2ra-3107/13 — exercitarea dreptului de ipotecă

prima instanță – D. Mîrzenco dosarul nr. 2ra-3117/13

instanța de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut

ÎNCHEIERE

19 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Clima

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Cojuhari Igor și Cojuhari

Olesea cu privire la exercitarea dreptului de ipotecă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2013, prin care a fost

respins apelul declarat de către Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea și menținută hotărârea

Judecătoriei Strășeni din 20 august 2012, prin care acțiunea a fost admisă,

constată:

La 17 aprilie 2012 BC ,,Moldova-Agroindbank”SA a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea cu privire la exercitarea

dreptului de ipotecă.

În motivarea acțiunii indicat că conform contractului de credit nr. S 110013 din

11 februarie 2011, Banca i-a oferit SRL „Diaconu-Lux” credit în sumă de 49700 USD,

cu termenul final de rambursare 21 ianuarie 2013.

Menționează că întru asigurarea rambursării creditului și a plăților aferente

conform contractului de ipotecă nr.H0013-c din 11 februarie 2011 a fost instituit gajul

asupra bunului imobil-apartamentul nr.20 din str. Ștefan Cel Mare 16, or. Strășeni,

care-i aparține cu drept de proprietate lui Cojuhari Igor și înregistrat în Registrul

bunurilor imobile la Oficiul Cadastral Teritorial Strășeni, filiala ÎS,,Cadastru” sub

numărul cadastral 8001107.039.01.020, evaluat de către părți în sumă de 321562 lei.

Susține că având în vedere că SRL ,,Diaconu-Lux” în termenul trasat nu și-a

executat obligațiunile contractuale, admițând derogări de la clauzele contractuale, a

solicitat achitarea restanțelor prin preavizul despre intenția de exercitare a dreptului de

ipotecă, demers care a rămas fără soluționare,

Afirmă că, la situația 05 martie 2012 a fost acumulată datorie de 49998,97

USD, inclusiv: creditul în termen – 45558,00 USD, creditul restant - 4036 USD,

dobânda neachitată - 384,35 USD, alte datorii aferente contractului - 20,62 USD.

Solicită transmiterea silită în posesia Băncii a apartamentului nr.20 din str.

Ștefan Cel Mare 16, or. Strășeni, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la OCT

Strășeni, filiala ÎS ,,Cadastru” sub numărul cadastral 8001107.039.01.020, ipotecat în

baza contractului de ipotecă nr.H0013-c din 11 februarie 2011, pentru vânzarea în

condițiile legii în scopul stingerii datoriei aferente contractului de credit nr. S 110013

din 11 februarie 2011, acordat SRL ,,Diaconu-Lux”, evacuarea persoanelor și

bunurilor din apartamentul nominalizat și încasarea din contul lui Cojuhari Igor în

beneficiul Băncii a cheltuielilor privind achitarea taxei de stat în sumă de 1607,81 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 20 august 2012 acțiunea a fost admisă,

fiind transmis silit în posesia BC „Moldova-Agroindbank” SA apartamentul nr.20 din

str. Ștefan Cel Mare 16, or. Strășeni, ipotecat în baza contractului de ipotecă nr.

nr.H0013-c din 11 februarie 2011, pentru vânzarea în condițiile legii în scopul stingerii

datoriei aferente contractului de credit nr. S 110013 din 11 februarie 2011 acordat

SRL ,,Diaconu-Lux”, cu evacuarea tuturor persoanelor și bunurilor din apartamentul

nominalizat, fără acordarea altui spațiu locativ și încasat din contul lui Cojuhari Igor în

beneficiul BC ,,Moldova-Agroindbank” SA taxa de stat în mărime de 1607,81 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2013 a fost respins apelul

declarat de către Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea și menținută hotărârea primei

instanțe.

În susținerea concluziilor sale instanțele cu referire la prevederile art. 483

alin.(2) lit. f) Cod civil și art. 61 a Legii cu privire la gaj nr. 449-XV din 30 iulie 2001,

au constatat că debitorul SRL ,,Diaconu-Lux” nu și-a executat obligațiunile asumate și

nu a respectat prevederile contractului de credit nr. S 110013 din 11 februarie 2011, iar

Cojuhari Igor, prin încheierea contractului de ipotecă nr.H0013-c din 11 februarie

2011 și-a asumat riscul neîndeplinirii obligațiunilor de către debitor.

La 19 iulie 2013 Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătorești emise pe

marginea pricinii în cauză, considerându-le neîntemeiate și emise în contradicție cu

prevederile art. 130CPC.

Menționează că motivarea hotărârii constituie una dintre cele mai esențiale

garanții împotriva arbitrajului judecătoresc, a calității actului de justiție. Hotărârea

judecătorească trebuie să conțină un răspuns clar la întrebarea cui îi aparține dreptul și

cine este executantul obligației, care este conținutul lor concret, pe cînd instanțele

inferioare la înfăptuirea actului justiției nu s-au conformat acestor cerințe, fapt ce

implică la caz ilegalitatea exercitării dreptului de ipotecă a creditorului ipotecar, cât și

scopul eschivării de la obligațiile asumate de către debitorul SRL ,,Diaconu-Lux” la

încheierea contractului de credit.

Insistă că la caz a avut loc o violare a art. 6 CEDO, potrivit căruia orice hotărâre

judecătorească trebuie să fie motivată, astfel încât justițiabilul să poată observa care

argumente au fost acceptate și care au fost respinse, precum și motivele respingerii

acestora.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cojuhari Igor și Cojuhari

Olesea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de

apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Cojuhari Igor și Cojuhari Olesea se consideră

inadmisibil.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Clima

Tamara Chișca-Doneva