1re-301/13 — art.264 - 1 alin.3 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani din 08 mai 2013, Zară Marin a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal la amendă în mărime de 550 unități convenționale, adică 11.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul Zară Marin, în seara zilei din 07 august 2012, aproximativ pe la ora 2000, conducând automobilul de model „Moscvici 2140,, cu numărul de înmatriculare EDAP 027, a fost regulamentar stopat de către polițistul Iurie Burlacu. În urma verificării actelor, Zară Marin a fost suspectat în întrebuințarea băuturilor alcoolice, deoarece se simțea miros de alcool. Fiind testat cu aparatul alcotest „Drager,, s-a stabilit că concentrația de alcool în vaporii de aer expirat este 0,77 mg/l. În temeiul acestui rezultat colaboratorii de poliție i-au propus să treacă examenul medical în vederea stabilirii faptului consumului de alcool la Spitalul raional Rîșcani, la ce ultimul categoric a refuzat de la recoltarea probelor biologice. Refuzul în cauză a fost fixat în procesul-verbal cu privire la constatarea 1 refuzului conducătorului mijlocului de transport de la recoltare-probelor biologice în cadrul examenului din 07 august 2012. Considerînd că vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului mijlocului de transport de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, că inculpatul este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, că circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost stabilite.

Avocatul Valeriu Galer a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat. Recurentul a invocat că instanța de fond incorect a stabilit circumstanțele cauzei, incorect a calificat fapta și incorect a apreciate critic declarațiile martorilor, care au relatat că automobilul staționa și nu se deplasa. Zară Marin nu a avut nici o atribuție la cazul dat, nu s-a aflat în trafic de circulație și nu a mers la volanul automobilului.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013, recursul a fost respins ca nefondat. Instanța de statuat că starea de fapt reținută și de drept apreciată, concordă cu probele administrate și examinate în ședința de judecată, că instanța de fond just a încadrat acțiunile inculpatului in baza art. 2641 alin. (3) Cod penal. Vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost stabilită prin probele administrate pe dosar. Argumentele recurentului, că instanța de fond incorect a stabilit circumstanțele cauzei în ceia ce privește momentul în care inculpatul a fost surprins în stare de ebrietate, nu poate fi reținut de către instanța de recurs, dat fiind faptul că este lipsit și de logică și de suport juridic. Or, cele invocate se combat prin declarațiile martorilor Burlacu I., Cipișciuc I., Rusanovschi I. și Scorpan I. În ședința instanței de recurs apărătorul nu a prezentat careva probe, din care s- ar deduce nevinovăția inculpatului. Cît privește probele, la care face referire avocatul în recursul depus și la care a făcut trimitere în ședința instanței de recurs, ele au fost administrate de instanța de fond, care le-a dat apreciere, ajungînd la concluzia de vinovăție a inculpatului în cele incriminate.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile.

La 07 august 2013, avocatul Valeriu Galer a declarat recurs în anulare, in care solicită casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care condamnatul să fie achitat. Recurentul a invocat că hotîrările atacate nu sunt bazate pe probe veridice, depozițiile martorilor polițiști sunt contradictorii. Toți martorii, inclusiv și polițiștii, declară că automobilul staționa, dar în sentință se menționează că se deplasa și a fost oprit regulamentar. În decizia instanței de apel se menționează că nu poate fi pus la 2 îndoială faptul că Zară M. se afla la volanul automobilului, aceasta nici nu se pune la îndoială deoarece inculpatul a recunoscut că s-a aflat la volanul automobilului pînă a consuma alcool și a se apropia polițiștii. În drept recursul este întemeiat pe prevederile: „art. 453 p. 1 lit. b) CP R.M..., art. 453 p. 2..., art.art, 452, 453, 454 CPP”.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel încît acestea să obțină natura unui viciu fundamental de natură să genereze temeiul desființării hotărîrii irevocabile atacate, omițîndu-se completamente argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 6 din prezenta decizie). Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Prin urmare, dat fiind că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil. 3 7. În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Valeriu Galer împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din 08 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013, în privința condamnatului Zară Marin Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 ianuarie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4 Dosarul nr. 1re-5/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 15 ianuarie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență : Președinte Constantin Gurschi, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din 08 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013, declarat de avocatul Valeriu Galer în numele condamnatului Zară Marin Ion, născut la 30 mai 1977, originar și locuitor al s. Pociumbăuți, r-nul Rîșcani, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale; În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Valeriu Galer împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din 08 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013, în privința condamnatului Zară Marin Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 29 ianuarie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 5