1ra-1270/13 — art.188 alin.2 lit.f Cod penal

1ra-1270/13 — art.188 alin.2 lit.f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-89/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 august 2013, în

privința inculpatului

Rodionov Maxim Vitali, născut la

05 decembrie 1992 în or.Tiraspol, domiciliat în or.

Rîșcani, str. M. Costin 1, ap. 3, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 07 august 2012 –10 aprilie 2013,

în instanța de apel: 03 mai - 07 august 2013,

în instanța de recurs: 23 octombrie - 15 ianuarie 2013;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 7 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, începînd din 10 aprilie 2013.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Voitiuc Alexandru în baza art. 199

Cod penal, dar în privința lui hotărîrile judecătrești nu sunt atacate.

ebrietate alcoolică, aflîndu-se pe str. Donici, or. Rîșcani, în apropierea parcului

„Victoria", acționînd în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, l-a ajuns din urmă

pe Reaboi Anatolie, l-a împins din spate și, cînd ultimul a căzut la pămînt, i-a aplicat

cîteva lovituri cu mînile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i

vătămări corporale ușoare, după ce a sustras din buzunarul lui telefonul mobil de

1

model „Nokia-1616" la prețul de 400 lei și bani în sumă de 130 lei, cauzîndu-i părții

vătămate o daună considerabilă.

În cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată a explicat că la 05 mai 2012,

ieșind în curte a mers pe lîngă Rodionov Maxim cu Voitiuc Alexandru. Cineva din ei

l-a lovit și a căzut jos, după ce i-a fost luat telefonul mobil și banii în sumă de 130 lei

din buzunar, aplicîndu-i cîteva lovituri în cap și în regiunea pieptului. A pierdut

orientarea, nu cunoștea în care parte să o apuce, nimerind ulterior la o stație de

alimentare cu petrol.Ține minte că pe drum nu a mai fost maltratat de altcineva și nici

nu a căzut jos.

Prejudiciu cauzat de inculpați este unul considerabil pentru el, avînd în vedere

vîrsta și veniturile mici. Dauna este restituită integral și nu are careva pretenții față de

inculpați.

Prin violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate în sensul

art. 188 Cod penal, se înțelege aplicarea intenționată a violenței soldată cu vătămarea

gravă, medie și ușoară a integrității corporale sau a sănătății, ori care, deși nu a cauzat

aceste urmări prejudiciabile, constituie, la momentul aplicării ei, datorită metodei de

operare un pericol real pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Potrivit raporturilor de expertiză medico-legală, la Reaboi Anatolie se

determină o traumă cranio-cerebrală închisă cu comoție cerebrală, de asemenea

hematoame și echimoze în regiunea feței, care au apărut în urma unor lovituri cu

corpuri dure-contodonte, care puteau fi pumnii și picioarele încălțate, probabil în

timpul și circumstanțele indicate și provocînd dereglarea sănătății - nu mai puțin de 6

zile, dar nu mai mult de 2 de zile și corespund categoriei vătămări corporale ușoare.

În acest context, instanța a reținut că, prin loviturile aplicate de către Rodionov

Maxim lui Reaboi Anatolie, ultimul fiind în imposibilitate de a se apăra reieșind din

vîrsta sa înaintată, a existat pericolul real pentru viața și sănătatea ultimului.

Într-u susținerea poziției date, instanța a ținut cont și de declarațiile inculpatului

Rodionov Maxim care nu a neagat faptul că l-a ajuns din urmă pe Reaboi Anatolie, l-

a îmbrîncit, ultimul căzînd jos și i-a sustras telefonul mobil.

Instanța nu a luat în considerare declarațiile inculpatului Rodionov Maxim

precum că nu i-a aplicat lui Reaboi Anatolie alte lovituri, deoarece partea vătămată a

declarat cert că, după ce a fost doborît la pămînt și lovit, pe drum pînă a ajunge la

stația de alimentare cu combustibil, nu a fost maltratat de către altcineva și nu a căzut

pe jos.

Reieșind din cele expuse, instanța a ajuns la convingerea, că învinuirea adusă

inculpatului și-a găsit confirmarea deplină în ședința de judecată și a calificat

acțiunile lui în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, ca tîlhărie, adică atacul săvîrșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă

pentru viața și sănătatea persoanei agresate, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că circumstanțe atenuante nu au

fost stabilite, ca inculpatul a săvîrșit infracțiunii în stare de ebrietate, că el de

nenumărate ori a avut abateri de la lege, avînd atitudine disprețuitoare față de ordinea

publică și societate, fiind supus amenzilor contravenționale pe care nu le-a achitat.

2

În temeiul acestor circumstanțe, instanța a ajuns la concluzia că restabilirea

echității sociale și corectarea inculpatului poate fi obținută prin izolarea lui de

societate.

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art. 187 alin. (2) lit. e), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Apelantul a invocat că instanța de fond a menționat că prin loviturile aplicate

de către inculpat părții vătămate, ultimul fiind în imposibilitatea de a se apăra

reieșind din vîrsta înaintată a acestuia, a existat pericol real pentru viața și sănătatea

ultimului. La expunerea acestei concluzii instanța a depășit limita de competență,

deoarece aceste întrebări intră în competența medicului-legist și nu au fost verificate

cît în cadrul urmăririi penale atît și în cadrul cercetării judecătorești.

Nici acuzarea nu era convinsă că în acțiunile inculpatului sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art.188 Cod penal, deoarece în partea descriptivă

elementele tîlhăriei nici nu au fost constatate, adică atacul asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor.

Conform certificatului primăriei s. Nihoreni, Reaboi A. lucrează în calitate de

paznic și are un salariu în mărime de 710 lei. Luînd în considerație că telefonul mobil

nu prezintă pentru Reaboi A. prima necesitate, nu sunt temei pentru concluzia

incontestabilă că lui i-a fost cauzată o dauna considerabilă.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în prevederile art.187

alin. (2) lit. e) Cod penal, ca jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvîrșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și sănătatea

persoanei.

apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîrie.

Rodinov Maxim a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal

la 3 ani 6 luni închisoare, fără amendă.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a cercetat probele administrate de

părți sub toate aspectele, le-a verificat și just a stabilit starea de fapt pe cauză. Tot

odată, în lumina recomandărilor date de către Curtea Supremă de Justiție in vederea

unificării practicii judiciare, acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate în baza

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Așa, din sensul recomandărilor menționate, se consideră ca act tîlhăresc, atacul

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență prin care s-au

provocat vătămări corporale de grad mediu ori grave. În cazul cînd în rezultatul

acțiunilor făptuitorului care în scopul acaparării bunurilor, s-a aplicat violența fizică

urmată de cauzarea vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, asemenea violență nu se consideră periculoasă pentru viața ori sănătate, astfel

de acțiuni urmează a calificate ca jaf.

Analizînd materialele cauzei instanța de apel a reținut că inculpatul, prin

loviturile aplicate, i-a provocat părții vătămate leziuni corporale ușoare, adică

gravitatea vătămărilor cauzate de inculpat nu ating cele de gradul mediu sau grave.

3

Potrivit susținerilor părții vătămate, prejudiciul cauzat în urma acțiunilor

inculpatului este pentru el considerabil.

Pornind de la cele menționate, ținînd cont că prin acțiunile inculpatului

întreprinse în scopul sustragerii avutului proprietarului, părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări ce se clasifică ca fiind ușoare, instanța de apel a reîncadrat acțiunile

inculpatului de la art. 188 alin. (2) lit. f) la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca

jaf, săvîrșit cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătatea persoanei,

cu cauzarea de daune considerabile, reținînd în sarcina inculpatului că la 05 mai

2012, ora 20.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se pe str. Donici din or.

Rîșcani, în apropierea parcului „Victoria", acționînd în scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, 1-a ajuns din urmă pe A. Reaboi, 1-a împins din spate și, cînd ultimul

a căzut la pămînt, i-a aplicat cîteva lovituri cu mîinile și picioarele peste diferite

regiuni ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare, după ce i-a sustras din

buzunar telefonul mobil de model"Nokia-1616" cu prețul de 400 lei și bani în sumă

de 130 leii, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 7,

75, 61 Cod penal.

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că recomandarea pe care se bazează Colegiul penal al

Curții de Apel Bălți nu este una obligatorie, la acest subiect existînd și alte

interpretări inclusiv date de către comentatorii Codului Penal al Federației Ruse, la

fel, prin Hotărîrea explicativă a Curții Supreme de Justiție.

În acest a avut loc un atac săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor. Atacul nu a fost unul întîmplător ca urmare sau în timpul sustragerii

bunurilor. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 50 d din data de 15

iunie 2012, la victimă s-au depistat vătămări corporale ușoare sub formă de traumă

cranio-cerebrală închisă cu comoție cerebrală, hematoame și echimoză în regiunea

feței. Astfel, loviturile corporale au fost aplicate preponderent în regiuni de

importanță vitală față și cap.

Din materialele acumulate și cercetate în cadrul instanței de judecată rezultă

neechivoc că, în acțiunile inculpatului sînt prezente elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute și sancționate de dispoziția art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penal, că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridica

greșită.

4

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de apel, conform împrejurărilor constatate

și reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, în raport cu motivele invocate în recursul

ordinar a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, întemeiat constatînd vinovăția inculpatului și determinînd încadrarea juridică a

acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, iar

pedeapsa penală a fost individualizată și aplicată ultimului în limitele prevăzute de

legea actuală.

Mai mult, concluziile instanței de apel coroborează și cu următoarele

circumstanțe:

a) potrivit rechizitoriului, inculpatul este acuzat că: „în scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, a ajuns din urmă pe cet. Reaboi Anatolie, l-a împins din

spate..., după ce a sustras...”, acțiunile lui fiind încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit

f) Cod penal (v. 1, f. 150).

Conform art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Potrivit art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală, actul de învinuire trebuie să

cuprindă datele importante pentru formularea învinuirii. În corespundere cu art. 66

alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul să știe pentru ce faptă este

învinuit.

În pofida acestor prevederi, organul de urmărire penală nu a indicat, deci nici

nu a constatat în fapta descrisă ca fiind comisă de inculpat elementul constitutiv al

infracțiunii de tîlhărie prevăzute în art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal - atacul săvîrșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor.

Mai mult, scopul sustragerii bunurilor altei persoane, imputat expres

inculpatului prin rechizitoriu, se regăsește în componența infracțiunii de jaf și este

prescris în dispoziția art. 187 Cod penal.

Rezultă că învinuirea înaintată inculpaților este una divergentă în aspectul

faptei imputate inculpatului și încadrării juridice a acesteia. O asemenea învinuire a

afectat dreptul inculpatului de a ști pentru ce faptă este acuzat, adică dreptul la

apărare.

Totodată, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Potrivit art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 8 alin. (3) și art. 389 alin.

(2) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea

infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate

dubiile în probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

5

Prin urmare, instanța de judecată nu este în drept să completeze din oficiu

învinuirea cu circumstanțe în fapt care ar justifica-o și care ar agrava situația

inculpatului, și să-și întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii;

b) este adevărat că instanțele de judecată s-au condus de explicațiile pct. 6 din

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 28.06.2004 „Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, potrivit cărora, în sensul

dispozițiilor art. 188 Cod penal, drept violență periculoasă pentru viață și sănătate era

considerată vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, urmată de o

dereglare de scurtă durată a sănătății, sau vătămarea medie a integrității corporale sau

a sănătății, care a fost urmată de dereglarea de lungă durată a sănătății.

Această practică judiciară s-a format și în temeiul unui act normativ de

apreciere medico-legală a gravității vătămărilor corporale, care nu mai este în

vigoare.

Actualmente, potrivit pct. 24 a Regulamentului de apreciere medico-legală a

gravității vătămărilor corporale, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 99 din

27.06.2003, modificat prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 654 din 16.08.2011,

gradul de gravitate al vătămărilor corporale după criteriul dereglării sănătății, se

determină conform timpului necesar pentru restabilirea sănătății în funcție de

volumul și caracterul lezionat, care se apreciază în zile, iar conform pct. 27, drept

periculoase pentru viață sînt considerate vătămările corporale, care prezintă pericol

iminent-imediat, tardiv sau potențial, ca leziunea să determine moartea, indiferent

dacă acest pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivității

individuale a organismului, vătămări care sunt enumerate în pct. 28 al

Regulamentului. Conform acestui act normativ, vătămările corporale de grad mediu

sau cele ușoare cu dereglarea sănătății de lungă ori de scurtă durată nu sunt

considerate ca periculoase pentru viața persoanei.

Prin urmare, în cazul calificării faptelor persoanei învinuite în baza art. 188

alin. (1) Cod penal - săvîrșirea tîlhăriei prin atacul asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, se înțelege acea violență prin care s-au provocat vătămări

corporale de grad mediu ori grave. În cazul cînd, în rezultatul acțiunilor făptuitorului

care, în scopul acaparării bunurilor, a aplicat violență fizică urmată de cauzarea

vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă ori lungă durata,

asemenea violență nu se consideră periculoasă pentru viață ori sănătate, astfel că

acțiunile urmează a fi calificate ca jaf.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu argumentele invocate de recurent, că decizia

instanței de apel conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridica corectă și că

recursul nominalizat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

6

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 august 2013, în privința inculpatului

Rodionov Maxim Vitali, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 ianuarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7

Dosarul nr. 1ra-89/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 august 2013, în

privința inculpatului

Rodionov Maxim Vitali, născut la

05 decembrie 1992 în or. Tiraspol, domiciliat în or.

Rîșcani, str. M. Costin 1, ap.3, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 august 2013, în privința inculpatului

Rodionov Maxim Vitali, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 ianuarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8