1ra-1505/2015 — art. 157 CP

1ra-1505/2015 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1505/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Bulgari Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2015 și a sentinței Judecătoriei

Anenii Noi din 24 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Barcari Andrei Anatoli, născut la 21 iunie 1989, originar și

domiciliat s. Geamăna r-nul Anenii Noi.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Barcari Andrei

Anatoli a fost condamnat în baza art. 157 Cod penal, la 1 an închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

pe termen de probă de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind încasat din contul inculpatului în

beneficiul lui Bulgari V. suma de 10.382,51 lei prejudiciu material, 2.000 lei cheltuieli

pentru asistență juridică și 10.000 lei prejudiciu moral.

fiind în incinta localului ”Casa Mare” din s. Geamăna, r-nul Anenii Noi în timpul

discotecii manifestând o încredere exagerată în sine, fără a prevedea urmările

acțiunilor sale, deși trebuia și putea să le prevadă, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

regiunea feței lui Bulgar V., în rezultatul căreia acesta a căzut jos, lovindu-se cu capul

de podea, fiindu-i provocate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 151/D

din 17 noiembrie 2014, vătămare corporală gravă.

Acțiunile lui Barcari A. au fost calificate în baza art. 157 Cod penal – vătămarea

gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzate din imprudență.

1

3.1. Avocatul Buruian A. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să-i fie recalificate acțiunile inculpatului din art. 151 alin. (1)

Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa cu amendă. Ulterior, a concretizat cerințele

printr-o cerere de apel prin care a solicitat respingerea apelului declarat de către

partea vătămată cu menținerea sentinței.

3.2. Partea vătămată, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, cu

recalificarea acțiunilor inculpatului din art. 157 Cod penal în art. 151 alin. (1) Cod

penal, stabilindu-i o pedeapsă privativă de libertate și încasarea prejudiciului moral,

în sumă de 100.000 lei.

În motivarea apelului a invocat, că atât organul de urmărire penală cât și prima

instanță incorect au încadrat acțiunile inculpatului în temeiul art. 157 Cod penal.

2015, a fost admisă retragerea cererii de apel declarată de către avocatul Buruian A. în

numele inculpatului, fiind respins ca nefondat apelul declarat de către partea

vătămată Bulgar V. și menținută sentința.

cercetării judecătorești avocatul Buruian A. și Barcari A., au depus cerere de retragere

a apelului declarat în baza prevederilor art. 407 Cod de procedură penală. Instanța de

apel examinând cererea menționată, a considerat posibilă retragerea acesteia

constatând, că această retragere exprimă voința proprie a inculpatului și că asupra

acestuia nu a fost exercitată nici o influență fizică sau psihică, care ar fi determinat să-

și retragă apelul, iar prin aceasta nu se încalcă drepturile și libertățile inculpatului.

Referitor la apelul declarat de către partea vătămată, instanța de apel a reținut, că

prima instanță corect a acceptat cererea inculpatului privind examinarea cauzei în

baza art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, inculpatul fiind audiat în cadrul

cercetării judecătorești în prima instanță a recunoscut integral vina în faptele

incriminate.

Astfel, necătând la faptul că inculpatul a recunoscut vina, instanța de apel a

analizat suplimentar probele cercetate în cadrul primei instanțe prin care se confirmă

aceasta și anume: declarațiile martorilor Croitor I. (f.d. 16), Jizdan I. (f.d. 19), Domente

I. (f.d. 15); raportul de expertiză medico-legală nr. 151/D din 17 noiembrie 2014 (f.d.

28).

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității corect a stabilit situația de fapt, dând o încadrare

juridică corespunzătoare.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, că cauza penală de învinuire a

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 157 Cod penal a fost examinată

în procedura simplificată, în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de apel a constatat faptul că, cauza penală a fost examinată în

procedură simplificată, ținând cont și de situația, că în cazul aplicării de către prima

2

instanță a dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, instanța de

apel nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută

în rechizitoriu și de către prima instanță. Astfel concluzionând că soluția primei

instanțe este una legală și întemeiată.

Referitor la încasarea prejudiciului cauzat părții vătămate, instanța de apel a

menționat, că partea vătămată a prezentat probe pertinente și concludente în ceea ce

privește suportarea cheltuielilor pentru prejudiciul material în sumă de 10.382,51 lei și

cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 2.000 lei, astfel prima

instanță corect a soluționat acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material. În

același timp instanța de apel referindu-se la prejudiciul moral solicitat de către partea

vătămată, a notat că leziunile traumatice nu pot fi cuantificate, orice sumă de bani

neputând duce la refacerea integrală a integrității fizice și psihice a părții vătămate.

Mai mult, instanța de apel a menționat și faptul, că cuantumul prejudiciului moral nu

poate constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în

dauna inculpatului. În consecință la stabilirea prejudiciului moral, instanța de apel a

reținut, că prima instanță just a apreciat urmările produse integrității corporale a

părții vătămate, suferințele fizice la care a fost supus atât la momentul producerii

conflictului, cât și ulterior prin îngrijirile medicale la care a fost supus. Astfel, instanța

de apel a constatat, că prima instanță corect a încasat din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate suma de 10.000 lei, ce reprezintă o justă și echitabilă

satisfacție a prejudiciului moral suferit de către partea vătămată.

Bulgari Vitalie, în care se solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă privativă

de libertate, invocând argumente identice cu cele invocate în apel.

penală, procurorul depune referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece termenul de 30 de zile pentru

depunerea recursului a fost depășit.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Deși, în referința înaintată de procuror se susține tardivitatea recursului declarat

de către partea vătămată, Colegiul analizând materialele cauzei, constată următoarele:

decizia instanței de apel a fost pronunțată la 16 septembrie 2015, iar recursul a fost

înaintat la 16 octombrie 2015, fapt confirmat prin data de pe amprenta ștampilei

aplicate pe plic (f.d.162). Astfel, Colegiul conchide că termenul de 30 zile pentru

3

depunerea recursului ordinar, nu a fost depășit, ca urmare recursul declarat se

consideră ca fiind depus în termen.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul constată că argumentul

principal invocat de către recurent este dezacordul cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului în baza prevederilor art. 157 Cod penal, de către organul de urmărire

penală și instanțele de judecată.

Conform actului de învinuire, inculpatul a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 157 Cod penal, vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății

cauzată din imprudență.

La fel, instanța de recurs menționează că potrivit art. 326 alin. (1) Cod de

procedură penală ”procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și

în instanța de apel este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în

cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în ședința de judecată

dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai gravă decât cea incriminată

anterior, aducând la cunoștință inculpatului, apărătorului lui și, după caz, reprezentantului

legal al inculpatului noua învinuire. În asemenea situație, instanța, la cererea inculpatului și a

apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce

judecarea cauzei continuă. În instanța de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul

agravării doar în cazul în care a declarat apel”.

Așadar rezultând din prevederile legale menționate supra, prerogativa

modificării învinuirii în sensul agravării, precum este solicitat în speța dată și anume

în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, aparține exclusiv procurorului.

Totodată Colegiul penal remarcă prevederile art. 325 Cod de procedură penală,

ce stipulează că ”alin. (1) - judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în

privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

și alin. (2) - modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii

în sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute

de prezentul cod”.

Prin urmare, instanța de judecată este obligată să judece cauza numai în limitele

învinuirii formate în rechizitoriu, deci în cauza dată conform art. 157 Cod penal,

nefiind în drept de a recalifica acțiunile inculpatului în sensul agravării situației adică

în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, decât doar în condițiile specificate la art. 326 Cod

de procedură penală, fapt ce nu a fost incident în prezenta speță.

Subsidiar la cele menționate, Colegiul atestă că potrivit procesului verbal din 04

februarie 2015 (f.d. 68), în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpatul și

apărătorul acestuia, au solicitat anexarea la materialele cauzei a cererii, prin care

inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta imputată în rechizitoriu și

solicită judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d.

69). Ca urmare, instanța de fond a admis demersul declarat, dispunând examinarea

cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală. În consecință, inculpatul a fost

condamnat în baza art. 157 alin. Cod penal.

4

Examinând prin prisma motivelor invocate cât în apel, atât și în recurs, Colegiul

consideră necesar de a menționa prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 13 din 16.12.2013, „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală de către instanțele judecătorești”, și anume:

Procedura simplificată a judecării cauzelor penale pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o

pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele

condiții:

1) cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătorești în

prima instanță;

2) cererea inculpatului trebuie să conțină mențiune privind recunoașterea totală

și necondiționată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu care a fost deferit justiției

și renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe;

3) probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să

permită stabilirea unei pedepse.

În conformitate cu art. 3641 alin.(1) Cod de procedură penală, inculpatul poate

solicita judecarea cauzei conform procedurii simplificate printr-un înscris autentic.

Având în vedere și conținutul declarației, reiese că aceasta trebuie să fie expresă

și neechivocă.

Înscrisul autentic al inculpatului va cuprinde atât recunoașterea faptei/faptelor

descrise în rechizitoriu, cât și solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Caracterul neechivoc al recunoașterii impune ca înscrisul să cuprindă o

manifestare de voință suficient de clară, prin referire la faptele reținute prin

rechizitoriul, solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul

urmăririi penale, precizarea cunoașterii și însușirii acestor probe, precum și

renunțarea la administrarea altor probe.

Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, ținând seama că declarația

inculpatului nu este un act formal, ci și unul substanțial, de fond.

Potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, judecata se face în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, doar dacă inculpatul recunoaște faptele așa

cum sunt menționate în rechizitoriu.

Inculpatul trebuie să recunoască și încadrarea juridică a faptei/faptelor așa cum

a/au fost reținute în rechizitoriu. În cazul când inculpatul contestă încadrarea juridică

a faptei, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de judecată verifică dacă declarația care este cuprinsă într-un înscris

autentic întrunește condițiile cerute, este făcută în cunoștință de cauză și însoțită de

solicitarea de judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Din momentul pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot

renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza

potrivit procedurii simplificate. Dacă, eventual, inculpatul ori apărătorul lui, după

adoptarea încheierii privind admiterea cererii de judecare în ordinea art. 3641 Cod de

5

procedură penală, în timpul audierii ori după aceasta, renunță la procedura

simplificată, instanța, prin încheiere protocolară, va indica că renunțarea nu poate fi

admisă.

Împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura

simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul

individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a fi judecat

potrivit procedurii simplificate.

În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea

cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate

reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, Colegiul constată că, prima instanță realizând o justă interpretare și

aplicare a reglementărilor incidente la caz, a admis cererea de judecare a cauzei în

baza art.3641 Cod de procedură penală, care este expresă și univocă, conținând

cumulativ toate condițiile obligatorii pentru depunerea acesteia: momentul

intervenirii cu cererea în cauză, recunoașterea totală și necondiționată a faptei

incriminate potrivit rechizitoriului, prezența suficientă a probelor administrate la

dosar.

Ca urmare a acceptării cererii în cauză, instanța de fond în mod just a purces la

judecarea cauzei în procedura simplificată, constatând vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii incriminate potrivit rechizitoriului, adică infracțiunea

prevăzută de art. 157 Cod penal.

Analizând acțiunile instanței de apel, la examinarea cauzei, Colegiul atestă

corectitudinea respingerii de către această instanță a cererii de apel depuse de către

partea vătămată, cu argumentarea desfășurată a concluziilor sale în decizia adoptată.

De asemenea, Colegiul atestă corectitudinea reținerii de către instanța de apel a

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite de instanța de fond, just concluzionând că,

inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată și prevăzută anume de art. 157 Cod penal,

fiind în imposibilitatea reținerii unei alte situații de fapt și o altă încadrare juridică

decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

La acest capitol instanța de recurs reține că, în situația aplicării de către prima

instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este

obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(1),

(4) Cod de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt, și o altă

încadrare juridică decât cea reținută în rechizitoriu, și de către prima instanță, cerință

îndeplinită de către instanța de apel.

În acest context, Colegiul consideră justă concluzia instanței de apel precum că,

vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate în cadrul urmăririi

penale, specificate în rechizitoriu, care au fost verificate în cadrul instanței de apel și

anume: declarațiile martorilor Croitor I. (f.d. 16), Jizdan I. (f.d. 19), Domente I. (f.d.

15); raportul de expertiză medico-legală nr. 151/D din 17 noiembrie 2014 (f.d. 28).

6

Mai mult ca atât, Colegiul remarcă faptul că argumentele invocate în recurs sunt

identice cu cele invocate în apel, acestea formând obiect de discuție în instanța de

apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus argumentat în decizia sa.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că recurentul în calitate

de temei pentru recurs a semnalizat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul atenționează că art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Însă în opinia instanței de recurs, temeiul de casare semnalat de recurent și

prevăzut la pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța de apel just făcând trimitere la pct. 30 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013 „cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală de către instanțele de judecată" , descris și la pct. 5 al

prezentei decizii.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul semnalat de recurent,

nu este aplicabil din punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Bulgari

Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

septembrie 2015 și a sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 24 martie 2015, în cauza

penală privindu-l pe Barcari Andrei Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la data de 09 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

7