1ra-1261/2014 — art.328 alin.1 CP

1ra-1261/2014 — art.328 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1261/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 octombrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Poparcea Constantin și avocatul Marandici Nicolae în numele inculpaților

Crețu Vitalie și Trinca Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni din 12 decembrie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, în

cauza penală privindu-i pe

Poparcea Constantin Vasile, născut la 26 iulie 1986,

originar din s.Ciuciuleni, r-nul Nisporeni, domiciliat în

s.Costești, r-nul Ialoveni,

Crețu Vitalie Ivan, născut la 25 septembrie 1979,

originar și domiciliat în s.Piatra Albă, r-nul Ialoveni

și

Trinca Ion Tudor, născut la 09 octombrie 1984,

originar din mun.Chișinău, domiciliat în s.Mileștii Mici,

r-nul Ialoveni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Poparcea Constantin, Crețu Vitalie și Trinca Ion de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, în temeiul art.60 Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție a tragerii la răspunderea

penală.

nr.198 EF din 16 mai 2008, deținea funcția de ofițer operativ de sector al postului de

poliție Costești a Comisariatului de poliție Ialoveni, de comun acord și împreună cu

Crețu Vitalie, care în baza ordinului nr.70 EF din 22 februarie 2008, deținea funcția de

ofițer operativ de sector al postului de poliție Costești a Comisariatului de poliție

Ialoveni și Trinca Ion, care în baza ordinului nr.70 EF din 22 februarie 2008, deținea

funcția de ofițer operativ de sector al postului de poliție Mileștii Mici al Comisariatului

de poliție Ialoveni, fiind persoane cu funcție de răspundere conform art.123 alin.(l)

Cod penal, care prin stipularea legii sînt chemați să apere pe baza respectării stricte a

legilor, viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de

1

atentate criminale și alte atacuri nelegitime, investiți cu drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor autorității publice, contrar art.3 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art.24 alin.(2) din

Constituția R.Moldova care prevede că nimeni nu poate fi supus torturii, nici

pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, art.l art.2 pct.2), 4), art.12

pct.1), art.14, 15 din Legea RM nr.416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție", pct.16

din Codul de etică și deontologie al polițistului, și atribuțiile funcționale stipulate în

fișa postului funcției deținute, care î-i obligă să nu supună pe nimeni la torturi, să nu

aplice forța fizică, decît pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrîngerea rezistenței

opuse cerințelor legale, dacă metodele non violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor

ce le revin, să respecte Constituția și legile R.Moldova, la 15 iulie 2008, avînd scopul

depășirii atribuțiilor de serviciu, au intrat în gospodăria cet.Gorea Mihail din s.Costești,

r-nul Ialoveni, și sub pretextul căutării cet.Gorea Veaceslav, în lipsa unui mandat de

percheziție autorizat de către judecătorul de instrucție, Poparcea Constantin a intrat în

casa și anexele casei, astfel, percheziționînd ilegal domiciliul unei persoane.

În timp ce polițistul Poparcea Constantin percheziționa domiciliul cet.Gorea

Mihail, polițiștii Trinca Ion și Crețu Vitalie, în curtea gospodăriei l-au supus pe

cet.Gorea Mihail acțiunilor de violență psihică și fizică, manifestate prin aplicarea

multiplelor lovituri cu mîinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, prin ce au

curmat acțiunile acestuia îndreptate la apărarea inviolabilității domiciliului său. Apoi,

aplicînd violență fizică, Trinca Ion și Crețu Vitalie l-au doborît pe cet.Gorea Mihail la

pămînt, după care l-au scos din ogradă și pe drumul format din pietriș, l-au tîrît spre

automobilul lor, care era parcat aproximativ la 50 metri de la domiciliul acestuia.

Observînd aceste acțiuni ilegale ale polițiștilor în privința soțului său, cet.Gorea

Maria a încercat să intervină în cazul dat, pentru a-i convinge pe polițiști de a înceta

acțiunile sale criminale, însă Poparcea Constantin, acționînd în vederea înlăturării

obstacolelor lui Trinca Ion și Crețu Vitalie, o ținea de braț pe cet.Gorea Maria.

La fel, fiica minoră Gorea Silvia, observînd acțiunile ilegale ale polițiștilor în

privința tatălui său Gorea Mihail, a încercat să intervină în cazul dat, și anume pentru

a-i convinge pe colaboratorii de poliție de a înceta acțiunile sale criminale, însă a fost

lovită de către Crețu Vitalie cu pumnul în regiunea cutiei toracice, pierzînd echilibrul,

ultima a căzut jos, prin ce i-au fost cauzate dureri fizice.

În rezultatul acțiunilor violente a inculpaților Trinca Ion și Crețu Vitalie, lui

Gorea Mihail i-au fost provocate leziuni corporale sub formă de excoreație pe față,

echimoze pe hemitoracele stîng și gamba dreaptă, care se califică ca vătămări corporale

fără cauzarea prejudiciului sănătății.

N.Marandici în numele inculpaților V.Crețu și I.Trinca, care au solicitat:

- inculpatul C.Poparcea, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care să fie achitat, motivînd că acțiunile sale nu întrunesc elementele

infracțiunii incriminate, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală, dîndu-i o încadrare juridică greșită; nici un martor audiat în ședințele de

judecată nu a declarat că părțile vătămate au fost bătute de către el; instanța nu a ținut

cont că venirea la domiciliul lui M.Gorea a fost în legătură cu căutarea feciorului

acestuia, V.Gorea, care se eschiva de la prezentare la organele de drept, dînsul

acționînd în conformitate cu legea;

- avocatul N.Marandici în numele inculpaților V.Crețu și I.Trinca, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că

2

învinuirea adusă acestora nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești, iar

instanța a apreciat eronat probele administrate; declarațiile părților vătămate referitor la

faptul că polițiștii i-au aplicat lui M.Gorea multiple lovituri, sînt în contradicție cu

declarațiile martorilor, care au declarat că nu au văzut ca polițiștii să aplice acestuia

careva lovituri și nici lui S.Gorea; declarațiile lui M.Gorea urmau a fi apreciate critic,

deoarece nu corespund realității; probele acumulate pe parcursul urmăririi penale și

cele cercetate în cadrul ședinței de judecată confirmă faptul că inculpații, la

15.07.2008, exercitînd funcțiile de serviciu, au acționat în limitele legii și acțiunile lor

nu întrunesc elementele infracțiunii încriminate.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.Poparcea și avocatul

N.Marandici în numele inculpaților V.Crețu și I.Trinca, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că prima instanță, în

conformitate cu cerințele legii și propriei convingeri, bazate pe cercetarea probelor sub

toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect a ajuns la concluzia privind

vinovăția lui C.Poparcea, V.Crețu și I.Trinca în comiterea infracțiunii prevăzute de 328

alin.(1) Cod penal, care rezultă din materialele cauzei și se racordă la ele.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele părții apărării, precum că

în acțiunile inculpaților lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, pe

motiv că dînșii, aflîndu-se în exercitarea funcției, avînd spre executare căutarea

cet.V.Gorea, au acționat în limitele legii în privința lui M.Gorea. Instanța, la acest

capitol, a menționat că inculpații urmau să acționeze în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare, să întocmească o citație pe numele lui V.Gorea sau o ordonanță

de aducere silită a acestuia, fapt ce nu a fost făcut de inculpați.

Referitor la ultragierea inculpaților de către M.Gorea, pentru care fapt a fost

sancționat cu 5 zile de arest, instanța de apel a menționat că, în cadrul examinării

cauzei administrative în privința lui M.Gorea, acesta a declarat că a fost bătut, tîrît și

dus forțat la comisariatul de poliție de către 3 colaboratori de poliție, care au venit la

15.07.2008 la domiciliul său, dînsul nu a opus rezistență fizică, ci doar a încercat să le

explice acestora că nu a făcut nimic și ei nu sînt în drept să-1 rețină, mai mult că,

procedura administrativă în privința lui M.Gorea a fost casată din lipsa în acțiunile

acestuia a contravențiilor prevăzute de art.174/6 alin.(l) și art.174/5 alin.(l) Cod

administrativ, hotărîre care a rămas irevocabilă.

Astfel, instanța de apel a considerat corecte concluziile primei instanțe că prin

acțiunile îndreptate spre reîinerea lui M.Gorea cu aplicarea forței fizice și a aducerii

forțate a acestuia la comisariatul de poliție, inculpații au depășit în mod vădit drepturile

și atribuțiile acordate prin lege.

De asemenea, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute nici argumentele

părții apărării, precum că inculpații nu au aplicat forța fizică asupra lui M.Gorea și

S.Gorea, iar C.Poparcea nu a percheziționat domiciliul familiei date, or, acestea sînt

combătute prin declarațiile părților vătămate M.Gorea, S.Gorea, a martorului M.Gorea

și prin rapoartele de expertiză medico-legală din 21.09.2009, din care rezultă că la

M.Gorea s-a depistat excoriație pe față, echimoze pe hemitoracele stîng și gamba

dreaptă, care se califică ca vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății și

care nu sînt caracteristice automutilării, iar formarea lor în rezultatul căderii se

exclude, luînd în considerație localizarea și caracterul lor.

3

Astfel, instanța a conchis că argumentele apelanților că nu li s-a adus învinuirea

de comiterea unei fapte ce ar constitui depășirea atribuțiilor de serviciu, este

neîntemeiată.

Totodată, instanța de apel a menționat că sancțiunea art.328 alin.(2) lit.a) Cod

penal (red.2008) prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5

ani, iar sancțiunea art.1661 alin.(l) Cod penal (red.2012), în care ar urma reîncadrarea

corectă a faptelor comise de inculpați, prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani sau

amendă în mărime de la 800 la 1000 de unități convenționale, în ambele cazuri cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de la 5 la 10 ani.

Prin urmare, pedeapsa prevăzută de art.1661 alin.(l) Cod penal, în ce privește

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate este mai gravă comparativ cu cea prevăzută de art.328

alin.(1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal a conchis că, aplicînd prevederile art.8, 10 Cod penal în

speță, urma a fi menținută încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților la momentul

săvîrșirii faptei, în baza art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal (red.2008), aceasta fiind

corectă, însă, avînd în vedere că, la caz, au declarat apeluri doar partea apărării, și

ținînd cont de prevederile art.410 Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de

apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea

căreia a fost declarat apel, mai mult ca atît, procurorul în instanța de fond a solicitat

reîncadrarea acțiunilor inculpaților în alin.(1) art.328 Cod penal, instanța de apel este în

situația de a menține sentința instanței de fond.

Instanța de apel, reținînd faptul că infracțiunea prevăzută la art.328 alin.(l) Cod

penal se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar potrivit art.16 alin.(3)

Cod penal, persoana se liberează de răspunderea penală dacă din ziua săvîrșirii

infracțiunii mai puțin grave a expirat termenul de 5 ani, a considerat că soluția primei

instanțe privind încetarea procesului penal în privința inculpaților este în conformitate

cu prevederile art.332 alin.(l) Cod de procedură penală, care stipulează că în cazurile

prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă.

inculpatul C.Poparcea și avocatul N.Marandici în numele inculpaților V.Crețu și

I.Trinca, care au solicitat:

- inculpatul C.Poparcea care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că instanțele nu au ținut cont de declarațiile sale,

apreciindu-le critic, prin ce a fost încălcat dreptul lui la un proces echitabil; învinuirea

adusă lui se referă la percheziționarea domiciliului părții vătămate, dar nu la aplicarea

loviturilor sau a altor acțiuni de tortură asupra părților vătămate; fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii imputate;

- avocatul N.Marandici în numele inculpaților V.Crețu și I.Trinca care, invocînd

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că

totalitatea probelor acumulate pe parcursul urmăririi penale și cercetate în cadrul

ședințelor de judecată confirmă faptul că inculpații, exercitînd funcția de serviciu, au

4

acționat în limitele legii și acțiunile lor nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate;

nici un martor nu a indicat că V.Crețu și I.Trinca i-ar fi maltratat pe M.Gorea și

S.Gorea cu toate acestea instanțele, în lipsa probelor, i-au recunoscut pe aceștia

vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal; instanțele nu

au dat nici o apreciere faptului că în raportul primar de examinare medico-legală

careva leziuni la M.Gorea nu au fost depistate, nu s-au luat în considerație nici

declarațiile martorilor, care au relatat că nu au văzut ca polițiștii să aplice lovituri

părților vătămate.

invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat

dispunerea inadmisibilității recursurilor, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Potrivit textului recursurilor, ca temei de casare a hotărîrilor în cauză recurenții

au invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii ori faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportînd normele nominalizate la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare, iar reieșind din textul recursurilor, recurenții de fapt

critică procedura de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a

fost deja statuată de către instanțele de fond, de competența cărora este stabilirea

acesteia.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui C.Poparcea, V.Crețu și I.Trinca în comiterea infracțiunii

imputate, să fie justă și întemeiată.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de judecată au conchis că

vinovăția lui C.Poparcea, V.Crețu și I.Trinca în săvîrșirea infracțiunii imputate se

dovedește prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și

administrate în cadrul cercetării judecătorești, și recercetate în cadrul instanței de apel,

și anume: declarațiile părților vătămate M.Gorea, S.Gorea, a martorilor I.Railean,

M.Gorea, A.Bortă și I.Gîncota, și actele cauzei - plîngerile părților vătămate, raportul

de examinare medico-legală din 21.09.2009, potrivit căruia la M.Gorea au fost

depistate leziuni corporale sub formă de excoreație pe față, echimoze pe hemitoracele

stîng și gamba dreaptă, care se califică ca vătămări corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății.

Probele indicate sînt pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între

ele și nu prezintă temei de îndoială.

5

Astfel, Colegiul penal reține că instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia

că în acțiunile lui C.Poparcea, V.Crețu și I.Trinca sînt prezente elementele constitutive

ale infracțiuni prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, vinovăția acestora fiind pe

deplin dovedită prin probele sus-menționate, detaliat expuse la pct.4 al prezentei

decizii.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că în acțiunile inculpaților lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art.328 Cod penal, sînt neîntemeiate și contravin

actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părților vătămate, a martorilor, și actelor cauzei,

care au fost apreciate de instanțele de fond în mod obiectiv.

Colegiul penal atestă că, potrivit conținutului deciziei instanței de apel, aceasta

și-a motivat soluția adoptată, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în

apeluri, soluție expusă detaliat și motivat la pct.4 al prezentei decizii. Astfel, instanța

de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art.413-415 Cod de procedură penală, iar decizia cuprinde fondul

apelurilor și temeiurile de fapt și de drept, care au dus la respingerea acestora, precum

și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Astfel, concluzia instanțelor de fond privind vinovăția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, deoarece în

speță, cert s-a constatat că inculpații fără îndoială au depășit atribuțiile de serviciu -

V.Crețu și I.Trinca au aplicat violență asupra părții vătămate M.Gorea, căruia i-au fost

cauzate vătămări corporale, iar C.Poparcea a percheziționat domiciliul acestuia neavînd

careva împuterniciri în acest sens.

Temeiul invocat de recurenți, precum că inculpații nu și-au depășit atribuțiile de

serviciu și nu au aplicat violență față de părțile vătămate, sînt combătute prin probele

sus-menționate administrate în cauză, iar instanțele de fond, verificînd circumstanțele

date, au constatat că pătrunderea în gospodăria familiei Gorea fără a avea vreun act

legal întru căutarea lui V.Gorea, aplicarea violenței asupra lui S.Gorea și M.Gorea,

aducerea forțată a acestuia din urmă de către inculpați la Comisariatul de poliție,

dovedește cert că aceștia au depășit în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege.

Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond eronat au apreciat

probele cauzei, că declarațiile părții vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece nu

corespund realității, nu pot fi reținute, pe motiv că aprecierea probelor ține de

soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și nu poate constitui temei

pentru recurs. Mai mult, aceste argumente au fost invocate și în apel, iar instanța de

apel, examinîndu-le în ansamblu, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra lor în decizie.

Astfel, Colegiul penal reține că solicitările recurenților privind achitarea

inculpaților, nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, iar

nerecunoașterea vinovăției de către aceștia în comiterea infracțiunii imputate, este

apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului său la

apărare.

În ce privește încetarea procesului penal în privința inculpaților, Colegiul

constată că instanțele de fond just au menționat că infracțiunea pentru care aceștia sînt

învinuiți - art.328 alin.(1) Cod penal, în temeiul art.16 alin.(3) Cod penal, se atribuie la

categoria celor mai puțin grave, iar potrivit art.60 alin.(1) lit.b) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală, dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii a expirat 5 ani. Prin

6

urmare, procesul penal în privința acestora corect a fost încetat în legătură cu expirarea

termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate de inculpatul C.Poparcea și avocatul N.Marandici în numele

inculpaților V.Crețu și I.Trinca, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Poparcea

Constantin și avocatul Marandici Nicolae în numele inculpaților Crețu Vitalie și

Trinca Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni din 12 decembrie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 19 noiembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

7