1re-262/14 — art. 264/1 alin 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2014, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul Boaghi Iacob Nicolai, a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 375 unități convenționale, în sumă de 7.500 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În fapt, instanța de fond a constatat că, la 02 iulie 2013, aproximativ la ora 23.45, inculpatul Boaghi Iacob, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționînd cu intenție, conștientizînd caracterul social periculos al acțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică și al consecințelor care pot surveni, a urcat la volanul automobilului de model „Citroen Berlingo”, n/î C OF 473 și deplasîndu-se pe str. Livezilor, com. Stăuceni, mun. Chișinău, a fost stopat de către colaboratorul INP al IGP, mun. Chișinău, Chirilov Sergiu, pe motivul existenței suspiciunilor privind conducerea automobilului în stare de ebrietate. Ulterior în rezultatul discuțiilor, inspectorul poliției rutiere, constatînd miros de alcool, l-a însoțit pe Boaghi Iacob la Dispensarul Narcologic Republican al Ministerului Sănătății, unde fiind supus examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei, conform procesului-verbal nr. 9015 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și a naturii ei din 03.07.2013, s-a constatat că Boaghi Iacob are concentrația de alcool în aerul expirat de 0,78 mg/l și concentrația de alcool în sînge de 1,17 g/l, ceea ce conform art. 134 Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Procurorul, a contestat cu recurs sentința, solicitînd casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Boaghi Iacob, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, la amendă în mărime de 1 375 unități convenționale, să-i fie aplicată și pedeapsa complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece la capitolul individualizării pedepsei, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 78 Cod penal.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, a fost admis recursul procurorului, casată sentința în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre prin care, lui Boaghi Iacob recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la amendă în mărime de 375 unități convenționale, în sumă de 7.500 lei, i-a fost stabilită și pedeapsa complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că, la individualizarea pedepsei, instanța de fond soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsa complementară nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 78 Cod penal, or, sancțiunea art. 2641 alin. (1) Cod penal, prevede în ambele cazuri a pedepsei principale, aplicarea pedepsei complimentare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani. În același context, instanța de recurs a mai reținut că, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 78 alin. (2) Cod penal, privind înlăturarea pedepsei complimentare obligatorii, prevăzute de lege, mai mult, în speță nu au fost constatate circumstanțe excepționale.

Avocatul Iachimov Cristina în numele inculpatului, a declarat recurs în anulare, solicitînd casarea deciziei instanței de recurs, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Recurentul a specificat că, aplicînd față de inculpatul Boaghi Iacob pedeapsa complimentară, instanța de recurs nu a luat în considerație faptul că privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport îl lipsește pe inculpat de unica sursă de existență, datorită căreia poate să-și întrețină familia, mai mult, inculpatul are la întreținere un copil minor, soția acestuia nu este încadrată în cîmpul muncii, este pentru prima dată pe banca acuzaților.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului în anulare, deoarece pedeapsa complimentară din speță a fost aplicată în limitele prevăzute de lege.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. 2 Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel încît acestea să obțină calitatea unui viciu fundamental de natură să genereze temeiul desființării hotărîrii irevocabile atacate, omițîndu-se completamente argumentarea ilegalității hotărîrilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 5 din prezenta decizie). Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Prin urmare, dat fiind că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 432 alin.(2) pct. 1), 455 alin. (2) pct. 7), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Cristina Iachimov în numele inculpatului Boaghi Iacob, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Boaghi Iacob Nicolai, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, publicată la 23 decembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Petru Moraru Nadejda Toma 3