor ostile apărute între ea și soțul

acesteia, Gheorghe Bîrca, i-a aplicat intenționat ultimului o lovitură cu cuțitul

cauzîndu-i conform raportului de examinare medico-legală nr. 269-2011 din

11.10.2011, plagă tăiată înțepată a cotului stîng cu lezarea venei cubitale, care se

califică ca leziune corporală gravă periculoasă pentru viață.

numele succesorului părții vătămate, Vera Sîrbu și de avocatul Veaceslav Avramov în

numele inculpatei Anna Bîrca, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal, la 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru

femei.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță ilegal a aplicat art. 90 Cod

penal, deoarece conform art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 2011

alin. (3) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave, iar potrivit

alin. (4) art. 90 Cod penal, în privința persoanelor care au săvîrșit o infracțiune

deosebit de gravă, suspendarea cu executarea pedepsei nu se aplică.

1

- avocatul Anatolie Bruma în numele succesorului părții vătămate, Vera

Sîrbu, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

În motivare, avocatul a invocat că, procesul penal în privința inculpatei a fost

pornit în baza elementelor contitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit.

c) Cod penal, iar ulterior prin ordonanța de punere sub învinuire a fost învinuită de

săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, fără a fi motivat

din care considerente au fost reîncadrate juridic acțiunile lui Anna Bîrcă.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 224/D-2011, din 22.11.2011

cît și a raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 493 din 02.02.2012,

leziunile cauzate lui Gheorghe Bîrca au fost calificate ca vătămare corporală gravă

periculoasă pentru viață și are legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

Chiar și în cazul calificării corecte conform art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

pedeapsa aplicată era prea blîndă, raportată la circumstanțele cauzei, cu atît mai mult,

că inculpata nu a recunoscut vina;

- avocatul Veaceslav Avramov în numele inculpatei Anna Bîrca, casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că fapta

săvîrșită de inculpată este fără vinovăție.

Avocatul și-a motivat apelul prin faptul că, în conformitate cu art. 6 Cod penal,

răspunderii penale și pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvîrșit cu

intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea penală.

Apelantul a indicat că, conform probelor acumulate și studiate în prima instanță,

cu certitudine s-a constatat că fapta săvîrșită de inculpată nu a fost săvîrșită cu intenție,

deoarece dînsa în acea situație nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii

sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și conform

materialelor cauzei nu putea să le prevadă, iar în conformitate cu prevederile art. 20

Cod penal, a săvîrșit o faptă fără vinovăție.

a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de avocatul Veaceslav Avram în numele

inculpatei, admise parțial apelurile declarate de procuror și de avocatul Anatolie

Bruma în numele succesorului părții vătămate, Vera Sîrbu, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Anna Bîrca a fost condamnată în baza art. 157 Cod penal, la 2 ani închisoare, iar

conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 2 ani.

4.1. Instanța de apel a constatat în fapt că, la 11 octombrie 2011, aproximativ la

ora 12:00, la domiciliul situat în s. Puhăceni, r-nul Anenii Noi, între soții Anna Bîrca și

Gheorghe Bîrca, din cauza relațiilor ostile s-a iscat o ceartă.

În timpul certei, Gheorghe Bîrca a aruncat cu un scaun în direcția lui Anna

Bîrca, care s-a lovit de perete, iar ultima a ieșit din odaie afară.

Ulterior, Anna Bîrca a întrat în bucătărie și a luat cuțitul pentru a tăia pîine.

Tot atunci, în bucătărie a întrat și soțul acesteia, Gheorghe Bîrca care s-a

apropiat de Anna Bîrca și a încercat să o lovească, dar s-a lovit de cuțitul care se afla în

mîna lui Anna Bîrca după care, aceasta a ieșit afară și a telefonat la salvare, însă nu

răspundea nimeni, din care motiv l-a telefonat pe Ion Postolachi și l-a rugat să cheme

un medic, ulterior a venit Olga Ionașcu care a chemat salvarea.

4.2. La adoptarea soluției respective, instanța de apel a conchis că, prima

instanță examinînd cauza a dat o apreciere greșită probelor acumulate, fapt ce a dus la

2

o calificare incorectă a acțiunilor Annei Bîrca și la emiterea unei sentințe ilegale,

deoarece calificînd acțiunile acesteia în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsă în baza acestei legi, nu a fost în drept de a aplica prevederile

art. 90 Cod penal și a suspenda executarea pedepsei.

în numele succesorului părții vătămate, Vera Sîrbu, care au solicitat:

- procurorul, în temeiul pct. 6), 10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, casarea hotărîrilor pronunțate, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat, că instanța de apel a dat preferință probelor

lipsite de utilitate, concludență și pertinență administrate de partea apărării, făcînd o

apreciere eronată probelor administrate de către partea acuzării și în consecință a ajuns

la o concluzie greșită cu privire la calificarea acțiunilor inculpatei în baza art. 157 Cod

penal.

În opinia recurentului, instanța de apel s-a bazat doar pe declarațiile inculpatei,

fără a lua în considerație toate probele acuzării, încălcînd prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, nu a făcut o analiză amplă probelor acumulate pe cauză, nu a

indicat pentru care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele, în același timp

specificînd că, instanța de apel pronunțînd o nouă hotărîre și reîncadrînd acțiunile

inculpatei, a făcut trimitere la aceleași probe care au fost apreciate de prima instanță,

fără a le verifica în ședința de judecată a instanței de apel, ceea ce contravine

prevederilor art. 419 Cod de procedură penală;

- avocatul Bruma Anatolie în numele succesorului părții vătămate, Vera

Sîrbu, casarea acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceaeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Recurentul și-a motivat recursul prin faptul că, decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind eronat încadrate acțiunile

inculpatei în baza art. 157 Cod penal, nu s-a dat apreciere probelor acuzării, fiind luate

la baza soluției doar probele apărării.

Totodată, recurentul a precizat că eronat au fost aplicate prevederile art. 90 Cod

penal, la aplicarea pedepsei în privința inculpatei.

2014, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și de avocatul Bruma

Anatolie în numele succesorului părții vătămate, Vera Sîrbu, casată decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivare, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel urma să-și

expună punctul său de vedere asupra unor probe, și anume declarațiile martorilor:

Serghei Sarev, Ivan Plamadeala, Ivan Bîzgan, Olga Ionașco, Igor Bîrca și Elena

Plamadeala, care nu au fost cercetate, fiind dată o apreciere prematură și formală de

ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Instanța de recurs a reținut că, în urma efectuării expertizei, în cadrul ședinței de

judecată din 27.11.2013, avocatul Veaceslav Avramov a solicitat audierea expertului

pentru precizarea unor noțiuni și metode aplicate în raportul de expertiză

medico-legală nr. 52 din 27.02.2013, însă, instanța de apel a respins demersul

avocatului fără a motiva concluzia, astfel, instanța de apel nu a contribuit la cercetarea

sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei, la asigurarea

respectării drepturilor și intereselor legitime ale părților în proces și ale altor persoane

participante la proces, iar declarațiile și răspunsurile expertului constituie o probă

3

importantă la soluționarea cazului dat.

Totodată, dispozitivul deciziei instanței de apel contravine părții descriptive,

deoarece instanța calificînd acțiunile inculpatei în baza art. 157 Cod penal - vătămarea

gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență, a

constatat fapta criminală ca fiind dovedită în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal –

violența în familie, cu cauzarea vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății,

în baza căruia Anna Bîrca a fost condamnată de prima instanță.

fost respins ca nefondat, apelul declarat de avocatul Veaceslav Avram în numele

inculpatei, admise apelurile declarate de procuror și de avocatul Anatolie Bruma în

numele succesorului părții vătămate, Vera Sîrbu, casată parțial sentința, în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Anna Bîrca a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza

art. 2011 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis

pentru femei.

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, la 11 octombrie 2011,

aproximativ la ora 12:00, la domiciliul amplasat în s. Puhăceni, r-nul Anenii Noi, în

timpul unei cerți între soții Gheorghe Bîrca și Anna Bîrca, ultima i-a aplicat intenționat

lui Gheorghe Bîrca o lovitură cu cuțitul în regiunea cotului stîng, cauzîndu-i leziuni

corporale grave periculoase pentru viață.

7.2. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță, analizînd

probele administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești a

stabilit o corectă situație de fapt, a dat faptelor reținute în sarcina inculpatei Anna

Bîrca încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal

- violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic, de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, soldată cu vătămarea corporală gravă a

integrității corporale.

Instanța de apel a stabilit că, martorul Olga Ionașco a indicat faptul că, atunci

cînd a intrat în casă, Gheorghe Bîrca era tăiat la mîna stîngă și legat cu o curea,

Anna Bîrca a spus că el și-a făcut singur aceasta, însă Gheorghe Bîrca a menționat că,

Anna Bîrca l-a tăiat. Martorul Maria Gorgan la fel a indicat că, intrînd în ogradă,

Gheorghe Bîrca era jos într-o cămașă, murdar de sînge și a auzit cum ultimul spunea

că Anna Bîrca l-a tăiat la mînă, iar martorul Elena Plamadeala a menționat că din

cuvintele lui Gheorghe Bîrca a înțeles că, Anna Bîrca l-a tăiat.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 493 din 02 februarie 2012 s-a

concluzionat că: luînd în considerație localizarea plăgii cutanate (suprafața mediană a

cotului) și direcția canalului plăgii oblic-ascendentă, se poate afirma cu probabilitate

maximă, că plaga a putut fi produsă prin acțiunea obiectului vulnerant de jos în sus,

victima fiind în poziție verticală cu fața spre agresor. Forța cu care a acționat obiectul

vulnerant a fost suficientă pentru lezarea tesuturilor moi ale articulației cotului,

inclusiv a venei cubitale, în limita indicată - 2,5 cm.

Localizarea leziunilor corporale, inclusiv a plăgii tăiată-înțepată a cotului sunt

accesibile pentru a fi cauzate cu mîna proprie, dar nu sunt caracteristice pentru

automutilare.

7.3. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel, ținînd cont

de prevederile art. art. 7, 16, 61, 75, 90 alin. (4) Cod penal, i-a stabilit inculpatei Anna

Bîrca pedeapsa închisorii, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip închis.

4

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia solicitînd

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a executat indicațiile

instanței de recurs care a menționat că la rejudecare în ordine de apel, instanța urmează

să cerceteze sub toate aspectele, complet și obiectiv circumstanțele cauzei, să asigure

respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților participante la proces.

Susține că, apărarea a solicitat audierea expertului pentru precizarea unor

noțiuni și metode aplicate în raportul de expertiză medico-legală nr. 52 din 27.02.2013.

Reieșind din conținutul procesului-verbal de audiere a specialistului din 17.12.2011

precum și din procesul-verbal de efectuare a experimentului din 13.12.2011 s-a stabilit

că, Anna Bîrca ținea cuțitul în mîna dreaptă, iar defunctul întinzînd mîinele să o apuce,

s-a lovit cu mîna stîngă de cuțitul pe care inculpata îl ținea în mînă.

Expertul a stabilit că, în poziția în care Anna Bîrca ținea cuțitul în cadrul

experimentului, cum a acționat cînd soțul s-a izbit spre ea, cum a ieșit din odaie avînd

în vedere localizarea leziunilor corporale este puțin probabil ca inculpata Anna Bîrca

intenționat să-i fi aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea cotului stîng.

Acest fapt este confirmat și de rezultatele expertizei medico-legale (în comisie)

nr. 493 din 02.02.2012, potrivit căreia „avînd în vedere localizarea și direcția

canalului plăgii nu se exclude faptul producerii acesteia în rezultatul încercării de a

aplica o lovitură asupra unei persoane ce ținea în mînă un cuțit îndreptat spre el.”

Menționează recurentul că, reieșind din probatoriul administrat, s-a constatat

prezența relațiilor ostile între Anna Bîrca și partea vătămată, iar la momentul

producerii plăgii, care are legătură directă cu survenirea decesului, partea vătămată era

în stare de ebrietate. Faptul că aceasta consuma băuturi alcoolice și o abuza pe soție, se

confirmă prin declarațiile martorilor Serghei Sarev, Ivan Plamadeala, Ivan Bîzga și

Igor Bîrca.

Astfel, soții Gheorghe Bîrca și Anna Bîrca erau de mai mult timp în relații ostile,

provocate de starea de ebrietate alcoolică a victimei, ceea ce ducea la certuri și abuzuri

din partea lui față de membrii familiei.

Acțiunile lui Anna Bîrca nu au fost intenționat îndreptate la aplicarea vătămării

grave a integrității corporale sau a sănătății victimei.

Reieșind din declarațiile inculpatei, Anna Bîrca, aceasta nu a știut că partea

vătămată este tăiată, pe cuțit nu au rămas urme de sînge și admite că partea vătămată

putea să-și provoace leziunea în timp ce a încercat să o agreseze.

Specifică că, martorii acuzării care au menționat ca Anna Bîrca l-a tăiat

intenționat pe Gheorghe Bîrca, constituie izvoare de probă indirecte, deoarece nimeni

nu a fost martor ocular care să fi văzut tabloul infracțiunii.

Susține recurentul că, la baza hotărîrii urmează să fie puse declarațiile inculpatei

Anna Bîrca, în coroborare cu declarațiile expertului audiat și raportul de expertiză

medico-legală (în comisie) nr. 493 din 02.02.2012.

Anna Bîrca în cadrul ședinței de judecată în prima instanță și în instanța de apel

vina în săvîrșirea infracțiunii incriminate nu a recunoscut și a dat aceleași declarații

atît la faza urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, iar declarațiile

acesteia pe deplin au fost confirmate prin declarațiile martorilor audiați, și anume toți

unanim au confirmat că au fost prezenți cînd partea vătămată a refuzat spitalizarea,

comportamentul agresiv al ultimei după incident, atitudinea și comportamentul lui

Anna Bîrca.

Subsidiar a menționat că, instanțele de fond au ajuns la o concluzie greșită,

5

încadrînd acțiunile lui Anna Bîrca în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

respingerea acestuia, menționînd că argumentele invocate în recurs au format obiect de

judecare în instanța de apel, care, respectînd prevederile art. art. 414, 417 Cod de

procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Totodată, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind vinovăția Annei Bîrca în săvîrșirea infracțiunii incriminate rezultă

din cirmustanțele de fapt stabilite în cauză.

cu materialele cauzei și motivele invocate, luînd în considerație și argumentele expuse

în referința procurorului, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, reieșind

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Însă, în esență, recurentul critică condamnarea Annei Bîrca în baza art. 2011

alin. (3) lit. a) Cod penal, dat fiind că instanța de apel eronat a reținut în sarcina

inculpatei elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar probatoriul administrat și

cercetat în cauză nu demonstrează indubitabil vinovăția ultimei.

Așadar, în privința acestor alegații, verificînd materialele dosarului în raport cu

argumentele din cererea de recurs, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit

neîntemeiate și explică următoarele.

Instanța de recurs nu poate reține ca întemeiate argumentele expuse de recurent

prin prisma temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, ori,

reieșind din ansamblul de probe administrate, cercetate și verificate de instanța de apel,

care coroborează cu circumstanțele de fapt reținute pe cauză, rezultă că, inculpata i-a

aplicat lui Gheorghe Bîrca o lovitură cu cuțitul în regiunea cotului stîng.

Faptul că Ana Bîrca în cursul urmăririi penale și judecării cauzei, nu a

recunoscut vina, menționînd că partea vătămată s-a lovit de cuțitul care se afla la ea în

mînă, iar ulterior, Gheorghe Bîrca a refuzat să-i fie acordat ajutor medical, nu denotă

nevinovăția acesteia, ori declarațiile ultimei sunt în contradicție cu declarațiile

martorilor Ivan Postolache, Olga Ionașco, Maria Gargan, Elena Plamadeala și Lucreția

Melenciuc, care au menționat că partea vătămată Gheorghe Bîrca le-a comunicat că a

fost tăiat de Ana Bîrca.

Iar prin declarațiile expertului Marian Stratan și raportul de expertiză

medico-legală nr. 493 (în comisie) din 02.02.2012, se menționează că Gheorghe Bîrca

putea să se lovească singur de cuțit sau să fie lovit, și nicidecum nu se menționează, cu

certitudine, că partea vătămată singură s-a lovit de cuțit.

Astfel ținînd cont de raportul de expertiză medico-legală nr. 493 (în comisie) din

02.02.2012, declarațiile expertului Marian Stratan, precum și de declarațiile martorilor

menționați supra, instanța de apel corect a constatat starea de fapt și vinovăția

inculpatei Anna Bîrca în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de ar. 2011 alin. (3) lit. a)

6

Cod penal, ținînd cont și de indicațiile instanței de recurs.

Prin urmare, argumentele recurentului privind lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii, nu pot fi reținute ca întemeiate, deoarece, după cum a fost reținut și de

instanța de apel, prin violență în familie - se înțelege acțiunea sau inacțiunea

intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui

alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a

integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral

care a cauzat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

Latura obiectivă a infracțiunii are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă

care constă în acțiunea sau inacțiunea manifestată fizic sau verbal; 2) urmările

prejudiciabile sub forma suferinței fizice, vătămării ușoare a integrității corporale sau

a sănătății, suferinței psihice ori a prejudiciului material sau moral; 3) legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

În acest context, Colegiul penal reține că, reieșind din textul art. 2 al Legii nr. 45

din 01.03.2007, cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, fapta

prejudiciabilă, se concretizează în orice acțiune sau inacțiune, cu excepția acțiunilor de

autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz

fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material

sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alți membri de familie,

inclusiv contra copiilor, precum și contra proprietății comune sau personale.

Latura subiectivă a infracțiunii de violență în familie se exprimă în primul rînd,

în vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă, iar caracterul intenției

făptuitorului după circumstanțele faptice ale celor săvîrșite: obiectul vulnerat folosit;

zona corpului spre care au fost îndreptate și exercitate actele de violență; gravitatea

leziunilor cauzate; comportamentul anti- și postagresional al făptuitorului.

În acest context, Colegiul penal reține ca fiind corect reținută starea de fapt de

către instanța de apel.

Elocvente, în acest sens sunt și prevederile art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 26

alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii, iar judecătorul judecă materialele și cauzele

penale conform legii și propriei convingeri bazate pe probele cercetate în procedura

judiciară respectivă.

Totodată, se menționează că, criticile formulate de recurent, în contextul cărora

se susține că inculpata Ana Bîrca nu se face vinovată de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, - au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora instanța de apel le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, soluție, pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că

verificînd hotărîrile atacate în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu

să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în prezenta cauză este

vădit neîntemeiat.

Față de considerentele ce preced, Colegiul penal notează că, dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

7

Tot aici, Colegiul penal amintește, că la etapa judecării recursului, instanța nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, aceasta fiind prioritatea exclusivă a

instanțelor de fond.

Mai mult, reieșind din jurisprudența constantă a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se deduce că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, accentuează că la etapa de judecare a recursului

ordinar, instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care

materialul probator o susține.

La caz însă, verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma

argumentelor invocate de recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul

că vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil

din probele acumulate și că nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către

instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate și

adoptarea unei alte soluții.

Prin urmare, argumentele invocate de către apărare, nu și-au găsit confirmare și

nu pot servi temei de casare a deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că recursul ordinar depus de

avocatul Alina Valah în numele inculpatei Ana Bîrca, urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alina Valah în numele

inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie

2015, în cauza penală în privința lui Bîrca Anna Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8