Străisteanu împotriva Republicii Moldova

Publicat pe 17 aprilie 2023 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 9989/20 Doina-Ioana STRÉISTANU împotriva Republicii Moldova introdusă la 5 februarie 2020 comunicată la 28 martie 2023 Cererea se referă la o presupusă încălcare a libertății de exprimare a recurentei care rezultă din obligația de a elimina de pe pagina sa de Facebook videoclipurile care arată o persoană terță care îl insultă cu caracter homofob. Recurenta este o avocată și apărătoare a drepturilor omului, cunoscută în special pentru apărarea drepturilor LGBT. La momentul faptelor, aceasta își desfășoară activitatea într-o firmă din apropiere de apartamentul T.P., avocat și profesor universitar. În mai 2017, în contextul unui conflict, T.P.

a amenințat-o în repetate rânduri și i-a făcut comentarii cu caracter homofob în legătură cu activitatea sa profesională. Recurenta a filmat mai multe dintre aceste incidente și le-a postat pe pagina sa de Facebook. Poliția, chemată să intervină, a emis un proces verbal împotriva T.P., anulat ulterior în instanță pentru viciu de procedură. În ceea ce privește aceste fapte, T. a fost exmatriculat din barou. Centrul Național pentru Protecția Datelor cu caracter personal (centrul mai târziu), sesizat printr-o plângere din partea T.P. constată că recurenta a încălcat normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când a înregistrat imaginea și vocea T.P. în absența acordului și a prezentat aceste elemente în pofida utilizării lor ca probe care să beneficieze de secretul procedurii de amendă împotriva T.P.

El a eliminat prezența în speță a unui interes public, calificând faptele de conflict de vecinătate. Astfel, a ordonat recurentei să elimine videoclipurile de pe pagina sa de Facebook. În instanța administrativă care este urmărită, legalitatea acestei decizii a fost confirmată printr-o decizie definitivă din 16 octombrie 2019. Într-o procedură de amendă lansată în paralel pe fondul acelorași constatări ale Centrului, instanțele au adoptat în fața recurentei o sentință de nejudiciare, recunoscând de data aceasta contribuția videoclipurilor în litigiu la o dezbatere de interes general. Decizia definitivă din 12 noiembrie 2019. În ceea ce privește soluționarea litigiilor administrative, recurenta susține că ordinul emis de instanțele interne de a elimina videoclipurile publicate în contul său Facebook a soluționat o încălcare a articolului 10 din convenție.

Întrebări cu privire la părți A avut loc o ingerință în libertatea de exprimare a recurentei în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție În special, care a fost domeniul de aplicare al deciziei Centrului național pentru protecția datelor cu caracter personal pentru recurentă? (Dilipak c. Turcia, n 29680/05, §§ 46-47, 15 septembrie 2015) În la a fost bazată pe o bază legală clară, accesibilă și previzibilă (NIT S.R.L.

c. Republica Moldova [GC], n 28470/12, § 157-161, 5 aprilie 2022) a urmărit ea unul sau mai multe scopuri legitime (compara Pin to Coelho c. Portugalia (n, n 48718/11, § 34, 22 martie 2016) necesare în sensul articolului 10 Õ 2 (Del fi AS c. Estonia [GC], n 64569/09, § 131-139, CEDO 2015) În plus, instanțele naționale au adoptat motive relevante și suficiente pentru a justifica ingerința (Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, §§ 109-113, CEDH 2012 Axe l Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 83-84, 7 februarie 2012 Dup Uis și alții c. Franța, n 1914/02, § 44, 7 iunie 2007)

Publié le 17 avril 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 9989/20 Doina-Ioana STRĂISTEANU contre la République de Moldova introduite le 5 février 2020 communiquée le 28 mars 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une atteinte alléguée à la liberté d’expression de la requérante résultant de l’obligation de supprimer de sa page Facebook des vidéos montrant une tierce personne en train de proférer à son égard des propos insultants à caractère homophobe. La requérante est une avocate et défenseuse des droits de l’homme, connue notamment pour la défense des droits LGBT. À l’époque des faits, elle exerçait son activité dans un cabinet avoisinant l’appartement de T.P., avocat lui aussi et professeur d’université. En mai 2017, dans le cadre d’un conflit, T.P. la menaça à plusieurs reprises et lui fit des remarques à caractère homophobe en rapport avec son activité professionnelle. La requérante filma plusieurs de ces incidents et les posta sur sa page Facebook.

La police, appelée à intervenir, dressa à l’égard de T.P. un procès-verbal pour injure, annulé par la suite au tribunal pour vice de procédure. Par rapport à ces mêmes faits, T. P. fut radié du barreau. Le Centre national pour la protection des données à caractère personnel (le « Centre »), saisi par une plainte de T.P. constata que la requérante avait violé les règles de traitement des données personnelles lorsqu’elle avait enregistré l’image et la voix de T.P. en absence de son accord et avait dévoilé ces éléments malgré leur utilisation comme preuves bénéficiant du secret de la procédure contraventionnelle contre T.P. Il écarta la présence en l’espèce d’un intérêt public, qualifiant les faits de « conflit de voisinage ». Ainsi, il ordonna à la requérante la suppression des vidéos de sa page Facebook.

Dans le contentieux administratif qui s’est poursuivi, la légalité de cette décision fut confirmée, par une décision définitive du 16 octobre 2019. Dans une procédure contraventionnelle lancée parallèlement sur le fond de mêmes constats du Centre, les tribunaux adoptèrent à l’égard de la requérante une sentence de non-lieu, reconnaissant cette fois-ci la contribution des vidéos litigieuses à un débat d’intérêt général. Décision définitive du 12 novembre 2019. Se rapportant à l’issue du contentieux administratif, la requérante allègue que l’injonction prononcée par les juridictions internes à supprimer les vidéos publiées sur son compte Facebook a emporté une violation de l’article 10 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence dans la liberté d’expression de la requérante au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? En particulier, quelle fût la portée de la décision du Centre national pour la protection des données à caractère personnel pour la requérante ? ( Dilipak c. Turquie , n o 29680/05, §§ 46-47, 15 septembre 2015) ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans la liberté d’expression a-t-elle respecté les critères énoncés à l’article 10 § 2 de la Convention ? En particulier, a) était-elle fondée sur une base légale claire, accessible et prévisible ( NIT S.R.L.

c. République de Moldova [GC], n o 28470/12, §§ 157-161, 5 avril 2022) ? b) poursuivait-t-elle un ou plusieurs buts légitimes (comparer Pin to Coelho c. Portugal (n o 2) , n o 48718/11, § 34, 22 mars 2016) ? c) était-elle nécessaire au sens de l’article 10 § 2 ( Del fi AS c. Estonie [GC], n o 64569/09, §§ 131-139, CEDH 2015) ? Par ailleurs, les juridictions nationales ont-elles adopté des motifs pertinents et suffisants pour justifier l’ingérence ( Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 109-113, CEDH 2012 ; Axe l Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 83-84, 7 février 2012 ; Dup uis et autres c. France , n o 1914/02, § 44, 7 juin 2007) ?