1ra-101/2014 — art. 201/1 al. 3, 79 CP

Dosarul nr. 1ra-101/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Liliana Catan, Ion Arhiliuc, Elena Covalenco, Iurie Diaconu

Cu participarea:

Procurorului - Nicolai Suvac

Avocatului - Valentina Arnăut

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27 februarie 2013 în cauza penală

privindu-l pe

Mardari Sergiu Pavel, născut la 01

aprilie 1977, originar și locuitor din s.

Popeasca, r-nul Ștefan-Vodă.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 02 mai 2012 - 13 iunie 2012;

- instanța de apel:28 noiembrie 2012- 27 februarie 2013;

- instanța de recurs:23 octombrie 2013-26 februarie 2014;

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-au prezentat:

Procurorul Nicolai Suvac, care a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Avocatul Valentina Arnăut și inculpatul Mardari Sergiu, au solicitat respingerea

recursului, cu menținerea hotărîrii atacate.

Reprezentantul părții vătămate Mardari Veronica, a optat pentru respingerea

recursului.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A TĂ:

fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod

penal, la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

1

2012, aproximativ în jurul orei 20.00, aflîndu-se la domiciliul său situat în satul

Popeasca, r-nul Ștefan Vodă, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unei

neînțelegeri neînsemnate cu fiul său minor Mardari Severian, născut la 02 septembrie

2001 și anume dorind să se răzbune pe faptul că fiul s-a adresat față de el brutal,

devenind agresiv și avînd scopul de a-i cauza fiului leziuni corporale, a luat de jos un

scaun pe care 1-a aruncat în feciorul său, lovindu-1 în regiunea frontală cauzîndu-i

leziune corporală gravă, periculoasă pentru viață.

În drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (3) lit. a)

Cod penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă

de un membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea gravă

a integrității corporale.

2.1. În motivarea soluției sale și anume la stabilirea pedepsei, prima instanță a

luat în considerație gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, personalitatea

celui vinovat, precum și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea.

Ca circumstanță atenuantă s-a constatat recunoașterea vinovăției și căința

sinceră a inculpatului, prezența a șase copii minori și familia acestuia, iar circumstanțe

agravante nu au fost constatate.

Totodată, s-a ținut cont de faptul că după comiterea infracțiunii inculpatul a

întreprins măsuri pentru a micșora gradul prejudiciabil a faptei comise, a anunțat

salvarea și poliția despre starea gravă a victimei, pe tot parcursul urmăririi penale și

cadrul cercetării judecătorești a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a

manifestat căința și regretul pentru fapta săvîrșită.

Astfel, totalitatea circumstanțelor atenuante, cît și comportamentul inculpatului,

a fost considerat de către instanța de fond drept circumstanță excepțională, stabilind

inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare, cu aplicarea art. 79 Cod penal, sub

limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

reprezentantul legal al părții vătămate Mardari Veronica.

3.1. Inculpatul în apelul său a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie reîncadrate în baza art. 157

Cod penal, cu stabilirea unei pedepse fără privațiune de libertate, pe motiv că nu a avut

scopul să cauzeze leziuni corporale grave, deoarece relațiile cu membrii familiei sale

sunt bune.

3.2. Reprezentantul legal al părții vătămate Mardari Veronica în apelul său a

solicitat repunerea în termen, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în baza art. 156 Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse non-privative de libertate, pe motiv că

comportamentul fiului său Severian a generat comportamentul inculpatului, care în

2

momentul comiterii infracțiunii era în stare de afect. Inculpatul este un bun familist,

crește și întreține șase copii minori, iar lipsa soțului se răsfrînge negativ asupra

educației și întreținerii copiilor.

2013, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința în partea aplicării

pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care:

Mardari Sergiu a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la 1 (unu) an închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea soluției sale instanța de apel a reiterat că, vinovăția inculpatului a

fost confirmată cu certitudine prin toate probele administrate și anume: depozițiile lui

Mardari Sergiu, a părții vătămate Mardari Severian, a martorului Tîrziu Vasile,

procesul-verbal de consemnare a plîngerii verbale din 25 februarie 2012 a părții

vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 25 februarie 2012, raport de

expertiză medico-legală nr. 023/D din 16 martie 2012, fiind concluzionat că părții

vătămate minore i-a fost cauzată o vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață

(f.d. 19).

Astfel, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

încadrînd acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Referitor la stabilirea pedepsei, Colegiul penal a ținut cont de prevederile art.

art. 62 alin. (2), 75, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise și de toate

circumstanțele pe care apelantul le-a invocat în apel, personalitatea inculpatului,

caracteristica pozitivă de la locul de trai, antecedente penale nu are, atitudinea părții

vătămate față de pedeapsa stabilită, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, de comportamentul acestuia de pînă la comiterea infracțiunii și

după comiterea infracțiunii, circumstanțe agravante nu s-au constatat, circumstanțe

atenuante fiind faptul că a recunoscut vina și se căiește de cele comise, prezența a șase

copii minori în familia inculpatului, iar după comiterea infracțiunii, acesta a întreprins

măsuri pentru a micșora gradul prejudiciabil a faptei comise, a anunțat salvarea și

poliția despre starea gravă a victimei, pe tot parcursul urmăririi penale și în cadrul

cercetării judecătorești a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, astfel, instanța de

recurs a considerat necesar de stabilit inculpatului o pedeapsă mai blîndă, sub formă de

închisoare, iar în baza art. 79 Cod penal, sub limita minimă prevăzută de sancțiunea

art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe un termen de 1 an, care este o pedeapsă

echitabilă și suficientă pentru corectarea inculpatului.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care a

solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

3

Recurentul și-a motivat recursul prin faptul, că la aplicarea pedepsei inculpatului

instanța de apel nu a ținut cont de alin. (3) al art. 79 Cod penal, care prevede că în

cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracțiunilor deosebit de

grave, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de

legea penală, dar constituind cel puțin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de

prezentul cod pentru infracțiunea săvîrșită.

Astfel, în cazul dat, procurorul - recurent a menționat, că infracțiunea prevăzută

de dispoziția art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal prevede, limitele pedepsei de la 5 la 15

ani închisoare, infracțiunea care conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal se

clasifică ca infracțiune deosebit de gravă, iar două treimi calculate din termenul minim

de 5 ani, constituie 3 ani 4 luni, prin urmare, instanța de apel nu era în drept să-i aplice

o pedeapsă mai mică decît termenul prevăzut.

Totodată, recurentul a mai invocat că, instanța de apel urma să țină cont de

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal la individualizarea și aplicarea justă a

pedepsei.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; sau în cazul cînd au fost aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale - temei care își găsește reflectare

în decizia contestată.

Din conținutul deciziei instanței de apel, se evidențiază că, aceste prevederi

legale nu au fost îndeplinite, astfel, aplicîndu-se o pedeapsă contrară prevederilor

legale.

4

Instanța de recurs menționează, că una din chestiunile de drept pe care trebuie să

le soluționeze instanța de apel este dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just,

dacă normele de drept procesual, penal, au fost corect aplicate.

Astfel spus, Colegiul penal lărgit conchide că motivele invocate de procuror la

pct. 5 al prezentei decizii referitor la individualizarea pedepsei sunt întemeiate,

deoarece instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei

și nu a luat în considerație că infracțiunea săvîrșită de inculpat - art. 2011 alin. (3) lit. a)

Cod penal, conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal, se clasifică ca infracțiune

deosebit de gravă care prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani; că prima

instanță a constatat în fapt că infracțiunea a fost săvîrșită de inculpat în urma

consumului de alcool; că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 023/D din

16 martie 2012, inculpatul i-a cauzat victimei (fiului său) vătămare corporală gravă,

periculoasă pentru viață (f. d. 19), i-a stabilit inculpatului pedeapsa minimă prevăzută

de sancțiunea art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe cînd, conform art. 79 alin. (3) Cod

penal, în cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracțiunilor

deosebit de grave, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă

prevăzută de legea penală, dar constituind cel puțin două treimi din minimul pedepsei

prevăzute de prezentul cod pentru infracțiunea săvîrșită.

Prin urmare, așa cum invocă recurentul, instanța de apel stabilind inculpatului

pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod Penal de 1 (unu) an închisoare nu a acordat deplină

eficiență principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele cauzei

și, ca urmare a ajuns la o concluzie pripită, precum că pedeapsa minimă stabilită

inculpatului este echitabilă în raport cu fapta săvîrșită, termenul de fapt fiind calculat

greșit, contrar prevederilor alin. (3) art. 79 Cod penal.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit concluzionează, că instanța de apel a

comis o eroare de drept, care este temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, temei conform căruia decizia instanței de apel urmează a fi casată în latura

pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare.

Totodată, instanța de recurs, menționează că nu și-a găsit confirmare temeiul

invocat de procuror - „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii”.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, va ține cont de argumentele formulate în apel, recurs și de

cele expuse în prezenta decizie, va pronunța o hotărîre legală și întemeiată în strictă

conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Bender Cătălin Scutelnic, casează în partea stabilirii pedepsei Decizia Curții

de Apel Bender din 27 februarie 2013 în cauza penală în privinața lui Mardari Sergiu

Pavel și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași Curte de Apel

în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 25 martie 2014, ora

10:00.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6