1ra-876-2015 — art.188 alin.2 CP

1ra-876-2015 — art.188 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-876/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 septembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Taraclia din 05 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 01

aprilie 2015 declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari

Dumitru, avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului și inculpatul

Ghiliov Roman Grigore, născut la 20 mai 1971,

originar și domiciliat în s.Beșghioz, r-nul Ceadîr-

Lunga.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 13.10.2014 - 05.07.2013,

Instanța de apel: 16.09.2013 - 01.04.2015,

Instanța de recurs: 16.06.2015 - 22.09.2015.

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.d), e) Cod penal, la 10 ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

20.30, cunoscînd despre faptul că în casa cet.Bairictar Nicolai amplasată în or.Taraclia, str.Novo-

Pazarnaia 17, se află cărți vechi de preț, cu scopul sustragerii acestor bunuri, a pătruns în locuința

dată, unde i-a atacat pe Bairictar Nicolai și Bairictar Vera, amenintîndu-i cu omorul, aplicîndu-i

multiple lovituri lui Bairictar Vera cu mîinile peste față și corp, cauzîndu-i fractură închisă a

femurului drept cu deplasare laterală, traumă craneo-cerebrală închisă, comoție cerebrală, plagă prin

contuzie a obrazului stîng și mucoasa buzei din stînga, multiple echimoze și excoriații a feței,

cauzîndu-i astfel părții vătămate leziuni corporale medii.

După care, Ghiliov Roman, amenințîndu-l pe Bairictar Nicolai cu un cuțit și cu omorul, a

cerut de la acesta să-i dea cărți religioase vechi, care au valoare de preț, iar în confirmarea intenției

sale, i-a aplicat acestuia din urmă tăieturi cu cuțitul, cauzîndu-i plăgi tăiate nepenetrate la nivelul

coastei 8 din dreapta pe linia axilară anterioară și medio-claviculară, plagă tăiată a regiunii palmare

a degetului 5 a mîinii drepte, după care Bairictar Nicolai i-a transmis cartea cu denumirea „Дом и

семья” în valoare de 100 lei, inculpatul plecînd de la locul infracțiunii cu bunurile sustrase,

cauzîndu-i părții vătămate prejudiciu material în sumă de 100 lei.

inculpat, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că

prima instanță nu a dat o apreciere obiectivă tuturor circumstanțelor cauzei penale; sentința este

bazată doar pe declarațiile martorului S.Nicolov și a părților vătămate depuse la urmărirea penală,

care urmau a fi apreciate critic, deoarece în ședința de judecată martorul a indicat că în acea zi s-a

aflat la școală, fapt confirmat prin certificatul eliberat de școala profesională din or.Comrat, și că în

privința lui a fost aplicată influență fizică și psihică din partea colaboratorilor de poliție, iar părțile

vătămate inițial nu au indicat că l-ar fi cunoscut pe inculpat; instanța nu a apreciat obiectiv probele

cauzei și declarațiile părților vătămate date în instanța de judecată; între inculpat și părțile vătămate

nu a fost efectuată confruntarea.

1

avocatului I.Cara și a inculpatului R.Ghiliov au fost admise, casată parțial sentința, în latura penală,

în partea stabilirii pedepsei, și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, prin care lui Ghiliov

Roman condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.d), e) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 8 ani

închisoare, în penitenciar de tip închis. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care

dovedesc cu certitudine vinovăția lui R.Ghiliov, și corect a reîncadrat acțiunile acestuia din

prevederile art.188 alin.(3) lit.d) în cele ale art.188 alin.(2) lit.d), e) Cod penal, care se confirmă prin

probele administrate, verificate și recercetate în instanța de apel, și anume prin declarațiile părților

vătămate N.Bairictar și V.Bairictar, a martorilor V.Uzun, S.Nicolov, F.Nicolov, D.Mutavschi,

P.Bairictar, F.Topal, F.Ceavdari, A.Popov, A.Rîbacov, V.Caledji, S.Caledji, Z.Secrieru, A.Frangu,

I.Belcevicean, cît și actele cauzei - plîngerea depusă de partea vătămată, procesele-verbale de

cercetare la fața locului, de cercetare a obiectelor din 08.02.2013, rapoartele de expertiză medico-

legale nr.19-21, 182 din 07.02.2013- 20.02.2013, de recunoaștere a cuțitului din 11.02.2013.

Declarațiile inculpatului referitor la faptul că infracțiunea incriminată nu a fost comisă de

către el, au fost apreciate critic de către instanța de apel, deoarece ansamblul de probe administrate

la dosar combat invocările acestuia în acest sens.

La fel, instanța a apreciat critic și declarațiile martorului S.Nicolov depuse în prima instanță

și în instanța de apel, deoarece acestea contravin ansamblului de probe prezente în cauză și

declarațiilor acestuia date în cadrul urmăririi penale, iar argumentele lui, precum că declarațiile

depuse în cadrul urmăririi penale nu corespund adevărului fiind date sub influența fizică și psihică a

colaboratorilor de poliție, nu pot fi reținute, deoarece audierea lui a fost efectuată în ziua următoare

după comiterea infracțiunii, cu respectarea normelor procesual penale, dînsul fiind audiat în

prezența pedagogului și a reprezentantului său legal, F.Nicolov. Mai mult, prin ordonanța din

04.03.2013, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în privința colaboratorilor de poliție, în legătură

cu faptul că în acțiunile acestora lipsesc elementele infracțiunii prevăzută de art.1661 Cod penal.

Instanța de apel a concluzionat că lipsesc temeiuri de a pune la îndoială declarațiile părților

vătămate, care au indicat că anume inculpatul, fața căruia a văzut-o în timpul atacului, este persoana

care i-a atacat, i-a maltratat, i-a amenințat cu un cuțit și cu omorul, cerînd cărți religioase vechi,

considerînd aceste declarații consecutive, care coroborează cu celelalte probe administrate la dosar.

Totodată, instanța a indicat că prima instanță incorect a individualizat pedeapsa inculpatului,

considerînd că acesta a săvîrșit infracțiunea în stare de recidivă, deoarece la momentul săvîrșirii

infracțiunii imputate antecedentul penal anterior era stins, în legătură cu ce a considerat necesar de a

aplica în privința acestuia pedeapsa închisorii de 8 ani, reținînd gravitatea infracțiunii, persoana

inculpatului, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, precum și condițiile

de viață ale familiei lui, concluzionînd că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar cu

izolarea lui de societate.

avocatul E.Grosu în numele inculpatului și inculpatul, care au solicitat:

- procurorul, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10), 16) Cod de procedură penală,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel incorect a

considerat că antecedentul penal anterior este stins și inculpatul nu a comis infracțiunea în stare de

recidivă periculoasă, ignorînd prevederile art.16, 60, 111 alin.(l) lit.h) și alin.(2) Cod penal,

pedeapsa stabilită de prima instanță fiind în corespundere cu prevederile art.34, 61, 75-76, 82 Cod

penal;

- avocatul în numele inculpatului și inculpatul, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6),

8) Cod de procedură penală, casarea acestora, cu emiterea unei hotărîri de achitare, deoarece nu au

fost prezentate suficiente probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului în cele imputate; probele

administrate pe dosar au fost apreciate greșit, fapt ce a dus la condamnarea ilegală a inculpatului;

instanța de apel s-a limitat la o motivare insuficientă și contrară probelor cauzei, deși partea apărării

a prezentat probe care infirmă vinovăția lui R.Ghiliov; toate probele prezentate de partea acuzării

reflectă doar faptul că dosarul penal a fost structurat din probe false, repetat invocînd aceleași

argumente ca și în apel.

2

Colegiul penal consideră că recursul procurorului urmează a fi admis, iar recursurile avocatului și a

inculpatului - respinse, ca inadmisibile, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul avocatului în numele inculpatului și a inculpatului:

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, la care fac referire

recurenții, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul penal conchide că aceste temeiuri nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurenți.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd

s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar verificîndu-le sub

aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui R.Ghiliov în comiterea

infracțiunii art.188 alin.(2) lit.d), e) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de judecată au conchis că vinovăția lui

R.Ghiliov se dovedește prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și

administrate în cadrul cercetării judecătorești, verificate și recercetate în cadrul instanței de apel, și

anume prin declarațiile părților vătămate N.Bairictar și V.Bairictar, a martorilor V.Uzun, S.Nicolov,

date la urmărirea penală, F.Nicolov, D.Mutavschi, P.Bairictar, F.Topal, F.Ceavdari, A.Popov,

A.Rîbacov, V.Caledji, S.Caledji, Z.Secrieru, A.Frangu, I.Belcevicean, cît și actele cauzei -

plîngerea depusă de partea vătămată; procesele-verbale de cercetare la fața locului din 06.02.2013 și

din 07.02.2013, unde au fost depistate pete de culoare brun-cenușiu; de cercetare a hainelor și

încălțămintea inculpatului, cuțitul pliant, a feței de pernă, hainelor părților vătămate cu tăieturi și

pete de culoare brun-cenușiu; rapoartele de expertiză medico-legale în privința părților vătămate

nr.19-21 din 07.02.2013 și 18.02.2013, nr.182 din 20.02.2013, potrivit căruia nu se exclude

proveniența sîngelui în petele depistate pe scurta inculpatului de la părțile vătămate V.Bairictar și

N.Bairictar; de recunoaștere a cuțitului din 11.02.2013, prin care s-a constatat că acesta aparține

inculpatului.

Probele indicate sînt pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu

prezintă temei de îndoială.

Astfel, Colegiul reține că instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia că în acțiunile lui

R.Ghiliov sînt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit.d), e)

Cod penal, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită prin probele sus-menționate, detaliat expuse

în sentință și decizia instanței de apel (f.d.154-162 v.2, 116-146 v.3).

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

infracțiunii incriminate, sînt neîntemeiate, deoarece probele sus menționate confirmă faptul că

anume R.Ghiliov a comis atacul asupra părților vătămate.

Astfel, din conținutul hotărîrilor atacate rezultă că instanțele de judecată corect au constatat

fapta și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, just reîncadrînd acțiunile lui R.Ghiliov în baza art.188

alin.(2) lit.d), e) Cod penal, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivîndu-se concluzia de

vinovăție prin cumulul de probe administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de către recurenți.

La fel, reieșind din conținutul recursului, autorul acestuia critică aprecierea probelor

administrate de instanțele judecătorești, considerîndu-le ca necorespunzătoare circumstanțelor de

fapt ale cauzei. La acest capitol, Colegiul penal menționează că, motivele invocate referitor la

modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în

3

instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Prin urmare, motivele recurenților ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că instanțele

de fond eronat au apreciat probele cauzei, că neîntemeiat au pus la baza condamnării inculpatului

declarațiile părții vătămate N.Bairictar referitor la faptul că l-a recunoscut pe inculpat ca persoana

care l-a atacat, declarațiile martorului S.Nicolov date la urmărirea penală, prin care acesta a indicat

că inculpatul a intrat în casa părților vătămate, după care a auzit strigăte, iar inculpatul a ieșit din

casă avînd ceva ascuns în sîn, Colegiul penal le consideră inadmisibile.

Mai mult, aceste argumente au fost invocate și în apel, iar instanța de apel, examinîndu-le în

ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat

asupra lor în decizie, just respingîndu-le ca neîntemeiate, inclusiv și asupra celor identic repetate în

recurs. Colegiul penal consideră că starea de fapt și de drept stabilită de instanțele de fond concordă

cu circumstanțele constatate și probele administrate în cauză.

Astfel, Colegiul penal reține că solicitările recurenților privind achitarea lui R.Ghiliov, nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, iar nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat se apreciată de către instanța de recurs drept o

modalitate a acestuia de exercitare a dreptului său la apărare.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de avocatul E.Grosu în numele inculpatului

R.Ghiliov și de inculpat, și, potrivit legii, se dispune respingerea acestora ca inadmisibile.

Cu referire la recursul procurorului:

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de

recurs, admite recursul, casează, parțial sau total hotărîrea atacată, cu menținerea hotărîrii primei

instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Reieșind din textul recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt și de drept reținută

de instanțele de fond, și critică soluția instanței de apel doar în partea stabilirii pedepsei lui

R.Ghiliov, considerînd că aceasta, casînd sentința în partea dată, incorect a menționat că prima

instanță la individualizarea pedepsei nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei și greșit a

indicat că inculpatul a săvîrșit infracțiunea în stare de recidivă, deoarece la momentul săvîrșirii

infracțiunii, antecedentul penal anterior era stins.

Colegiul atestă că, reținînd acest temei, instanța de apel a comis o eroare de drept, deoarece

din textul sentinței rezultă că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță, corect a reținut că

inculpatul a săvîrșit infracțiunea în stare de recidivă periculoasă.

Astfel, inculpatul a fost anterior condamnat la 02.07.2007 în baza art.188 alin.(2), art.186

alin.(2), art.2001 Cod penal, conform art.39 și 40 Cod penal (red.1961), definitiv la 13 ani

închisoare. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 27.12.2007, R.Ghiliov a fost

liberat condiționat înainte de termen în baza art.91 Cod penal, partea rămasă neexecutată fiind de 1

an 4 luni și 18 zile.

Conform prevederilor art.111 alin.(l) lit.h) Cod penal, se consideră ca neavînd antecedente

penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvîrșirea unei infracțiuni grave, dacă au expirat

6 ani după executarea pedepsei. Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care

condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau

partea neexecutată a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă, termenul stingerii

antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al pedepsei executate, din

momentul liberării de executarea pedepsei principale și complementare.

Colegiul penal atestă că, infracțiunea săvîrșită de inculpat, conform art.16 Cod penal, se

atribuie la categoria celor grave, deci termenul de 6 ani urma a fi calculat din momentul liberării

inculpatului de executarea pedepsei, adică de la 27.12.2007, care expira la 27.12.2013. Astfel, la

momentul săvîrșirii infracțiunii din 06.02.2013, antecedentul penal anterior nu era stins, în cauză

fiind prezentă starea de recidivă periculoasă. Prin urmare, instanța de apel, la judecarea apelului,

4

excluzînd din învinuirea inculpatului circumstanța agravantă comiterea infracțiunii în stare de

recidivă periculoasă, a comis o eroare de drept.

Colegiul conchide că, în situația dată, instanța de apel greșit a admis apelul avocatului și a

inculpatului și, prin pronunțarea unei noi hotărîri în latura penală, a aplicat o pedeapsă mai blîndă

decît cea numită de prima instanță, nerespectînd prevederile legii.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că sentința este legală și întemeiată, motiv pentru care

se apreciază că apelurile avocatului E.Grosu în numele inculpatului și al inculpatului greșit au fost

admise și, astfel, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu menținerea sentinței primei

instanțe în privința lui R.Ghiliov.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Grosu Eugen în

numele inculpatului Ghiliov Roman și de inculpat.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Cahul, Calendari Dumitru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 01

aprilie 2015, cu menținerea sentinței Judecătoriei Taraclia din 05 iulie 2013, prin care Ghiliov

Roman a fost condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.d), e) Cod penal la 10 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

5

6