GEORGIEV v. BULGARIA

DECIZIA nr. 73086/12 Vasil Dimitrov GEORGIEV împotriva Bulgariei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), care a stat la 23 martie 2023 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Ioannis Ktistakis , Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradodina , grefierul adjunct al secțiunii interioare Având în vedere cererea depusă la 27 octombrie 2012, având în vedere declarația unilaterală depusă de Guvernul contestat și cererea acestora de a elimina cererea din lista de cauze a Curții, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Guvernul bulgar („Guvernul”) a primit avizul asupra plângerilor reclamantului, care urmează să fie examinate numai în temeiul articolului 8 din Convenție, privind (a) modul în care utilizarea mijloacelor speciale de supraveghere este reglementată în Bulgaria și (b) presupusa utilizare a acestor mijloace împotriva lui. Guvernul a făcut o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri. În această declarație, Guvernul a recunoscut că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție, care rezultă din modul în care utilizarea mijloacelor speciale de supraveghere a fost reglementată în Bulgaria și prin presupusa utilizare a acestor mijloace împotriva reclamantului, și a oferit să-i plătească suma prevăzută în tabelul adăugat. Această sumă ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții de a elimina cererea din lista sa de cazuri. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Pe această bază, Guvernul a invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. O copie a declarației guvernamentale a fost trimisă reclamantului, împreună cu o invitație de a prezenta orice observație pe care ar putea dori să o facă în răspuns. În observațiile sale, reclamantul a exprimat nemulțumire cu declarația, spunând că nu s-a potrivit cu jurisprudența stabilită a Curții în ceea ce privește supravegherea secretă, în special cu privire la supravegherea utilizării mijloacelor speciale de supraveghere, și a invitat Curtea să respingă declarația și să continue examinarea cererii sale. În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c), o cerere poate fi eliminată din lista de cauze a Curții în cazul în care „din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării sale”. În special, o cerere poate fi formulată în temeiul prezentei dispoziții pe baza unei declarații unilaterale a unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea (a se vedea, de exemplu, Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75 77, CEDO 2003-VI). În recenta sa hotărâre în Ekimdzhiev și alții c. Bulgaria (nu. 70078/12, 11 ianuarie 2022), Curtea a examinat în mod cuprinzător legile care reglementează supravegherea secretă în Bulgaria, astfel cum s-au aplicat în practică, și a constatat că nu au respectat garanțiile minime împotriva arbitrajului și abuzurilor necesare în temeiul articolului 8 din Convenție în mai multe privințe (ibid., §§ 247, 262-77 și 291-359). Având în vedere admiterea în declarația Guvernului și cuantumul compensației oferite, care este în conformitate cu premiile acordate în cazuri similare, nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În ceea ce privește obiecția reclamantului la termenii declarației, nu există motive pentru a găsi compensația oferită de Guvern insuficientă pentru a remedia încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 8 din Convenție. În Ekimdzhiev și alții (citată mai sus, § 426), Curtea a susținut că constatarea încălcării constituie o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamanții. Deși actualul reclamant susține că a fost, de fapt, supus unei supravegheri secrete, nu există dovezi concrete care să susțină această afirmație și, prin urmare, nu există nici o bază pentru abordarea chestiunii de prejudiciu moral în cazul său diferit. În circumstanțe, nici nu poate fi vorba de prejudiciu material. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, reclamantul nu a fost reprezentat în mod legal, iar activitatea pe care a pus-o în pregătirea cererii sale nu poate fi considerată ca fiind costurile suportate de el (a se vedea Steel și Morris v. Regatul Unit , nr. 68416/01 , § 112, ECHR 2005-II; Organizația Unică Macedonică Ilinden și Ivanov v. Bulgaria , nr. 44079/98 , § 125, 20 octombrie 2005; și Asociația pentru Integrare Europeană și Drepturile Omului și Ekimdzhiev c. Bulgaria , nr. 62540/00 , § 114, 28 iunie 2007 . O sumă forfetară de 100 de euro pare suficientă pentru a acoperi cheltuielile sale clericale și poștale în pregătirea și depunerea cererii și corespunzător Curții. Având în vedere toate acestea, se poate concluziona, de asemenea, că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolul respectiv, nu impune Curții să continue totuși examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă În cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor, cererea poate fi restituită la lista de cazuri în temeiul articolului 37 § 2 (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se excludă aplicarea din lista de cazuri a Curții. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; pentru a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 aprilie 2023. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere privind plângerile în temeiul articolului 8 din Convenție (survegherea secretă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Data primirii declarației Guvernului Data primirii observațiilor reclamantului Suport oferit pentru costuri și cheltuieli (în euro) [1] 73086/12 27 octombrie 2012 Vasil Dimitrov GEORGIEV 1971 28 noiembrie 2022 1 martie 2023 100 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului

THIRD

SECTION

DECISION

Application no. 73086/12

Vasil Dimitrov GEORGIEV

against Bulgaria

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on

23 March 2023 as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President

,

Ioannis Ktistakis,

Andreas Zünd

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 27 October 2012,

Having regard to the unilateral declaration submitted by the respondent Government and their request that the application be struck out of the Court’s list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The Bulgarian Government (“the Government”) were given notice of the applicant’s complaints, falling to be examined solely under Article 8 of the Convention, concerning (a) the manner in which the use of special means of surveillance is regulated in Bulgaria and (b) the alleged use of such means against him.

THE LAW

The Government made a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. In that declaration, the Government acknowledged that there had been a breach of Article 8 of the Convention resulting from the manner in which the use of special means of surveillance was regulated in Bulgaria and the alleged use of such means against the applicant, and offered to pay him the amount set out in the appended table. This amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision to strike the application out of its list of cases. In the event of failure to pay this amount within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

On that basis, the Government invited the Court to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

A copy of the Government’s declaration was sent to the applicant, along with an invitation to submit any comments which he might wish to make in reply. In his comments, the applicant expressed dissatisfaction with the declaration, saying that it did not match up with the Court’s settled case-law in relation to secret surveillance, in particular that concerning the oversight of the use of special means of surveillance, and invited the Court to reject the declaration and continue examining his application.

Under Article 37 § 1 (c), an application may be struck out of the Court’s list of cases if “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue [its] examination”. In particular, an application may be struck out under this provision on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes that its examination be continued (see, for instance,

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75

‑

77, ECHR 2003-VI).

In its recent judgment in

Ekimdzhiev and Others v. Bulgaria

(no.

70078/12, 11 January 2022), the Court comprehensively examined the laws governing secret surveillance in Bulgaria, as applied in practice, and found that they fell short of the minimum safeguards against arbitrariness and abuse required under Article 8 of the Convention in several respects (ibid., §§ 247, 262-77 and 291-359).

In view of the admissions in the Government’s declaration and the amount of compensation offered, which is consistent with the awards made in similar cases, it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).

As regards the applicant’s objection to the terms of the declaration, there is no reason to find the compensation offered by the Government insufficient to redress the breach of his rights under Article 8 of the Convention. In

Ekimdzhiev and Others

(cited above, § 426), the Court held that the finding of violation was sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage suffered by the applicants. Although the present applicant alleges that he has in fact been subjected to secret surveillance, there is no tangible evidence to support this allegation, and therefore no basis to approach the question of non-pecuniary damage in his case differently. In the circumstances, there can be no question of pecuniary damage either. As for costs and expenses, the applicant was not legally represented, and the work which he has himself put in preparing his application cannot be seen as costs actually incurred by him (see

Steel and Morris v. the United Kingdom

, no. 68416/01, § 112, ECHR

2005-II;

United Macedonian Organisation Ilinden and Ivanov v.

Bulgaria

, no. 44079/98, § 125, 20 October 2005; and

Association for European Integration and Human Rights and Ekimdzhiev v. Bulgaria

, no.

62540/00, § 114, 28 June 2007). A lump sum of 100 euros appears sufficient to cover his clerical and postal expenses in preparing and submitting the application and corresponding with the Court.

In the light of all this, it can also be concluded that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require the Court to nonetheless continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Should the Government fail to comply with the terms of their declaration, the application may be restored to the Court’s list of cases under Article 37 §

2 (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 13 April 2023.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 8 of the Convention (secret surveillance)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Date of receipt of

the Government’s declaration

Date of receipt of

the applicant’s comments

Amount offered for

costs and expenses (in euros)

[1]

73086/12

27 October 2012

Vasil Dimitrov GEORGIEV

1971

28 November 2022

1 March 2023

100

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicant