1ra-1129/2015 — art. 201-1 alin. 1; 27-145 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 1; 27-145 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-1129/2015 — art. 201-1 alin. 1; 27-145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-1129/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
30 septembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpatul Botnari Petru și avocatul său Mîrzîncu Aurelia, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni din 16 martie 2015 și a deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe
Botnari Petru Ilie, născut la 12 iulie 1979, originar și
domiciliat or. Ialoveni str. 1 mai
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 10.03.2014-16.03.2015
instanța de apel: 22.04.2015-27.05.2015
instanța de recurs: 28.07.2015 - 30.09.2015
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 16 martie 2015, Botnari Petru Ilie a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de
tip închis;
- art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip închis;
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 10 ani 6 luni
închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Botnari P. la data de 14 ianuarie 2014, în
jurul orei 20.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul mamei
sale, Gherasimciuc Maria situată în or. Ialoveni, str. Traian 47, în urma unei cerți
repetate apărute între el și concubina sa, Solomon Natalia, a numit-o pe aceasta cu
cuvinte necenzurate și i-a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului,
cauzându-i dureri fizice.
Tot el, la data de 15 ianuarie 2014 în jurul orei 16.10, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, aflându-se la domiciliul lui Gherasimciuc M. situată în or. Ialoveni str.
Traian 47, în urma unei cerți din motive de gelozie, a numit-o pe concubina sa,
Solomon N., cu cuvinte necenzurate, după care amenințând-o cu moartea i-a aplicat
câteva lovituri cu un cuțit pe care îl avea la el, în regiunea abdomenului, cauzându-i
leziuni corporale, însă din motiv că a intervenit Mereacre Victor și i-a curmat
1
acțiunile smulgându-i cuțitul din mînă, după care l-a imobilizat, Botnari P. nu și-a
dus intenția până la capăt.
Acțiunile lui Botnari P. au fost calificate în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal,
violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic și verbal, comisă de un
membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică,
soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică, ori
prejudiciu material sau moral, precum și în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal și
anume – tentativă de omor intenționat asupra unei persoane.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
3.1 Avocatul Rudenco M. în numele inculpatului, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să
fie achitat de învinuirea incriminată în baza art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.
În motivarea apelului a invocat că:
- nu a fost dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod Penal. Botnari P. nu a depus toate eforturile pe care le
considera necesare pentru lipsirea de viață a victimei și care în realitate au fost
necesare pentru aceasta, fără ca fapta să-și fi produs efectul;
- conform raportului de expertiză medico-legală nr. 196/D din 04.02.2014, în
urma loviturilor aplicate în privința lui Solomon N. acesteia i-au fost provocate
leziuni corporale ușoare. Astfel, inculpatul Botnari P. nu a depus eforturi suficiente,
ca să o omoare pe partea vătămată.
3.2 Inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărîri, prin care să fie achitat de învinuirea incriminată în baza art. art. 27,
145 alin. (1) Cod penal.
În motivarea apelului a invocat că, a fost condamnat pe baza depozițiilor false a
părții vătămate și a martorilor. Nu s-a luat în vedere faptul că a fost provocat la
infracțiune prin faptul că i-a fost furat smartphone-ul. A recunoscut fapta de violență
în familie, dar nu a avut intenția de a omorî pe cineva.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015, au
fost respinse apelurile declarate ca nefondate și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, necătând la
faptul că, inculpatul Botnari P. vina a recunoscut-o doar pe capătul de învinuire în
baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, iar vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal nu a recunoscut-o, faptul comiterii infracțiunilor
imputate ultimului este dovedită prin declarațiile date la urmărirea penală de către
partea vătămată Solomon N., martorul Vasilița P. și declarațiile date în cadrul
ședinței de judecată de către martorul Mereacre V. precum și materialele cauzei:
informația telefonică din 15.01.2014 (f.d. 8); plângerea lui Solomon Natalia din
14.01.2014 (f.d. 9); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.01.2014 (f.d. 11 -
14); procesul-verbal privind actele de constatare din 14.01.2014 (f.d. 15); extrasul
medical din 16.01.2014 (f.d. 19); procesul-verbal de audiere a martorului Vasilița
Pavel (f.d. 21); raportul de expertiză medico-legală nr. 196/D din 27.01.2014 (f.d. 53);
procesul-verbal de examinare a obiectului din 26.01.2014 (f.d. 60); ordonanța de
2
recunoaștere și de anexare a corpului delict la cauza penală (f.d. 61); raportul nr.
118a/2014 de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie (f.d. 82-85).
Instanța de apel a constatat că, prima instanță cercetând în cumul probele
administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității, a stabilit o corectă situație de fapt, încadrînd
juridic faptele reținute în sarcina inculpatului în baza art. art. 2011 alin. (1), 27, 145
alin. (1) Cod penal.
Referitor la declarațiile părții vătămate Solomon N., instanța de apel a notat că
prima instanță corect a apreciat declarațiile acesteia de la faza urmăririi penale și a
apreciat critic declarațiile ultimei date în cadrul ședinței de judecată, unde a indicat
că, inculpatul a scos un cuțit din mânecă și i-a aplicat o lovitură în spate, ea a strigat,
după care inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul în burtă. Prin urmare,
instanța de apel a reținut că declarațiile părții vătămate precum că, inculpatul
Botnari P. nu avea intenția să o omoare, ci să o sperie le-a apreciat critic, dat fiind
faptul că nu se fundamentează pe nici o probă pertinentă și concludentă
administrată la cauza penală și vine în contradicție cu declarațiile părții vătămate
date la faza urmăririi penale, declarații care pot fi apreciate prin coroborare cu alte
materiale probatorii administrate la cauza penală.
De asemenea, instanța de apel a menționat că apreciază critic și declarațiile
martorului Vasilița P. date în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, dat fiind
faptul că, acestea sunt în contradicție cu declarațiile părții vătămate Solomon N., care
a declarat că, Vasilița P. împreună cu Gherasimciuc M., care este mama lui Botnari P.
a fost prezent când inculpatul i-a aplicat loviturile cu cuțitul.
În acest context, instanța de apel a reținut și declarațiile martorului Vasilița P.
date la faza urmăririi penale ce coroborează cu declarațiile părții vătămate Solomon
N., care a declarat că, a văzut cearta dintre Solomon N. și concubinul său, Botnari P.,
de asemenea și momentul cum ultimul a scos din mânecă un cuțit și amenințând-o
pe partea vătămată că o omoară i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea spatelui.
Vasilița P. împreună cu concubina sa, Gherasimciuc M. au strigat la Botnari P. să se
liniștească, însă acesta a întors-o pe Solomon N. și i-a mai aplicat o lovitură cu cuțitul
în burtă.
În opinia instanței de apel, sunt pertinente și concludente declarațiile
martorului Mereacre V., care a declarat că la data de 15 ianuarie 2014, Solomon N. l-a
rugat să cheme salvarea, deoarece inculpatul a tăiat-o. Ulterior, în odaie a intrat și
Botnari P. care îi spunea părții vătămate că îi ia zilele, avertizându-l pe Mereacre V.
să nu se implice. Martorul a văzut că, Botnari P. avea un cuțit în mînă și cu ajutorul
lui Mereacre C. au reușit să-i i-a cuțitul.
Instanța de apel a stabilit că, deși inculpatul Botnari P. vina în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal nu a recunoscut-o, totuși
la faza urmăririi penale, acesta a declarat că la momentul conflictului, a scos din
mîneca dreaptă un cuțit și vrând să lovească cu mânerul, automat a întors mânerul și
a lovit-o pe Solomon N. în spate, în momentul acela ea s-a întors brusc cu fața spre
3
el, i s-a părut că se izbește de el și mecanic a întors mîna și a mai lovit-o o dată cu
cuțitul în burtă, iar după ce și-a dat seama că poate să o omoare s-a oprit.
Instanța de apel a reținut aprecierea primei instanțe referitor la faptul că,
comportamentul inculpatului a dat expresia unei conduite violente reprezentând o
formă de manifestare a făptuitorului care a luat hotărârea de a o omorî pe concubina
sa și s-a folosit de mijloace apte să realizeze acest scop. Astfel, din probele examinate
în ședința de judecată s-a constatat că, inculpatul Botnari P. avea intenția directă în
săvârșirea omorului, deoarece la data de 15 ianuarie 2014 și-a luat cu el cuțitul
purtându-l în buzunar, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate Solomon N. și
a martorului Mereacre V., care au declarat că inculpatul anterior nu purta cuțitul la
el. Totodată și arma utilizată, cuțitul era apt să producă rezultatul mortal, numărul și
localizarea loviturilor în regiuni ale corpului de o importanță vitală, denotă faptul că,
Botnari P. intenționa comiterea omorului.
În viziunea instanței de apel, în speță, nu au survenit urmările prejudiciabile,
fapt ce denotă că, survenirea rezultatului dorit s-a întrerupt la etapa de tentativă. Ca
urmare, a constatat că prima instanță corect a stabilit existența unei tentative
întreruptă, deoarece Botnari P. nu a putut să-și continuie fapta din motivul
intervenirii anumitor factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe
acțiunile și anume, a intervenit Mereacre V. care i-a smuls lui Botnari P. cuțitul din
mîini, fapt confirmat prin declarațiile date în ședința de judecată de către inculpat,
martorul Mereacre V. și declarațiile părții vătămate Solomon N., date în cadrul
urmăririi penale.
Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz sînt atacate cu recurs ordinar de
către:
6.1 Avocatul, Mîrzîncu A., în numele inculpatului, prin care solicită casarea
acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile lui
Botnari P. să fie încadrate doar în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal.
În motivarea recursului invocă că:
- acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.
art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, motiv care a influențat temeinicia soluției adoptate de
către instanțele de judecată;
- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatului și
avocatului său și nu a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea
procesului penal la capitolul administrării și prezentării probelor de către părți;
- hotărîrile instanțelor de fond sunt bazate pe aprecierea eronată a probelor,
cauza fiind examinată unilateral;
- atît la urmărirea penală cît și în cadrul examinării cauzei inculpatul nu a
recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin.(1) Cod
penal solicitînd ca și pe acest episod acțiunile sale să fie calificate în baza art. 2011
alin.(1) Cod penal și să-i fie aplicată sancțiune în baza acestui articol;
- inculpatul nu a avut intenția de a omorî pe concubina sa, dar a fost provocat la
acțiuni violente împotriva ei, deoarece aceasta i-a furat smartphonul pentru care era
nevoit să achite ratele pentru credit;
4
- potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 196/D din 27.01.2014, părții
vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, astfel dacă inculpatul ar fi avut
intenția să o omoare, avînd cuțitul în mînă, i-ar fi reușit acest fapt, însă el nu a depus
efortul suficient, fiindcă nu avea intenția de omor;
- atît la urmărirea penală, cît și în cadrul examinării cauzei, vinovăția lui Botnari
P. în comiterea tentativei de omor nu și-a găsit confirmare;
- instanțele de fond au pus la baza hotărîrilor de condamnare a inculpatului
numai declarațiile părții vătămate și martorilor acuzării pe care inculpatul le
consideră false.
6.2 Inculpat, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile sale să fie încadrate doar în baza art.
2011 alin. (1) Cod penal.
În motivarea recursului invocă că:
- prima instanță a încălcat art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală;
- instanța de apel a încălcat prevederile art. 66 alin. (2) pct. 17 Cod de
procedură penală, astfel la data de 27 mai 2015 la solicitarea sa în formă verbală de a
invita în mod repetat partea vătămată, care nu s-a prezentat, a fost ignorat;
- a fost încălcat art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, prin care instanța
de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima
instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel.
- pînă la moment nu a primit copiile hotărîrilor instanțelor de fond.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece recurentul potrivit art. 430
Cod de procedură penală este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod
de procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță generală
abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea
hotărîrii. Recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se
regăsește în prevederile normei menționate.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit
neîntemeiat.
Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 al
aceluiași Cod.
Hotărîrile judecătorești în partea condamnării inculpatului Botnari P. în baza
art. 2011 alin. (1) Cod penal nu au fost contestate în ordine de recurs, astfel Colegiul
penal nu se va expune referitor la acest capăt.
5
Avocatul Mîrzîncu A. în numele inculpatului contestă vinovăția ultimului în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal și întemeiază
recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, ce prevede că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care nu au fost întrunite elementele
infracțiunii.
De asemenea și inculpatul contestă vinovăția sa în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, însă în recursul său nu a făcut
trimitere la un careva temei concret prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală,
dar reieșind din textul recursului se constată că acesta semnalează temeiul pentru
recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.
Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg
acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect
al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală
dintre acestea).
În argumentarea acestui temei, apărătorul inculpatului a menționat
considerentele care au fost invocate și în instanța de apel: atît la urmărirea penală cît și
în cadrul examinării cauzei inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal; nu a avut intenția de a omorî pe concubina sa
dar a fost provocat la acțiuni violente împotriva ei, deoarece aceasta i-a furat smartphonul;
potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 196/D din 27.01.2014, părții vătămate i-au
fost cauzate vătămări corporale ușoare, astfel se constată că inculpatul nu a avut intenția de
omor; atît la urmărirea penală, cît și în cadrul examinării cauzei, vinovăția lui Botnari P. în
comiterea tentativei de omor nu și-a găsit confirmare; la baza hotărîrilor de condamnare a
inculpatului au fost puse declarațiile părții vătămate și martorilor acuzării pe care inculpatul
le consideră false.
Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea cauzei, a ținut
cont în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de procedură penală,
a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios,
dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, adică, tentativă
de omor intenționat asupra unei persoane.
Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și
multiaspectual cît în textul sentinței, atît și în textul deciziei instanței de apel.
Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece
ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atît,
nici partea apărării nu invocă ilegalitatea obținerii cărorva probe pe parcursul
procesului penal.
Instanța de apel, în opinia Colegiului, întemeiat a considerat declarațiile
inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în săvîrșirea infracțiunii prevăzute
de art. art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, ca fiind combătute prin materialele cauzei și
6
anume, declarațiile date la urmărirea penală de către partea vătămată Solomon N.,
martorul Vasilița P. și declarațiile date în cadrul ședinței de judecată de către
martorul Mereacre V., informația telefonică din 15.01.2014; procesul-verbal de
cercetare la fața locului din 15.01.2014; extrasul medical din 16.01.2014; procesul-
verbal de audiere a martorului Vasilița Pavel; raportul de expertiză medico-legală nr.
196/D din 27.01.2014; procesul-verbal de examinare a obiectului din 26.01.2014;
ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict la cauza penală; raportul
nr. 118a/2014 de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie. În esență, în opinia
Colegiului, pe parcursul procesului penal în cauză au fost administrate suficiente
probe, care dovedesc vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii imputate.
Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost
just stabilită de prima instanță și cea de apel în urma analizei coroborate a întregului
ansamblu probator administrat și expus în pct. 5 al prezentei decizii, încadrarea
juridică dată faptelor este corectă și corespunde situației de fapt reținute, în mod
întemeiat apreciind că sunt îndeplinite în prezenta speță condițiile tragerii la
răspundere penală a inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. art.
27, 145 alin. (1) Cod penal.
Totodată, Colegiul menționează că deși instanța de apel a menținut soluția
primei instanțe, aceasta a făcut o analiză minuțioasă a acțiunilor inculpatului și a
tuturor probelor și le-a dat o apreciere cuvenită, oferind răspunsuri la toate
argumentele invocate în apeluri, din care considerent instanța de recurs respinge
alegațiile apărătorului precum că instanța de apel nu s-a expus motivat asupra celor
invocate de inculpat și avocatul său, ceea ce în opinia lor a dus la nerespectarea
principiilor generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la capitolul
administrării și prezentării probelor de către părți.
De asemenea, analizînd argumentele invocate în recurs de către avocat precum
că atît la urmărirea penală cît și în cadrul examinării cauzei inculpatul nu a
recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin.(1) Cod
penal; nu a avut intenția de a omorî pe concubina sa dar a fost provocat la acțiuni
violente împotriva ei, deoarece aceasta i-a furat smartphonul; atît la urmărirea
penală, cît și în cadrul examinării cauzei, vinovăția lui Botnari P. în comiterea
tentativei de omor nu și-a găsit confirmare; la baza hotărîrilor de condamnare a
inculpatului au fost puse declarațiile părții vătămate și martorilor acuzării pe care
inculpatul le consideră false”, Colegiul constată că, acestea au fost invocate și în
cererile de apel, constituind obiect de discuție în instanța de apel, care respectînd
prevederile art. 414 alin. (3), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărîre legală,
întemeiată și motivată, de aceea, Colegiul își însușește argumentele acestei instanțe,
deoarece le consideră întemeiate în fapt și în drept, fiind amplu desfășurate în
hotărîrea instanței de apel, astfel nu este necesară reluarea acestora. Totodată
Colegiul constată că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și
libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza
7
hotărîrilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea
concluziilor.
La fel, în ce privește argumentul avocatului precum că potrivit raportului de
expertiză medico legală nr. 196/D din 27.01.2014, părții vătămate i-au fost cauzate
vătămări corporale ușoare, astfel inculpatul nu a avut intenția de omor, Colegiul
penal în consideră neîntemeiat, deoarece faptul că victimei i-au fost cauzate vătămări
corporale ușoare nu are relevanță asupra calificării faptei ca tentativă de omor dacă
intenția făptuitorului a fost de a lipsi victima de viață. Astfel, la caz, instanța de
recurs apreciază ca juste concluziile instanței de apel precum că, inculpatul avea
intenția directă în săvârșirea omorului, deoarece la data de 15 ianuarie 2014 și-a luat
cu el cuțitul purtându-l în buzunar, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate
Solomon N. și a martorului Mereacre V., care au declarat că inculpatul anterior nu
purta cuțitul la el. Totodată, se remarcă că utilizarea cuțitului ca armă putea să
producă rezultatul mortal, iar numărul și localizarea loviturilor în regiuni ale
corpului de o importanță vitală, denotă faptul că, inculpatul intenționa comiterea
omorului.
De asemenea, Colegiul penal conchide că în speță, nu au survenit urmările
prejudiciabile, fapt ce denotă că, survenirea rezultatului dorit s-a întrerupt la etapa
de tentativă, ceea ce permite constatarea faptului că, instanțele de fond corect au
stabilit existența unei tentative întrerupte. Astfel, inculpatul Botnari P. nu a putut
să-și continue fapta din motivul intervenirii anumitor factori care l-au împiedicat să-
și desfășoare mai departe acțiunile și anume a intervenit, Mereacre V., care i-a smuls
inculpatului cuțitul din mîini, fapt confirmat prin declarațiile date în ședința de
judecată de către ultimul, a martorului Mereacre V. și a părții vătămate Solomon N.,
date în cadrul urmăririi penale.
Cu referire la argumentul invocat de apărare privind aprecierea eronată a
probelor administrate pe caz, Colegiul menționează că discordanța între cele reținute
de instanțele de judecată și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte
evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care
materialul probator o susține, nu este incident la cazul supus judecării. Verificînd
probatoriul administrat în cauză prin prisma apărării în acest sens, Colegiul constată
că nu a fost admisă o careva eroare gravă de fapt.
Referitor la argumentul inculpatului precum că instanța de apel a încălcat
prevederile art. 66 alin. (2) pct. 17 Cod de procedură penală și anume prin faptul că
la data de 27 mai 2015 a fost ignorată solicitarea sa în formă verbală de a invita în
mod repetat partea vătămată care nu s-a prezentat în ședința de judecată, instanța de
recurs îl consideră neîntemeiat. Astfel, Colegiul atestă din conținutul procesului-
verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din data de 27 mai 2015, pe tot
parcursul examinării cauzei cît și la momentul punerii în discuție a chestiunii
privind posibilitatea examinării în lipsa părții vătămate Solomon N., atît inculpatul
cît și apărătorul său și-au expus poziția privind posibilitatea examinării cauzei în
lipsa acesteia, fără a solicita citarea repetată a părții vătămate (f.d. 10-13 v. 2).
8
Ce ține de critica inculpatului precum că, a fost încălcat art. art. 26 alin. (3), 414
alin. (6) Cod de procedură penală, Colegiul penal o consideră nefondată. Astfel, în
ședința de judecată a instanței de apel din data de 27 mai 2015 (f.d. 12) au fost
examinate probele și înscrisurile la care a făcut referire prima instanță și cele
invocate suplimentar de către părți, pe care instanța de apel le-a verificat și a făcut o
analiză motivată a acestora în decizia adoptată, nefiind constatată prezența a careva
dubii privind vinovăția inculpatului în săvârșirea acțiunilor prevăzute de art. 27, 145
alin.(1) Cod penal.
În ce privește motivul invocat de către inculpat precum că pînă la moment nu a
primit copiile hotărîrilor instanțelor de fond, instanța de recurs de asemenea îl
apreciază ca neîntemeiat, deoarece conform recipisei (f.d. 235, v. 1), se confirmă
faptul că la data de 16 martie 2015 inculpatul a refuzat să primească copia sentinței
primei instanțe, iar copia deciziei instanței de apel din data de 27 mai 2015, i-a fost
expediată inculpatului, fapt confirmat prin scrisoarea instanței de apel (f.d. 29 v. 2).
Reieșind din cele menționate, Colegiul penal, consideră că este lipsit de
relevanță în speța supusă examinării, temeiul pentru recurs, prevăzut la pct. 8) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece nu s-a constatat în acest sens nici o
eroare de drept admisă de instanța de apel.
În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o
concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța
de apel, în privința inculpatului Botnari P. nefiind identificată de instanța de recurs
vreo eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor
judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile
formulate de către recurenți în recursurile ordinare declarate.
Astfel, odată ce recursurile de pe rol sânt vădit neîntemeiate, acestea urmează a
fi declarate inadmisibile.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Botnari
Petru și avocatul său Mîrzîncu Aurelia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 27 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe Botnari Petru Ilie,
ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 28 octombrie 2015.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
9